[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 7.11.2007

COM(2007) 677 final

2007/0238 (CNS)

Propunere de

DIRECTIVĂ A CONSILIULUI

de modificare a unor dispoziţii din Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

(prezentată de Comisie)

EXPUNERE DE MOTIVE

CONTEXTUL PROPUNERII |

110 | Motivele şi obiectivele propunerii Comentariile primite din partea mediului de afaceri şi din partea statelor membre au demonstrat necesitatea efectuării de adaptări punctuale la Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (denumită în continuare directiva privind TVA). Niciuna dintre aceste adaptări nu presupune reformularea principiilor majore conţinute în directivă şi niciuna nu pare suficient de importantă pentru a justifica, prin ea însăşi, o propunere de directivă autonomă. Din aceste motive, s-a considerat oportună gruparea în cadrul unei singure propuneri a ansamblului îmbunătăţirilor punctuale la directiva privind TVA. Aceste modificări privesc regimul TVA aplicabil în cazul furnizării de gaze naturale, de electricitate, de energie termică, regimul fiscal al întreprinderilor comune create în temeiul articolului 171 din Tratatul CE, luarea în considerare a anumitor consecinţe legate de extinderea Uniunii şi, în final, condiţiile de exercitare a dreptului de deducere a TVA achitate în amonte. |

120 | Contextul general Regimul actual al TVA în ceea ce priveşte gazele naturale şi energia electrică îşi are originea în principal în dispoziţiile Directivei 2003/92/CE din 7 octombrie 2003. S-a remarcat însă că, din cauza termenilor tehnici utilizaţi, noul regim fiscal definit în directiva menţionată avea o arie de aplicare prea restrânsă şi nu corespundea realităţii economice, în special în ceea de priveşte locul de impunere a TVA pentru furnizarea de gaze naturale şi scutirea de TVA pentru importurile de gaze naturale. În plus, s-a dovedit că ar fi oportun să se aplice aceleaşi reguli în ceea ce priveşte furnizarea de agenţi de termoficare şi/sau de agenţi de refrigerare prin reţelele de termoficare şi/sau de refrigerare, întrucât acest sector funcţionează în mod comparabil sectorului de gaze naturale şi celui de electricitate. În temeiul articolului 171 din Tratatul CE, Comunitatea poate crea întreprinderi comune sau orice altă structură necesară bunei desfăşurări a programelor de cercetare, dezvoltare tehnologică şi demonstraţie comunitare. În decizia din 19 decembrie 2006 (2006/971/CE), Consiliul a confirmat că, în vederea punerii în aplicare a programului-cadru pentru activităţi de cercetare, de dezvoltare tehnologică şi demonstrative (2007-2013), se poate, în special, recurge la crearea de întreprinderi comune şi că este foarte probabil ca acest lucru să se realizeze în viitor din ce în ce mai des. Prin urmare, este oportun să se definească un cadru fiscal adecvat pentru acest tip de întreprinderi. La fel ca şi alte noi state membre, Bulgaria şi România au fost autorizate, în urma aderării, să aplice măsuri derogatorii cu privire la scutirea de taxă acordată întreprinderilor mici şi mijlocii şi cu privire la regimul TVA aplicabil transportului internaţional de persoane. Din motive de transparenţă şi coerenţă, este aşadar necesară introducerea acestor derogări în directiva privind TVA. În ceea ce priveşte dreptul la deducere, unul dintre principiile de bază existente prevede că o persoană impozabilă nu poate deduce TVA pe operaţiunile realizate în amonte decât în măsura în care bunurile şi serviciile sunt utilizate în scopul realizării operaţiunilor care dau dreptul la deducere. În acest context, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a hotărât că o persoană impozabilă are dreptul de a include sau de a nu include în cadrul activelor activităţii economice pe care o exercită, în parte sau în totalitate, bunuri cu utilizare mixtă. În cazul în care alege să integreze în totalitate bunurile în cauză în activitatea sa economică, respectiva persoană impozabilă are dreptul să deducă imediat şi integral TVA plătită în amonte, indiferent dacă bunul respectiv este sau nu utilizat simultan în scopuri profesionale şi private. Ulterior, utilizarea în scopuri private a bunului se supune TVA ca prestare de servicii cu titlu oneros, pe baza cuantumului cheltuielilor angajate. Cu toate că, în teorie, oricare din opţiunile alese de persoana impozabilă ar trebui să aibă un rezultat similar, includerea totală a bunurilor cu utilizare mixtă în patrimoniul societăţii conduce, în general, la avantaje în ceea ce priveşte trezoreria acesteia, întrucât utilizarea în scopuri private antrenează o reducere a sarcinii fiscale, reducere care se accentuează odată cu proporţia de utilizare în scopuri private. Acest lucru se petrece în special în cazul bunurilor imobile, având în vedere costul de achiziţionare, adesea foarte ridicat şi posibilitatea utilizării atât în scopuri profesionale, cât şi private, de altfel foarte frecventă, precum şi durata de viaţă economică a unui bun imobiliar, care este în principiu mult mai mare decât cea a altor tipuri de bunuri utilizate în scopuri profesionale. Prin urmare, este oportună adaptarea deducerii TVA datorate pentru bunuri imobile, astfel încât exercitarea iniţială a dreptului de deducere a TVA plătite în amonte să reflecte cu mai multă acurateţe principiul de bază amintit mai sus şi să împiedice anumite inginerii care au scopul de a crea un avantaj de trezorerie nejustificat. |

130 | Dispoziţiile în vigoare în domeniul propunerii Sistemul comun al TVA este guvernat în prezent de Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006. Această directivă este rezultatul reformării celei de-a şasea directive privind TVA, Directiva 77/388/CEE din 17 mai 1977. |

141 | Coerenţa cu celelalte politici şi obiective ale Uniunii Nu se aplică. |

CONSULTAREA PăRţILOR INTERESATE şI EVALUAREA IMPACTULUI |

Consultarea părţilor interesate |

219 | Având în vedere faptul că propunerea conţine în special adaptări de natură tehnică, consultarea a avut loc exclusiv cu statele membre, în cadrul Comitetului pentru TVA şi al Grupului de lucru nr. 1. |

Obţinerea şi utilizarea expertizei |

229 | Nu a fost necesar să se recurgă la expertiză externă. |

230 | Evaluarea impactului Propunerea de directivă conţine în principal dispoziţii tehnice care nu pun sub semnul întrebării principiile de bază ale legislaţiei comunitare în materie de TVA. În ceea ce priveşte exercitarea dreptului la deducere, restabilirea principiului de bază la nivelul exercitării dreptului la deducere va avea ca efect, într-o primă fază, dispariţia diferenţelor potenţiale dintre persoanele impozabile. Într-o etapă ulterioară, aplicarea acestei reguli va fi neutră, atât pentru persoanele impozabile, cât şi pentru administraţiile fiscale. Nu este aşadar necesar să se recurgă la un studiu de impact. |

ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII |

305 | Rezumatul acţiunii propuse În ceea ce priveşte regimul TVA aplicabil gazelor naturale şi energiei electrice, se propune extinderea sferei de aplicare la livrările şi la importurile de gaze naturale efectuate prin orice tip de gazoduct, cât şi la livrările şi importurile efectuate prin intermediul navelor de transport de gaze naturale. Mai mult, se propune aplicarea aceloraşi reguli cu privire la livrările şi la importurile de agenţi de termoficare sau de agenţi de refrigerare efectuate prin reţelele de termoficare şi/sau de refrigerare. În ceea ce priveşte locul impozitării cu TVA a prestărilor de servicii, propunerea prevede impozitarea în statul membru al beneficiarului a tuturor serviciilor legate de furnizarea de acces la reţelele de electricitate, de gaze naturale, de agenţi de termoficare şi/sau de refrigerare şi nu doar a serviciilor legate de accesul la reţelele de distribuţie. În cele din urmă, propunerea simplifică procedura care permite statelor membre aplicarea unei cote reduse de TVA pentru livrările de gaze naturale, de electricitate şi de încălzire urbană. În ceea ce priveşte întreprinderile comune create în temeiul articolului 171 din Tratatul CE, se propune clarificarea statutului fiscal al acestora cu privire la TVA. În ceea ce priveşte întreprinderile create la nivel comunitar în scopul sprijinirii eforturilor comunitare în domeniul cercetării, este necesar să se ţină cont de caracterul comunitar şi de modul specific de finanţare ale acestora. De fapt, finanţarea acestor întreprinderi din fonduri comune, în aplicarea articolului 185 din regulamentul financiar, duce la alimentarea bugetelor naţionale ale anumitor state membre cu TVA pe achiziţiile din amonte (care, ca regulă generală, nu dau dreptul la deducere ca rezultat al absenţei operaţiunilor taxabile), fără ca astfel de efecte să fie justificate. În scopul evitării unor astfel de consecinţe, este necesar ca aceste întreprinderi să fie tratate ca organisme internaţionale, cu condiţia să fi fost create de Comunităţile Europene, să aibă personalitate juridică şi să primească efectiv finanţări de la bugetul general al Comunităţilor. Este necesar să se precizeze că scutirea nu este aplicabilă livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii destinate utilizării în scopuri private de către membrii acestor întreprinderi. În contextul aderării, Bulgaria şi România au fost autorizate să aplice o scutire de TVA întreprinderilor mici şi să continue să aplice o scutire de la plata TVA transportului internaţional de persoane. Prin urmare, este oportună includerea acestor derogări în textul directivei privind TVA, la fel ca în cazul celorlalte state membre. În ceea ce priveşte dreptul la deducere, în vederea unei mai bune aplicări a principiului conform căruia acest drept nu apare decât în măsura în care bunurile sau serviciile în cauză sunt utilizate în scopul realizării operaţiunilor care dau dreptul la deducere, se propune, în cazul bunurilor imobile cu utilizare mixtă incluse în patrimoniul întreprinderii, restrângerea exercitării iniţiale a acestui drept la proporţia de utilizare efectivă în scopuri profesionale. În acelaşi timp, se propune un sistem de rectificare care să ţină seama de variaţiile între utilizarea în scopuri profesionale şi private (sau nonprofesionale) a acestor bunuri imobile. |

310 | Temeiul juridic Articolul 93 din Tratatul CE |

320 | Principiul subsidiarităţii Principiul subsidiarităţii se aplică, în măsura în care propunerea nu ţine de un domeniu aflat în sfera de competenţă exclusivă a Comunităţii. |

Obiectivele propunerii nu pot fi atinse în mod satisfăcător prin acţiunea statelor membre, din motivele expuse mai jos. |

321 | Subiectul prezentei propuneri face deja obiectul unui act comunitar, şi anume Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006. Dispoziţiile legislaţiei comunitare existente nu pot fi modificate decât printr-un alt act comunitar. |

323 | Statele membre nu pot adopta legi naţionale care intră în contradicţie cu legislaţia comunitară armonizată, fără modificarea prealabilă a acesteia din urmă. |

Obiectivele propunerii pot fi mai bine atinse printr-o acţiune a Comunităţii din motivele expuse mai jos. |

324 | Un act comunitar nu poate fi modificat decât printr-un alt act comunitar. |

325 | Întrucât modificarea priveşte un act legislativ deja armonizat, numai o acţiune la nivel comunitar poate fi eficace. |

327 | Propunerea se referă doar la adaptarea dispoziţiilor legale existente care s-au dovedit depăşite. |

În consecinţă, propunerea respectă principiul subsidiarităţii. |

Principiul proporţionalităţii Propunerea respectă principiul proporţionalităţii din următoarele motive: |

331 | Măsurile propuse sunt incluse într-un proiect de directivă. Cu toate acestea, fiind vorba de stabilirea locului de impozitare cu TVA, acesta trebuie să fie unic. De asemenea, este necesar ca normele aplicabile exercitării dreptului la deducere în materie de TVA să fie armonizate. |

332 | Măsurile propuse reprezintă, în esenţă, o clarificare şi o simplificare a normelor actuale în materie de TVA: în consecinţă, propunerea este în beneficiul agenţilor economici şi al cetăţenilor, precum şi al administraţiilor publice. |

Alegerea instrumentelor |

341 | Instrument(e) propus(e): directivă. |

342 | Alte instrumente nu ar fi fost adecvate din următoarele motive: Legislaţia comunitară în materie de TVA pe care propunerea intenţionează să o modifice face obiectul unei alte directive. Prin urmare, o nouă directivă reprezintă modalitatea cea mai potrivită pentru această modificare. |

IMPLICAţII BUGETARE |

409 | Propunerea nu are implicaţii asupra bugetului comunitar. |

INFORMAţII SUPLIMENTARE |

510 | Simplificare |

511 | Propunerea introduce o simplificare a cadrului legislativ, o simplificare a procedurilor administrative care se aplică autorităţilor publice (naţionale sau europene), o simplificare a procedurilor administrative care se aplică persoanelor fizice şi juridice. |

512 | Propunerea conţine o dispoziţie care vizează clarificarea regimului comun al TVA. |

513 | Propunerea conţine o dispoziţie care vizează simplificarea procedurii utilizate de către statele membre care intenţionează să aplice o cotă redusă a TVA livrărilor de gaze naturale, de electricitate sau de încălzire urbană. |

514 | Măsurile cu privire la locul de impozitare cu TVA a livrărilor de gaze naturale reprezintă o simplificare pentru întreprinderile din acest sector. Propunerea cu privire la dreptul la deducere vizează instituirea unui sistem de rectificare care să reflecte modificările în ceea ce priveşte utilizarea în scopuri profesionale şi nonprofesionale a bunurilor imobile. În acest caz, în consecinţă, articolul 26 din directiva privind TVA nu va mai fi aplicabil, pe perioada rectificării, în ceea ce priveşte utilizarea în scopuri nonprofesionale a acestor bunuri, cu condiţia ca respectiva utilizare să nu fi dat deja iniţial dreptul la deducere. Lipsa necesităţii taxării separate şi suplimentare pentru utilizarea în scopuri private (sau nonprofesionale) reprezintă o simplificare. |

550 | Tabel de corespondenţă Statele membre comunică Comisiei textele dispoziţiilor de drept intern care transpun prezenta directiva, precum şi un tabel de corespondenţă între respectivele acte şi prezenta directivă. |

570 | Explicaţia detaliată a propunerii, pe capitol sau pe articol Regimul TVA aplicabil pentru gaze naturale, electricitate, agenţi de termoficare sau agenţi de refrigerare [articolul 1 punctele (1), (3), (4), (5), (7) şi (9)] Ţinând seama de textul adoptat de Consiliu în 2003, regimul special al TVA aplicabil livrărilor şi importurilor de gaze naturale şi de electricitate nu se aplică, în privinţa gazelor naturale, decât livrărilor şi importurilor efectuate prin sistemele de distribuţie. Acest lucru are drept consecinţă excluderea din sfera de aplicare a acestui regim a livrărilor şi importurilor de gaze naturale efectuate prin intermediul gazoductelor reţelelor de transport. În plus, regimul special nu este în prezent aplicabil livrărilor şi importurilor de gaze naturale efectuate prin intermediul navelor de transport de gaze naturale. Pe de altă parte, gazele livrate sau importate prin intermediul navelor de transport de gaze naturale sunt identice cu gazele transportate prin intermediul gazoductelor şi, în plus, sunt direcţionate în gazoductele reţelei de transport după regazeificarea care are loc în portul de sosire. În consecinţă, propunerea prevede includerea în sfera de aplicare a regimului special a livrărilor şi importurilor de gaze naturale efectuate prin intermediul tuturor tipurilor de gazoducte, cât şi a celor efectuate prin intermediul navelor de transport de gaze naturale. Recent, primele reţele transfrontaliere de termoficare sau de refrigerare şi-au făcut apariţia. Se pare că problematica cu privire la livrările şi importurile de gaze naturale sau de electricitate este identică în ceea ce priveşte livrările şi importurile de agenţi de termoficare sau de refrigerare. În consecinţă, propunerea de directivă prevede alinierea regimului TVA aplicabile livrărilor şi importurilor de agenţi de termoficare sau de refrigerare prin reţelele de termoficare şi/sau de refrigerare la regimul aplicabil gazelor naturale şi electricităţii. În ceea ce priveşte locul impozitării cu TVA pentru prestările de servicii, textul actual al articolului 56 din directiva privind TVA nu prevede aplicarea unui mecanism de taxare inversă decât pentru furnizarea accesului la sistemele de distribuţie de gaze naturale şi de electricitate. Propunerea prevede extinderea acestui mecanism de taxare inversă la toate prestările de servicii legate de furnizarea de acces la reţelele de electricitate, de gaze naturale, de agenţi de termoficare şi/sau de refrigerare, şi nu doar la cele legate de accesul la reţeaua de distribuţie. Experienţa dobândită la punerea recentă în aplicare a procedurii prevăzute la articolul 102, care prevede responsabilitatea Comisiei de a se pronunţa cu privire la existenţa unui risc de denaturare a concurenţei ca urmare a aplicării unei cote reduse de TVA livrărilor de gaze naturale sau de electricitate, a demonstrat caracterul caduc şi inutil al acesteia. În fapt, articolele 38 şi 39 garantează deja, de la adoptarea Directivei 2002/93/CE, că TVA se percepe la locul în care gazele naturale livrate prin sistemul de distribuţie şi electricitatea sunt consumate efectiv de către cumpărători. Aceste norme ţin cont de particularitatea acestui tip de transport pentru stabilirea locului de livrare, ceea ce evită orice denaturare a concurenţei între statele membre. Prezenta propunere vizează extinderea acestor norme la livrarea de agenţi de termoficare sau de refrigerare prin reţelele de distribuţie de agenţi de termoficare şi/sau de refrigerare. Cu toate acestea, informarea corespunzătoare a Comisiei şi a celorlalte state membre cu privire la introducerea efectivă de către un stat membru a cotelor reduse în acest sector sensibil rămâne importantă. În consecinţă, se propune o procedură de consultare prealabilă a Comitetului pentru TVA ori de câte ori un stat membru intenţionează introducerea unei cote reduse pentru furnizarea de gaze naturale, de electricitate sau de încălzire urbană. Regimul TVA aplicabil întreprinderilor comune [(articolul 1 punctul (10)] Pentru a beneficia de scutirea prevăzută la articolul 151 din directiva privind TVA, un organism internaţional trebuie să fi fost creat de cel puţin două state, recunoscute de către Uniunea Europeană sau să fi fost creat de o organizaţie internaţională existentă (acţionând, după caz, împreună cu alte organizaţii internaţionale sau cu alte state), în scopul urmăririi în comun a unor obiective legitime care nu sunt primordial de natură economică. Întreprinderile comune nu pot fi considerate astfel de organisme internaţionale. Acestea au drept sarcină punerea în aplicare a unei politici comunitare susţinute nu doar prin finanţări comunitare, ci şi prin contribuţii de la bugetele naţionale ale statelor membre. Pentru a evita impactul unei taxări a achiziţiilor făcute de aceste întreprinderi, ale căror activităţi nu sunt, în general, supuse TVA şi pentru care TVA suportată în amonte nu dă dreptul la deducere, este necesar să se acorde întreprinderilor comune un tratament similar celui acordat organismelor internaţionale. Prin urmare, se propune introducerea în directiva privind TVA a unui nou articol 151a, prin care întreprinderile comune se asimilează organismelor internaţionale. Cu toate acestea, acest tratament nu se acordă decât organismelor instituite de Comunităţile Europene, care au personalitate juridică şi care beneficiază în mod efectiv de finanţări de la bugetul general al Comunităţilor. Scutirea nu este aplicabilă livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii destinate utilizării în scopuri private de către membrii acestor întreprinderi. Luarea în considerare a anumitor consecinţe ale extinderii [(articolul 1 punctele (2), (6), (8) şi (12)-(16)] Ca rezultat al aderării, Bulgaria şi România a fost autorizate să aplice o scutire de la plata taxei pentru întreprinderile mici. Din motive de claritate şi transparenţă, această derogare se integrează în cadrul articolului 287. Pentru a ţine seama de autorizarea acordată, în acelaşi cadru, acestor noi state membre, de a continua să aplice o scutire de la plata TVA transportului internaţional de persoane, în directiva privind TVA se introduc noile articole 390a şi 390b. Modalităţi de exercitare a dreptului la deducere pentru bunurile şi serviciile care au legătură cu anumite bunuri imobile [(articolul 1 punctul (11)]. În cadrul dreptului la deducere, principiul de bază, prevăzut la articolul 168 din directiva privind TVA, stipulează că persoanele impozabile au dreptul de a deduce TVA în măsura în care bunurile şi serviciile în legătură cu care se plăteşte sau se datorează TVA sunt utilizate în vederea realizării de operaţiuni care dau dreptul la deducere. Această dispoziţie are drept scop clarificarea exercitării dreptului la deducere atunci când acesta este legat de un bun imobil destinat utilizării simultane în scopuri profesionale şi nonprofesionale. Este în special cazul TVA pe achiziţionarea de bunuri imobiliare, dar şi cel al TVA pe unele prestări de servicii precum construirea, renovarea sau transformarea substanţială care, pe plan economic, pot fi echivalate cu achiziţionarea sau construirea unui bun imobiliar. Dimpotrivă, simplele reparaţii sau îmbunătăţiri aduse acestor bunuri sunt excluse din sfera de aplicare a măsurii propuse. Dispoziţiile actuale prevăd că, în situaţiile menţionate la paragraful anterior, deducerea iniţială se limitează la utilizarea efectivă a bunului în scopul realizării de operaţiuni care dau dreptul la deducere în momentul în care taxa devine exigibilă. În caz de utilizare mixtă, deducerea imediată a totalităţii TVA plătite în amonte nu este posibilă. Ţinând seama de această limitare a deducerii pentru persoanele impozabile, se instituie un sistem de rectificare care să ia în considerare modificările survenite cu privire la utilizarea în scopuri profesionale şi nonprofesionale a bunurilor imobile în cauză pe parcursul unei perioade care corespunde perioadei de regularizare pentru bunurile imobile achiziţionate ca bunuri de capital. Se propune aplicarea noului sistem atât în situaţia intensificării, cât şi a diminuării utilizării în scopuri profesionale. Sistemul ar înlocui, pe de o parte, taxarea utilizării în scopuri nonprofesionale (articolul 26 din directiva privind TVA) pe parcursul perioadei de rectificare şi ar institui, pe de altă parte, un sistem de rectificare în favoarea persoanei impozabile în caz de intensificare a utilizării în scopuri profesionale legată de operaţiuni care dau dreptul la deducere. Din punctul de vedere al modului de funcţionare, acest sistem este comparabil cu sistemul existent de regularizare a deducerilor pentru bunurile de capital, care ajustează, în ceea ce priveşte utilizarea în scopuri profesionale, variaţia procentajului de operaţiuni taxate (şi a altor operaţiuni care dau dreptul la deducere) şi scutite (fără drept la deducere) în decursul perioadei de regularizare. În ceea ce priveşte raportul dintre operaţiunile profesionale şi cele private (sau nonprofesionale), noul sistem de rectificare se aplică în paralel cu sistemul de regularizare, fără modificarea acestuia din urmă în situaţia în care bunul imobiliar este un bun de capital. În scopul clarificării modului de exercitare a dreptului la deducere în ceea ce priveşte bunurile imobile cu utilizare mixtă, se propune introducerea în directiva privind TVA a unui articol 168a. |

1. 2007/0238 (CNS)

Propunere de

DIRECTIVĂ A CONSILIULUI

de modificare a unor dispoziţii din Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi, în special, articolul 93 al acestuia;

având în vedere propunerea Comisiei[1],

având în vedere avizul Parlamentului European[2],

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European[3],

întrucât:

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată[4] trebuie să facă obiectul unor adaptări în vederea incorporării anumitor modificări, în cea mai mare parte de natură tehnică.

(2) În ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la importul şi la locul impozitării livrărilor de gaze naturale şi de electricitate, regimul special care decurge din Directiva 2003/92/CE a Consiliului din 7 octombrie 2003 de modificare a Directivei 77/388/CEE în ceea ce privește normele referitoare la locul de furnizare a gazului și a electricității[5] nu se aplică importurilor şi livrărilor de gaze naturale efectuate prin intermediul gazoductelor care nu fac parte din reţeaua de distribuţie, şi în special gazoductele reţelei de transport prin intermediul cărora se realizează cvasitotalitatea operaţiunilor transfrontaliere prin gazoducte. Prin urmare, este necesară includerea în sfera de aplicare a regimului special a importurilor şi livrărilor de gaze naturale efectuate prin intermediul tuturor tipurilor de gazoducte.

(3) Acest regim special nu se aplică în prezent nici importurilor şi nici livrărilor de gaze naturale efectuate cu ajutorul navelor de transport de gaze naturale, cu toate că aceste gaze prezintă caracteristici identice celor importate sau livrate prin gazoducte şi sunt destinate, după regazeificare, transportului prin gazoducte. Prin urmare, este necesară includerea în sfera de aplicare a regimului special a importurilor şi livrărilor de gaze naturale efectuate prin intermediul navelor de transport de gaze naturale.

(4) Primele reţele de termoficare sau de refrigerare transfrontaliere au fost deja date în exploatare. Problematica cu privire la livrările sau la importurile de agenţi de termoficare sau de refrigerare este similară cu cea referitoare la livrările sau importurile de gaze naturale sau de electricitate. Normele actuale garantează, în ceea ce priveşte gazele naturale şi electricitatea, că TVA se percepe la locul unde acestea sunt consumate efectiv de către cumpărători. Aceste norme evită, prin urmare, denaturarea concurenţei între statele membre. În consecinţă, este necesar să se aplice, în cazul agenţilor de termoficare şi de refrigerare, acelaşi regim ca cel aplicabil gazelor naturale şi electricităţii.

(5) În ceea ce priveşte locul impozitării prestărilor de servicii supuse TVA, legislaţia actuală nu prevede aplicarea unui regim special decât pentru furnizarea de acces la sistemele de distribuţie de gaze naturale şi de electricitate. Cu toate acestea, anumiţi consumatori en gros de gaze naturale sau de electricitate sunt direct legaţi la reţeaua de transport şi nu la reţeaua de distribuţie. Prin urmare, este necesară extinderea sferei de aplicare a acestui regim special la toate prestările de servicii legate de furnizarea de acces la orice tip de reţea de electricitate şi de gaze naturale, cât şi la reţelele de termoficare sau de refrigerare.

(6) Experienţa dobândită în urma punerii recente în aplicare a procedurii actualmente în vigoare, care prevede responsabilitatea Comisiei de a se pronunţa cu privire la existenţa unui risc de denaturare a concurenţei ca urmare a aplicării unei cote reduse a TVA livrărilor de gaze naturale, de electricitate şi de încălzire urbană, a demonstrat caracterul caduc şi inutil al acesteia. În fapt, normele de stabilire a locului impozitării garantează că TVA se percepe la locul unde gazele naturale, electricitatea, agenţii de termoficare şi de refrigerare se consumă efectiv de cumpărători. Aceste norme evită, prin urmare, orice denaturare a concurenţei între statele membre. Cu toate acestea, furnizarea de informaţii suficiente Comisiei şi celorlalte state membre cu privire la cotele reduse introduse de către un stat membru în acest sector sensibil rămâne importantă. Prin urmare, este necesară o procedură de consultare prealabilă a Comitetului pentru TVA.

(7) Întreprinderile comune şi alte structuri create în temeiul articolului 171 din Tratatul CE au sarcina de a pune în practică politici comunitare. În scopul evitării impactului unei impozitări în avantajul statului membru în care este datorată taxa, în detrimentul celorlalte state membre şi al Comunităţilor Europene, este necesar să se acorde întreprinderilor comune create de către Comunităţi, care au personalitate juridică şi care primesc efectiv finanţări de la bugetul general al Comunităţilor în temeiul Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene [6] , scutirea de la plata TVA pentru achiziţiile efectuate în amonte.

(8) În urma aderării, Bulgaria şi România au fost autorizate să aplice o scutire de la TVA întreprinderilor mici şi să continue să aplice o scutire de la plata TVA transportului internaţional de persoane. Din motive de claritate şi de coerenţă, aceste derogări trebuie integrate în directivă.

(9) În ceea ce priveşte dreptul la deducere, regula de bază este că acesta nu apare decât în măsura în care bunurile şi serviciile sunt utilizate de către persoana impozabilă în vederea realizării operaţiunilor care dau dreptul la deducere. Această regulă necesită clarificări şi precizări suplimentare, astfel încât persoanele impozabile să fie tratate în mod identic în situaţia în care anumite bunuri nu sunt utilizate exclusiv în scopuri care au legătură cu activitatea profesională desfăşurată de acestea, deşi sunt alocate acestei activităţi. Prin urmare, este necesară restrângerea exercitării iniţiale a dreptului la deducere la utilizările care dau naştere la operaţiuni care dau dreptul la deducere în momentul exigibilităţii taxei.

(10) În acest context, este necesară aplicarea acestei reguli bunurilor imobile care îi sunt livrate persoanei impozabile şi serviciilor importante aferente acestor bunuri care îi sunt prestate. În fapt, aceste situaţii reprezintă cazurile cele mai semnificative, ţinând cont, pe de o parte, de valoarea şi de durata de viaţă economică a acestor bunuri şi, pe de altă parte, de faptul că utilizarea mixtă a acestui tip de bunuri este o practică curentă.

(11) Având în vedere restrângerea exercitării iniţiale a dreptului la deducere şi în vederea asigurării unui sistem de deducere echitabil pentru persoanele impozabile, este necesar să se prevadă un sistem de rectificare care să ţină seama de modificările cu privire la utilizarea în scopuri profesionale şi nonprofesionale a bunurilor imobile în decursul unei perioade care corespunde perioadei de regularizare existente pentru bunurile imobile achiziţionate ca bunuri de capital.

(12) Prin urmare, Directiva 2006/112/CE trebuie modificată în consecinţă,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 2006/112/CE se modifică după cum urmează:

1) La articolul 2, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

„3. Sunt considerate „produse supuse accizelor” produsele energetice, alcoolul şi băuturile alcoolice şi tutunul prelucrat, astfel cum sunt acestea definite de dispoziţiile comunitare în vigoare, cu excepţia gazelor naturale furnizate prin gazoducte sau prin intermediul navelor de transport de gaze naturale, a electricităţii, precum şi a agenţilor de termoficare sau de refrigerare furnizaţi prin intermediul reţelelor de termoficare sau de refrigerare.”

2) La articolul 13, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:

„2. Statele membre pot considera ca activități ale autorităților publice activitățile organismelor de drept public scutite în temeiul articolelor 132, 135, 136 şi 371, al articolelor 374-377, al articolului 378 alineatul (2), al articolului 379 alineatul (2) şi al articolelor 380-390b.”

3) La articolul 17 alineatul (2), litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:

„(d) livrarea de gaze naturale prin gazoducte sau prin intermediul navelor de transport de gaze naturale, livrarea de electricitate sau livrarea de agenţi de termoficare sau de refrigerare prin reţelele de termoficare sau de refrigerare, în condiţiile prevăzute la articolele 38 şi 39;”

4) Articolele 38 şi 39 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 38

1. În cazul livrărilor de gaze naturale către un comerciant persoană impozabilă prin intermediul unui gazoduct sau al unei nave de transport de gaze naturale ori în cazul livrărilor de electricitate sau agenţi de termoficare sau de refrigerare prin intermediul reţelelor de termoficare sau de refrigerare, locul livrării este considerat a fi locul unde comerciantul persoană impozabilă respectiv și-a stabilit sediul activității sale economice sau locul unde dispune de un sediu comercial fix pentru care sunt livrate bunurile sau, în absența unui astfel de sediu al activității sale sau a unui sediu comercial fix, locul unde își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.

2. În sensul alineatului (1), „comerciant persoană impozabilă” înseamnă o persoană impozabilă a cărei activitate principală, legată de achiziţionarea de gaze naturale sau electricitate ori de agenţi de termoficare sau de refrigerare, constă în revânzarea acestor produse și al cărei consum propriu de astfel de produse este neglijabil.

Articolul 39

În cazul livrării de gaze naturale prin gazoducte sau prin intermediul unei nave de transport de gaze naturale, sau în cazul livrărilor de electricitate sau de agenţi de termoficare sau de refrigerare care nu intră sub incidența articolului 38, locul livrării respective este considerat a fi locul unde cumpărătorul utilizează şi consumă efectiv bunurile.

Atunci când gazele naturale, electricitatea sau agenţii de termoficare sau de refrigerare nu sunt în totalitate sau în parte consumate efectiv de cumpărător, se consideră că bunurile neconsumate respective au fost utilizate și consumate la locul unde cumpărătorul și-a stabilit sediul activității economice sau unde dispune de un sediu comercial fix pentru care sunt livrate bunurile. În absența unui astfel de sediu al activității sale sau a unui sediu comercial fix, locul utilizării și consumului bunurilor de către cumpărător este considerat a fi locul unde acesta își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.”

5) La articolul 56 alineatul (1), litera (h) se înlocuieşte cu următorul text:

„(h) acordarea accesului la reţelele de transport sau de distribuție a gazelor naturale, a electricității sau a accesului la reţelele de termoficare sau de refrigerare, precum şi prestarea de servicii de transport sau de transmitere prin aceste reţele, precum și prestarea de alte servicii direct legate de acestea;”

6) La articolul 80 alineatul (1) litera (b), sintagma „articolele 380-390” se înlocuieşte cu sintagma „articolele 380-390b”.

7) Articolul 102 se înlocuieşte cu următorul text:

„Articolul 102

După consultarea comitetului pentru TVA, fiecare stat membru poate aplica o cotă redusă pentru furnizarea de gaze naturale, electricitate sau încălzire urbană.”

8) La articolul 136 litera (a), sintagma „articolele 380-390” se înlocuieşte cu sintagma „articolele 380-390b”.

9) Articolul 143 litera (l) se înlocuieşte cu următorul text:

„(l) importurile de gaze naturale prin intermediul gazoductelor sau al navelor de transport de gaze naturale, importurile de electricitate sau de agenţi de termoficare sau de refrigerare efectuate prin reţelele de termoficare sau de refrigerare.”.

10) Se introduce următorul articol 151a:

„Articolul 151a

În sensul articolului 151 alineatul (1) primul paragraf litera (b), se asimilează organismelor internaţionale întreprinderile comune şi orice alte structuri necesare bunei desfăşurări a programelor comunitare de cercetare, de dezvoltare tehnologică şi demonstrative, create de către Comunităţile Europene în temeiul articolului 171 din Tratatul CE, care au personalitate juridică şi care primesc efectiv finanţări de la bugetul general în temeiul articolului 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului[7], cu condiţia ca aceste structuri să nu exercite nicio activitate economică în sensul articolului 9 alineatul (1) din prezenta directivă.

Cu toate acestea, scutirea prevăzută la articolul 151 alineatul (1) primul paragraf litera (b) nu se aplică livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii destinate utilizării în scopuri private de către membrii întreprinderilor comune sau ai oricărei alte structuri vizate la primul paragraf.”

11) Se introduce următorul articol 168a:

„Articolul 168a

În cazul achiziţionării, construirii, renovării sau transformării substanţiale a unui bun imobil, exercitarea iniţială a dreptului la deducere, care apare în momentul în care taxa devine exigibilă, este limitată la proporţia de utilizare efectivă în vederea realizării de operaţiuni care dau dreptul la deducere.

Prin derogare de la articolul 26, modificările în ceea ce priveşte proporţia de utilizare a unui bun imobil menţionat la primul paragraf sunt luate în considerare în condiţiile prevăzute la articolele 187, 188, 190 şi 192 în scopul rectificării exercitării iniţiale a dreptului la deducere.

Modificările menţionate la al doilea paragraf se iau în considerare pe parcursul perioadei definite de statele membre în temeiul articolului 187 alineatul (1), pentru bunurile imobile achiziţionate ca bunuri de capital.”.

12) La articolul 221 alineatul (2), sintagma „articolele 380-390” se înlocuieşte cu sintagma „articolele 380-390b”.

13) La articolul 287, se adaugă următoarele puncte (17) şi (18):

„17) Bulgaria: 25 600 EUR;

18) România: 35 000 EUR.”

14) Se introduc articolele 390a şi 390b, după cum urmează:

„Articolul 390a

Bulgaria poate, în condiţiile existente în acest stat membru la data aderării, să continue să scutească transportul internaţional de persoane menţionat la anexa X partea B punctul 10) atâta vreme cât scutirea respectivă este aplicată de către unul dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 1 ianuarie 2007.

Articolul 390b

România poate, în condiţiile existente în acest stat membru la data aderării, să continue să scutească transportul internaţional de persoane menţionat la anexa X partea B punctul 10) atâta vreme cât scutirea respectivă este aplicată de către unul dintre statele membre care făceau parte din Comunitate la 1 ianuarie 2007.”

15) La articolul 391, termenii „articolele 380-390” se înlocuiesc cu termenii „articolele 380-390b”.

16) La anexa X, titlul se înlocuieşte cu următorul text:

„LISTA OPERAŢIUNILOR CARE FAC OBIECTUL DEROGĂRILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLELE 370 ŞI 371 ŞI LA ARTICOLELE 375-390B”

Articolul 2 Transpunerea

1. Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive cu începere de la 1 iulie 2008. Statele membre comunică imediat Comisiei textele acestor acte, precum şi un tabel de corespondenţă între respectivele acte şi prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Consiliu

Preşedintele

[1] JO C […], […], p. […].

[2] JO C […], […], p. […].

[3] JO C […], […], p. […].

[4] JO L 347, 11.12.2006, p. 1. Directivă modificată prin Directiva 2006/138/CE (JO L 384, 29.12.2006, p. 92).

[5] JO L 260, 11.10.2003, p. 8.

[6] JO L 248, 16.9.2002, p. 1. Regulament modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006 (JO L 390, 30.12.2006, p. 1).

[7] JO L 248, 16.9.2002, p. 1.