31.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 77/60

1.1

să investească în cercetare, să susțină activitățile de difuzare (precum evenimentele organizate de ultima Președinție) și de stabilire de standarde, întrucât consideră că internetul obiectelor este un domeniu important;

1.2

să adopte măsuri pentru eliminarea barierelor care ar împiedica preluarea acestei tehnologii;

1.3

să evalueze dacă sistemele centralizare vor putea face față la volumul de trafic care se așteaptă în cazul aplicațiilor internetului obiectelor (IO) și dacă guvernanța locală (a numelor și serviciilor) ar reprezenta o abordare mai bună de administrare a utilizării în masă;

1.4

să investigheze dacă directivele actuale sunt adecvate pentru a garanta protecția și securitatea adecvată a datelor sau dacă este necesar să se adopte noi măsuri legislative;

1.5

să ia în considerare necesitatea ca anumite laboratoare din Europa să combine finanțarea din partea universităților și a companiilor private, pentru a se asigura că rezultatele cercetării sunt utilizate în Europa și că cercetătorii nu dispar, fiind atrași de centre și întreprinderi de cercetare din alte părți ale lumii (SUA);

1.6

în privința eventualelor riscuri electromagnetice, ar trebui să se aplice principiul precauției în cazul acelor medii noi cu o mare densitate de aparate de citire bazate pe tehnologia radiofrecvenței, și în special în ceea ce privește lucrătorii din aceste medii. Aceștia ar trebui informați cu privire la eventualele riscuri și ar trebui, de asemenea, puse în aplicare măsuri de protecție. În orice caz, problema ar trebui să fie evaluată cu seriozitate, prin studii științifice;

1.7

să nu uite că dezvoltarea tehnologică ar trebui să aibă loc în folosul oamenilor și se manifestă nevoia de a se evalua riscurile etice aferente;

1.8

pentru serviciile transeuropene, Comisia Europeană sau autoritatea administrativă independentă care va reglementa spectrul în viitor, ar trebui să ia în considerare nevoile internetului obiectelor în ceea ce privește spectrul;

1.9

cercetarea va fi decisivă pentru câștigarea cursei în ceea ce privește livrarea capacității informaționale necesare pentru a gestiona aplicațiile viitoare ale internetului obiectelor în timp real.

2.1

În urma comunicării sale privind etichetele RFID (1), și după conferința organizată pe această temă la Lisabona în luna noiembrie a anului trecut, prin prezenta comunicare, Comisia trece la etapa următoare, care este aceea a internetului obiectelor (2).

2.2

Trebuie să se facă, de asemenea, referire la un număr important de comunicări și inițiative ale CESE în cursul ultimilor ani (3): programul i2010 face obiectul unui raport intermediar (4).

3.1.1

Dezvoltarea tehnologiei informației (TI) are o importanță crucială pentru societățile noastre. Având în vedere piața internă, Europa este bine plasată pentru a deveni o regiune-cheie în economia digitală, dacă se adoptă măsurile necesare privind cercetarea de bază, cercetarea-dezvoltarea, precum și măsurile pe planul politic al guvernanței acestui internet al viitorului.

3.1.2

Creșterea și competitivitatea europeană depind în mare măsură de aceasta și este timpul, mai mult ca oricând, ca Europa să se afirme la nivelul guvernanței politice a acestui internet, dezvoltând tehnologiile și investițiile, precum și competențele și cunoștințele necesare.

3.1.3

Internetul, chiar și în perioada actuală a tehnologiei WEB 2 interactive și mobile, se sprijină încă pe o rețea mondială de sute de mii de servere și routere, adică de calculatoare fixe legate prin cablu sau prin fibră optică, însă conexiunile la terminalele mobile, precum telefoanele mobile sau tabletele internet, se realizează prin unde electromagnetice și cunosc o răspândire foarte rapidă, cu diverse standarde de conexiune (.3G, 3G+-HSPDA, Edge, WiFi, WiMax).

3.1.4

Tehnologia WEB 2 este interactivă. Utilizatorul poate să creeze sau să furnizeze conținutul, individual sau în forme de colaborare și colective (enciclopedia Wikipedia, programele software gratuite etc.). Un mare număr de IMM-uri oferă programe software, conținuturi creative și mai ales servicii foarte diversificate (instalarea și întreținerea rețelelor, securitatea informatică, formare etc.).

3.1.5

Cipurile calculatoarelor sunt din ce mai mici, devenind în același timp din ce în ce mai complexe, și reducându-și consumul de energie. Ele se inserează în terminale mobile din ce în ce mai ușoare în care programele integrate și puterea de calcul sunt utilizate în perspectiva integrării telefonului, a accesului la internet și a geolocalizării (cipuri Sirf 3).

3.2.1

Internetul obiectelor începe să fie aplicat într-un context tehnologic complex, plecând de la WEB 2 și alte tehnologii aferente, deja funcționale în cea mai mare parte, și a căror fuziune reprezintă o etapă majoră către internetul obiectelor:

3.2.2

La elaborarea elementelor rețelelor viitoare, sistemele informatice cu paralelism masiv vor juca un rol din ce în ce mai important. Sute și mii de procesoare pot funcționa în paralel (8) și nu prin operații succesive, ceea ce permite accelerarea puternică a calculelor, și astfel conceperea unor universuri virtuale complexe simultane. De altfel, virtualizarea permite deja utilizarea într-un mod mult mai complet a puterii calculatoarelor, permițând funcționarea în mod virtual a mai multor calculatoare pe unul singur, inclusiv cu sisteme de operare diferite, iar această tehnică se răspândește rapid.

3.2.3

Europa trebuie cu siguranță să își intensifice cercetările și să formeze persoane competente cu un nivel teoretic și practic ridicat în aceste domenii, pentru a păstra cercetătorii „atrași” de marile laboratoare universitare și particulare americane și în curând chineze sau indiene. Riscul unei înapoieri tehnologice majore devine evident în absența inițiativelor de mare amploare pentru controlul internetului viitorului.

3.2.4

Tehnologiile de stocare în masă evoluează rapid. Ele sunt absolut necesare pentru bazele de date care vor conține descrierea unor obiecte identificate prin adresa lor de internet. Aceste posibilități, combinate cu posibilitățile de prelucrare a datelor, deschid calea către un internet inteligent, care va conduce la acumularea de noi cunoștințe în baze de date mai complete prin combinarea și prelucrarea datelor primite de la obiecte și de la bazele de date utilizare pentru identificare. În același timp, rețeaua devine un calculator și stochează programe care permit utilizarea bazelor de date și intervențiile umane: cereri complexe, rapoarte etc.

3.3.1

Un anumit număr de realizări sunt deja în faza de experimentare, iar anumite aplicații sunt deja operaționale, cu mijloacele actuale în domenii economice precum:

3.3.2

Etichetele RFID incorporate în obiecte, de exemplu pe cartela de acces, pe produsul expus în supermarket, furnizează aparatului de citire situat la o distanță relativ mică (distanță în funcție de frecvența utilizată) un acces simultan la adresele și la caracteristicile tuturor obiectelor citite în același timp (cărucior de cumpărături, container etc.), obținând informațiile necesare (prețul de plătit, declarația vamală detaliată etc.). În Japonia se poate deja utiliza un astfel de sistem pentru cumpărături, acestea fiind plătite printr-un alt cip conținut în telefonul portabil (de fapt un terminal multifuncțional).

3.3.3

Pentru logistica transporturilor, și în legătură cu geolocalizarea, se poate afla totul despre o comandă în curs de executare, inclusiv poziția sa geografică, în timp real.

3.3.4

Internetul obiectelor este omniprezent. Se vorbește de asemenea de „un internet ambiant”, în care informațiile transmise de aparatul de citire în diferite etape ale procesului pot fi prelucrate în mod automat.

3.3.5

Într-o serie de aplicații, obiectele comunică, rețeaua „află” și poate lua deciziile corespunzătoare, de exemplu în aplicațiile electronice casnice: identificarea biometrică a persoanelor, deschiderea ușilor, aplicarea deciziilor referitoare la casă și la aprovizionare, controlul căldurii, al ventilației, al semnalelor de securitate pentru copii etc.

3.3.6

Accesul la anumite mașini sau la anumite informații poate fi determinat de un aparat de citire a amprentelor sau de recunoaștere a formei.

3.4.1

Acest tip de procesare de date poate însă mări considerabil riscul încălcării dreptului la viață privată sau a confidențialității afacerilor, a relațiilor client-furnizor de bunuri și servicii, întrucât, pentru ca internetul ambiant să funcționeze bine, rețelele trebuie să conțină date personale, chiar confidențiale, și strict private, așa cum este cazul în aplicațiile medicale.

3.4.2

Se pune întrebarea dacă actualele instrumente juridice comunitare de protecție a datelor sunt suficiente pentru rețelele din viitorul apropiat.

3.4.3

Dacă nu se intensifică protecția și confidențialitatea datelor sensibile, rețeaua ambiantă ar putea deveni un instrument de transparență totală pentru persoane (așa cum este cazul animalelor de casă în sistemul european de identificare).

3.4.4

Ar trebui să se vegheze în primul rând la combinarea datelor din surse diferite, reglementându-se cele care privesc obiectele și interzicându-se cele care privesc persoanele. Difuzarea datelor presupune păstrarea în prealabil a anonimatului acestora, acest lucru anulând argumentele celor care refuză să comunice date sociologice sub pretextul protecției vieții private. Nu este nevoie de o autorizație prealabilă din partea persoanelor vizate, dacă datele sunt anonime, fiind apoi prelucrate pentru realizarea de statistici înainte de publicarea rezultatelor.

3.4.5

Va trebui ca datele confidențiale definite conform legii să fie protejate printr-o criptare strictă, pentru a nu permite accesul la acestea decât persoanelor (sau mașinilor) autorizate.

3.4.6

Chestiunea siguranței sau a riscului prezentat de frecvențele ultraînalte, mai puternice, care în curând vor fi utilizate la scară largă, rămâne deschisă, așa cum recunoaște Comisia.

3.4.7

Legislația privind protecția lucrătorilor împotriva undelor electromagnetice riscă să se dovedească foarte insuficientă în ceea ce privește expunerea permanentă la frecvențe înalte și ultraînalte. Studiile privind această chestiune, axate în principal asupra posibilelor consecințe ale telefoanelor mobile asupra sănătății utilizatorilor, au rămas neconcludente. Ar trebui ca cercetările privind eventualele riscuri și metode de prevenire să fie accelerate și extinse în mod urgent, înainte de dezvoltarea „sălbatică” a anumitor tipuri de etichete de nouă generație (9).

3.4.8

Trebuie stabilite reguli, dacă se poate universale și cel puțin europene, pentru utilizarea etichetelor RFID, acordându-se prioritate dreptului la protecția vieții private, într-o perspectivă care să depășească, poate, cadrul persoanelor fizice („natural persons”), întrucât legislația actuală este aplicată inegal și nu acoperă toate situațiile legate de utilizarea actuală și viitoare a etichetelor RFID și a internetului obiectelor.

3.5.1

În măsura în care se pot realiza previziuni pe termen mediu într-un domeniu în evoluție continuă, internetul viitorului va fi, după toate probabilitățile, o combinație între WEB 3 și internetul obiectelor.

3.5.2

Cea mai mare parte a diverselor componente ale internetului viitorului există deja, se perfecționează sau se aplică, astfel încât acest internet nou își va face în curând apariția, prezentându-se ca o nouă paradigmă care va redefini locul și rolul rețelelor omniprezente în viața cetățenilor și în creșterea economică într-o măsură încă greu de conceput, însă care ar putea genera o schimbare socială majoră și ar putea reprezenta o sursă de dezvoltare fără precedent pentru firmele și țările care vor stăpâni diferitele sale aspecte, și anume care vor face în timp util investițiile necesare în cercetare, formare, creare de standarde și de noi servicii, acest lucru putând conduce la schimbarea raporturilor dintre forțele economice și științifice la scară globală. Pentru Europa, aceasta reprezintă o provocare de care trebuie să se țină seama.

3.5.3

În concluzie, internetul obiectelor realizează o fuziune a lumii fizice și a celei digitale, a celei reale și a celei virtuale. Obiectele inteligente („smart objects”) se integrează în rețeaua ambiantă la care participă pe deplin (rețeaua omniprezentă, „ubiquitous network”) și vor ocupa un loc mult mai mare decât în rețeaua participativă a persoanelor, WEB 2, care va fi incorporată în rețeaua extinsă la o scară superioară.

3.5.4

În fine, noua rețea prezintă probleme de guvernanță, prin dimensiunea sa și prin conținutul său nou, prin cerințele referitoare la atribuirea a sute de miliarde de nume și prin standardele universale care trebuie utilizate. În prezent, RFID face obiectul unor standarde private și al rapoartelor comerciale cu rețeaua EPC global (Electronic Product Code), însă este acest lucru realizabil având în vedere deplina dezvoltare a internetului viitorului?