[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 3.10.2007

SEC(2007) 1267

DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI Document de însoţire pentru COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR

Parteneriat pentru comunicarea privind Europa REZUMAT AL EVALUĂRII IMPACTULUI

{COM(2007) 568 final}{COM(2007) 569 final}{SEC(2007) 1265}

Sinteză

Comisia propune o politică europeană de comunicare pentru a consolida reformele structurilor sale de comunicare interne lansate în conformitate cu planul de acţiune[1]; pentru a continua dialogul cu cetăţenii iniţiat în cadrul planului D[2]; şi pentru a transpune în acte aşteptările formulate pe parcursul procesului de consultare privind cartea albă[3].

Comunicarea intitulată „Parteneriat pentru comunicarea privind Europa” utilizează rezultatele iniţiativelor menţionate mai sus pentru a consolida activităţile în curs şi pentru a formula o serie de propuneri concrete care să servească drept bază unei politici europene de comunicare consolidate. Comunicarea defineşte obiectivele şi principalele domenii de acţiune ale unei politici comunitare de comunicare integrate şi anticipative, orientată către cetăţeni, prin ascultarea şi consultarea publicului, şi fondată pe consolidarea parteneriatului cu celelalte instituţii, organismele ale Uniunii şi state membre şi pe asocierea acestora în procesul de comunicare în ceea ce priveşte problematicele europene.

Comisia propune, prin urmare, să acţioneze pe trei planuri interconectate, şi anume:

- să-şi consolideze activităţile de comunicare prin furnizarea de informaţii clare, adaptate contextelor naţionale, regionale şi locale şi prin promovarea cetăţeniei europene active;

- să creeze o sferă publică europeană prin dezvoltarea comunicării transfrontaliere în ceea ce priveşte politica europeană şi prin promovarea structurilor susceptibile să consolideze dezbaterile politice europene şi mediatizarea acestora;

- să consolideze parteneriatele şi coordonarea între instituţiile, organismele Uniunii europene şi statele membre.

În final, comunicarea conţine propuneri preliminare privind cadrul instituţional adecvat pentru a continua această politică într-o manieră coerentă şi privind instituirea unui acord interinstituţional (AII).

SECţIUNEA 1

Aspecte procedurale şi consultarea părţilor interesate

Pe perioada cuprinsă între publicarea cărţii albe şi ianuarie 2007 (sau 30 septembrie, pentru consultarea online), persoanele private şi instituţiile au avut posibilitatea de a comenta şi examina ideile principale prezentate în cele cinci capitole ale cărţii albe. În ansamblu, majoritatea contribuţiilor, aduse atât cu ocazia consultării online, cât şi a conferinţelor părţilor implicate, s-au concretizat în recomandări practice destinate să fie incluse de către Comisie în strategia sa de comunicare viitoare. De asemenea, cartea albă prevedea o serie de sondaje ale opiniei publice, cu scopul de a completa opiniile exprimate cu ocazia consultării publice şi de a le compara cu rezultatele sondajelor.

1.1. Procedura instituţională

Un grup interservicii a fost instituit, iar proiectul de comunicare împreună cu anexele sale au fost examinate de manieră aprofundată în numeroase rânduri. De asemenea, au fost purtate mai multe serii de discuţii cu ocazia reuniunilor bilaterale avute cu serviciile competente şi, de asemenea, în cadrul reţelei de comunicare externe a Comisiei (RCE).

1.2. Avizul comitetului de evaluare a impactului

Un proiect de evaluare a impactului a fost transmis comitetului de evaluare a impactului la 17 aprilie 2007. Observaţiile adresate de acest comitet Direcţiei Generale COMM au fost luate în considerare în întregime, iar la 15 mai 2007, comitetul a emis avizul final.

1.3. Date utilizate

Datele utilizate pentru evaluarea impactului provin din cele două sondaje Eurobarometru Flash din noiembrie 2006, din consultările publice online şi din cadrul celor patru conferinţe dintre părţile implicate.

SECţIUNEA 2

Definirea problemei

Problema principală este lipsa cunoştinţelor despre Uniunea Europeană, consecinţa, de cele mai multe ori, implicării limitate a instituţiilor europene şi a statelor membre. Acest aspect este, în mod evident, în contradicţie cu nevoile crescute de informare ale cetăţenilor, care primesc informaţii insuficiente, atât din punct de vedere al calităţii, cât şi al cantităţii.

În consecinţă, participarea activă a cetăţenilor la afacerile europene este scăzută, iar sprijinul acordat Uniunii Europene nu a încetat să se diminueze în ultimii ani. De exemplu, participarea efectivă la alegerile europene din 2004 nu a depăşit 45,6%. În afara faptului că participarea la aspectele politice de orice fel nu suscită decât un interes moderat, în ceea ce priveşte participarea la nivelul Uniunii Europene, dificultatea principală pare să constea în logistică. Cetăţenii europeni nu cunosc bine structura Uniunii Europene şi nu ştiu cui să se adreseze, în cazul în care întâmpină vreo problemă. Aceştia nu ştiu cine ia deciziile. Două treimi din europeni nu ştiu cu exactitate cine îi reprezintă în Parlamentul European. Cu toate acestea, mai mult de opt europeni din zece consideră că este important să fie informaţi cu privire la aspectele europene. În 25 de state membre, majoritatea cetăţenilor estimează că rolul de a-i informa despre activităţile Uniunii Europene şi despre consecinţele acestora asupra vieţii lor cotidiene revine guvernelor naţionale. Trei sferturi dintre cetăţenii Uniunii Europene consideră că guvernul lor ar trebui să furnizeze informaţii mai numeroase şi de mai bună calitate despre problematicele europene.

Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte mijloacele de informare în masă. Aproape două treimi dintre europeni sunt de părere că informaţiile referitoare la Uniunea Europeană furnizate de mijloacele de informare în masă naţionale sunt insuficiente. Doar un sfert din cetăţenii europeni consideră cantitatea de informaţii pe care o primesc ca fiind potrivită. O mică proporţie a populaţiei Uniunii Europene afirmă că informaţiile pe care le primesc despre UE sunt excesive.

SECţIUNEA 3

Obiective

Obiectivul principal este de a oferi cetăţenilor europeni mijloacele de a fi mai bine informaţi cu privire la Uniunea Europeană pentru ca aceştia să-şi exprime opiniile relative la aspectele europene. În acest scop, Comisia îşi va consolida activităţile de comunicare prin furnizarea de informaţii adaptate contextelor naţionale, regionale şi locale, prin promovarea cetăţeniei europene active şi prin contribuţia la crearea unei sfere publice europene.

Pe plan intern, Comisia are ca obiectiv obţinerea unei acţiuni eficiente şi integrate a serviciilor sale şi exploatarea completă şi într-un manieră coerentă a resurselor disponibile, astfel încât să obţină cele mai bune rezultate posibile.

Pe plan extern, păstrându-şi pe deplin prerogativele instituţionale, Comisia are intenţia să coopereze în strâns parteneriat cu celelalte instituţii ale Uniunii, cu statele membre, cu toate părţile implicate şi cu toţi multiplicatorii de informaţie în ceea ce priveşte priorităţile anuale specifice în materie de comunicare.

SECţIUNEA 4

Opţiuni strategice

În prezent, activităţile de comunicare ale Comisiei se bazează pe prerogativele interne ale acesteia, care constituie „baza juridică” în executarea bugetului. În cartea albă au fost propuse două măsuri destinate să orienteze activităţile de informare şi de comunicare pe teme europene şi să obţină din partea actorilor implicaţi un angajament comun: o cartă sau un cod de conduită privind comunicarea. Statele membre, Parlamentul European şi societatea civilă au cerut ca acţiunile viitoare în acest domeniu să se bazeze pe un cadru mai structural. În urma conferinţei care a avut loc la Berlin pe tema „Communicating Europe Together” („Să comunicăm împreună despre Europa”), s-au evidenţiat următoarele opţiuni:

- să se continue la fel ca în trecut, pe baza prerogativelor interne ale Comisiei;

- să se instituie un acord interinstituţional (bazat pe prerogativele existente);

- să se stabilească un program comunitar fondat pe o bază juridică.

SECţIUNEA 5

5.1. Opţiunea aleasă: Instituirea unui acord interinstituţional (AII)

Pentru ameliorarea situaţiei actuale, caracterizată prin absenţa de coordinare între activităţile de comunicare ale diferiţilor actori ai Uniunii Europene, s-a decis că un acord interinstituţional (AII) ar putea constitui un cadru instituţional potrivit unei mai bune cooperări în ceea ce priveşte procesul de comunicare al Uniunii Europene, respectând în acelaşi timp autonomia instituţiilor şi organismelor comunitare şi a statelor membre. Acordul interinstituţional ar conţine angajamentul politic al instituţiilor şi organismelor comunitare şi al statelor membre de a-şi asuma responsabilitatea de a informa cetăţenii în ceea ce priveşte problematicele europene şi de a comunica cu aceştia pe temele respective. Un astfel de acord politic ar sublinia principalele principii şi drepturi care trebuie respectate în contextul comunicării despre Europa, ar asigura o sinergie şi ar defini modalităţile de cooperare între partenerii implicaţi, prin garantarea unei monitorizări potrivite şi a unei responsabilităţi politice.

Parlamentul European (în raportul Herrero) şi serviciile Comisiei s-au declarat pe deplin în favoarea acestei opţiuni, elaborată în strânsă colaborare cu SG, SJ şi DG BUDG.

5.2. Valoarea adăugată a unui acord interinstituţional (AII)

Valoarea adăugată a unui acord interinstituţional se va reflecta în următoarele aspecte:

- stabilirea unui dialog structurat între Comisie, Parlament şi statele membre în ceea ce priveşte activităţile şi priorităţile în materie de comunicare,

- orientarea procesului de comunicare pe o bază plurianuală,

- consolidarea angajamentului tuturor statelor membre şi al instituţiilor implicate,

- îmbunătăţirea vizibilităţii activităţilor privind comunicarea în toate sectoarele.

5.3. Implicarea cetăţenilor

Cetăţenii doresc dezbateri mai deschise, în care să aibă dreptul să-şi exprime opiniile şi să fie ascultaţi. Pe de altă parte, Uniunea Europeană trebuie să dezvolte structuri, mijloace şi competenţe adecvate pentru a-şi îndeplini obligaţia de a asigura disponibilitatea de informaţii adecvate.

Experienţa punerii în aplicare a planului de acţiune şi a planului D a dovedit că este important să se acţioneze pe plan local pentru furnizarea de informaţii adecvate şi pentru implicarea cetăţenilor într-o dezbatere europeană. Proiectul pilot constând în plasarea de personal suplimentar în unsprezece din reprezentaţiile Comisiei în statele membre şi în patru din antenele regionale a permis o schimbare radicală în ceea ce priveşte numărul şi calitatea activităţilor acestora, favorizând astfel, în cadrul politicilor culturale naţionale, dezbaterile, dialogul şi implicarea în ceea ce priveşte afacerile europene. Acesta va fi şi cazul spaţiilor publice europene, create în incintele comune ale Comisiei şi Parlamentului European.

Pentru a da curs concluziilor de la Berlin, comunicarea va aborda aspectul reţelelor. O acţiune mai bine coordonată între reţele va consolida capacitatea Comisiei de a comunica, acest tip de comunicare orizontală – schimburi de opinii şi experienţe în cadrul (şi între) grupuri sociale, categorii profesionale, sectoare şi actori regionali şi locali – putând completa în mod util fluxul de informaţii verticale (descrescător).

5.3.1. Cetăţenie europeană activă

Capacitatea de a înţelege şi de a contribui la deciziile politice luate la nivel european nu este echivalentă cu competenţa de a participa la viaţa politică naţională sau locală. Pentru a soluţiona acest aspect, este important să se stabilească legături între cetăţeni şi instituţiile publice, făcând ca Uniunea Europeană să fie mai receptivă, mai deschisă şi mai accesibilă, astfel cum s-a confirmat cu ocazia consultării publice şi, în special, în cadrul conferinţei între părţile implicate şi societatea civilă de la Bergamo.

Educarea şi formarea în ceea ce priveşte cetăţenia activă intră în sfera competenţelor statelor membre. Drepturile şi obligaţiile persoanelor ca cetăţeni europeni fac parte din programa şcolară a zece state membre, în timp ce 20 state membre au inclus în aceasta istoria integrării europene. Cu toate acestea, Comisia sprijină deja educaţia civică privind cetăţenia europeană prin programele „Europa pentru cetăţeni”, „Drepturile fundamentale şi cetăţenia” şi alte programe care promovează o cetăţenie europeană activă şi încurajează o participare sporită la viaţa democratică a Uniunii.

5.4. Crearea unei sfere publice europene

Comunicarea şi dezbaterile trebuie să depăşească frontierele naţionale. Acest principiu a fost recunoscut în Declaraţia de la Laeken, prin care şefii de stat europeni au lansat procesul constituţional şi care a subliniat necesitatea „creării unui spaţiu public european” pentru a asigura democraţia, transparenţa şi eficienţa Uniunii.

Cu toate acestea, numeroase obstacole, în special culturale, lingvistice şi istorice, se ridică în calea creării unei astfel de sfere publice europene. Este necesar, prin urmare, să se facă apel la căi de comunicare transfrontaliere pentru promovarea dezbaterilor şi a dialogului privind aspectele de interes comun, în conformitate cu o ordine de zi europeană care să ţină cont de activităţile Comisiei, Parlamentului şi Consiliului.

Comisia poate să contribuie la dezvoltarea unor astfel de căi prin propuneri privind dezvoltarea acţiunii partidelor politice europene şi prin asocierea parlamentelor naţionale în afacerile europene, prin colaborarea sa cu diversele mijloace de informare în masă şi prin îmbunătăţirea capacităţii sale de a asculta opinia publică transfrontalieră şi de a reacţiona în consecinţă.

5.5. Consolidarea parteneriatului

Guvernele naţionale au un rol esenţial în furnizarea informaţiilor privind politicile lor către cetăţeni. Rezultatele sondajelor arată că cetăţenii aşteaptă de la guvernele lor ca acestea să-şi asume pe deplin responsabilitatea informării lor în ceea ce priveşte activităţile Uniunii Europene şi consecinţele acestora asupra vieţii lor cotidiene. De asemenea, guvernele sunt considerate ca fiind primele responsabile pentru luarea în considerare a opiniilor cetăţenilor despre Uniunea Europeană. Chiar şi aşa, Comisia poate şi ar trebui să ofere acestora sprijin consistent.

Consultarea privind cartea albă a arătat în mod clar dorinţa de a stabili parteneriate mai extinse între instituţiile europene şi statele membre, la nivel naţional, regional şi local. Pe această bază, Comisia va încerca să consolideze parteneriatele cu actorii implicaţi la toate nivelurile. „Parteneriatul de gestiune” va deveni mijlocul principal în luarea de iniţiative comune între Uniunea Europeană şi statele membre. Această metodă voluntară va coordona activităţile de comunicare privind problematicele comunitare, va crea sinergii prin punerea în comun a resurselor umane şi financiare şi va evita suprapunerile. Va contribui, de asemenea, la adaptarea comunicării circumstanţelor locale şi la conectarea acesteia la ordinea de zi a politicilor naţionale.

SECţIUNEA 6

Analiza impactului

Noua abordare se bazează pe o reorientare calitativă spre descentralizarea activităţilor de comunicare ale Uniunii Europene, pe un dialog consolidat cu principalele părţi implicate şi pe o comunicare orientată către cetăţean, obiectivul fiind sporirea participării publicului la nivel european. Prin urmare, acţiunile ar trebui să se răsfrângă asupra unui număr larg de cetăţeni europeni.

În acest sens, iniţiativa este menită să aibă un impact major în sensibilizarea cetăţenilor, în ameliorarea cunoştinţelor acestora privind Uniunea, precum şi în sporirea participării acestora la problematicele comunitare. Participarea părţilor implicate la consultări privind politicile va fi încurajată în scopul îmbunătăţirii procesului de elaborare a acestora. Parteneriatele şi coordonarea între actorii principali, la toate nivelurile: instituţiile şi organismele Uniunii, statele membre, organizaţiile societăţii civile, mijloacele de informare în masă şi reţelele, vor fi consolidate. Toţi actorii şi toate părţile implicate vor fi tratate cu respectul cuvenit diversităţii şi autonomiei lor.

Punerea în aplicare a măsurilor propuse va afecta în mod pozitiv instituţiile şi administraţiile publice. Drepturile individuale şi relaţiile cu administraţiile publice vor fi, prin urmare, consolidate. Abordarea „la nivel local” va ameliora, de asemenea, relaţiile publicului cu instituţiile europene la nivel regional şi local, în special pentru că va spori capacitatea Comisiei de a-şi respecta angajamentele în materie de diversitate lingvistică în context comunitar. Publicul va fi, în consecinţă, mai bine informat despre aspectele comunitare, iar accesul său la informaţie va fi facilitat.

6.1. Durata acţiunii şi a impactului financiar

Acţiunile sunt prevăzute pentru perioada 2007-2013. În această perioadă, impactul financiar nu va necesita nicio revizuire a programării bugetare din cadrul perspectivelor financiare la titlul 16 rubrica 3b prevăzute de proiectul preliminar de buget 2008.

6.2. Rezumatul resurselor

Resursele rămân în limitele programării financiare multianuale, astfel cum este stabilită prin documentele SEC(2007) 500 şi SEC(2007) 530.

SECţIUNEA 7

Monitorizare şi evaluare

Sistemul intern operaţional de raporturi pentru activităţile existente va fi extins la noile acţiuni. Poată fi luată în considerare posibilitatea de a prezenta raporturi Colegiului şi de a organiza dezbateri în Parlament şi în cadrul grupului de lucru interinstituţional. Monitorizarea acordului interinstituţional se va face în conformitate cu procedura stabilită în cadrul acestuia.

[1] A se vedea anexa I.

[2] A se vedea anexa II.

[3] A se vedea anexa III.