[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 18.7.2007

SEC(2007) 996

DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI Document însoţitor la

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU Rezolvarea problemei deficitului de apă şi a secetei în Uniunea Europeană Rezumat al studiului de impact {COM(2007) 414 final}{SEC(2007) 993}

REZUMAT

Prezentul studiu de impact (SI) a fost pregătit de către serviciile Comisiei pentru a sprijini Comunicarea privind deficitul de apă şi seceta.

1. ASPECTE PROCEDURALE

- În cadrul Consiliului pentru mediu din 9 martie 2006, o serie de state membre au subliniat necesitatea unei acţiuni europene în ceea ce priveşte deficitul de apă şi seceta. Comisia a prezentat o analiză preliminară la Consiliul pentru mediu din 27 iunie 2006 şi şi-a anunţat intenţia de a adopta o comunicare privind deficitul de apă şi seceta până în iulie 2007.

- Elaborarea acestei comunicări a respectat integral cerinţele minime privind consultarea. Comisia a organizat trei întrevederi cu toţi factorii interesaţi şi cu statele membre, oferindu-le posibilitatea de a contribui în mod activ la acest proces.

- În orice caz, elaborarea altor politici şi măsuri care să abordeze aspecte legate de deficitul de apă şi de secetă va necesita, pentru unele măsuri, o serie suplimentară de studii de impact detaliate.

- În consecinţă, studiul de faţă pentru comunicarea privind deficitul de apă şi secetă va fi proporţionat în funcţie de informaţiile preliminare şi de experienţa dobândită până în prezent.

- La începutul anului 2007, Comisia a lansat un studiu în vederea cuantificării potenţialului de economisire a apei pe întreg teritoriul Europei. Un alt studiu va avea ca obiect disparităţile regionale în ceea ce priveşte acest potenţial. Includerea scenariilor de testare a rentabilităţii mai multor măsuri va oferi informaţii utile, care vor extinde dezbaterea înainte de finele anului 2007.

- La 5 iunie 2007, Comitetul de evaluare a impactului a adoptat un aviz cu privire la proiectul studiului de impact al comunicării. Toate recomandările de îmbunătăţire au fost luate pe deplin în considerare în prezentul studiu de impact.

2. CE PROBLEMă AR TREBUI Să ABORDEZE COMUNICAREA?

- Până în prezent au fost identificate 33 de bazine hidrografice afectate de deficitul de apă. Acestea reprezintă o suprafaţă totală de 460 000 km² (aproximativ 10% din suprafaţa totală a UE) şi sunt populate în total de 82 de milioane de locuitori (aproximativ 16,5% din populaţia UE).

- Majoritatea statelor membre au raportat cazuri de secetă care s-au produs din anul 1976 până în prezent. Între 2000 şi 2006, în medie seceta a afectat 15% din suprafaţa totală a UE şi 17% din totalul populaţiei UE.

- Repartiţia spaţială şi temporală a resurselor hidrografice pe teritoriul Europei se numără printre principalii factori ai deficitului de apă şi ai secetei.

- De asemenea, în general, politicile de tarifare a apei nu reflectă nivelul precar resurselor de apă la nivel local. Principiul „utilizatorul plăteşte” este rareori pus în aplicare. Aceste lacune au ca rezultat proasta gestionare a resurselor de apă, deşi directiva-cadru privind apa (DCA) defineşte principiile care permit dezvoltarea unor instrumente economice eficiente.

- Planificarea teritorială neadecvată şi alocarea necorespunzătoare a apei între sectoarele economice conduc la o serie de dezechilibre între nevoile de apă şi resursele de apă existente.

- Principalul utilizator este agricultura (care deţine o pondere de 64%), urmată de energie (20%), aprovizionarea cu apă a populaţiei (12%) şi industrie (4%). Turismul poate exercita o presiune considerabilă asupra captării apei, în special în sudul Europei şi în zonele de coastă în care resursele de apă dulce sunt limitate.

- În Europa, potenţialul de economisire a apei este enorm. Europa continuă să risipească cel puţin 20% din apă din cauza ineficienţei.

- În general, în politicile sectoriale privind apa, din cauza integrării insuficiente a problemelor legate de apă, se observă o lipsă de coerenţă şi uneori chiar existenţa unor efecte contraproductive asupra protecţiei resurselor de apă.

- În ceea ce priveşte cazurile de secetă, acestea au fost deseori soluţionate printr-o abordare bazată pe gestionarea crizei, dictată de lipsa pregătirii din timp în eventualitatea producerii unor astfel de fenomene extreme.

- Cazurile de deficit de apă întâlnite la nivelul bazinelor hidrografice au avut deja repercusiuni perceptibile asupra economiei, a societăţii şi a mediului şi, în consecinţă, asupra costurilor.

- Secetele au consecinţe economice, sociale şi ecologice imediate şi semnificative, care pot continua şi după sfârşitul secetei.

- Impactul economic direct al cazurilor de secetă în ultimii treizeci de ani este estimat la cel puţin 100 de miliarde de euro.

Perspectivele în cazul în care politicile rămân neschimbate

- În total, până în anii 2070 procentul suprafeţei bazinelor hidrografice europene care se confruntă cu probleme grave legate de insuficienţa apei ar creşte, după toate probabilităţile, de la 19%, cât reprezintă la ora actuală, la 34-36%.

- Efectele dezvoltării economice şi sociale asupra resurselor de apă ar putea avea aceeaşi magnitudine ca cele ale schimbărilor climatice asupra disponibilităţii apei.

- În următoarele decenii, ţările din sud-est ar putea constitui zona cu cea mai mare creştere a problemelor legate de resursele de apă.

- DCA furnizează toate instrumentele necesare pentru o gestionare a apei cu adevărat durabilă. Cu toate acestea, punerea în aplicare a acestor instrumente (în special tarifarea apei şi recuperarea costurilor) în cele mai eficiente moduri rămâne o provocare.

În cazul în care situaţia rămâne neschimbată, problema riscă să evolueze după cum urmează:

- se va menţine o planificare teritorială necorespunzătoare în unele din bazinele hidrografice cele mai afectate de lipsa de apă;

- se va continua risipa şi utilizarea ineficientă a apei în gospodării şi în multe din sectoarele economice.

3. OBIECTIVE

Propunerea urmăreşte următoarele obiective strategice generale:

- abordarea impactului din ce în ce mai puternic al deficitului de apă şi al secetei în Uniunea Europeană;

- asigurarea protecţiei pe termen lung a resurselor de apă disponibile;

- asigurarea disponibilităţii durabile a apei pe întreg teritoriul Europei şi promovarea modalităţilor durabile de utilizare a apei;

Obiectivele specifice sunt:

- îmbunătăţirea pregătirii în eventualitatea creşterii frecvenţei secetelor;

- atenuarea tuturor efectelor deficitului de apă şi ale secetei asupra mediului, economiei şi societăţii;

- crearea de condiţii pentru o dezvoltare economică şi socială durabilă pe teritoriul Europei în contextul schimbărilor climatice şi al creşterii frecvenţei cazurilor de deficit de apă şi secetă.

Printre obiectivele operaţionale se numără:

- identificarea celor mai adecvate şi rentabile măsuri pentru a aborda în mod eficient aspectele legate de deficitul de apă şi secetă;

- stabilirea eventualelor priorităţi sau a unei ierarhii care să servească drept orientări în procesul de adoptare a politicilor în lumina disponibilităţii la nivel de bazin hidrografic.

4. CARE SUNT PRINCIPALELE OPţIUNI STRATEGICE DISPONIBILE PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR?

În afara scenariului în care politicile ar rămâne neschimbate, au fost identificate trei opţiuni.

- Opţiunea A: Opţiunea „Numai aprovizionarea cu apă”

Măsurile luate în considerare în cadrul acestei opţiuni constau în:

- promovarea creării de noi infrastructuri de aprovizionare cu apă pe baza legislaţiei UE în vigoare;

- susţinerea creării la scară largă de noi infrastructuri de aprovizionare cu apă, acordându-se prioritate alocării de fonduri UE şi naţionale.

- Opţiunea B: „Numai politicile de tarifare a apei”

Măsurile luate în considerare în cadrul acestei opţiuni includ:

- tarifarea eficientă a apei;

- recuperarea costurilor.

- Opţiunea C: Abordare integrată

Măsurile luate în considerare includ măsuri care au ca obiectiv:

- evitarea secetelor;

- sprijinirea alocării eficiente a apei şi a exploatării durabile a solurilor;

- încurajarea tehnologiilor şi practicilor care favorizează utilizarea eficientă a apei;

- încurajarea formării în Europa a unei culturi a economisirii apei;

- crearea de noi infrastructuri de aprovizionare cu apă.

5. ANALIZA IMPACTULUI

5.1. Opţiunea A: Opţiunea „Numai aprovizionarea cu apă”

Impactul asupra mediului

- Rezervoarele joacă un rol important în aprovizionarea cu apă a populaţiei, în irigaţii şi în utilizările industriale. Cu toate acestea, construirea de baraje şi transferurile de apă pot avea implicaţii serioase pentru funcţionarea ecosistemelor de apă dulce într-un bazin hidrografic şi un impact negativ asupra statutului ecologic al maselor de apă.

- Dată fiind nesiguranţa actuală în ceea ce priveşte impactul ecologic al tuturor soluţiilor alternative, cum ar fi desalinizarea - inclusiv cantitatea de energie utilizată - şi, prin extensie, compatibilitatea acesteia cu Politica Energetică pentru Europa, este necesară elaborarea unor evaluări de risc suplimentare înainte de adoptarea unei poziţii definitive de către Comisie.

Impactul economic

- La prima vedere, conform aşteptărilor, impactul pe termen scurt asupra economiei ar trebui să fie unul pozitiv. Orice infrastructură nouă de aprovizionare cu apă poate sprijini dezvoltarea activităţilor în zonele adiacente noii infrastructuri.

- Cu toate acestea, barajele şi transferurile de apă prezintă o serie de deficienţe, scoase în evidenţă de Comisia Mondială a Barajelor. O serie de proiecte existente indică alte deficienţe în ceea ce priveşte soluţiile alternative.

- În Europa, se pot preconiza puţine posibilităţi de creare de infrastructuri de aprovizionare cu apă care să nu constea în creşterea presiunii asupra resurselor de apă, deja sensibile, şi consumarea resurselor existente până la epuizarea completă a acestora. Va trebui să se identifice noi oportunităţi dincolo de graniţele Europei, în ţările învecinate care vor dispune încă de suficientă apă, cum ar fi Rusia.

- Unul din rezultatele preconizate este acela că sectoarele economice ar putea decide, în lumina profiturilor reduse generate de activitatea pe care o desfăşoară, să-şi delocalizeze activitatea parţial sau integral în afara Europei, pentru a găsi apă mai ieftină.

Impactul social

- Impactul pe termen scurt asupra societăţii ar trebui să fie pozitiv dacă unul din obiectivele noii infrastructuri constă în aprovizionarea cu apă a populaţiei. Se pot dezvolta noi activităţi economice care să favorizeze crearea de noi locuri de muncă.

Cu toate acestea, avantajele ar putea fi limitate dacă dezvoltarea de noi infrastructuri de aprovizionare cu apă a populaţiei presupune transferuri de costuri de la unele sectoare economice la gospodării sau în cazul transferurilor de apă, dacă acestea conduc la apariţia unor conflicte politice între bazinele donatoare şi cele receptoare.

5.2. Opţiunea B: „Numai politicile de tarifare a apei”

- Impactul politicilor de tarifare a apei diferă în funcţie de contextul socio-economic şi de condiţiile naturale.

- În general, politicile de tarifare a apei nu sunt suficiente în sine pentru a da un răspuns la problema deficitului de apă şi a secetei, însă se pot dovedi eficiente dacă sunt completate cu alte măsuri.

Impactul asupra mediului

- În ceea ce priveşte agricultura, punerea în aplicare a politicii de tarifare a apei conduce la modificări în ceea ce priveşte exploatarea solurilor, acordându-se prioritate măsurilor celor mai rentabile. Totuşi, preţurile actuale sunt deseori cu mult sub nivelul la care ar trebui să fie pentru ca agricultorii să găsească un interes financiar semnificativ pentru economisirea apei.

- De asemenea, datele disponibile arată că în situaţiile în care se introduce un sistem de contorizare a apei, consumul de apă în gospodării scade. Totuşi, se poate stabili un anumit prag sub care majorarea preţurilor nu afectează nivelul consumului.

- În ceea ce priveşte cererea de apă în scopul utilizării în industrie, aceasta se caracterizează, potrivit datelor disponibile, printr-o anumită elasticitate. Un rol important îl deţine varietatea posibilelor alternative.

Impactul economic

- Punerea în aplicare a unei politici de tarifare a apei care să ia în considerare atât costurile legate de mediu cât şi pe cele legate de lipsa apei poate determina o alocare eficientă a resurselor, conducând la o creştere a bunăstării sociale. Conform studiilor de caz cu privire la impactul macroeconomic al agriculturii durabile realizate în mai multe state membre, conversia la scară largă a terenurilor arabile în agricultură durabilă prin internalizarea politicilor aduce avantaje economice.

Impactul social

- Articolul 9 din DCA stabileşte condiţiile pentru recuperarea costurilor pentru serviciile legate de apă. Printre altele, acest articol prevede că statele membre trebuie să ia în considerare efectele sociale, ecologice şi economice ale recuperării. Prin urmare, statele membre sunt autorizate să îşi ajusteze politicile de tarifare a apei în funcţie de anumite considerente sociale.

5.3. Opţiunea C: Abordare integrată

Potenţialul de economisire şi de utilizare eficientă a apei

- Evaluarea potenţialului de economisire a apei în Europa în urma punerii în aplicare a măsurilor corespunzătoare arată că se poate economisi cel puţin 20% din apă.

- Reducerea cererii de apă este posibilă fără ca activităţile economice să fie afectate şi poate aduce avantaje economice, sociale şi ecologice.

- Risipa de apă poate fi considerată o cheltuială suplimentară (pe lângă exploatare, furnizare şi prelucrare), iar economiile financiare realizabile sunt enorme.

- Deseori, gestionarea cererii de apă pare să fie mult mai avantajoasă din punct de vedere economic decât creşterea aprovizionării cu apă. Puţinele studii disponibile în care se regăseşte acest tip de comparaţie arată un raport de 1:3 sau chiar 1:10 între costul pe metru cub „economisit” şi „furnizat”.

Impactul economic

Este esenţial să se menţioneze că punerea în aplicare a unor măsuri specifice va necesita definirea de măsuri de însoţire corespunzătoare care să ia în considerare factori regionali, sectoriali şi sociali specifici. Aceste măsuri vor necesita o analiză suplimentară.

- Politicile sectoriale oferă posibilităţi de abordare a problemei deficitului de apă şi a secetei. Totuşi, eficienţa acestor politici ar putea fi îmbunătăţită prin ajustarea lor în aşa fel încât să ia în considerare aspecte cantitative legate de apă.

- Reformele succesive ale PAC şi, în special, sprijinul pentru dezvoltarea rurală au contribuit la îmbunătăţirea situaţiei. Cu toate acestea, captarea excesivă rămâne o problemă cauzată de punerea incompletă în aplicare a decuplării de anumite state membre. Adaptările viitoare ale PAC şi verificarea eficienţei acesteia din 2008 ar putea oferi ocazia de a analiza modalităţile optime de integrare în instrumentele PAC a aspectelor cantitative legate de apă. În acest context, ar trebui, de exemplu, să se analizeze în ce măsură ar putea PAC şi verificarea eficienţei acesteia din 2008 să promoveze o utilizare mai completă a decuplării integrale şi o intensificare a sprijinului pentru gestionarea apei în cadrul programelor de dezvoltare rurală.

- De asemenea, este important să se garanteze că viitoarele revizuiri ale fondurilor structurale vor conduce la o mai bună acoperire a zonelor vizate de aspectele disponibilitatea apei. Extinderea acestor bugete şi identificarea posibilelor sinergii dintre politici nu ar avea consecinţe bugetare asupra altor politici de mediu europene.

- În ceea ce priveşte impactul stimulentelor la nivel naţional, evaluarea instrumentelor utilizate pentru sectorul energetic oferă informaţii interesante cu privire la eficacitatea probabilă a punerii în aplicare a acestora în sectorul apei.

- Este evident că elaborarea de tehnologii şi produse care permit o utilizare eficientă a apei stimulează piaţa şi conduce la creşterea competitivităţii industriei europene, cum s-a întâmplat deja în sectorul energetic.

Impactul social

- Politicile de economisire a apei au un impact social pozitiv, în special asupra creării durabile de locuri de muncă în sfera publică.

Impactul asupra mediului

- Apa economisită nu va fi risipită şi nu va contribui la emisii directe în masele de apă. Mai general, reducerea captării din mediul natural va conduce la îmbunătăţirea situaţiei maselor de apă şi la conservarea ecosistemelor.

Este necesar să se pună accentul pe opţiunile care contribuie în mod semnificativ la îmbunătăţirea tuturor practicilor de gestionare a cererii de apă. Având în vedere potenţialul de economisire şi de utilizare eficientă a apei în Europa în ansamblul său, această temă se reduce la necesitatea de a se introduce o ierarhizare clară a apei care să servească drept punct de orientare în procesul de adoptare a politicilor. Ar trebui luată în considerare posibilitatea creării de noi infrastructuri de aprovizionare cu apă, în situaţia în care sunt epuizate celelalte opţiuni pentru gestionarea cererii de apă, inclusiv alternativa politicii de tarifare eficientă a apei şi cea a rentabilităţii.

6. COMPARAREA OPţIUNILOR:

Opţiunea A Numai aprovizionarea cu apă | Opţiunea B Numai politicile de tarifare a apei | Opţiunea C Abordare integrată |

Pe termen scurt | Pe termen lung | Pe termen scurt | Pe termen lung |

Impactul economic | ++ | - | + | ++ | +++ |

Impactul social | + | - | +/- | +/- | + |

Impactul asupra mediului | - | - | + | ++ | +++ |

- Tabelul de mai sus sintetizează impactul economic, social şi ecologic al diferitelor opţiuni evaluate în secţiunea anterioară.

- Opţiunea A poate aduce avantaje interesante pentru economie şi societate pe termen scurt, în timp ce impactul asupra mediului ar fi, probabil, unul negativ. Din evaluarea impactului pe termen lung reiese un raport cost – eficienţă negativ pentru economie, societate şi mediu.

- Opţiunea B ar avea, probabil, un impact pozitiv asupra economiei şi a mediului în situaţiile în care se introduc politici de tarifare eficientă a apei şi recuperarea costurilor pentru serviciile legate de apă. Impactul social poate depinde de nivelul de tarifare a apei luat în considerare şi ar putea să se dovedească a fi unul negativ pentru o parte din sectoarele economice sau pentru unele clase sociale ale populaţiei.

- Opţiunea C va da rezultate treptat. Impactul asupra economiei ar fi, probabil, pozitiv de la început şi se va îmbunătăţi progresiv pe termen lung. Şi impactul social va fi pozitiv cu timpul. Conform previziunilor, această opţiune ar avea asupra mediului un impact pozitiv semnificativ, în continuă îmbunătăţire. În comparaţie cu celelalte opţiuni, aceasta ar avea cele mai însemnate avantaje ecologice.

Pe baza acestei evaluări, se pare că cea mai promiţătoare dintre cele trei este opţiunea C. Aceasta asigură cel mai bun raport cost - eficienţă pe termen lung.

- Elaborarea altor politici şi măsuri care să abordeze aspecte legate de deficitul de apă şi de secetă va necesita, în orice caz, o serie suplimentară de studii de impact detaliate. Paşii următori vor consta în analizarea mai aprofundată a datelor disponibile şi în evaluarea cantitativă a măsurilor selectate, extrase din gama largă de opţiuni propuse în comunicare.

- De asemenea, este evident că punerea în aplicare a unor măsuri specifice va necesita definirea de măsuri de însoţire corespunzătoare adaptate la factorii regionali, sectoriali şi sociali specifici. Aceste măsuri vor necesita la rândul lor o analiză suplimentară.

7. MONITORIZARE şI EVALUARE

Problema pe care o reprezintă deficitul de apă şi seceta va trebui abordată atât ca o provocare ecologică esenţială cât şi ca o condiţie preliminară pentru creşterea economică durabilă în Europa.

Comisia va analiza progresele înregistrate către orientările stabilite şi va transmite rapoarte cu privire la acestea Consiliului şi Parlamentului European. Raportul va fi prezentat în cadrul unui forum al părţilor interesate, care va fi organizat în 2008.

Comisia va avea în vedere iniţiative şi măsuri de continuare a acţiunilor propuse în lumina dezbaterilor pe marginea prezentei comunicări din cadrul Consiliului de Miniştri şi din Parlamentul European.