3.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/99

1.1

Elaborarea unui nou program european de acțiune socială (PEAS) este necesară pentru ca dezvoltarea socială din UE să poată ține pasul cu evoluția economică și a pieței și este, de asemenea, oportună, având în vedere noul Tratat de la Lisabona, care creează noi posibilități, responsabilități și obiective pentru relansarea unei Europe sociale mai participative și mai dinamice. Noul PEAS ar trebui să promoveze, la modul practic, obiectivele și ambițiile politicii sociale a UE dincolo de anul 2010 și ar trebui să constituie o foaie de parcurs cuprinzătoare.

1.2

Dialogul social rămâne una dintre componentele sale de bază și trebuie susținut. Programul ar trebui să refacă legătura cu cetățenii și cu societatea civilă organizată, pentru a permite interacțiunea dintre procedurile de participare „de jos în sus”, inclusiv dialogul civic, și inițiativele UE.

1.3

Programul ar trebui să abordeze în mod special domenii politice precum calitatea vieții, drepturile sociale fundamentale, capacitarea cetățenilor, solidaritatea socială, locurile de muncă și munca de înaltă calitate, spiritul antreprenorial în societate, gestionarea schimbărilor, promovarea standardelor sociale de bază în cadrul relațiilor externe ale UE, în special în domeniul comerțului. Ar trebui utilizate pentru aceasta toate instrumentele și posibilitățile disponibile. Metoda deschisă de coordonare (MDC) a Comunității ar trebui utilizată în continuare, însă trebuie adaptată și completată de alte „metode noi”. Resursele financiare ale bugetului existent pot fi realocate pentru a susține programul, iar reforma bugetară de după 2013 trebuie să țină seama de coeziunea socială.

2.1

Viitoarea Președinție franceză a Uniunii Europene a prezentat Comitetului Economic și Social European ideea unui program european de acțiune socială.

2.2

Sesizarea franceză poate fi privită ca o continuare a avizului anterior al Comitetului privind bilanțul realității societății europene, care propunea următoarele: „pentru a pune baza unui nou consens asupra provocărilor sociale cu care se confruntă Europa, un nou «program de acțiune socială» poate fi elaborat, ținându-se cont atât de realitățile economice, cât și de necesitățile sociale” (1).

2.3

Avizul menționat făcea referire la programul european de acțiune socială din 1989, care făcea parte integrantă din ceea ce poate fi descris drept modelul social european și care demonstra realitatea dimensiunii sociale a pieței interne unice. Acesta a fost un program de acțiune pe 3 ani, „un sprijin central al inițiativelor Comisiei în sfera socială”, cu 45 de măsuri clare, considerate „imperative pentru a progresa și a da o expresie tangibilă, la nivel comunitar, principiilor stabilite în Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor” (2). Măsurile au fost legislative și nelegislative și au acoperit acțiunile Comunității aproape în toate domeniile sociale, pentru a atinge obiectivul tratatului de „îmbunătățire a condițiilor de viață și de muncă”.

2.4

Realizările sociale europene datorate programului de acțiune socială din 1989 nu au reușit să țină pasul cu provocările economice și sociale de astăzi, generate de globalizare, de schimbările climatice și de evoluțiile demografice. Aceste provocări devin tot mai acute, din cauza încetinirii creșterii economice, a turbulențelor de pe piețele financiare și a crizei alimentare care se apropie. În anumite grupuri și în rândul unora dintre cetățeni, există chiar o impresie de stagnare a politicilor sociale europene în raport cu evoluția politicilor privind piața internă.

2.5

Bilanțul realității sociale din Europa a arătat că o societate europeană prosperă și în schimbare rapidă oferă mai multe șanse, dar prezintă și noi riscuri sociale. La realizarea bilanțului, au fost puse în evidență și probleme cum sunt veniturile și posibilitățile diferite, schimbările de pe piața forței de muncă, egalitatea de tratament și remunerarea diferită a bărbaților și femeilor, sărăcia în rândul copiilor și excluziunea socială,„prăpastia dintre generații”, modelele familiale în schimbare și accesul la locuințe și la serviciile de îngrijire a copiilor, situația persoanelor cu handicap, migrarea și integrarea.

3.1

Politicienii sunt tot mai conștienți de necesitatea unor noi orientări politice, care să permită abordarea cu succes a provocărilor modelului social european. Cetățenii europeni așteaptă noi acțiuni de politică socială care să fie progresiste din punct de vedere social și durabile din punct de vedere economic.

3.2

Tratatul de reformă de la Lisabona creează noi posibilități de realizare a unui program european de acțiune socială, furnizând UE noi obiective sociale (3) — „ocuparea completă a forței de muncă și progresul social, combaterea excluziunii sociale și a discriminării, promovarea justiției și a protecției sociale, egalitatea de tratament între bărbați și femei, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului”.

3.3

Tratatul de reformă consolidează responsabilitățile Uniunii Europene în ceea ce privește atingerea obiectivelor sociale.

3.4

Posibilitățile de realizare a unei Europe mai sociale sunt înscrise în special în Carta drepturilor fundamentale, în dispoziția obligatorie privind „clauza socială transversală” și în Protocolul privind serviciile de interes general. Tratatul prevede, de asemenea, posibilități de „cooperare consolidată” (4), pe care statele membre le pot promova și utiliza în domeniul social.

3.5

Tratatul confirmă rolul partenerilor sociali de a contribui la progresul economic și social al Europei. Dispoziția privind democrația participativă furnizează de asemenea noi posibilități și instrumente suplimentare — de exemplu, „inițiativa cetățenească” — de implicare a cetățenilor și a organizațiilor lor în construirea unei Europe mai sociale. CESE trebuie să joace un rol activ în această privință.

3.6

CESE ar dori, de asemenea, să menționeze declarația (5) a nouă guverne, în care se subliniază necesitatea consolidării modelului social european, întrucât acesta a fost un factor de progres social și poate facilita abordarea provocărilor prezentului. Declarația a subliniat responsabilitatea instituțiilor europene de a relansa Europa socială și de a folosi toate instrumentele de care dispun, cu un accent deosebit pe dialogul social. „UE-27 nu poate fi doar o zonă de liber schimb, ci trebuie să asigure echilibrul necesar între libertatea economică și drepturile sociale, astfel încât piața internă să poată fi reglementată și la nivel social”. În politica sa externă, Uniunea ar trebui să promoveze valorile modelului său social pentru o globalizare echitabilă și muncă decentă pentru toți.

3.7

Pe scurt, noul program european de acțiune socială este necesar pentru ca dezvoltarea socială din UE să poată ține pasul cu evoluția economică și cu cea a pieței, pentru a confirma Strategia de la Lisabona și pentru a așeza pe același plan aspectele social, economic și de mediu, astfel încât să avanseze împreună în continuare. Având în vedere noul Tratat de la Lisabona, se dovedește și oportun, pentru relansarea unei Europe sociale mai participative și mai dinamice, pe măsura nevoilor și așteptărilor cetățenilor. De aceea, programul european de acțiune socială trebuie integrat pe deplin într-o strategie post-Lisabona, care să se bazeze pe locuri de muncă, creștere economică, coeziune socială și durabilitate, în cadrul căreia dimensiunea socială să ocupe un loc la fel de important ca și dimensiunea economică.

4.1

Noul program european de acțiune socială trebuie să se bazeze în mod ferm pe valorile și obiectivele Uniunii Europene, așa cum sunt definite în Tratatul de la Lisabona. El ar trebui să constituie un cadru de referință pentru o Europă democratică, bazată pe solidaritate, durabilă, incluzivă din punct de vedere social și care să reprezinte o zonă competitivă de bunăstare pentru toți cetățenii săi, printr-o mai largă distribuție a șanselor în viață, astfel încât să nu lase pe nimeni pe dinafară, precum și un instrument important de garantare a drepturilor cetățenești, așa cum sunt înscrise în Carta drepturilor fundamentale. PEAS trebuie să se bazeze pe colaborarea pozitivă între statele membre și nu pe principiul „aducerii la cel mai mic multiplu comun” în ceea ce privește drepturile sociale, protecția socială și condițiile de muncă. Uniunea Europeană își va confirma astfel ambițiile cu privire la drepturile omului, un nivel minim de protecție a drepturilor nefiind considerat satisfăcător.

4.2

Programul european de acțiune socială stă la baza unei anumite viziuni asupra modelului european de societate, care cuprinde, în același timp, atât conceptul de economie socială de piață, cât și pe cel de model social european. El răspunde nevoilor și aspirațiilor oamenilor și capacitează cetățenii, dându-le drepturi și responsabilități prin promovarea democrației participative, prin identificarea și prin mobilizarea tuturor părților în cadrul unui dialog social susținut și eficient. Noul program european de acțiune socială ar trebui să faciliteze o abordare creativă și inovatoare a noilor provocări și riscuri.

4.3

Noul program ar trebui să se bazeze pe perspective sociale pe termen lung și să răspundă noilor așteptări și realități. Din această perspectivă de durabilitate pe termen lung, trebuie să se pună mai mult accentul pe măsurile care îi privesc pe copii și pe tânăra generație.

4.4

Prin urmare, programul trebuie să actualizeze și să reevalueze obiectivele, propunerile și ambițiile politicii sociale a UE dincolo de 2010, furnizând o foaie de parcurs cuprinzătoare, cu acțiuni la toate nivelurile, care să dea mai multă energie Europei sociale și care să fie susținută de agende sociale (6) actualizate cu regularitate, pe baza unor valori comune.

4.5

PEAS trebuie să fie însoțit de un model social european dinamic (7). Forța modelului rezidă în special în capacitatea sa de a se sprijini pe valori comune intrinseci unei largi varietăți de situații pentru a stabili instrumente, proceduri și acțiuni în comun cu participanți legitimi, permițând o convergență reală în sensul progresului. Capacitatea financiară a Uniunii Europene este un element hotărâtor în asigurarea unei dezvoltări consecvente și în remedierea întârzierilor structurale în unele țări.

4.6

Programul recunoaște faptul că dezvoltarea economică și progresul social se susțin reciproc și sunt interdependente. Îmbinarea competitivității economice cu justiția socială și cu solidaritatea socială este cel mai bun mod de a promova bunăstarea oamenilor în Europa. El ar putea să prevadă, cu condiția stabilirii unor garanții pentru beneficiari, o combinație de inițiative publice și private, pentru a se găsi resursele financiare durabile necesare unui sistem social incluziv. Prin urmare, trebuie creat și un cadru care să garanteze că serviciile de interes general sunt universale, accesibile și de bună calitate.

4.7

Noul program european de acțiune socială ar trebui să sprijine întreprinderile responsabile social, concurența loială și echitatea, care permit pieței interne să prospere fără amenințarea potențială a „dumpingului social”. În acest context, programul ar trebui să se focalizeze în special pe locurile de muncă de calitate pentru viitor și pe societatea cunoașterii necesară pentru crearea acestora.

4.8

Stimularea spiritului antreprenorial în sens larg — astfel cum a fost definit de Comisie (8) — va îmbunătăți atât performanțele economice, cât și pe cele sociale (9). Pluralitatea în întreprindere trebuie protejată și promovată, pentru a se putea beneficia de caracteristicile întreprinderilor mici și mijlocii și ale întreprinderilor economiei sociale și de contribuția acestora la dimensiunea socială. Sunt necesare statute europene pentru asociații, fundații, societăți mutuale și întreprinderi mici, pentru asigurarea egalității între toți actorii economici.

4.9

Programul european de acțiune socială ar trebui să se bazeze pe o abordare cuprinzătoare și coerentă, care să exploreze de asemenea conceptul de integrare a politicilor sociale în alte domenii politice. Programul trebuie să devină o parte naturală a politicii macroeconomice, a politicilor privind concurența și fiscalitatea, a strategiei pentru dezvoltare durabilă, a politicii industriale, a coeziunii teritoriale și a dimensiunii externe a UE.

4.10

Un nou program european de acțiune socială ar îmbunătăți într-un mod tangibil noua viziune socială asupra „șanselor în viață” în secolul XXI, prezentată recent de către Comisie (10). Comisia propune un cadru pentru politicile europene și subliniază că agenda de „oportunități, acțiuni și solidaritate” necesită investiții pe termen lung în capitalul social și uman. Astfel de investiții vor spori performanța economică și pot fi justificate și dintr-o perspectivă a dezvoltării durabile. Comitetul susține cu fermitate această idee și consideră că trebuie asigurate metode inovatoare de finanțare a capitalului uman și social, atât la nivelul UE, cât și la cel al statelor membre. Bugetul UE trebuie adaptat în vederea acestui obiectiv. Ar putea fi, de asemenea, explorată posibilitatea unui împrumut la nivel european pentru dezvoltarea infrastructurii sociale.

4.11

PEAS ar trebui să contribuie de asemenea la o globalizare mai echitabilă și mai echilibrată, prin promovarea principiilor și valorilor modelului său social în cadrul relațiilor externe ale UE. Ar trebui oferită posibilitatea unor parteneriate cu țări terțe, însoțite de asistență tehnică și financiară tot mai importantă, în vederea promovării dialogului social și civic, precum și a politicilor privind ocuparea forței de muncă și securitatea socială. Relațiile comerciale ar trebui să fie ghidate de respectul pentru drepturile omului și pentru drepturile sociale fundamentale, astfel cum sunt specificate, de exemplu, de principiile și normele OIM (11).

5.1

Instituțiile europene trebuie să își asume rolul de conducere și obligațiile care le revin conform tratatului, printre care realizarea progresului social. Ar fi oportună, prin urmare, elaborarea unui nou program european de acțiune socială. În practică, ar trebui utilizate toate instrumentele și măsurile prevăzute în tratat (12) în acest scop, în mod practic și eficient, respectându-se, în același timp, cerințele de subsidiaritate și proporționalitate.

5.2

Programul european de acțiune socială din 1989, împreună cu proiectul pieței unice din 1992, au dovedit utilitatea metodei „comunitare”. Cum această metodă este încă valabilă și este utilizată la revizuirea pieței interne, Comitetul consideră că ar fi utilă și pentru a da un nou elan dimensiunii sociale. Există astfel posibilitatea unei acțiuni legislative la nivelul UE-27.

5.3

În același timp, o implicare profundă și variată a partenerilor sociali și a altor organizații ale societății civile de la diferite niveluri poate duce la creșterea sentimentului de apropriere. Toate părțile interesate trebuie să participe pentru ca programul european de acțiune socială să devină relevant, tangibil, practic și atent la nevoile cetățenilor. În felul acesta, ar trebui ca abordarea proactivă și de jos în sus, așa cum va fi prezentată în cele ce urmează, să poată interacționa cu inițiativele europene.

5.4

Trebuie identificate necesitățile, grijile și aspirațiile cetățenilor. Inițiativa Comisiei UE de a realiza un bilanț al realității sociale poate servi drept model și poate fi repetată în mod regulat, inclusiv la nivel local. Reprezentanții organizațiilor societății civile au un rol esențial în canalizarea solicitărilor cetățenilor către nivelul adecvat, inclusiv cel european. Aceștia trebuie implicați în mod sistematic în realizarea bilanțurilor și în consultările inițiate de Comisia Europeană, în cadrul cărora Comitetul joacă un rol de mediator.

5.5

În acest context, CESE subliniază importanța organizării unei dezbateri permanente la toate nivelurile pentru abordarea viitoarelor provocări și a alegerilor strategice din domeniul politicilor sociale. Scopul dezbaterii ar trebui să fie acela de a contribui la un consens nou, reformator, asupra politicii sociale europeane, pe baza unui angajament împărtășit de toți cei implicați.

5.6

Dialogul social intersectorial, sectorial și transnațional rămâne unul dintre pilonii de bază ai modelului social din statele membre și de la nivel european. Angajatorii și sindicatele au un rol-cheie în abordarea problemelor sociale, ei fiind forțele motrice principale în realizarea progresului economic și social. Rapoartele de analiză comune și prioritățile anunțate de partenerii sociali europeni vor constitui elemente principale ale unui cadru de acțiune adecvat atât pentru nivelul UE, cât și pentru cel național (13).

5.7

Dialogul civic — trebuie făcută o distincție clară între acesta și dialogul social — va constitui pe viitor un alt pilon principal. Implicarea cetățenilor și a organizațiilor lor de la toate nivelurile în construirea Europei sociale va fi o mare provocare.

5.8

Consiliile economice și sociale și organismele similare ar trebui să dispună de mijloacele necesare pentru a putea fi invitate să participe, alături de guvernele țărilor lor, la toate etapele elaborării și aplicării programului european de acțiune socială.

5.9

Parteneriatele și dialogurile existente în domeniul politicilor sociale trebuie să fie consolidate în practică. Experiențele pozitive și modelele de parteneriat, din statele membre și din cadrul politicii de coeziune a UE, care au contribuit la bunăstarea socială trebuie difuzate și, eventual, explorate în continuare.

5.10

Autonomia și capacitățile actorilor economici și sociali trebuie promovate și sprijinite prin măsuri publice adecvate pentru a crea un mediu stimulator, care să le consolideze capacitatea de a formula o perspectivă de jos în sus articulată și de a identifica domeniile politice cheie.

—

Parcursuri individuale sigure prin angajamente colective. Principii comune de abordare a perioadelor de tranziție de-a lungul întregii vieți, nu în ultimul rând pentru susținerea flexicurității (14) prin garantarea educației și instruirii, prin accesul la servicii, prin menținerea drepturilor și prin venituri suficiente, precum și printr-o finanțare publică și/sau privată care să corespundă ambiției manifeste de securitate. Sistemele de securitate socială ar trebui adaptate și, atunci când este posibil, suplimentate prin acorduri colective și prin finanțări mutuale.

—

O mai bună calitate a vieții printr-o cartă a durabilității sociale, care să acopere, de exemplu, drepturile sociale fundamentale, protecția socială, serviciile sociale, sănătatea și drepturile pacienților — inclusiv ale pacienților cu tulburări psihice.

—

Carta europeană a drepturilor fundamentale. Principiile și dispozițiile Cartei ar trebui să asigure orientări și să încurajeze evoluțiile și acțiunile UE în domeniul politicilor sociale.

—

Vigilența în combaterea tuturor formelor de discriminare. Acțiuni legislative suplimentare și alte măsuri pentru garantarea aplicării dispozițiilor tratatului (15), care să acopere toate motivele de discriminare.

—

Ratificarea instrumentelor internaționale și europene privind drepturile omului. Acțiuni pentru garantarea și punerea în aplicare a dispozițiilor incluse în aceste instrumente și pentru mai buna monitorizare de către UE și statele membre. Trebuie acordată o atenție deosebită Convenției ONU privind drepturile copilului.

—

Programul de sporire a cunoștințelor europene  (16). Priorități și acțiuni-cheie de învățare pe tot parcursul vieții, care să le ofere o bază legală și suficiente resurse financiare.

—

Punerea în aplicare a Pactului european pentru tineret, în special:

—

Un program-cadru comunitar pentru politicile de integrare. Politici de integrare a imigranților, a refugiaților și a minorităților care să fie eficiente, coerente, bazate pe respectarea drepturilor și sprijinite prin resurse financiare ambițioase. Sprijin permanent pentru Forumul de integrare europeană care urmează să fie creat de CESE și Comisie, pentru ca imigranții să-și poată exprima punctul de vedere.

—

Eradicarea sărăciei

—

Egalitatea de gen

—

Răspunsuri la cerințele unei societăți în curs de îmbătrânire

—

O strategie UE cuprinzătoare privind handicapul

—

Servicii de interes general îmbunătățite

—

O strategie europeană eficientă și ambițioasă privind locurile de muncă, în special obiective măsurabile în domeniile activării, învățării pe tot parcursul vieții, angajării tinerilor și egalității de gen, care pot fi măsurate. Comisia ar trebui să aibă mai multe competențe de punere în aplicare a legislației.

—

Transformarea mobilității într-o șansă pentru toți. Beneficiile pieței interne ar trebui să fie exploatate, punând în aplicare în totalitate libera circulație a forței de muncă în cadrul UE, împreună cu:

—

Muncă de înaltă calitate în schimbul unui salariu decent

—

Eliminarea tuturor discriminărilor de pe piața muncii, inclusiv prin aplicarea unor strategii eficiente de reducere a diferențelor dintre tratamentul acordat bărbaților și femeilor, de combatere a excluziunii și de creare a unor metode de includere.

—

Întreprinderile sociale și toate formele de întreprinderi ca metode de integrare eficientă în muncă și în societate.

—

Programele Comisiei de sprijinire a spiritului antreprenorial ar trebuie să se concentreze asupra promovării locurilor de muncă de calitate.

—

Responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI). Transformarea Europei într-un pol de excelență în materie de RSI prin acțiunea comună a angajatorilor, sindicatelor, ONG-urilor și autorităților publice pentru ca, pe lângă respectarea deplină a dreptului muncii și a dreptului social, să se elaboreze modele și bune practici durabile, sprijinite prin stimulente comunitare.

—

Gestionarea schimbărilor printr-un parteneriat între întreprinderi și toate părțile implicate, în care participarea și consultarea lucrătorilor și a reprezentanților lor să fie esențiale pentru găsirea soluțiilor adecvate.

—

Integrarea dimensiunilor de mediu, industriale, economice și sociale în propunerile UE privind industria, schimbările climatice și mediul, combinată cu instrumente de finanțare speciale pentru susținerea noilor tehnologii și a locurilor de muncă.

—

Promovarea caracteristicilor modelului social european în politica externă a UE (în special a noțiunii de „muncă decentă”, a dialogului social și a dialogului civic, de exemplu în cadrul politicilor privind comerțul, țările ACP și țările din vecinătate)

—

Consolidarea abordării OIM

—

Promovarea etichetării sociale și ecologice

—

Transformarea convențiilor sistemului SPG Plus într-un punct de referință  (18)

—

Promovarea sistemelor de guvernanță internaționale pentru noi opțiuni tehnologice și ecologice și pentru noile norme financiare internaționale

—

Promovarea acordurilor internaționale privind RSI

—

Dezvoltarea și gestionarea politicilor de imigrare în colaborare cu țările de origine.

7.1.1

Identificarea unor metode adecvate și eficiente de abordare a noilor provocări este esențială pentru realizarea progresului social.

7.1.2

Ar trebui utilizate pe deplin atât dispozițiile noi ale tratatului, cât și cele existente și ar trebui consolidată punerea în aplicare a acquis-ului social. Același lucru este valabil și pentru alte tipuri de măsuri și acțiuni.

7.2.1

În sensul articolului 136 și 137 din tratat, sunt necesare câteva acțiuni legislative, cum sunt:

—

Hotărârile Curții Europene și efectele acestora asupra acquis-ului social trebuie monitorizate cu atenție și, dacă este cazul, trebuie să se ia măsuri politice și legislative pentru evitarea oricărei încălcări a drepturilor fundamentale elementare (19).

—

Trebuie pus în valoare întregul potențial al partenerilor sociali și al societății civile organizate în procesul de transpunere și aplicare a legislației, a acțiunilor și programelor comunitare.

—

Trebuie îmbunătățite capacitățile de control și de inspecție privind sănătatea și securitatea la locul de muncă și aplicarea drepturilor lucrătorilor.

7.4.1

Coreglementarea și autoreglementarea (acorduri, coduri de conduită voluntare, standarde etc.) pot completa legislația-cadru europeană și celelalte măsuri și în domeniul social. Dialogul social ca atare este o componentă al acestui instrument. Coreglementarea și autoreglementarea pot fi procese dinamice, de răspuns la evoluția rapidă a realităților sociale. Cu toate acestea, ele trebuie întotdeauna evaluate în profunzime și trebuie să se bazeze pe participarea și pe responsabilitatea tuturor părților interesate; ele nu trebuie să ducă la crearea unui statut juridic mai slab decât cel obținut prin metoda comunitară existentă.

7.5.1

Programul de lucru comun existent al partenerilor sociali europeni pentru 2006-2008 arată că dialogul social ajută într-adevăr la înfruntarea provocărilor, cu condiția ca partenerii sociali europeni să adopte mijloacele necesare creării unei culturi dinamice și funcționale a relațiilor industriale autonome la toate nivelurile. UE poate sprijini acest lucru prin:

7.6.1

Dispozițiile (20) privind „democrația participativă” din Tratatul de la Lisabona furnizează noi posibilități de implicare totală și a organizațiilor societății civile altele decât partenerii sociali în elaborarea politicii sociale europene, în special în cadrul unui nou program european de acțiune socială.

7.6.2

CESE este instituția care reprezintă societatea civilă organizată la nivelul UE. Tratatul de la Lisabona extinde domeniul de acțiune al Comitetului, permițându-i să își joace pe deplin rolul de intermediar între societatea civilă organizată și organismele de decizie ale UE. CESE are astfel un rol deosebit în stimularea democrației participative. Comitetul va adopta inițiative și va explora noi căi și mijloace de punere în aplicare a noului articol din tratat și de evaluare a diferitelor metode de participare, consultare și evaluare a impactului utilizate de Comisia Europeană și de celelalte instituții ale UE, pentru a le face mai fiabile, mai utile și mai participative. În acest context, Comitetul își reiterează apelul pentru adoptarea unui statut al asociațiilor europene (21).

7.7.1

Dreptul cetățenilor la inițiativă (22) poate fi considerat unul dintre cele mai importante instrumente ale societății civile organizate prin care se poate încerca promovarea unei Europe sociale mai apropiate de cetățeni și de așteptările lor sociale.

7.7.2

Prin urmare, organizațiile societății civile trebuie să evalueze eficacitatea acestei noi clauze din tratat. Ele trebuie să studieze în ce situații pot utiliza acest instrument și cum îl pot face operațional. CESE poate contribui la această analiză și prin implicarea consiliilor economice și sociale naționale, precum și a organizațiilor naționale reprezentate în cadrul său.

7.8.1

Diversitatea în continuă creștere a Uniunii Europene este un argument pentru consolidarea cooperării. Statele membre care doresc să meargă mai departe și mai rapid în chestiunile de politică socială pot să folosească această posibilitate pentru a găsi soluții comune adecvate. Acest lucru nu ar trebui, desigur, să ducă la „dumping social” și nici să îi lase cu totul în urmă pe cei care nu participă. În acest context, trebuie remarcat că, în anumite domenii (23), există deja o bună cooperare între anumite state membre.

7.8.2

Câteva domenii posibile de cooperare consolidată ar putea fi:

7.9.1

În diverse avize, Comitetul a susținut MDC, cerând, în același timp, o mai mare eficiență a acesteia. Metoda deschisă de coordonare a dat câteva rezultate, însă mult prea adesea statele membre nu au arătat un angajament real față de obiectivele și acțiunile convenite.

7.9.2

Comitetul a propus ca MDC să fie folosită pentru stabilirea unor obiective atât cantitative, cât și calitative, însoțite de indicatori sociali mai buni și să fie aplicată în noi domenii, de exemplu politicile privind integrarea, solidaritatea între generații și politicile privind persoanele cu handicap.

7.9.3

MDC ar trebui aplicată în mai mare măsură la nivel local, reflectând astfel abordarea participativă de jos în sus și coordonarea necesară a partenerilor și a politicilor pentru realizarea dezvoltării locale și regionale cu ajutorul fondurilor structurale.

7.9.4

Câteva propuneri:

7.10.1

Inițiativele recente ale Comisiei privind, de exemplu, flexicuritatea au introdus o „nouă” metodă bazată pe principii comune cu rol de recomandări lăsate la latitudinea statelor membre (25).

7.10.2

Metoda pare să merite efortul atunci când se axează pe teme foarte specifice și când statele membre doresc realizarea de progrese chiar dacă competența UE este limitată. Deoarece sunt implicate multe domenii politice, este necesară o abordare integrată.

7.10.3

„Metoda principiilor comune” constituie, de asemenea, o șansă de participare a societății civile organizate atât la formularea acestora — chiar și prin negociere —, cât și la punerea lor în aplicare.

7.10.4

Cu toate acestea, este foarte necesar să se găsească legături cu celelalte instrumente și metode ale UE, de exemplu cu MDC și cu orientările integrate ale Strategiei de la Lisabona, în vederea evaluării și măsurării eficienței „noii” metode și a aplicării ei corecte. Este important ca principiile comune să fie aplicate efectiv, pentru a se evita concurența neloială în procesul de punere în aplicare a acestora.

7.11.1

Comitetul sugerează introducerea în cadrul PEAS a unei acțiuni specifice legate de indicatori, cu participarea activă a părților interesate. Ar trebui:

7.12.1

Legislația, politicile și programele Uniunii Europene ar trebui monitorizate din punctul de vedere al consecințelor lor sociale. Comisiei îi revine o responsabilitate specială în privința evaluării impactului, care ar trebui să implice toate părțile interesate. Toate domeniile importante ale politicilor sociale și mai ales efectele lor asupra locurilor de muncă, creșterii economice, coeziunii sociale și durabilității ar trebui evaluate o dată la cinci ani. Ar trebui stabilite criterii de calitate pentru a veni în sprijinul analizei și evaluării necesare.

7.13.1

Instrumentul bugetar pentru punerea în aplicare a unui program de acțiune socială ar trebui privit în cadrul unei viziuni cuprinzătoare, atât asupra resurselor financiare ale UE, cât și asupra celor naționale.

7.13.2

În cadrul reformei bugetare, ar trebui să se insiste asupra acțiunii în sprijinul coeziunii sociale și economice. Realocarea resurselor este necesară pentru a proteja și promova coeziunea, ocuparea forței de muncă, modelul social european și, în consecință, programul european de acțiune socială, în acord cu analizele cincinale (a se vedea punctul 7.12.1).

7.13.3

Cu toate acestea, până la intrarea în vigoare a noului buget (2013), pot fi efectuate anumite realocări în cadrul actualului buget, atât cu, cât și fără renegocieri între statele membre.

7.13.4

Este necesară mai multă coerență și coordonare între diferitele fonduri (de exemplu, de coeziune, regional, social, rural, Fondul european de ajustare la globalizare — FEAG) pentru a integra dimensiunea socială în diferite politici.

7.13.5

Propuneri de inițiative pe termen mediu: