19.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 325/28

—

își exprimă preocuparea cu privire la lipsa de mijloace financiare în vederea dezvoltării rurale. Investițiile suplimentare în noile provocări nu ar trebui finanțate cu resurse din primul pilon; prin urmare, recomandă ca această preocupare să fie corelată cu alte politici europene, în special cu politica de coeziune;

—

recomandă insistent stimularea sinergiilor dintre politica de dezvoltare rurală și celelalte politici al UE, în special politica de coeziune;

—

sprijină solicitarea tot mai puternică de a se investi în cercetarea în domeniul agricol și de a se aplica rezultatele cercetării, salută sugestiile Comisiei Europene de creare de sinergii cu cel de-al 7-lea Program-cadru pentru cercetare;

—

consideră că, pentru a face față noilor provocări, Europa trebuie să aspire la o economie cu circuit închis și, prin urmare, să stimuleze și să sprijine agricultura inovatoare în ansamblu;

—

consideră că, pentru combaterea schimbărilor climatice, ar trebui promovate strategii alimentare integrate;

—

consideră că, pentru reducerea amprentei lor de carbon, regiunile ar trebui încurajate să dezvolte și să promoveze producția locală de alimente și de produse derivate;

—

sugerează ca creșterea propusă a cotei de lapte să se ridice deja la 2 % anual, dar sugerează totodată Comisiei să consolideze poziția agricultorilor din zonele vulnerabile, în cazul în care aceasta ar fi afectată în urma creșterii cotelor;

—

consideră că Europei îi revine responsabilitatea socială de a depune toate eforturile pentru a integra cele trei principii — populația, planeta și profitul (People, Planet and Profit) — în rezultatele negocierilor actuale și viitoare din cadrul OMC;

—

dorește să atragă atenția asupra faptului că organismele locale și regionale din majoritatea statelor membre au dobândit o experiență considerabilă în domeniul dezvoltării rurale și ar saluta invitația de a accepta să își asume responsabilități mai extinse în punerea în practică și în orientarea politicii UE pentru agricultură și dezvoltare rurală.

Raportor

:

dna Lenie DWARSHUIS-VAN DE BEEK (NL-ALDE), membru al Consiliului Executiv al provinciei Olanda de Sud

1.

remarcă importanța strategică a industriei agroalimentare pentru Europa, ia în considerare sfera de acțiune pronunțat multinațională a întreprinderilor, susține o producție de calitate în toate regiunile și se declară de acord cu Comisia Europeană în ceea ce privește importanța unei politici agricole comune;

2.

este de acord că dotarea cu un sistem care să asigure un anumit nivel de autonomie alimentară a cetățenilor europeni implică gestionarea crizelor atunci când este necesar; recunoaște că, în ceea ce privește producția alimentară, piața nu poate împăca întotdeauna chestiunea venitului producătorului cu cea a ansamblului cererii publice, ceea ce justifică politica agricolă comună;

3.

în ceea ce privește recomandările deja incluse în propunerile legislative, subliniază că multe dintre recomandările făcute în avizul exploratoriu privind evaluarea „stării de sănătate” a politicii agricole comune (CdR 197/2007) sunt încă de actualitate; pe lângă propunerile legislative prezentate, sunt însă necesare simplificări suplimentare pentru a realiza o reducere efectivă a sarcinilor birocratice pentru autoritățile regionale responsabile de punerea în aplicare a PAC, precum și pentru agricultori. În acest sens, sunt necesare în special simplificări majore în domeniul eco-condiționalității. În acest context, nici extinderea condițiilor din Anexa III nu trebuie să ducă la sarcini mai mari. În plus, la aplicarea diferitelor măsuri referitoare la standarde conform Anexei III, trebuie să se țină seama de condițiile regionale și naturale, care sunt uneori foarte variate. Trebuie luate în considerare și reglementările existente deja;

4.

în opoziție cu cele afirmate în avizul său prospectiv, pledează pentru ca, în cadrul celui de-al doilea pilon, eliminarea obligației de a scoate terenurile din circuitul agricol să fie însoțită de măsuri facultative de protecție a mediului pentru anumite suprafețe;

5.

recomandă să se reconsidere, în contextul situației actuale de pe piața laptelui, propunerile de mărire a cotelor ca formă de pregătire în vederea eliminării sistemului de cote. Ar trebui alese instrumente adecvate și puse la dispoziție fonduri — în măsura în care sunt necesare — care să prevină în parte defavorizarea enormă rezultată din eliminarea cotelor pentru regiunile mai puțin competitive și dezavantajate din punctul de vedere al condițiilor naturale;

6.

consideră că evaluarea „stării de sănătate” a PAC nu trebuie să se limiteze la continuarea reformei din 2003, ci trebuie să abordeze în mod ferm noua conjunctură alimentară internațională; face apel la prudență, pentru ca, în cursul evaluării „stării de sănătate”, să nu fie eliminate în mod ireversibil instrumentele de piață existente (cu excepția retragerii obligatorii a terenurilor din circuitul agricol). Având în vedere volatilitatea actuală a piețelor alimentare la nivel mondial, prudența îndeamnă la păstrarea posibilității de reactivare a acestor instrumente în caz de necesitate, chiar dacă nu sunt utilizate în prezent;

7.

recunoaște importanța noilor provocări și necesitatea introducerii de stimulente puternice în toate statele membre, în vederea lansării cu succes a operațiilor legate de noile provocări;

8.

cu toate acestea, atrage atenția asupra faptului că tipul de modulare propus de Comisie implică, în funcție de regiuni, o reducere substanțială a veniturilor agricultorilor;

9.

consideră că Comisia nu ar trebui să subestimeze importanța fiabilității cadrului financiar al PAC care a fost convenit până în 2013;

10.

sugerează ca o parte din fondurile puse la dispoziție să fie alocate și aplicării altor măsuri pe lângă cele consacrate confruntării cu noile provocări, cum sunt, de exemplu, noile măsuri din primul pilon de sprijinire a sectorului comunitar ovine-caprine, atât de important din punct de vedere social, economic și de mediu, și care este în prezent supus unui risc grav de scădere drastică a efectivelor, precum și măsurile existente care țin de pilonul al doilea și sunt legate de exploatații, diverse măsuri noi care țin de pilonul al doilea și sunt menite să ajute agricultorii să se adapteze situației care decurge din primul pilon sau alte măsuri noi care țin de pilonul al doilea, menite să acopere costurile diferitelor măsuri legate de o agricultură multifuncțională pentru marele public;

11.

consideră că echilibrul între obiective și măsuri ar putea prezenta diferențe între regiunile care au pus deja în aplicare un număr important de măsuri destinate confruntării cu noile provocări sau care, în mare măsură, și-au utilizat deja resursele în conformitate cu noile provocări;

12.

consideră că, dacă politica agricolă europeană dorește să respecte aspectele fundamentale ale politicii europene, aplicarea modulării trebuie să se bazeze în primul rând pe condițiile de producție, înainte de luarea în considerare cu prioritate a criteriilor globale de concurență;

13.

consideră că este bine ca deciziile asupra modulării să fie luate la nivelul descentralizat corespunzător, pentru a reflecta mai bine diversitatea nevoilor locale și regionale. Statele membre și regiunile ar trebui să aibă posibilitatea de a direcționa fonduri către măsurile din pilonul II în funcție de necesitățile reale;

14.

în prezentul aviz privind propunerile legislative, își exprimă preocuparea cu privire la lipsa de mijloace financiare în vederea dezvoltării rurale în general și în special în confruntarea cu noi provocări; în acest sens, afirmă cu claritate că, într-un viitor apropiat, investițiile suplimentare în noile provocări nu ar trebui finanțate doar cu resurse din primul pilon, propunând ca această preocupare să fie corelată cu alte politici europene, în special politica de coeziune;

15.

în prezentul aviz, se concentrează asupra propunerii de Regulament (CE) nr. 1698/2005 privind dezvoltarea rurală, care aspiră să obțină rezultate maxime în ceea ce privește noile provocări;

16.

în prezentul aviz, își exprimă opinia cu privire la viitoarea politică agricolă comună dintr-o perspectivă globală, inclusiv cu privire la unele aspecte rcu relevanță pentru OMC, precum proprietatea intelectuală, marca de calitate UE și etichetarea privind consumul de energie;

17.

în prezentul aviz, solicită Comisiei să invite CoR să participe la viitoarele dezbateri și la procesul de elaborare a politicilor și anunță noi inițiative ale CoR, precum organizarea unei conferințe cu diversele părți interesate și elaborarea unui document prospectiv privind agricultura și dezvoltarea rurală în Europa, axat pe impactul procesului decizional de la nivel regional și pe continuarea eforturilor pentru crearea unei agriculturi ecologice;

18.

subliniază importanța unei industrii agroalimentare indigene în Europa și semnificația critică a siguranței și securității alimentare, dat fiind că UE este în prezent cel mai mare importator agricol din lume;

19.

pentru a asigura o tranziție suportabilă de la regimul de cote de lapte, care expiră în 2015, s-a convenit asupra necesității unei „aterizări line”; Comitetul susține o creștere anuală a cotei de minimum 2 %, cel puțin pentru regiunile și țările cu potențial de producție mare. Date fiind fluctuațiile semnificative de volum și de preț existente în prezent, mecanismele de controlare a pieței ar trebui să rămână operațional până la expirarea regimului de cote;

20.

consideră că PAC ocupă în prezent un loc central, având potențialul necesar pentru a-și păstra importanța în viitorul apropiat, având în vedere că performanțele PAC vor continua să se afle în centrul dezbaterii, în contextul unei creșteri continue a cererii de hrană pentru oameni și animale, de combustibil și de fibre;

21.

consideră că, într-o lume tot mai globalizată, agricultura europeană nu se poate dezvolta fără o puternică politică europeană comună bazată pe mecanisme de reglementare puternice care, luând în considerare diversitatea geografică, socială și economică a regiunilor europene, să aibă în vedere obiective strategice și cererea consumatorilor și să ofere regiunilor posibilități de participare și de implicare, în special în ceea ce privește noile provocări, fiind totodată durabilă economic, social și ecologic și contribuind la vitalitatea regiunilor rurale;

22.

este de acord cu Comisia Europeană că schimbările climatice, biocombustibilii, gestionarea apei și biodiversitatea reprezintă — și pentru agricultură — importante provocării viitoare. În acest context, trebuie verificat ce contribuție pozitivă își poate aduce PAC la sprijinirea adaptărilor necesare; solicită ca realizările anterioare din statele membre și din regiuni să fie luate în considerare în acest scop în mod adecvat;

23.

își exprimă îngrijorarea cu privire la propunerile Comisiei de a continua eliminarea măsurilor de intervenție comunitară, într-un context ce se caracterizează prin instabilitatea piețelor; consideră important să se mențină instrumentele de intervenție pe piață finanțate din fondurile comunitare existente în prezent;

24.

va continua să acționeze astfel încât revizuirea necesară a PAC să nu determine o re-naționalizare a acestei politici, ceea ce înseamnă că, deși executarea și cofinanțarea pot fi atribuite regiunilor și statelor membre, PAC în sine, inclusiv strategia și bugetul, trebuie abordată la nivel comunitar; se pronunță ca plafonul de fonduri pentru PAC stabilit în cadrul financiar al UE 2007-2013 să rămână neschimbat până la sfârșitul perioadei de finanțare;

25.

având în vedere actuala situație economică și criza gravă care afectează țările europene și care are efecte negative în special în mediul rural, recomandă Comisiei Europene să evite adoptarea de măsuri care să contribuie la creșterea șomajului și a pierderi de activitate economică;

26.

consideră că toate ajutoarele directe trebuie să fie legate de menținerea activității agricole, chiar dacă pot fi decuplate de producția concretă; în acest sens, evaluarea „stării de sănătate” nu trebuie să contribuie la avansarea pe calea decuplării ajutoarelor directe;

27.

consideră că modelul istoric și cel regional ar trebui să evolueze progresiv către un ajutor uniform, bazat pe unitatea de lucru, la nivel comunitar, modulat în funcție de bunurile și serviciile furnizate societății în contextul unei agriculturi multifuncționale;

28.

semnalează că propunerea Comisiei de a fixa un prag sub care să nu se acorde ajutoare poate deveni o măsură regresivă din punct de vedere social și, având în vedere diversitatea regională, poate avea un impact social major asupra multor regiuni; de aceea, consideră necesar ca măsurile de simplificare să fie aplicate în funcție de situația internă a fiecărui stat;

29.

având în vedere propunerea Comisiei de a prezenta, înainte de 30 iunie 2011, un raport privind condițiile pentru eliminarea progresivă a regimului de cote de lapte, CoR consideră că orice decizie cu privire la viitorul sistemului de cote ar trebui amânată până la această dată;

30.

observă că însăși Comisia recunoaște că eliminarea sistemului de cote sau pur și simplu creșterea progresivă a cotelor ar putea determina scăderea prețurilor;

31.

sugerează, în cadrul verificării „stării de sănătate”, menținerea unor mecanisme potrivite de gestionare a pieței și după expirarea sistemului de cote, pentru a pune la dispoziție o „plasă de siguranță” în contextul volumului excesiv și al fluctuației prețurilor;

32.

recomandă menținerea instrumentelor de piață pentru lapte și produse lactate atâta vreme cât acestea vor fi considerate utile, inclusiv după anul 2015;

33.

solicită Comisiei să creeze un fond bugetar comunitar extraordinar, suplimentat, dacă este necesar, din resurse de stat, destinat îmbunătățirii viabilității exploatațiilor situate în regiuni mai puțin competitive și/sau dezavantajate din punctul de vedere al condițiilor naturale;

34.

consideră că statele membre ar trebui autorizate să sprijine aceste exploatații în diferite moduri, de exemplu introducând din nou regimul de zone defavorizate, propunând măsuri din pilonul al doilea și/sau aplicând articolul 68, oferind astfel o „plasă de siguranță”;

35.

recomandă prudență, pentru a evita, în cursul evaluării „stării de sănătate”, eliminarea instrumentelor de piață pentru lapte și produse lactate, considerând că trebuie menținute cele existente în prezent;

36.

este de părere că efectele agriculturii asupra mediului reprezintă o mare provocare, iar UE ar trebui să își propună ca obiectiv prioritar să facă agricultura mai ecologică. De aceea, este important să se continue dezbaterea privind protecția mediului în agricultură;

37.

este preocupat de faptul că încercările de a folosi umbrela „dezvoltării rurale” pentru a încorpora un număr tot mai mare de teme ar putea genera probleme; în orice caz, se întreabă dacă programele de dezvoltare rurală constituie cea mai bună cale de a aborda unele dintre aceste provocări;

38.

observă de fapt o creștere a discrepanței între mijloacele disponibile în cadrul pilonului al doilea și impactul obiectivelor care trebuie realizate, care sunt atât „noile provocări”, cât și „actualele provocări”, legate de calitatea socială, economică și de mediu a zonelor rurale;

39.

consideră că PAC trebuie să se ocupe în primul rând de agricultură și nu să devină o simplă componentă a coeziunii teritoriale. Atunci când ține seama de particularitățile regionale și de diferitele sisteme de producție, PAC contribuie, de asemenea, la coeziunea teritorială. Orice propuneri de modificare rezultate în urma evaluării „stării de sănătate” trebuie să reflecte într-o măsură suficientă diferitele particularități regionale și sisteme de producție care există în cadrul Uniunii Europene;

40.

CoR salută flexibilizarea articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, însă, în același timp, nu consideră că această măsură este suficientă pentru a face față eliminării instrumentelor de piață propuse de Comisie și în special pentru a face față consecințelor eliminării cotelor de lapte;

41.

consideră că dezvoltarea zonelor rurale prin inovații majore, dezvoltare durabilă și calitatea serviciilor pentru toți locuitorii și toți actorii economici constituie mult mai mult decât un simplu cadru al dezvoltării agricole;

42.

sprijină solicitarea din ce în ce mai mare de a se investi în cercetarea în domeniul agricol și de a se aplica rezultatele cercetării, salută sugestiile Comisiei Europene de creare de sinergii cu cel de-al 7-lea Program-cadru pentru cercetare;

43.

solicită insistent Comisiei Europene să garanteze că necesitatea încurajării inovației și modernizării exploatațiilor agricole și altor întreprinderi din sectorul alimentar, care rezultă din necesitatea confruntării cu noile provocări, legate de stabilirea de noi raporturi de competitivitate, nu este obstrucționată prin acordarea de ajutoare de stat;

44.

recomandă insistent stimularea sinergiilor dintre politica de dezvoltare rurală și celelalte politici al UE, în special politica de coeziune, și își manifestă disponibilitatea de a participa la viitoarele consultări și dezbateri destinate explorării acestor sinergii;

45.

subliniază că aplicarea măsurilor PAC are repercusiuni la nivel local și că nivelul regional este cel mai bine plasat pentru a obține rezultate optime în procesul de punere în aplicare a unei politici comune; cu toate acestea, nu trebuie să se ajungă la denaturări ale concurenței între statele membre sau regiuni;

46.

dorește să atragă atenția asupra faptului că organismele locale și regionale din majoritatea statelor membre au dobândit o experiență considerabilă în domeniul dezvoltării rurale, după cum a dovedit punerea în practică a programelor PRODER și LEADER în ultimii zece ani, și ar saluta invitația de a accepta să își asume responsabilități mai extinse în punerea în practică și în orientarea politicii UE pentru agricultură și dezvoltare rurală;

47.

semnalează că nivelul regional este cel mai adecvat pentru instituirea de măsuri de reducere a costurilor administrative ale PAC; consideră că posibilitatea ca agricultorii care primesc un volum de ajutoare inferior unui anumit prag să fie scutiți de modularea obligatorie ar determina, în anumite regiuni, o reducere semnificativă a acestor costuri;

48.

subliniază că trecerea de la un model de plăți istoric la unul regional, dorită de Comisia Europeană, va presupune aplicarea de criterii mai precis determinate geografic și luarea în considerare a competențelor locale și regionale, precum gospodărirea apelor, alimentarea cu energie și amenajarea teritoriului;

49.

exprimă necesitatea sprijinirii punerii în aplicare a politicii de dezvoltare rurală printr-o asistență tehnică și pedagogică mai substanțiale;

50.

subliniază necesitatea unei informări sporite și cuprinzătoare a producătorilor și a consumatorilor cu privire la aspectele legate de agricultură, la nivelul autorităților locale și regionale, pentru a sensibiliza și a crește sentimentul de răspundere al diferitelor grupuri sociale față de importanța agriculturii pentru viața noastră de zi cu zi și pentru a atrage atenția asupra semnificației pe care aceasta o are pentru dezvoltarea în domeniile economic, social și ecologic;

51.

propune să se definească și să se introducă un element suplimentar de clasificare a întreprinderilor pe criteriul pragului de modulare, pentru a face posibilă distincția între întreprinderile mari, gestionate în mod centralizat, și întreprinderile gestionate pe plan local, într-o structură cooperatistă, și a permite astfel statelor membre să ia măsuri de sprijinire și să asigure „aterizarea lină” a acestor cooperative;

52.

observă că, în viitorul apropiat, se va înregistra și se va menține o creștere puternică a cererii cantitative de produse agricole și de alimente, cerere determinată, pe de o parte, de creșterea accelerată a populației mondiale și, pe de altă parte, de creșterea nivelului de trai și a puterii de cumpărare;

53.

observă, de asemenea, că fenomenul creșterii populației și puterii de cumpărare va duce la o creștere puternică a cererii în materie de alimente de calitate superioară, de alimente procesate, carne și produse lactate, ceea ce, în schimb, va duce la o diminuare continuă a producției de cereale, fibre și alte produse agricole utilizate ca hrană sau ca materii prime;

54.

este preocupat de faptul că propunerea de creștere a cotei de lapte cu 1 % anual din 2009 până în 2013 s-ar putea dovedi insuficientă și propune o creștere cu 2 % anual, dar sugerează totodată Comisiei să consolideze poziția agricultorilor din zonele vulnerabile, în cazul în care aceasta ar fi afectată în urma creșterii cotelor;

55.

consideră necesar ca legislația comunitară să permită reformularea mai ambițioasă a relațiilor interprofesionale, permițând, printre altele, instituirea de măsuri, la nivel regional sau național, pentru reglementarea marjelor de profit pentru fiecare verigă din lanțul alimentar, fără ca acest lucru să fie perceput ca o denaturare a regulilor de concurență;

56.

consideră că PAC trebuie să-și continue eforturile de realizare a obiectivelor, asigurând cetățenilor UE alimente de calitate la prețuri corecte, în cantitate suficientă și cu garanții sanitare, creând exploatații agricole viabile, conservând patrimoniul și protejând mediul rural, și apreciază că aceasta a evoluat suficient pentru a răspunde provocărilor și necesităților mereu în schimbare, stabilind în același timp și condițiile pentru o concurență loială, care să dea posibilitatea agriculturii europene să-și păstreze poziția pe piața mondială;

57.

îndeamnă, pentru a crea reguli echitabile adecvate la nivel mondial, la aplicarea uniformă a standardelor fitosanitare, veterinare și de mediu în cazul produselor alimentare destinate consumului în UE, indiferent dacă sunt fabricate în UE sau în țări terțe, și pledează pentru o finanțare corespunzătoare a autorităților controlului de frontieră, a Oficiului Alimentar și Veterinar (OAV) și a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (AESA);

58.

constată că producția de alimente rămâne componenta centrală și sarcina de bază a agriculturii, observă că culturile energetice contribuie la atingerea obiectivelor în materie de politică energetică și climatică ale Comunității, prezentând un potențial de a crea valori pentru agricultură și zonele rurale și sugerează că această tematică ar trebui reevaluată în cadrul noilor provocări;

59.

consideră că Europei îi revine responsabilitatea socială de a depune toate eforturile pentru a integra cele trei principii — populația, planeta și profitul (People, Planet and Profit) — în rezultatele negocierilor actuale și viitoare din cadrul OMC;

60.

recomandă Comisiei să ajungă la un acord privind proprietatea intelectuală în domeniul indicațiilor geografice (produse regionale recunoscute) înainte de a semna un acord în materie de agricultură cu OMC;

61.

recomandă Comisiei să instituie o „etichetă alimentară europeană”, bazată pe criteriile stabilite în prezent;

62.

subliniază că noile provocări cu care se confruntă PAC nu pot fi abordate exclusiv din perspectiva acestei politici, ci trebuie abordate din cea a ansamblului politicilor comunitare;

63.

consideră că, pentru combaterea schimbărilor climatice, ar trebui promovate strategii alimentare integrate, care să permită reducerea transportului de alimente, abordarea problemei reziduurilor și a gestionării energiei și stabilirea unui sistem de etichetare bazat pe criterii de stabilire a originii, calității și caracterului durabil și care să indice volumul total de energie consumată până când produsul ajunge la consumator;

64.

consideră că, pentru consolidarea echilibrului lor ecologic, regiunile ar trebui încurajate să dezvolte și să promoveze producția locală de alimente și de produse derivate;

65.

este conștient de faptul că articolul 28 și articolul 29 din Tratatul CE interzic restricțiile cantitative la importuri, exporturi sau mărfuri în tranzit, precum și toate măsurile cu efect echivalent între statele membre, dar consideră că acțiunile menționate la punctele 60 și 61 din aviz ar putea fi permise, cunoscut fiind că Curtea de Justiție permite acțiuni în interesul public, cum ar fi combaterea schimbărilor climatice; prin urmare, propune să se continue studierea opțiunilor;

66.

dorește să adauge că fixarea obiectivului de stabilire a unui „nivel regional de autosuficiență” pentru anumite produse nu intră în contradicție cu importurile din alte țări;

67.

în acest sens, solicită acordarea subvențiilor la export numai în măsura în care acestea sunt absolut necesare pentru despovărarea piețelor interne și nu aduc prejudicii dezvoltării piețelor din țările în curs de dezvoltare;

68.

subliniază importanța unei industrii agroalimentare indigene în Europa și pe cea, fundamentală, a siguranței și securității alimentare, precum și a capacității domeniului cercetării și dezvoltării de a dezvolta tehnologii durabile, dat fiind că UE este în prezent cel mai mare importator agricol din lume;

69.

consideră că agricultura europeană poate fi corelată cu Obiectivele de la Lisabona (cunoaștere, cercetare, inovare) și obiectivele de la Göteborg (dezvoltare durabilă), oferind astfel un exemplu la nivel global;

70.

consideră că PAC ar trebui să conducă, în urma adaptării pilonului al doilea, la o dezvoltare rurală orientată către toate activitățile economice din zona rurală și către noile condiții de exercitare a profesiei agricole, precum și către o dezvoltare rurală mai extinsă, care să acopere toate zonele rurale ale Uniunii, zonele cele mai vulnerabile, precum cele cu handicap natural (zone slab populate, a căror dezvoltare este încetinită din cauza poziției lor geografice, zone montane, insulare și ultraperiferice), precum și zonele cele mai dinamice, cum sunt cele periurbane, care asigură hrana pentru majoritatea cetățenilor europeni și sunt în măsură să răspundă provocărilor legate de dezvoltarea cunoașterii, și să le integreze în regiunile geografice majore ale UE;

71.

observă că, după cum dovedesc date recente, majoritatea populației globului trăiește în zonele urbanizate, la marginea orașelor, fiind dependentă de eficiența gestionării terenurilor agricole în ceea ce privește furnizarea de hrană și de apă și că zonele urbane resimt acut nevoia de zone naturale bine conservate și de peisaje atractive și accesibile, motiv pentru care este necesar ca, pentru întreținerea lor durabilă, agricultorii care le gestionează să aibă garantat un ajutor suficient, astfel încât să își poată respecta obligațiile mai stricte ce le revin în temeiul normelor comunitare, rămânând în același timp competitivi și capabili să mențină viabilitatea exploatațiilor lor;

72.

subliniază că modelul multifuncțional al agriculturii UE trebuie să contribuie la combaterea schimbărilor climatice, să încorporeze conceptele de durabilitate, competitivitate, diversitate, capacitatea de a acoperi nevoile alimentare proprii și capacitatea de a răspunde necesităților societății, consumatorilor și binelui public, din care fac parte integrantă bunele practici agricole, protecția mediului și bunăstarea animalelor; aceste contribuții ale agriculturii servesc interesului general și reprezintă o valoare financiară care merită încurajată, în măsura în care costurile suplimentare nu sunt compensate de prețuri echitabile pe piața liberă. În acest context, trebuie să se acorde o atenție deosebită și beneficiilor care revin populației rurale de pe urma progresului economic și social;

73.

solicită eliminarea alineatului 2 din articolul 13, care, printre condițiile de participare la sistemele de consiliere agricolă, stipulează că „statele membre acordă prioritate agricultorilor care primesc plăți directe pe an de peste 15 000 EUR”;

74.

observă că schimbările climatice impun măsuri suplimentare de gestionare a resurselor de apă, inclusiv măsuri cum ar fi stocarea apei, controlarea nivelurilor, prevenirea inundațiilor și a deficitului de apă, precum și administrarea rezervelor de apă proaspătă;

75.

consideră că Europa ar trebui să stimuleze și să sprijine utilizarea și producerea de energie regenerabilă în agricultură, concentrându-se nu numai pe bioculturi și biocarburanți (de a doua generație), dar și pe energie solară, hidraulică, eoliană, căldură geotermală și cogenerare;

76.

consideră că, pentru a face față noilor provocări, Europa trebuie să aspire la o economie cu circuit închis și, prin urmare, să stimuleze și să sprijine agricultura inovatoare în ansamblu, nu doar având în vedere instituțiile din domeniul cunoașterii, ci și promovând inovarea sistemului, a rețelei și a întregului lanț, și, în consecință, promovând modernizarea tuturor întreprinderilor din sectorul alimentar care intră în lanțul de producție, prelucrare, gestionare a deșeurilor, transport și distribuție;

77.

consideră că trebuie introdusă o gestionare profesionistă a suprafețelor agricole, pentru menținerea în bune condiții a solurilor fertile, astfel încât să se garanteze exploatarea durabilă a acestora pentru producția de hrană destinată pieței interne și externe;

78.

consideră că anumite zone agricole sunt primordiale pentru păstrarea și restaurarea biodiversității și a valorilor naturale și că acest interes public reprezintă o valoare financiară care ar da dreptul la finanțare comunitară;

79.

consideră că anumite zone agricole sunt primordiale pentru asigurarea posibilităților de activități recreative și că acest interes public reprezintă o valoare financiară care ar da dreptul la finanțare comunitară;

80.

consideră că anumite zone agricole sunt primordiale pentru realizarea gospodăririi apelor și că acest interes public reprezintă o valoare financiară care ar da dreptul la finanțare comunitară;

81.

apreciază că, de la crearea sa, PAC s-a adaptat cu succes la diverse provocări, însă Comisia și agenții săi trebuie să facă mai mult pentru a informa mai bine și pentru a implica cetățenii într-o măsură mai mare în obiectivele, realizările și prioritățile PAC și consideră că aceasta ar trebui să fie una dintre viitoarele priorități de comunicare ale Comisiei.