27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/51


Proiect de Comunicare a Comisiei

din […]

privind desfășurarea procedurii de tranzacție în vederea adoptării de decizii în temeiul articolelor 7 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului în cazurile privind cartelurile

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2007/C 255/20)

1.   INTRODUCERE

1.

Prezenta Comunicare stabilește cadrul pentru acordarea unui tratament favorabil pentru a recompensa cooperarea în desfășurarea procedurilor inițiate în vederea aplicării articolului 81 din Tratatul CE (1) în cazurile privind cartelurile. Procedura de tranzacție poate permite Comisiei să trateze mai multe cazuri utilizând aceleași resurse, stimulând, astfel, interesul publicului larg pentru aplicarea de către Comisie a unor sancțiuni eficiente și în timp util și întărind totodată nivelul general de disuasiune. Tipul de cooperare reglementată de prezenta comunicare este diferit de prezentarea voluntară de probe în scopul declanșării sau impulsionării investigației desfășurate de Comisie, care face obiectul Comunicării Comisiei privind imunitatea la amendă și reducerea cuantumului acesteia în cazurile privind cartelurile (2) (Comunicarea privind clemența). Cooperarea oferită de o întreprindere poate fi recompensată cumulativ în mod corespunzător (3), cu condiția îndeplinirii cerințelor respective ale ambelor comunicări.

2.

Atunci când sunt dispuse să își recunoască participarea la un cartel care constituie o încălcare a articolului 81 din Tratatul CE, precum și răspunderea care decurge din aceasta, părțile la procedură pot de asemenea să contribuie la accelerarea procedurii care va conduce la adoptarea deciziei corespunzătoare în temeiul articolelor 7 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (4), respectând indicațiile și aplicând măsurile de protecție prevăzute în prezenta comunicare. Cu toate că, în calitatea sa de autoritate care conduce investigații și de gardian al Tratatului, cu competențe de a adopta decizii cu caracter executoriu supuse controlului judecătoresc al instanțelor comunitare, Comisia nu negociază existența sau inexistența unei încălcări a dreptului comunitar și sancțiunea aferentă, ea poate recompensa tipul de cooperare descris în prezenta comunicare.

3.

Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (5) stabilește principalele norme practice privind desfășurarea procedurilor în cazurile de antitrust, inclusiv cele aplicabile cazurilor de tranzacție. În acest sens, Regulamentul (CE) nr. 773/2004 lasă la latitudinea Comisiei decizia privind oportunitatea inițierii procedurii de tranzacție în cazurile privind cartelurile, asigurându-se totodată că alegerea unei anumite proceduri de tranzacție nu poate fi impusă părților.

4.

Aplicarea eficientă a legislației comunitare în domeniul concurenței este compatibilă cu respectarea deplină a dreptului la apărare al părților — un principiu fundamental al dreptului comunitar care trebuie respectat în orice situație, în special în cazul procedurilor de antitrust care pot conduce la aplicarea de sancțiuni. În consecință, normele stabilite pentru desfășurarea de către Comisie a procedurilor de aplicare a articolului 81 din Tratatul CE ar trebui să garanteze faptul că, pe toată durata desfășurării procedurii administrative, întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi în cauză li se dă efectiv posibilitatea de a își face cunoscut punctul de vedere privind veridicitatea și relevanța faptelor, obiecțiilor și circumstanțelor prezentate de către Comisie (6).

2.   PROCEDURA

5.

Comisia dispune de o marjă discreționară importantă pentru a decide în care cazuri ar fi oportună examinarea eventualului interes al părților de a se angaja în discuții privind tranzacția, precum și dacă să inițieze aceste discuții, să le întrerupă sau să ajungă la o tranzacție definitivă. În această privință, se poate ține seama de probabilitatea de a ajunge, într-un interval de timp rezonabil, la o înțelegere comună cu părțile interesate cu privire la aria de cuprindere a obiecțiilor potențiale, având în vedere factori precum: numărul părților implicate, eventualele poziții conflictuale privind atribuirea răspunderii, gradul de contestare a faptelor etc. În plus, va fi examinată probabilitatea atingerii eficienței procedurale ținând seama de progresele înregistrate în general în cadrul procedurii de tranzacție. Ar putea fi necesar să se aibă în vedere și alte preocupări, precum stabilirea unui posibil precedent. Comisia nu poate să lanseze discuții privind tranzacția decât la cererea scrisă a părților implicate.

6.

În ciuda faptului că încheierea unei tranzacții nu reprezintă un drept al părților, în cazul în care Comisia apreciază că, în principiu, este oportună încheierea unei tranzacții într-un caz, aceasta va examina disponibilitatea tuturor părților la aceeași procedură de a încheia tranzacția.

7.

Părțile la procedură și reprezentanții lor legali nu pot divulga niciunei alte întreprinderi sau părți terțe din nicio jurisdicție conținutul discuțiilor sau al documentelor la care au avut acces în vederea tranzacției fără a avea autorizația prealabilă si explicită a Comisiei în acest sens. Orice încălcare a acestei interdicții poate determina Comisia să nu mai țină seama de cererea întreprinderii de a demara procedura de tranzacție și poate constitui o circumstanță agravantă în sensul punctului 28 din Orientările Comisiei privind metoda de stabilire a amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (7) (Orientările privind amenzile).

2.1.   Inițierea procedurii și examinarea posibilităților de tranzacție

8.

Atunci când Comisia are în vedere adoptarea unei decizii în temeiul articolului 7 și/sau al articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, este necesar ca în prealabil să fie identificate și recunoscute ca părți la procedură persoanele juridice cărora li se poate aplica o sancțiune pentru încălcarea articolului 81 din Tratatul CE.

9.

În acest scop, inițierea procedurii în temeiul articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 în vederea adoptării unei astfel de decizii poate surveni în orice moment, dar cel târziu la data la care Comisia emite o comunicare a obiecțiilor împotriva părților în cauză. Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 precizează în plus că, în cazul în care consideră oportun să examineze disponibilitatea părților de a se angaja în discuții privind tranzacția, Comisia va iniția procedura cel târziu la data la care fie emite comunicarea obiecțiilor, fie solicită părților să își exprime în scris interesul de a se angaja în discuții privind tranzacția, oricare dintre aceste date este prima.

10.

După inițierea procedurii în temeiul articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, Comisia are competențe exclusive în ceea ce privește aplicarea articolului 81 din Tratatul pentru cazul respectiv (8).

11.

În cazul în care consideră oportun să examineze disponibilitatea părților de a se angaja în discuții privind o posibilă tranzacție, Comisia va stabili, în temeiul articolelor 10a alineatul (1) și 17 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004, un termen de cel puțin două săptămâni în care părțile la aceeași procedură ar trebui să își declare în scris intenția de a se angaja în discuții privind tranzacția pentru a putea eventual depune propuneri de tranzacție ulterior.

12.

Toate părțile la procedură care aparțin aceleiași întreprinderi și au în vedere posibilitatea de a depune o propunere de tranzacție și de a solicita demararea discuțiilor privind tranzacția ar trebui să numească reprezentanți comuni, abilitați în mod corespunzător să acționeze oricând în numele lor, dar nu mai târziu de data la care expiră termenul limită la care se face referire la punctul 11.

13.

Comisia poate să nu țină seama de o cerere de imunitate la amendă sau de reducere a cuantumului amenzii în temeiul Comunicării privind clemența, pe motiv că aceasta a fost transmisă după expirarea termenului limită la care se face referire la punctul 11.

2.2.   Deschiderea procedurii de tranzacție: discuțiile privind tranzacția

14.

În cazul în care unele dintre părțile la procedură solicită purtarea de discuții privind tranzacția și îndeplinesc cerințele menționate la punctele 11 și 12, Comisia poate decide continuarea procedurii de tranzacție prin contacte bilaterale între Direcția Generală Concurență din cadrul Comisiei și candidații la o posibilă tranzacție.

15.

Rămâne la latitudinea Comisiei să hotărască, pe durata întregii procedurii, asupra justeții și ritmului discuțiilor bilaterale privind tranzacția purtate cu fiecare întreprindere. În conformitate cu articolul 10a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 (9), Comisia are astfel competența să stabilească, în funcție de progresele realizate în ansamblu în cadrul procedurii de tranzacție, ordinea și succesiunea discuțiilor bilaterale privind tranzacția, precum și momentul potrivit pentru divulgarea informațiilor, inclusiv a elementelor probatorii conținute în dosarul Comisiei, utilizate pentru a stabili obiecțiile avute în vedere și cuantumul amenzii potențiale (10). Informațiile vor fi divulgate în timp util, pe măsură ce avansează discuțiile privind tranzacția.

16.

O astfel de divulgare timpurie a informațiilor în contextul discuțiilor privind tranzacția, în temeiul articolului 10a alineatul (2) și al articolului 15 alineatul (1a) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004, va permite informarea părților cu privire la elementele esențiale luate în considerare până în acel moment, de exemplu privind faptele care fac obiectul acuzației, încadrarea acestor fapte, gravitatea și durata presupusului cartel, atribuirea răspunderii, estimarea cuantumului eventualelor amenzi (11), precum și elementele probatorii utilizate pentru a stabili obiecțiile potențiale (12). Acest lucru va permite efectiv părților să își exprime punctul de vedere cu privire la obiecțiile potențiale formulate împotriva lor, precum și să ia o decizie avizată cu privire la oportunitatea tranzacției.

17.

Atunci când progresele realizate în timpul discuțiilor privind tranzacția conduc la o viziune comună asupra ariei de acoperire a obiecțiilor potențiale și asupra limitelor estimative ale eventualelor amenzi care urmează să fie aplicate de Comisie, aceasta poate da unei întreprinderi posibilitatea de a depune o propunere finală scrisă de tranzacție în temeiul articolelor 10a alineatul (2) și 17 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 într-un termen limită final de cel puțin XXX zile lucrătoare. Termenul limită poate fi prelungit în urma unei cereri motivate. Înaintea acordării acestui termen limită, părțile vor avea dreptul să li se divulge, la cerere, informațiile specificate la punctul 16. La cererea motivată a unei părți, serviciile Comisiei îi vor permite, de asemenea, accesul la versiunile neconfidențiale ale oricărui document accesibil enumerat în dosarul cauzei în acel moment, în măsura în care acestea consideră acest lucru justificat pentru a permite părții să își stabilească poziția cu privire la orice alt aspect al cartelului și cu condiția ca eficiența procedurală menționată la punctul 5 să nu fie amenințată (13).

18.

Părțile pot face apel la consilierul-audiator în orice moment în cursul procedurii de tranzacție cu privire la problemele care ar putea apărea legate de garantarea dreptului la un proces echitabil. Sarcina consilierului-audiator este de a se asigura că, în cadrul procedurilor privind dreptul concurenței, este respectată exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

19.

În cazul în care părțile în cauză nu depun o propunere de tranzacție, atunci procedura care conduce la adoptarea deciziei finale în privința lor va respecta dispozițiile generale ale articolelor 10 alineatul (2), 12 alineatul (1) și 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004, și nu dispozițiile care reglementează procedura de tranzacție.

2.3.   Propunerile de tranzacție

20.

Părțile care optează pentru procedura de tranzacție trebuie să depună o cerere formală de tranzacție sub forma unei propuneri scrise de tranzacție. Propunerea scrisă de tranzacție, prevăzută la articolul 10a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004, trebuie să conțină:

(a)

o recunoaștere neechivocă a răspunderii părților pentru încălcare, care să prezinte succint principalele fapte, încadrarea lor juridică, precum și durata participării părților la încălcare, în conformitate cu rezultatele discuțiilor privind tranzacția;

(b)

o indicație (14) a cuantumului maxim al amenzii pe care părțile prevăd că Comisia o va aplica și pe care părțile o acceptă în cadrul unei proceduri de tranzacție;

(c)

confirmarea părților că au primit informații suficiente cu privire la obiecțiile pe care Comisia intenționează să le formuleze împotriva lor și că li s-a dat pe deplin posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere Comisiei;

(d)

confirmarea părților că, în lumina considerentelor anterioare, nu intenționează să solicite accesul la dosar sau o nouă audiere în cadrul unei audieri orale, cu excepția cazului în care Comisia nu acceptă propunerea lor de tranzacție;

(e)

acordul părților de a primi comunicarea obiecțiilor și decizia finală adoptată în temeiul articolelor 7 și 23 din Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului într-o limbă oficială dată a Comunității Europene.

21.

Recunoașterile și confirmările prezentate de părți în vederea tranzacției reprezintă expresia angajamentului lor de a coopera pentru tratarea rapidă a cauzei, aplicând procedura de tranzacție. Cu toate acestea, aceste recunoașteri și confirmări sunt condiționate de acceptarea de către Comisie a cererii lor de tranzacție, inclusiv a cuantumului maxim previzionat al amenzii.

22.

Prin urmare, cererile scrise de tranzacție nu pot fi revocate unilateral de părțile care le-au prezentat, cu excepția cazului în care Comisia nu răspunde pozitiv cererilor de tranzacție acceptând propunerile scrise de tranzacție mai întâi în cadrul comunicării obiecțiilor și, în cele din urmă, în cadrul deciziei finale (a se vedea în acest sens punctele 27 și 29). Se consideră că propunerile scrise de tranzacție sunt acceptate prin comunicarea obiecțiilor dacă aceasta din urmă le reflectă conținutul cu privire la descrierea cartelului, la implicarea întreprinderii în cadrul acestuia și la încadrarea sa juridică. În plus, pentru a se putea considera că o decizie finală acceptă propunerile scrise de tranzacție, decizia ar trebui, de asemenea, să aplice o amendă care să nu depășească cuantumul maxim indicat în aceste propuneri.

2.4.   Comunicarea obiecțiilor și răspuns

23.

Conform articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004, notificarea unei comunicări scrise a obiecțiilor fiecăreia dintre părțile împotriva cărora au fost formulate obiecții este o etapă pregătitoare obligatorie, prealabilă adoptării oricărei decizii finale (15). Prin urmare, Comisia va emite o comunicare a obiecțiilor și în cadrul unei proceduri de tranzacție (16).

24.

Pentru ca dreptul la apărare al părților să fie exercitat efectiv, Comisia trebuie, înainte de a adopta o decizie finală, să ia cunoștință de punctul lor de vedere privind obiecțiile formulate împotriva lor și privind elementele probatorii existente și să țină seama de acestea modificându-și analiza preliminară, dacă este cazul (17). Comisia trebuie să fie în măsură nu numai să accepte sau să respingă argumentele corespunzătoare ale părților, exprimate în timpul procedurii administrative, ci și să efectueze o analiză proprie a aspectelor care îi sunt prezentate, astfel încât fie să abandoneze obiecțiile care se dovedesc nefondate, fie să aducă noi argumente sau să le reevalueze pe cele existente atât în fapt cât și în drept, justificând astfel menținerea obiecțiilor (18).

25.

Prin depunerea unei cereri oficiale de tranzacție sub forma unei propuneri scrise de tranzacție înaintea notificării comunicării obiecțiilor, părțile în cauză dau posibilitatea Comisiei să țină deja efectiv seama de punctele lor de vedere (19) atunci când întocmește comunicarea obiecțiilor, lucru care altfel nu s-ar fi întâmplat decât înaintea consultării Comitetului consultativ privind practicile restrictive și pozițiile dominante (denumit în continuare Comitetul consultativ) sau înaintea adoptării deciziei finale (20). Prin urmare, comunicarea obiecțiilor notificată părților poate să reflecte conținutul propunerilor de tranzacție, după caz, iar, în lumina acestora, cuantumul amenzii potențiale poate fi revizuit înspre valoarea inferioară (21).

26.

În cazul în care comunicarea obiecțiilor acceptă propunerile de tranzacție ale părților, părțile în cauză ar trebui să răspundă la aceasta, într-un termen de cel puțin o săptămână stabilit de Comisie în conformitate cu articolele 10a alineatul (3) și 17 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004, confirmând pur și simplu (într-un mod neechivoc) faptul că respectiva comunicare a obiecțiilor corespunde conținutului propunerilor de tranzacție și că, prin urmare, sunt hotărâte să continue procedura de tranzacție. În absența unui astfel de răspuns, Comisia poate să nu țină seama de cererea întreprinderii de aplicare a procedurii de tranzacție.

27.

Comisia poate în mod legitim să adopte o comunicare a obiecțiilor care nu acceptă propunerile de tranzacție ale părților. În acest caz, se vor aplica dispozițiile generale de la articolele 10 alineatul (2), 12 alineatul (1) și 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004. Se va considera că recunoașterile prezentate de părți în propunerea de tranzacție sunt retrase și că nu au putut fi utilizate împotriva niciuneia dintre părțile la procedură. Prin urmare, părțile în cauză nu ar mai fi angajate prin propunerile de tranzacție și li s-ar acorda un termen limită care să le permită să pregătească o nouă apărare, inclusiv posibilitatea de a solicita o audiere orală și accesul la dosar, în cazul în care doresc acest lucru.

2.5.   Decizia Comisiei și acordarea unui tratament favorabil în urma tranzacției

28.

În urma răspunsului transmis de părți la comunicarea obiecțiilor, în care acestea confirmă hotărârea de a încheia o tranzacție, Regulamentul (CE) nr. 773/2004 permite Comisiei să procedeze, fără nicio altă etapă procedurală, la adoptarea deciziei finale subsecvente în temeiul articolelor 7 și/sau 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, după consultarea Comitetului consultativ, în temeiul articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003. Acest lucru presupune în special faptul că, o dată ce propunerile lor de tranzacție au fost acceptate prin comunicarea obiecțiilor (22), părțile respective nu pot solicita nicio audiere orală sau acces la dosar, în conformitate cu articolele 12 alineatul (2) (23) și 15 alineatul (1a) (24) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004.

29.

Comisia poate, în mod legitim, să adopte o poziție finală care se depărtează de poziția sa preliminară exprimată într-o comunicare a obiecțiilor care sprijină propunerile de tranzacție ale părților, fie ca urmare a argumentelor furnizate de Comitetul consultativ, fie din alte considerente, având în vedere autonomia de care dispune Colegiul Comisarilor în această privință (25). Cu toate acestea, în cazul în care intenționează să adopte o astfel de poziție, Comisia va informa părțile cu privire la intenția sa și le va notifica o nouă comunicare a obiecțiilor pentru a le da posibilitatea să se apere în conformitate cu regulile generale de apărare (26). Prin urmare, părțile ar avea în acest caz drept să solicite acces la dosar, o audiere orală și să răspundă la comunicarea obiecțiilor. Se va considera că au fost retrase recunoașterile prezentate de părți în propunerile de tranzacție și că nu au putut fi folosite împotriva niciunei părți la procedură.

30.

Cuantumul final al amenzii într-o cauză anume este stabilit în decizia care constată o încălcare și impune o sancțiune în temeiul articolelor 7 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003.

31.

În conformitate cu practica Comisiei, faptul că o întreprindere a cooperat cu Comisia în temeiul prezentei comunicări pe durata procedurii administrative va fi specificat în orice decizie, astfel încât să justifice nivelul amenzii.

32.

În cazul în care decide să acorde un tratament favorabil unei părți pentru tranzacția încheiată în contextul prezentei comunicări, Comisia va reduce cu XX % cuantumul amenzii după aplicarea limitei maxime de 10 %, în conformitate cu Orientările privind metoda de stabilire a amenzilor, limită impusă în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (27), iar orice mărire specifică a amenzii aplicată pentru efectul său de descurajare (28) nu va depăși un multiplu de doi.

33.

Pentru cauzele în privința cărora a fost încheiată o tranzacție cu părțile care au solicitat clemență, reducerea cuantumului amenzii va reprezenta suma reducerilor aplicate în urma procedurilor de clemență și de tranzacție.

3.   CONSIDERAȚII GENERALE

34.

Prezenta comunicare se aplică oricărei cauze în curs de examinare de către Comisie în momentul sau după publicarea sa în Jurnalul Oficial.

35.

Comisia consideră că, în mod normal, divulgarea publică a documentelor și a declarațiilor scrise sau înregistrate primite în contextul prezentei comunicări ar submina anumite interese publice sau private, de exemplu protejarea scopului inspecțiilor și investigațiilor desfășurate, în sensul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (29), chiar și după adoptarea deciziei.

36.

Deciziile finale adoptate de Comisie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1/2003 fac obiectul controlului judecătoresc în conformitate cu articolul 230 din Tratatul CE. În plus, conform dispozițiilor articolului 229 din Tratatul CE și ale articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, Curtea de Justiție are competență nelimitată pentru a revizui deciziile privind sancțiunile adoptate în temeiul articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003.


(1)  Trimiterile din prezentul text la articolul 81 din Tratatul CE includ și articolul 53 SEE atunci când este aplicat de Comisie în conformitate cu normele prevăzute la articolul 56 din Acordul SEE.

(2)  JO C 298, 8.12.2006, p. 17.

(3)  A se vedea punctul 33.

(4)  JO L 1, 4.1.2003, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1419/2006 (JO L 269, 28.9.2006, p. 1)

(5)  JO L 123, 27.4.2004, p. 18. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul nr. XXX/200Y al Comisiei (JO L …, …, p …).

(6)  A se vedea cauza 85/76 Hoffmann-La Roche/Comisia, culegere 1979, pagina 461, considerentele 9 și 11; cauza T-11/89 Shell/Comisia, culegere 1992, pagina II 757, considerentul 39; cauzele conexate Y-10/92, T-11/92, T-12/92 și T-15/92, culegere 1992, pagina II — 2667, Cimenteries CBR, considerentul 39; cauzele conexate T-191/98, T-212/98 la T-214/98 Atlantic Container Line și alții/Comisia, culegere 2003, pagina II-3275, considerentul 138; hotărârea Curții de Justiție din 2 octombrie 2003 în cauza C-176/99 P, ARBED SA/Comisia, considerentul 19; hotărârea Curții de Primă Instanță în cauza T-15/02, BASF AG/Comisia, din 15 martie 2006, considerentul 44; hotărârea Curții de Primă Instanță din 27 septembrie 2006 în cauza T-329/01, Archer Daniels Midland Co./Comisia (gluconat de sodiu), considerentul 358.

(7)  JO C 210, 1.9.2006, p. 2.

(8)  Conform articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003: „Inițierea de către Comisie a procedurilor în vederea adoptării unei decizii în temeiul capitolului III privează autoritățile de concurență ale statelor membre de competența lor de a aplica articolele 81 și 82 din tratat. În cazul în care o autoritate de concurență a unui stat membru analizează deja o cauză, Comisia inițiază procedurile numai după ce se consultă cu autoritatea națională de concurență în cauză”.

(9)  „Comisia poate informa părțile care doresc să depună propuneri de tranzacție cu privire la: (a) obiecțiile pe care intenționează să le formuleze împotriva lor; (b) la elementele probatorii care stau la baza acestora și (c) la cuantumul amenzilor potențiale (…)” [articolul 10a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004].

(10)  Trimiterea la „amenzile potențiale” de la articolul 10a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 dă posibilitatea serviciilor Comisiei să informeze părțile implicate în discuțiile privind tranzacția cu privire la cuantumul estimativ al amenzii potențiale, având în vedere indicațiile conținute în Orientările privind amenzile, dispozițiile din prezenta comunicare și din Comunicarea privind clemența, după caz.

(11)  Hotărârea Curții de Justiție în cauzele conexate 100/80 la 103/80 Musique diffusion française și alții/Comisia, culegere 1983, pagina 1825, considerentul 21, și hotărârea Curții de Primă Instanță în cauza T-16/99 Lögstör Rör/Comisia, culegere 2002, pagina II-1633, considerentul 193, confirmată în apel prin hotărârea Curții de Justiție în cauzele conexate C-189/02 P, C-202/02 P, C-205/02 P, C-208/02 P și C-213/02 P Dansk Rørindustri și alții/Comisia, culegere 2005, pagina I-0000, în special considerentul 428; hotărârile Curții de Primă Instanță din 15 martie 2006, în cauza T-15/02, BASF AG/Comisia, considerentul 48; și din 27 septembrie 2006 în cauza T-329/01, Archer Daniels Midland Co./Comisia Europeană (gluconat de sodiu), la considerentul 361.

(12)  Articolul 15(1a) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 permite Comisiei să își folosească puterile discreționare pentru a hotărî momentul oportun pentru divulgarea către părțile care intenționează să depună propuneri de tranzacție după inițierea procedurilor a elementelor probatorii din dosar care justifică formularea obiecțiilor avute în vedere.

(13)  În acest scop, părților li se va pune la dispoziție o listă cu toate documentele accesibile în dosarul cazului în acel moment.

(14)  Acesta ar decurge din discuții, conform precizărilor de la punctele 16 și 17.

(15)  Conform articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004: „Comisia informează părțile interesate cu privire la obiecțiile formulate împotriva lor. Comunicarea obiecțiilor este notificată în scris fiecăreia dintre părțile împotriva cărora au fost formulate obiecții”. Conform articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 și articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, Comisia își fundamentează deciziile numai pe obiecțiile asupra cărora destinatarii comunicării obiecțiilor care fac obiectul acestora au putut să prezinte observații.

(16)  Conform hotărârii Curții de Primă Instanță din 15 martie 2006 în cauza T-15/02, BASF AG/Comisia, considerentul 58, „(…) oricât de mult ar coopera o întreprindere, funcția comunicării obiecțiilor este totuși aceea de a furniza întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi toate informațiile necesare pentru a le permite să se apere în mod corespunzător, înainte de adoptarea de către Comisie a unei decizii finale” (Ahlström Osakeyhtiö și alții/Comisia considerentul 46 de mai sus, considerentul 42 și cauza C-283/98 P Mo och Domsjö/Comisia, considerentul 46 de mai sus, considerentul 63). „Din acest punct de vedere, faptul că solicitantul a cooperat cu Comisia, recunoscând faptul că a comis fapte ilegale și descriind aceste fapte, nu înseamnă că nu mai are dreptul sau nu mai dorește să obțină un document din partea Comisiei în care să fie prezentate cu claritate toate obiecțiile pe care Comisia le-a formulat împotriva sa, inclusiv acelea care ar putea să se bazeze pe declarații sau probe furnizate de alte întreprinderi implicate (…)”. În contextul tranzacțiilor directe, comunicările obiecțiilor ar trebui să conțină informații care să le ofere părților indicații că le sunt acceptate propunerile de tranzacție.

(17)  În conformitate cu jurisprudența constantă, Comisia își bazează deciziile numai pe obiecțiile la care părțile au putut să prezinte observații și, în acest scop, acestea au dreptul de acces la dosarul Comisiei, cu condiția ca acest lucru să servească interesului legitim al întreprinderilor de a își proteja secretele comerciale (a se vedea cauzele conexate T-39/92 și T-40/92, CB și Europay/Comisia, culegere 1994, pagina II-49, considerentul 47; cauzele conexate T-191/98, T 212/98 la T-214/98 Atlantic Container Line și alții/Comisia, culegere 2003, pagina II-3275, considerentul 138).

(18)  A se vedea hotărârile Curții de Justiție în cauzele ACF Chemiefarma/Comisia, considerentele 47, 91 și 92; Suiker Unie și alții/Comisia, considerentele 80, 437 și 438; și cauzele conexate 209/78 la 215/78 și 218/78 Van Landewyck și alții/Comisia, culegere 1980, pagina 3125, considerentul 68; și hotărârile Curții de Primă Instanță în cauza T-44/00 Mannesmannröhren-Werke/Comisia, culegere 2004, pagina II-0000, considerentele 98 la 100; și în cauza T-15/02, BASF AG/Comisia, din 15 martie 2006, considerentele 93 și 95.

(19)  În această privință, conform considerentului (2) din regulamentul (CE) nr. XXX/2008 al Comisiei: „(…) O astfel de divulgare timpurie ar trebui să permită părților implicate să își exprime punctul de vedere cu privire la obiecțiile pe care Comisia intenționează să le formuleze împotriva lor, precum și cu privire la răspunderea lor potențială”.

(20)  Conform cerinței de la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004, respectiv de la articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003:

„Comisia oferă părților cărora le-a adresat o comunicare a obiecțiilor posibilitatea de a fi audiate înainte de consultarea Comitetului consultativ prevăzut la articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003” [articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004].

„Înaintea de adoptarea deciziilor prevăzute la articolele 7, 8, 23 și la articolul 24 alineatul (2), Comisia acordă întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi care fac obiectul procedurilor desfășurate de Comisie ocazia de a-și exprima punctul de vedere cu privire la obiecțiile formulate de Comisie. Comisia își fundamentează deciziile doar pe obiecțiile asupra cărora părțile în cauză au putut prezenta observații. Autorii plângerii sunt implicați îndeaproape în proceduri.” [articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003].

(21)  A se vedea în acest sens hotărârile Curții de Justiție în cauzele Musique diffusion française și alții/Comisia, de mai sus, considerentul 21; cauza 322/81 Michelin/Comisia, culegere 1983, pagina 3461, considerentul 19; și Lögstör Rör/Comisia, de mai sus, considerentul 200; și hotărârea Curții de Primă Instanță în cauza T-15/02, BASF AG/Comisia, din 15 martie 2006, considerentul 62.

(22)  În principiu, audierile orale și accesul la dosar sunt acordate la cererea părților, pentru a se asigura că acestea își pot exercita dreptul la apărare.

(23)  Conform articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004: „(2) Cu toate acestea, atunci când depun propunerile scrise de tranzacție, părțile confirmă faptul că nu vor solicita să li se dea posibilitatea de a își dezvolta argumentele în cadrul unei audieri orale decât în cazul în care comunicarea obiecțiilor nu acceptă conținutul propunerilor lor scrise de tranzacție”.

(24)  Conform articolului 15 alineatul (1a) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004: „După inițierea procedurii în temeiul articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, Comisia divulgă, atunci când consideră acest lucru potrivit, elementele probatorii care stau la baza obiecțiilor pe care intenționează să le formuleze, părților care doresc să depună propuneri de tranzacție, pentru a le permite să facă acest lucru. În acest sens, atunci când depun propunerile scrise de tranzacție, părțile confirmă Comisiei faptul că nu vor solicita acces suplimentar la dosar decât în cazul în care comunicarea obiecțiilor nu acceptă propunerile lor scrise de tranzacție”.

(25)  A se vedea în această privință cauzele conexate T-129/95, T-2/96 și T-97/96 Neue Maxhütte Stahlwerke și Lech-Stahlwerke/Comisia, culegere 1999, pagina II-17, considerentul 231, și cauza T-16/02 Audi/OAPI, culegere 2003, pagina II 5167, considerentul 75; hotărârea Curții de Primă Instanță în cauza T-15/02, BASF AG/Comisia, din 15 martie 2006, considerentul 94.

(26)  Conform jurisprudenței: „Astfel, în primul rând, drepturile la apărare sunt încălcate ca urmare a unei inadvertențe între comunicarea obiecțiilor și decizia finală numai atunci când o obiecție conținută în decizie nu era prezentată în comunicarea obiecțiilor într-o manieră suficientă pentru a permite destinatarilor să își apere interesele. În al doilea rând, încadrarea juridică a faptelor din comunicarea obiecțiilor poate, prin definiție, să fie numai provizorie, o decizie ulterioară a Comisiei neputând fi anulată doar pentru motivul că nu există o corespondență exactă între concluziile definitive care decurg din faptele prezentate și încadrarea provizorie, intermediară. Comisia are obligația de a audia destinatarii unei comunicări a obiecțiilor și, dacă este nevoie, de a ține seama de orice observații formulate ca răspuns la obiecții, modificându-și analiza special pentru a respecta dreptul la apărare al acestora”. (cauza T-44/00 Mannesmannröhren-Werke/Comisia, culegere 2004, pagina II-0000, considerentele 98-100; cauza T-15/02 BASF AG/Comisia, considerentul 95).

(27)  JO C 210, 1.9.2006, p. 2.

(28)  Punctul 30 din Orientările privind amenzile.

(29)  JO L 145, 31.5.2001, p. 43.