Publicarea unei cereri în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare

(2007/C 279/09)

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului (1). Declarațiile de opoziție trebuie să parvină Comisiei în termen de șase luni de la data prezentei publicări.

REZUMAT

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

„BRUSSELS GRONDWITLOOF”

Nr. CE: BE/PGI/005/0535/24.03.2006

DOP ( ) IGP ( X )

Această fișă rezumat prezintă cu titlu informativ principalele elemente ale caietului de sarcini al produsului.

1.   Autoritatea competentă din statul membru:

2.   Grup:

3.   Tipul produsului:

Clasa 1.6: Legume, fructe și cereale

4.   Caiet de sarcini:

[rezumatul cerințelor prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

4.1.   Denumire: „Brussels grondwitloof”

4.2.   Descriere: „Brussels grondwitloof” denumește culturile de cicoare obținute prin forțarea rădăcinilor de Chicorium intybus L., var. foliosum Hegi (grupul de cultură cicoare) din familia Asteraceae (ex Compositae). Caracteristica acestei culturi constă în faptul că se folosesc numai semințe (nehibride) care provin dintr-o selecție a cultivatorului și că forțarea are loc atât la suprafața solului cât și subteran. Solul permite culturii să se dezvolte într-un mediu echilibrat și tamponat, benefic aspectului crocant și structurii frunzelor. Ca trăsături specifice, „Brussels grondwitloof” are un aspect crocant, păpușa este solidă și alungită, cu un vârf fin, iar frunza are o structură alungită și este fragedă și lucioasă (nefiind păroasă). Gustul este un amestec echilibrat între amar și dulce.

4.3.   Aria geografică: Zona în care are loc forțarea rădăcinilor cicorii de tip „Brussels grondwitloof” este demarcată după cum urmează: întreaga provincie Brabantul Flamand; în regiunea Capitalei Bruxelles, municipalitățile Neder-Over-Heembeek și Haren și comunele Anderlecht, Ganshoren, Jette, Evere, Schaarbeek, Sint-Lambrechts-Woluwe și Sint-Pieters-Woluwe; de asemenea comunele Sint-Amands, Puurs, Willebroek, Mechelen, Bonheiden, Putte, Heist-op-den-Berg, Hulshout, Herselt și Laakdal din provincia Anvers și comunele Geraardsbergen, Ninove, Denderleeuw, Aalst, Lebbeke, Buggenhout, Erpe-Mere, Haaltert, Herzele, Lede, Oosterzele, Sint-Lievens-Houtem și Wetteren în provincia Flandrei de Est.

4.4.   Dovada originii: Fiecare agricultor care cultivă cicoare de tip „Brussels grondwitloof” trebuie să se înregistreze anual pe lângă grupul de solicitanți Brussels grondwitloof vzw. Acest registru se prezintă organismului de control abilitat. Pe fiecare ambalaj se lipește o etichetă cu numele agricultorului sau al întreprinderii, împreună cu un număr. Acest număr face parte dintr-un sistem de numerotare consecutivă care, împreună cu înregistrarea exploatației agricole în cauză, contribuie la trasabilitatea produsului. Numărul poate fi înlocuit cu alt însemn (cum ar fi un cod de bare), cu condiția ca acesta să ofere aceleași garanții în ceea ce privește trasabilitatea. Pentru a garanta calitatea, trasabilitatea și controlul, sortarea, ambalarea și etichetarea cicorii trebuie să aibă loc fie în exploatația în care a fost obținută, fie într-o altă locație dar sub stricta supraveghere a agricultorului care a produs-o sau a reprezentantului autorizat al acestuia. Ambalarea și/sau etichetarea de către comercianți (intermediari) este exclusă în mod explicit.

Ambalarea și etichetarea în exploatație sau sub stricta supraveghere a agricultorului producător sau a reprezentantului acestuia au ca scop garantarea originii și asigurarea controlului. Asociația de producători dorește să împiedice ambalarea, etichetarea și introducerea pe piață sub denumirea de „Brussels grondwitloof” a soiurilor de cicoare de origine necontrolată. Punerea în vânzare a „Brussels grondwitloof” are loc în mare pare prin intermediul canalelor de desfacere pentru legume și fructe, respectiv angro și cu amănuntul, licitații și alte cooperative de desfacere. În momentul de față există deja o diferență semnificativă între prețul pentru cicoarea de tip „Brussels grondwitloof” și cel pentru cicoarea de hidrocultură, ceea ce face ca frauda și înșelăciunea să fie mai atractive. Frauda de acest fel aduce daune reputației cicorii „Brussels grondwitloof”.

Pe lângă aceasta, pentru păstrarea calității, lanțul dintre cultură și ambalare trebuie să fie cât mai scurt, acest lucru contribuind la calitatea finală a produsului. Manipularea excesivă are efecte nefaste asupra calității cicorii, care rămâne un produs fragil și ușor distrus de distrus.

4.5.   Metoda de obținere: „Brussels grondwitloof” este o legumă care se obține printr-un dublu proces de cultură: cultura rădăcinii urmată de forțare.

Rădăcinile cresc în timpul verii, pe teren deschis. În acest scop, în mai se plantează semințe de cultură proprie sau cumpărate, selectate de agricultori. Printr-o tehnică de însămânțare îngrijită și o activitate de curățare atentă, fiecare plantă dispune de același spațiu de dezvoltare, ceea ce garantează creșterea unor rădăcini uniforme, de grosime medie. Acest fapt este extrem de important pentru a obține păpuși mari, omogene și de calitate superioară. Toamna, înainte de sosirea gerului, se înalță rădăcinile și se îndepărtează frunzele. Pentru a proteja bobocul prin care va ieși păpușa, se păstrează 2 sau 3 cm din tija frunzei. Pentru cultivarea rădăcinii, în măsura în care este posibil, se utilizează atât metode integrate cât și metode biologice.

Pentru forțare, rădăcinile sunt plasate una lângă alta, pe verticală și ușor înclinate, în șanțuri sau pe straturi, apoi se acoperă cu un strat de pământ fărâmițabil gros de 5-20 cm. Acest proces poate avea loc atât în aer liber cât și într-un spațiu închis. Fără încălzire, șanțurile de cicoare cultivate în aer liber vor fi gata pentru recoltă la începutul primăverii (martie-aprilie). O recoltă mai târzie este posibilă prin utilizarea unor soiuri ultratârzii și a unor tehnici de cultură care încetinesc sosirea căldurii de primăvară la nivelul rădăcinilor din șanțuri. Încălzirea solului (realizată cu ajutorul unor dispozitive clasice mici de încălzire a cicorii, al încălzirii centrale etc.) permite ca recolta să aibă loc la momentul dorit. În acest scop se utilizează soiuri adaptate la momentul recoltei (timpurii, semitimpurii, de iarnă, semitârzii, târzii). Recoltarea are loc la aproximativ trei săptămâni după aplicarea căldurii la baza solului. Pe parcursul forțării, șanțurile sunt protejate împotriva influențelor atmosferice (ploaie, vânt, lumină și căldură) datorită unui material de acoperire.

Odată ce planta este gata de recoltat, toate păpușile din același șanț se culeg simultan. Acest lucru este necesar pentru a garanta o calitate optimă a produsului finit. Astfel, păpușa se separă de rădăcină, apoi se spală și se curăță.

La recoltare, se selectează rădăcinile care vor servi pentru însămânțare. Scopul este de asigura alegerea celor mai bune combinații dintre rădăcină și păpușă, pe baza criteriilor stabilite în dosarul producătorului. Rădăcinile pentru însămânțare se păstrează până la plantarea care are loc în anul următor. După plantare, rădăcinile formează tije florifere care se îndepărtează în august, se strâng în mănunchiuri și se păstrează pentru maturare. Odată ajunse la maturitate, tijele cu semințe se bat, se curăță și se triază pentru a fi folosite ca material de însămânțare.

4.6.   Legătură: La cultura tipică a cicorii de tip „Brussels grondwitloof” a contribuit combinația dintre factorii istorie, condiții naturale și cunoștințe de specialitate.

„Brussels grondwitloof” are o istorie și o tradiție bogată. Până la începutul secolului al XIX-lea, agricultorii, numiți „boerkozen” cultivau legume în interiorul și în exteriorul a ceea ce în prezent formează centura mică a orașului Bruxelles — vechiul zid al cetății — în zone mlăștinoase. Țăranii din zona orașului Bruxelles cultivau, printre altele, „capucienenbaard”, de la care consumau rădăcinile groase, concentrându-se apoi asupra îmbunătățirii primelor vlăstare. „Capucienenbaard” a evoluat automat în direcția cicorii actuale.

Schaarbeek este patria culturilor de cicoare. Grădina botanică și horticultorul acesteia, Bresiers, au jucat un rol important în dezvoltarea culturii. În jurul anului 1870, culturile de cicoare erau limitate la Schaarbeek și la comuna adiacentă Evere. În deceniile care au urmat, teritoriul de cultură s-a extins, ajungând să cuprindă și comunele învecinate, cultura din Schaarbeek și Woluwe-Saint-Lambert ajungând să cunoască treptat un declin. Tânăra cultură de cicoare a cunoscut o creștere puternică, iar teritoriul de forțare a continuat să se întindă, cuprinzând zona geografică descrisă la punctul 4.2.

Cultivatorii de cicoare s-au organizat în „sindicate pentru cicoare” cu scopul de a-și organiza mai bine vânzările și exporturile. Ulterior aceste sindicate s-au dedicat vânzării de cicoare pe piețele mai îndepărtate, atât în interiorul cât și în exteriorul țării. Prima cicoare a fost exportată la Paris încă din 1862, iar din 1872 a început să se practice un export organizat. În deceniile care au urmat, cicoarea s-a dezvoltat, devenind cel mai important produs pentru exportul de legume belgian.

În octombrie 1973 și-au făcut apariția pe piața Țărilor de Jos primele cicori forțate pe bază de apă. Această etapă a marcat începutul ascensiunii rapide a hidroculturii, umbrind cultura de cicoare pe sol. În 1973, în provincia Brabant se numărau aproximativ 2 400 de exploatații specializate în cultura de cicoare pe sol, iar producția anuală se încadra între 100 000 și 120 000 tone. Astăzi, provincia Brabantul flamand mai numără 330 de cultivatori de cicoare pe sol, iar producția belgiană totală mai atinge aproximativ 12 000 de tone de cicoare.

În ceea ce privește natura solului, în această zonă geografică predomină argila nisipoasă și argila ușoară. Acestea sunt ideale pentru utilizarea ca sol de acoperire pe parcursul forțării cicorii cultivate pe sol. Solurile nisipoase, care se usucă rapid, produc un material de acoperire prăfos, care acoperă cicoarea, în timp ce firele de cvarț pe care le conțin sunt abrazive pentru suprafața plantelor de cicoare și conduc la o culoare roșie și o pierdere a calității. Solurile grele sunt dificil de fărâmițat suficient de bine pentru a constitui un strat de acoperire și rețin excesiv umiditatea, facilitând astfel producția de păpuși deformate și formarea mucegaiului.

Însămânțatul, cultivarea rădăcinilor și forțarea cicorii „Brussels grondwitloof” necesită cunoștințe ample în domeniu din partea agricultorilor, după cum se descrie la punctul 4.5. Solul în care are loc forțarea trebuie să îndeplinească cerințe foarte stricte în ceea ce privește structura și profilul. Chiar și în solurile cu o textură corespunzătoare, agricultorul va trebui să ia măsurile de cultivare tehnice necesare (cum ar fi îmbunătățirea solului și fertilizarea, lucrarea solului la adâncime, controlarea nivelului apei freatice) pentru a obține un mediu de forțare optim.

În această zonă geografică, cultivarea cicorii a devenit un factor important nu numai pentru dezvoltarea economică, ci și pentru cea socială. Impactul culturii de „Brussels grondwitloof” se manifestă la nivel social în diverse ipostaze, cum ar fi balurile locale ale cicorii, la care are loc alegerea unei „Miss Cicoare”, precum și parade și convoaie în care figurează cicori uriașe.

4.7.   Organism de control:

4.8.   Etichetare: Produsul destinat consumului trebuie prevăzut cu etichete de control pe care figurează denumirea „Brussels grondwitloof”, denumirea agricultorului, indicația în ceea ce privește trasabilitatea produsului și simbolul european IGP.

(1)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12.