30.8.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/67

1.1

Este evident că problema lipsei apei și a secetei trebuie privită nu doar ca una de mediu, ci și ca un element esențial al creșterii economice durabile în Europa, pe scurt ca o chestiune de importanță strategică.

1.2

Oamenii și familiile lor au nevoie de apă pentru a trăi, dar această resursă este vitală și pentru numeroase sectoare economice, începând cu cel agricol și agroalimentar, domenii în care se lucrează cu materii vii.

1.3

Comunicarea Comisiei are meritul de a fi subliniat importanța problemei și de fi stabilit un anumit număr de orientări, pe de o parte pentru a contracara deficitul de apă și seceta, iar pe de altă parte pentru a analiza posibilitățile de adaptare la o nouă situație.

1.4

Schimbările climatice remarcate atât de oamenii de știință, cât și de publicul larg ar putea înrăutăți situația; prin urmare, măsurile prevăzute de Comisie ar trebui introduse rapid.

1.5

Desigur, nu toate statele membre se confruntă cu aceleași situații, acestea variind de la sudul la nordul și de la estul la vestul Europei. Cu toate acestea, este vorba despre o problemă care interesează toate statele membre, dat fiind că au fost observate episoade de secetă estivală inclusiv în țările nordice.

1.6

Tocmai de aceea, aceste diferențe nu trebuie să împiedice adoptarea unei politici comune în Europa și a unor măsuri practice adaptate la situațiile concrete din statele membre, având în vedere că nu există soluții standard pentru întreaga Uniune Europeană.

1.7

În consecință, CESE solicită o monitorizare intensă și sistematică a acțiunilor care vor fi întreprinse ca urmare a acestei comunicări.

1.8

Referitor la prețul apei, acesta subliniază că politicile tarifare se pot dovedi ineficiente în cazul în care o mare parte a apei captate nu este măsurată sau înregistrată. Prin urmare, Comitetul sugerează Comisiei să propună statelor membre o definiție convenabilă a sectorului utilizării apei.

1.9

CESE preconizează realizarea unui site internet la nivel european consacrat bazinelor hidrografice, unde autoritățile locale ar putea găsi exemple utilizabile ca modele pentru elaborarea acestor planuri și pentru îmbunătățirea informațiilor.

1.10

În domeniul distribuirii fondurilor legate de apă, acesta propune ca intervenția financiară a Comisiei să fie adaptată în funcție de criteriul utilizării raționale a apei și al conservării resurselor hidrologice, pentru a determina acele autorități locale care nu au un comportament responsabil să și-l schimbe, fără a penaliza regiunile care depun deja eforturi în acest domeniu.

1.11

Pentru a îmbunătăți gestionarea riscului de secetă, Comitetul solicită ca UE să încurajeze interoperabilitatea mijloacelor de prevenire și de luptă contra incendiilor, în cadrul mecanismului european de protecție civilă.

1.12

În regândirea infrastructurii de aprovizionare, CESE recomandă studierea posibilității de stocare subterană, precum și cea a reinjectării de apă în straturile freatice. Comitetul consideră că nu trebuie excluse aprioric transferurile de apă, chiar în interiorul aceluiași stat membru, pentru că acestea trebuie reglementate pentru a se evita o atitudine care să favorizeze risipirea resursei hidrologice. Această resursă trebuie gestionată în permanență din perspectiva economisirii și făcându-se apel la tehnicile cele mai avansate de control și utilizare (1).

1.13

Pentru a favoriza utilizarea rațională a apei, CESE recomandă introducerea de tehnici de contorizare inteligentă (smart metering) și de facturare adaptată. Comitetul subliniază, de asemenea, importanța bunelor practici în domeniul agricol și preconizează reîmpădurirea, replantarea de garduri vii (în regiunile în care acest lucru este util și posibil) și promovarea tehnologiilor durabile de drenaj și de irigare, cu sprijinul fondurilor destinate politicii de dezvoltare rurală. Utilizarea eficientă a apei în agricultură se îmbunătățește în mod treptat, dar trebuie realizate progrese în continuare, cu ajutorul unor tehnici moderne și economice de stropire și irigare. În acest sens, trebuie subliniată necesitatea dezvoltării și aprofundării cercetării și a noilor tehnologii din agricultură. Comitetul subliniază și importanța sistemelor individuale de economisire a apei, de reciclare și salubrizare, în special în cazul locuințelor dispersate.

1.14

În ce privește dezvoltarea cunoștințelor și strângerea de date, CESE propune crearea unui site internet, de unde parametrii climatici, preluați din modelele globale ale IPCC, să poată fi descărcați și puși la dispoziția autorităților locale și regionale.

2.1

Problemele legate de deficitul de apă și frecvența crescândă a perioadelor de secetă au devenit evidente în Europa, nu doar în câteva regiuni obișnuite cu acest lucru, ci și pentru restul continentului. Procentajul bazinelor fluviale din Uniunea Europeană afectate de riscul de penurie hidrologică cronică ar putea ajunge la 39 % în 2070, de la 19 % în prezent. În special sudul, centrul și estul Europei ar putea fi grav afectate.

2.2

Numărul regiunilor și populațiile atinse de secetă a crescut cu 20 % în ultimii 30 de ani. În afara costurilor umane, aceste perioade de secetă implică și costuri economice. Seceta din 2003 a provocat pierderi de 8,7 miliarde de euro. Analiza utilizării apei pe plan mondial scoate la iveală o mare diversitate de situații. Un american consumă în medie 600 de litri de apă pe zi, un european între 250 și 300 de litri, un iordanian 40, iar un african 30 de litri! În fața amenințării pe care o reprezintă penuria de apă, toată lumea trebuie să-și schimbe obișnuințele, dar trebuie acționat în acele domenii în care eforturile pot avea efectul cel mai însemnat. Agricultura reprezintă cel mai mare consumator (71 % din apa captată), urmată de industrie (20 %) și, în cele din urmă, de utilizarea casnică (9 %) (2).

2.3

Ca răspuns la o cerere a Consiliului Mediu din iunie 2006, Comisia propune un set de opțiuni strategice la nivel european:

2.4

Comisia dorește, astfel, să pună bazele unei strategii eficiente pentru o folosire rațională a apei (un element important în lupta împotriva schimbărilor climatice) și să redinamizeze economia europeană.

2.5

Consiliul European (3) a subliniat faptul că deficitul de apă și seceta sunt aspecte ce trebuie discutate, în mod separat, nu doar pe plan european, ci și pe plan internațional și a insistat asupra necesității de punere în aplicare integrală a Directivei-cadru privind apa.

2.6

Consiliul a solicitat Comisiei o monitorizare a punerii în aplicare a comunicării și o reexaminare și o adaptare a strategiei UE în aceste domenii până în 2012.

2.7

CESE nu dorește să realizeze un diagnostic suplimentar care riscă să devină redundant, ci preferă analizarea soluțiilor propuse, completarea lor și, mai ales, dorește să fie o puternică sursă de propuneri și inițiative concrete.

2.8

Tema deficitului de apă și cea a secetei în UE au un impact asupra mai multor strategii și politici. În cadrul Comisiei, acestea ar putea intra, de exemplu, după caz, în sfera de competențe a DG AGRI, DG ENV, DG REGIO, dat fiind că domeniile implicate sunt agricultura, politica în domeniul apei, schimbările climatice, gestionarea situațiilor de criză și organizarea securității civile europene. Ar fi de dorit ca preocupările legate de problema apei să fie monitorizate atent de către Comisie și să se țină seama de ele în toate domeniile.

3.1.1

Analiza Comisiei se înscrie în contextul Directivei-cadru privind apa (DCA). Comisia își exprimă regretul că nu au fost folosite suficient pârghiile economice și atrage atenția asupra faptului că politicile de tarifare se pot dovedi ineficiente în cazul în care o mare parte a apei captate nu este nici măsurată și nici înregistrată de către autorități.

3.1.2

În plus, numeroase state membre au adoptat definiții restrictive privind utilizarea apei și utilizatorii de apă. Restrângând definiția „utilizatorilor de apă” la distribuirea apei potabile și epurarea acesteia și omițând irigațiile, navigația, energia hidroelectrică, protecția împotriva inundațiilor etc., anumite state membre și-au limitat posibilitățile de recuperare completă a costurilor (full cost recovery) și de tarifare eficientă a diferitelor utilizări ale apei.

3.1.3

Prin urmare, CESE sugerează Comisiei să convingă statele membre care utilizează definiții prea restrictive ale utilizării apei și ale utilizatorilor de apă să-și revizuiască abordarea, de exemplu prin redactarea unei liste cuprinzând diversele tipuri de utilizare a apei. Statele membre vor trebui să explice, în raport cu această listă, de ce au exclus anumite tipuri. S-ar cuveni să fie definite criterii de ierarhizare a folosirii apei, lucru care ar contribui la realizarea unei tarifări inteligente.

3.1.4

CESE recomandă și instituirea unui program de cercetare în domeniul economiei aplicate în modelizarea fluxurilor financiare și de utilitate publică asociate diferitelor tipuri de utilizare a apei și a circuitelor sale la nivelul unui bazin fluvial.

3.1.5

Într-adevăr, dezbaterile privind prețul corect al apei trebuie completate printr-o analiză economică a costurilor și a avantajelor de care se bucură ansamblul sectoarelor de activitate și al consumatorilor (utilizatori sau contribuabili) raportate la utilizarea apei.

3.1.6

Comitetul atrage atenția Comisiei și asupra tendinței (generate de definiția prea restrictivă a utilizării apei) a unor state membre de a transfera costurile de conservare a resursei pe seama consumatorilor urbani, avantajând, astfel, utilizatorii agricoli sau industriali. În cazul unei creșteri a prețului pentru utilizatorii agricoli, va trebui să se stabilească un tarif echilibrat pentru a se evita pierderile de beneficii.

3.1.7

CESE subliniază că stimulentele tarifare pentru economisirea apei trebuie să fie solide și să nu îmbrace forme prea complicate, astfel încât efectul de economisire să nu fie atenuat de costurile generate de caracterul complex al tarifării. Acesta reamintește că principala metodă de economisire constă într-o bună întreținere a rețelelor și în eliminarea pierderilor care provoacă adesea risipirea inadmisibilă a acestei resurse. Comitetul remarcă, în sfârșit, că tarifarea nu poate rezolva totul și că, în cazul unui litigiu între mai mulți utilizatori de apă, rezolvarea trebuie să fie de natură normativă.

3.1.8

Se recomandă o tarifare diferențiată în cazul utilizării sezoniere de apă de către consumatorii din sectoarele altele decât cel agricol, situație frecventă în cazul destinațiilor turistice. În acest fel, s-ar împărți în mod mai echitabil costurile fixe pentru furnizarea apei între populația locală și turiști.

3.2.1

Comisia remarcă faptul că dezvoltarea economică a anumitor bazine hidrografice poate conduce la efecte negative în ce privește disponibilitatea resurselor de apă și că ar trebui acordată o atenție specială acelor bazine hidrografice supuse riscului de penurie hidrologică sau confruntate cu deficite.

3.2.2

CESE recomandă realizarea unui site internet la nivel european, aflat sub controlul Agenției Europene de Mediu și al Comisiei, consacrat bazinelor hidrografice și destinat în special autorităților locale și autorităților competente din domeniile respective, care ar putea oferi date concrete despre planurile acestor bazine.

3.2.3

Autoritățile locale ar putea folosi acest instrument pentru a obține date despre metodologii, obiective, soluții posibile sau evaluări economice. Astfel, s-ar câștiga mult timp în elaborarea acestui tip de planuri.

3.2.4

Impactul agriculturii asupra resurselor hidrologice este binecunoscut. Trebuie promovată utilizarea mai eficientă a apei, prin favorizarea în special a irigațiilor și a drenajului durabil (de exemplu, tehnica de irigare prin picături). Evaluarea „stării de sănătate” a PAC din 2008 trebuie să constituie ocazia de a determina integrarea într-o mai mare măsură în instrumentele PAC a necesității de a circumscrie cantitativ apa utilizată în agricultură. Dorința de a decupla total subvențiile ar putea, astfel, să fie însoțită de creșterea sprijinului pentru gestionarea apei în cadrul programelor de dezvoltare rurală. Ar trebui introduse și instrumente specifice pentru gestionarea riscurilor de secetă din sectorul agricol.

3.2.5

În general, Comisia ar putea să-și adapteze intervenția financiară în funcție de măsura în care apa este utilizată rațional și conservată (de exemplu, cu o marjă de 5 până la 10 procente din suma totală a sprijinului său financiar). Acest criteriu, menționat explicit în stadiul studiului de fezabilitate sau al procedurii de ofertare (în cazul construirii sau exploatării), ar trebui să fie verificat (la inițiativa autorității care beneficiază de subvenția europeană) în termen de cinci ani de la terminarea proiectului. Asistența suplimentară ar consta în reducerea costurilor de rambursare a de investițiilor și ar constitui o recompensă pentru performanțele constatate.

3.2.6

Comitetul este de părere că un control al costurilor globale ale proiectelor din domeniul alimentării cu apă potabilă sau al epurării apei este un demers bun pe plan economic și în contextul dezvoltării durabile. Prin cost global se înțelege aici suma netă a investiției și costurile de funcționare, de întreținere și de reabilitare pe termen lung.

3.2.7

Prin urmare, Comisia ar trebui să promoveze proiecte care să răspundă pe această bază criteriilor de selecție și garanție, în vederea difuzării bunelor practici care favorizează utilizarea rațională și conservarea apei.

3.2.8

Această abordare coincide cu dorința Comisiei de a sprijini măsurile care urmăresc mai ales economisirea și garantarea utilizării raționale a acestei resurse. Trebuie verificat în ce măsură se potrivește această strategie cu preferința pentru biocarburanți, pentru producerea cărora sunt necesare mari cantități de apă.

3.3.1

Comisia dorește încurajarea schimburilor de bune practici.

3.3.2

CESE recomandă utilizarea sateliților și a analizelor meteorologice locale pentru efectuarea unei cartografieri anuale (primăvara) a riscurilor de secetă, de deficit de producție agricolă și de incendiu. Datele din cadrul planurilor deja elaborate ale bazinelor ar trebui, de asemenea, utilizate în acest context. Aceste date ar trebui să fie accesibile pentru fermieri sau pentru asociațiile din care aceștia fac parte, pentru gestionarea riscurilor cu care se confruntă.

3.3.3

Comitetul consideră că, deși este preferabilă trecerea de la gestionarea unei crize la gestionarea riscului de secetă, și acțiunile întreprinse în primul caz pot fi mult îmbunătățite (situația poate fi ilustrată cu incendiile catastrofale din Grecia, care au avut loc în vara anului 2007). UE ar putea facilita și încuraja interoperabilitatea mijloacelor de prevenire și de luptă contra incendiilor, standardizarea materialelor, containerizarea pompelor diesel și realizarea de exerciții comune. Aceasta ar însemna o concretizare a mecanismului european de protecție civilă.

3.3.4

Bineînțeles, trebuie reținută ideea Comisiei de a recurge la Fondul de solidaritate al UE, modificat și adaptat, pentru a înlătura consecințele situațiilor de secetă gravă. De asemenea, ar trebui ca efectele perioadelor de secetă să fie atenuate prin mecanisme de asigurare, mai ales pentru agricultori, care sunt primele victime ale acestor secete.

3.4.1

Comisia are în vedere infrastructura colectivă. În anumite cazuri, ar putea fi luate în considerare și inițiative de tip individual, ținându-se cont de o ierarhizare a diferitelor utilizări ale apei.

3.4.2

În orice caz, comunicarea ia în considerare transferurile de apă de la un bazin hidrografic la altul, construcția de baraje și de microbaraje în condiții bine stabilite, dar și refolosirea apelor uzate și desalinizarea. În ce privește reutilizarea apei, problema care se pune este cea a acumulării de poluanți de-a lungul acestui ciclu. De aceea, ar fi utilă lansarea sau sprijinirea unui program de cercetare a concentrațiilor atinse de aceste substanțe poluante după mai multe cicluri de reutilizare, în scopul definirii criteriilor de stabilizare, pentru a se determina la ce nivel aceste concentrații ating valori-limită compatibile cu capacitatea de autoepurare a sistemului.

3.4.3

În ceea ce privește desalinizarea, aceasta comportă două tipuri de probleme: pe de o parte, desalinizarea necesită multă energie, iar pe de altă parte, subprodusele și gama de concentrate saline sunt dăunătoare pentru mediul.

3.4.4

O opțiune ar fi instituirea unui program de desalinizare cu ajutorul unor microinstalații activate cu ajutorul energiei solare, ceea ce ar constitui un aport tehnologic al Europei în favoarea țărilor în curs de dezvoltare care se confruntă cu seceta.

3.4.5

În general, ar trebui încurajate cercetarea și dezvoltarea tehnologiilor care economisesc apa sau favorizează reîncărcarea straturilor freatice (reaplicarea covorului asfaltic în zonele urbane, de exemplu), precum și biotehnologiile care permit crearea unor specii de culturi agricole care consumă mai puțină apă.

3.4.6

În sfârșit, ar trebui examinată și posibilitatea stocării subterane, precum și cea a reinjectării de apă în straturile freatice. În această privință, ar trebui selectate proiecte-pilot și definite standarde privitoare la apa stocată (în mod realist și avându-se în vedere protejarea subsolului). Problema apelor subterane se referă, în același timp, la cantitatea și calitatea apelor respective, dat fiind că și straturile freatice sunt afectate de poluare. În această privință, ar trebui acordată o atenție sporită activităților industriale mari consumatoare de apă care, pe de o parte, epuizează straturile freatice și, pe de altă parte, le pot polua.

3.4.7

Pe de altă parte, CESE invită Comisia să studieze posibilitatea transferului de apă între diferite regiuni. Transferul dintre un bazin excedentar și unul deficitar poate fi o bună idee, inclusiv din perspectivă europeană, de pildă pentru a face ca agricultura să-și fie sieși suficientă din acest punct de vedere, dacă apa din bazinul care la început era deficitar este folosită eficient și cu economie. Cu ajutorul unor măsuri tehnice, tarifare sau normative, trebuie evitate situațiile în care ajutorul acordat unor sectoare „meritorii” are drept consecință consumul exagerat de apă în sectoare neprioritare.

3.4.8

CESE consideră că trebuie armonizate eventualele măsuri de regularizare a bazinelor fluviale luate împreună de țări terțe și de state membre ale UE pentru fluviile comune care se varsă dincolo de granițele exterioare ale UE.

3.5.1

Comisia consideră că utilizarea tehnologiilor care stimulează utilizarea rațională a apei ar putea fi mult îmbunătățită. În afară de combaterea scurgerilor de apă (în anumite rețele acestea având o cotă însemnată) și a risipei, perspective interesante sunt oferite și de modernizarea practicilor de gestionare a apei.

3.5.2

Nu încape îndoială că acțiunile propuse de Comisie sunt pozitive (norme referitoare la dispozitivele consumatoare de apă, performanțele clădirilor în materie de consum de apă, indicatorii de performanță, adaptarea activităților economice la deficitul de apă etc.).

3.5.3

Și utilizarea apei „gri” ar trebui luată în considerare, ținând seama, în același timp, de faptul că aceasta implică investiții, în special pentru instalarea de conducte separate și pentru măsuri de precauție. Recuperarea apei de ploaie trebuie să capete, de asemenea, o atenție mai sistematică.

3.5.4

O tehnică promițătoare este utilizarea contorizării inteligente („smart metering”) și facturarea adaptată. Într-adevăr, tehnologia măsurării consumului și transmiterea datelor privind consumul oferă în prezent posibilitatea introducerii mai multor tipuri de tarifare, după modelul folosit în cazul electricității. Consumatorul ar putea alege un tarif adaptat situației proprii și care, în același timp, favorizează un comportament economic: tarif sezonier, tarif permanent sau un tarif variabil în funcție de orele de vârf sau de zilele cu consum intensiv.

3.5.5

În scopul protejării rezervelor hidrologice și al combaterii inundațiilor, eroziunii și al poluării inerente, strategia de protejare a mediului rural ar trebui să stimuleze puternic reîmpădurirea și plantarea de garduri vii, acolo unde acest lucru este posibil și util, precum și menținerea culturilor. Cererile în acest sens și controlul ar putea fi făcute cu ajutorul celor mai moderne sisteme de recunoaștere geografică. Ar fi de dorit încurajarea cercetării fundamentale în agricultură, în cadrul celui de-al șaptelea Program-cadru de cercetare și de dezvoltare, având drept obiectiv crearea unor varietăți de plante mai rezistente la secetă.

3.5.6

Tot în domeniul agriculturii, ar trebui promovate drenajul și irigarea durabilă, precum și, în general, utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile. Șanțurile de drenare ar trebui, mai ales în locurile unde sunt amenajate vaduri de trecere, să fie prevăzute cu mici acumulări locale, pentru a preveni concentrările de apă, eroziunea și poluarea inerente, și pentru a favoriza reinfiltrarea. Aceste acumulări locale ar necesita, bineînțeles, operațiuni de curățare care ar trebui studiate împreună cu experții în domeniu.

3.6.1

Comisia consideră, pe drept cuvânt,că certificarea și etichetarea în scopul utilizării raționale și economice a apei sunt soluții demne de urmat. Cu toate acestea, în ce privește etichetarea, trebuie acordată atenție faptului că există moda etichetării ecologice și riscul unei acumulări de etichete, ceea ce va dăuna înțelegerii informației.

3.6.2

Societatea civilă organizată în ansamblul său, partenerii sociali, asociațiile și organizațiile, precum și sectorul învățământului și educației ar trebui să se mobilizeze pentru a contribui la dezvoltarea unei culturi a economisirii apei. În domeniul profesional (formarea tehnicienilor, implementarea noilor tehnologii) trebuie evitate greșelile trecutului, mai ales în ce privește hidraulica urbană.

3.6.3

Trebuie subliniat faptul că, în prezent, există o ofertă generoasă pentru echipamentele de recuperare a apei de ploaie sau de reciclare a apei menajere folosite în gospodăriile individuale. Aceasta înseamnă apariția unei culturi a economisirii apei, pe care Comisia o sprijină cu toată convingerea. Aspirația justificată a oamenilor pentru economisire nu ar trebui, totuși, să se traducă printr-un comportament autarhic al indivizilor, care ar risca să submineze din punct de vedere tehnic și economic serviciile publice de alimentare cu apă și de salubritate, servicii care au fost și sunt la originea marilor progrese în domeniul igienei și al creșterii speranței de viață. În societatea noastră dezvoltată, se uită adesea faptul că, deși apa este necesară vieții, ea poate antrena, de asemenea, moartea.

3.6.4

Sistemele individuale de economisire a apei, de reciclare și salubrizare par, prin urmare, interesante și potrivite pentru locuințele dispersate. În mediul urban, însă, folosirea acestora este o opțiune mai puțin interesantă din punct de vedere economic și social, cu excepția cazului în care, deși sistemele individuale captează apa de ploaie pe o proprietate privată, acestea sunt tratate și utilizate de serviciile publice.

3.7.1

Comisia observă că informațiile fiabile referitoare la amploarea și impactul deficitului resurselor de apă și al secetei sunt indispensabile. Comitetul sprijină demersurile Comisiei pentru instituirea unei evaluări europene anuale și pentru exploatarea optimă a serviciilor inițiativei de supraveghere globală a mediului și securității (GMES), în scopul obținerii de date prin satelit și a folosirii instrumentelor de supraveghere în sprijinul politicii în domeniul apei. Universitățile și centrele de cercetare științifică ar trebui încurajate să elaboreze studii referitoare la apă, la conservarea acestei resurse, precum și la mijloacele de sporire a ei cu ajutorul noilor tehnologii.

3.7.2

Este nevoie de omogenizarea criteriilor de evaluare a inventarului maselor de apă menționate în Directiva-cadru privind apa. În realitate, rapoartele statelor membre sunt foarte eterogene, atât din cauza dimensiunii bazinelor studiate, cât și din perspectiva frecvenței analizelor de calitate a apei și a biodiversității.

3.7.3

În consecință, CESE încurajează Comisia să ceară comitetelor specializate în monitorizarea aplicării Directivei-cadru privind apa să-și continue lucrările și să publice rapoarte asupra progreselor înregistrate de statele membre, în vederea stimulării lucrărilor și a convergenței lor.

3.7.4

În mod realist, fără să se aștepte omogenitate și calitate în toate bilanțurile și planurile de acțiune, este nevoie de concentrarea eforturilor în zonele cele mai sensibile. Selectarea acestor zone s-ar putea face la inițiativa statelor membre, dar urmând criterii comune (deficit pluviometric și definirea ariei geografice).

3.7.5

Sensibilizarea factorilor locali și regionali în legătură cu riscul de penurie de apă și, în general, cu impactul schimbărilor climatice ar fi ușurată dacă informațiile privind tendințele climatice ar fi puse la dispoziția unui număr cât mai mare de persoane.

3.7.6

Din această perspectivă, CESE propune în mod concret crearea unui site internet, eventual integrat sistemului WISE (Water information system for Europe — Sistemul european de informare privind apa), ai cărui parametri climatici (precum pluviometria, evapotranspirația, temperatura, viteza vântului, durata însoririi), preluați din modelele globale ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPPC — Intergovernmental Panel on Climate Change), pot fi consultați în timp real (după modelul proiectelor PRUDENCE și ENSEMBLES, dar printr-o acoperire mai sistematică și oferind informații digitale și, totodată, grafice).

3.7.7

Caracterul științific al datelor disponibile on-line și actualizarea lor anuală vor fi încredințate unui grup de laboratoare europene membre ale IPPC.

3.7.8

UE ar putea finanța dezvoltarea primei versiuni a acestui site, iar datele disponibile ar putea fi consultate contra unor tarife modice (care ar putea fi servi pentru sprijinirea lucrărilor de cercetare ale laboratoarelor participante).