16.2.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/69

1.1

Schimbările climatice au devenit cea mai mare provocare. Schimbările climatice nu reprezintă o amenințare doar pentru bunăstare, ci chiar pentru supraviețuirea noastră. Este vorba despre o amenințare globală care se intensifică odată cu creșterea nivelului de emisii.

1.2

Oamenii de știință sunt de părere că avem la dispoziție o perioadă de 10-15 ani în care să temperăm creșterea emisiilor. Concluzia este clară: nu există timp de pierdut.

1.3

Comitetul Economic și Social European (CESE) solicită urgent Comisiei să lanseze programe și măsuri de punere în aplicare a obiectivelor ambițioase stabilite în luna martie a anului curent. Cetățenii așteaptă semnale clare cu privire la priorități și măsuri. Europa ar trebui să fie campionul punerii în aplicare a proiectelor, nu numai al elaborării acestora.

1.4

Atenuarea schimbărilor climatice necesită un efort extrem de amplu și de susținut. Având în vedere că schimbările climatice vor avea, practic, un impact asupra tuturor componentelor societății, atât sectorul public, cât și cel privat vor fi nevoite să-și asume responsabilitatea.

1.5

CESE subliniază necesitatea adoptării unor măsuri transparente, pe care cetățenii să le poată respecta și de care aceștia să fie inspirați. Măsurile trebuie elaborate și puse în aplicare în cadrul unei abordări de jos în sus.

1.6

CESE subliniază necesitatea depunerii unor eforturi susținute în ceea ce privește comunicarea și consultarea cu cetățenii și comunitățile de la nivel local.

1.7

CESE recomandă insistent ca Strategia Lisabona pentru competitivitate și locuri de muncă să includă eforturi susținute de combatere a schimbărilor climatice. Strategia Lisabona conține deja un angajament de dezvoltare durabilă. Acum a sosit momentul de a integra lupta împotriva schimbărilor climatice.

1.8

Utilizarea Strategiei Lisabona ca un instrument și „ecologizarea” acesteia înseamnă că UE se poate servi de o structură existentă, cu o metodologie bine stabilită și un sistem de coordonare funcțional. Este necesar ca UE să maximizeze eficiența și să folosească sinergiile existente ori de câte ori este posibil.

1.9

CESE prezintă o foaie de parcurs pentru integrarea chestiunilor legate de schimbările climatice în Strategia Lisabona. Este extrem de importantă capacitatea Strategiei Lisabona de a ajunge la un consens general pe tema obiectivelor și măsurilor comune.

1.10

CESE subliniază necesitatea dezvoltării unor orientări integrate pentru combaterea schimbărilor climatice, care să fie incluse în Strategia Lisabona. Ca și în cazul altor orientări din Strategie, acestea vor fi supuse acelorași proceduri de evaluare și comparare, inclusiv metodei deschise de coordonare.

1.11

Schimbările climatice pot accentua dezechilibrele și discrepanțele sociale actuale, atât în cadrul UE, cât și în alte părți ale lumii. Schimbările climatice reprezintă un test major al capacității noastre de a fi solidari. Obiectivul trebuie să constea în a gestiona adaptarea și a realiza atenuarea, fără a cauza șomaj și dezechilibru social. Lupta împotriva schimbărilor climatice nu trebuie să ducă însă la un număr și mai mare de cetățeni care trăiesc în sărăcie. CESE subliniază importanța continuării Strategiei Lisabona, astfel încât să se combine competitivitatea, coeziunea socială și măsurile împotriva schimbărilor climatice.

1.12

Finanțarea luptei împotriva schimbărilor climatice trebuie să provină din resurse publice și private. În această privință, Banca Europeană de Investiții va juca un rol-cheie. Bugetul comunitar ar trebui să indice cazurile în care resursele sunt alocate pentru măsuri de combatere a schimbărilor climatice. CESE recomandă cu fermitate dezvoltarea de către Comisie a unor instrumente pentru obținerea unui PIB „ecologic”.

1.13

Lupta împotriva schimbărilor climatice poate produce efecte pozitive în domeniul concurenței. Piețele mondiale sunt în căutare de soluții care implică consum redus de energie, de exemplu în domeniul transporturilor. Ar trebui intensificate investițiile în cercetare și dezvoltare. Învățarea pe parcursul întregii vieți este mai importantă ca oricând.

1.14

Activitatea pe care urmează să o desfășurăm poate fi considerată un test al democrației noastre participative. Cetățenii se așteaptă să fie consultați. Partenerii sociali vor juca un rol extrem de important în acest proces, fiind puntea între cetățeni și guverne. Dialogul social la toate nivelurile este un instrument de bază. Societatea civilă organizată va avea un rol esențial nu în ultimul rând în domeniul economiei sociale.

1.15

CESE va rămâne în continuare puternic implicat în lupta împotriva schimbărilor climatice. CESE este pregătit să contribuie în mod concret, așa cum s-a întâmplat deja în cazul Strategiei Lisabona. Activitatea CESE se va desfășura în spiritul solidarității între popoare și generații atât în interiorul, cât și în afara UE.

1.16

Lupta împotriva schimbărilor climatice necesită o conducere politică dedicată și receptivă.

2.1

Consiliul European din martie 2007 a adoptat un program solid și ambițios de luptă împotriva schimbărilor climatice. Planul de acțiune a propus atingerea unei cote de energie regenerabilă de 20 % în mixul energetic al UE, reducerea cu 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) până în anul 2020 (și, în anumite condiții, o reducere de până la 30 %) și pe termen lung reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu până la 60-80 % până în 2050. În plus, UE a decis creșterea eficienței energetice pe teritoriul său cu 20 % până în 2020. Prin acest plan de acțiune, UE se situează pe o poziție de lider, la nivel mondial, în domeniul eforturilor de combatere a schimbărilor climatice.

2.2

Consiliul European a fost mai puțin clar în ceea ce privește instrumentele necesare pentru punerea în aplicare a acestor obiective. Comisia Europeană a fost invitată să prezinte propuneri care să stea la baza unor decizii viitoare. În plus, Comisia a lansat o consultare publică pe tema modalităților de adaptare la schimbările climatice.

2.3

O serie de declarații au subliniat caracterul urgent al acestei probleme. De exemplu, președintele Comisiei Europene, dl José Manuel Barroso, a declarat la începutul anului că UE trebuie să rămână în continuarea în poziția de lider în lupta împotriva schimbărilor climatice și să stimuleze celelalte state să urmeze acest exemplu: „UE a preluat rolul de lider prin angajamentul său de a-și reduce emisiile cu cel puțin 20 % până în anul 2020; încurajăm alte state să urmeze acest exemplu, precizând că ne vom angaja la reduceri viitoare mai mari dacă alte state ni se alătură. În definitiv, este vorba de încălzirea globală, nu numai europeană.”

2.4

„Propunerile Comisiei cu privire la energie și schimbările climatice constituie o parte centrală a Agendei Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă”, a declarat dl Barroso. Strategia Lisabona, adoptată în 2000, a stabilit obiectivul de a face din UE „economia bazată pe cunoaștere cea mai competitivă și dinamică din lume, caracterizată printr-o dezvoltare economică durabilă, locuri de muncă mai numeroase și mai bune și o coeziune socială sporită”. Politica energetică a fost definită în 2006 de Consiliul European ca fiind unul din cele patru domenii prioritare ale Strategiei Lisabona. Punctul 11 din Orientările integrate pentru creștere și ocuparea forței de muncă pentru perioada actuală de trei ani recomandă, de asemenea, statelor membre să utilizeze potențialul energiilor regenerabile și eficiența energetică pentru creșterea economică, crearea de noi locuri de muncă și competitivitate.

2.5

UE trebuie să găsească un echilibru între competitivitate, coeziune și amenințările în creștere rapidă reprezentate de schimbările climatice. Scopul acestui aviz este de a explora unde există — sau ar putea să existe — sinergii și conflicte în lupta împotriva schimbărilor climatice.

2.6

Costurile readucerii emisiilor de gaze cu efect de seră în anul 2030 la nivelurile din prezent au fost estimate recent la peste 200 de miliarde USD (1). Într-un raport recent al Convenției-cadru a ONU privind schimbările climatice, distribuția costurilor este următoarea:

—   industrie: 38 miliarde USD

—   clădiri, în special izolare termică: 50 miliarde USD

—   transporturi: 90 miliarde USD

—   deșeuri: 1 miliard USD

—   agricultură: 30 miliarde USD

—   silvicultură: 20 miliarde USD

—   cercetare tehnologică: 35-45 miliarde USD.

Cifrele arată că este nevoie de un management și o coordonare eficiente. La acestea trebuie adăugate costurile ridicate ale lipsei de acțiune (așa cum s-a subliniat anul trecut în raportul Stern). De fapt, cu cât așteptăm mai mult, cu atât costurile vor fi mai ridicate.

2.7

Finanțarea activității viitoare este o provocare majoră. CESE solicită Comisiei Europene să lanseze consultări cu părțile interesate din domeniul public și privat în vederea stabilirii priorităților. Banca Europeană de Investiții și Fondurile Structurale vor juca un rol esențial în găsirea unor soluții de finanțare.

2.8

Strategia Lisabona va fi revizuită de Consiliul European din martie 2008, iar noua perioadă de planificare se va extinde până în 2011. Revizuirea prezintă o oportunitate de a accentua sinergiile.

3.1

Strategia Lisabona a reprezentat un instrument de bază pentru promovarea obiectivelor comune între cele 27 de state membre. Aceasta reprezintă o realizare în sine. Odată cu schimbările climatice, noi teme politice au fost incluse pe ordinea de zi a Uniunii Europene. Potențialul de a crea efecte de sinergie este considerabil.

3.2

De la început, societatea bazată pe cunoaștere a fost considerată una din principalele baze ale Strategiei Lisabona.

3.3

Politicile de inovare, sprijinul pentru centrele de inovare și noile inițiative pentru promovarea transferului de cunoștințe de la cercetare către produse sunt parte a Strategiei Lisabona și a programului UE împotriva schimbărilor climatice. Pe piața aflată în creștere rapidă a produsele cu eficiență energetică ridicată, Europa ocupă o poziție de lider în multe domenii. Cu toate acestea, în sectorul industriei producătoare, Europa poate fi vulnerabilă la concurența din partea producătorilor străini care pun accentul pe automobile mici și eficiente din punct de vedere al consumului de carburant. Va fi importantă extinderea în continuare a sectorului de servicii, proporțională cu măsurile ambițioase de luptă împotriva schimbărilor climatice.

3.4

Protecția climei se referă și la politica energetică. Europa trebuie să vorbească la unison când este vorba despre politica sa energetică externă. Prin acțiune comună, Europa deține o putere de negociere, ale cărei interese — protecția climei, securitatea energetică, energia la costuri accesibile — nu pot fi ignorate.

3.5

Schimbările climatice ar putea accentua dezechilibrele și decalajele sociale actuale. Politici de educație ambițioase vor contribui la evitarea unor astfel de situații.

3.6

Efectele politicilor din domeniul schimbărilor climatice asupra ocupării forței de muncă vor deveni o chestiune crucială. Trebuie să existe ambiția de a gestiona adaptarea și atenuarea fără a cauza șomaj la scară largă. Mediul industrial în schimbare va crea o cerere mai mare de învățare pe tot parcursul vieții și va genera în mod necesar transformări ale organizării muncii, locurilor de muncă și veniturilor.

3.7

Este necesar un sprijin ferm din partea comunităților locale pentru a lupta cu succes împotriva schimbărilor climatice. Proiectele privind crearea unor localități neutre din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon generează mult interes. Este absolut necesar să aibă loc schimburi de experiențe. Va crește cererea de construcții de clădiri cu consum energetic scăzut, precum și de renovare și izolare termică a locuințelor.

3.8

Și agricultura deține un rol în contextul schimbărilor climatice și al Strategiei Lisabona, în calitate de activitate afectată de schimbările climatice, precum și de sector care poate contribui la atenuarea impactului acestora. Mai mult ca niciodată este necesar să fie încurajată cercetarea agronomică să își continue lucrările în direcția utilizării cât mai reduse a mijloacelor de producție sau a adaptării tehnicilor de cultivare a solului, menținându-se totodată un randament optim, sau chiar să se depună eforturi pentru a pune la dispoziție pe viitor noi soiuri de plante mai bine adaptate la schimbările climatice. Nu trebuie pierdut din vedere întreg domeniul de producție de materie primă agricolă în scopuri nealimentare. Ar trebui luată în considerare o formare continuă adaptată acestui sector.

3.9

Probleme cum sunt deșertificarea și creșterea nivelului mării vor influența modul în care sunt folosite Fondurile Structurale. Alt aspect problematic se referă la persoanele care locuiesc în zone periferice: creșterea prețurilor energiei va crea problemele reale pentru acestea. Menținerea condițiilor de viață reprezintă o chestiune la a cărei soluționare pot să contribuie rețelele create în cadrul Strategiei Lisabona, prin schimburile de experiență.

3.10

Toate exemplele prezentate indică necesitatea și urgența utilizării noilor oportunități de acțiune coordonată între Strategia Lisabona și Programul european privind schimbările climatice.

4.1

Este important, atât în termeni economici, cât și din perspectiva schimbărilor climatice, ca măsurile din cadrul Strategiei Lisabona să fie adoptate ținând seama de obiectivul „dezvoltării durabile”. Prin urmare, noul program trienal al Strategiei Lisabona ar trebui prin urmare să examineze cu atenție definiția „creșterii”. Ar trebui promovată creșterea neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon sau chiar cea care prezintă un bilanț pozitiv din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon.

4.2

Comitetul a subliniat în mai multe ocazii că nu se mai poate privi creșterea dintr-o perspectivă exclusiv cantitativă; mai degrabă este nevoie de un nou concept de creștere, care pune pe prim plan obiectivele calitative bazate pe criterii de durabilitate. Aceste criterii de durabilitate includ bineînțeles o decuplare a creșterii de emisiile de gaze cu efect de seră. În consecință, reiterează solicitarea adresată Comisiei și Consiliului:

5.1

Sectorul transporturilor este un domeniu în care conflictul dintre obiective este deosebit de acut. Strategia Lisabona pune accentul pe importanța unor coridoare de transport și a unor rețele de mijloace de transport adecvate. Ca urmare, foarte multă muncă a fost concentrată spre extinderea transportului rutier. Dar aceasta este în conflict absolut cu atenuarea schimbărilor climatice.

5.2

În contextul creșterii economice actuale din țările UE, volumul transportului rutier crește rapid; unele calcule indică o creștere de până la 40 % până în 2020. La aceasta se adaugă volumul în creștere al transportului aerian. În prezent, creșterea transporturilor nu a fost decuplată de creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră și nu se întrevede nici o soluție miraculoasă. Biocarburanții nu vor putea înlocui combustibilii fosili în viitorul apropiat și, foarte probabil, doar ameliorările previzibile din domeniul carburanților și al eficienței motoarelor nu vor fi în măsură să compenseze creșterea planificată a volumului transporturilor.

5.3

Noul program trienal al Strategiei Lisabona ar trebui să abordeze chestiunile legate de transporturi și dintr-o perspectivă a schimbărilor climatice. Obiectivul ar trebui să fie ca UE să dispună de un sistem de transport adecvat, însă sistemele de transport vor trebui să țină mai mult seama de efectele lor asupra climei. Faptul că transportul feroviar de mărfuri crește foarte puțin reprezintă un semnal de alarmă foarte serios. Acest lucru a fost subliniat încă o dată anul trecut în Cartea albă privind transporturile, unde accentul s-a pus pe transportul rutier și aerian și nu pe transportul feroviar și pe căile navigabile interioare. În ceea ce privește Fondurile Structurale, este clar că resurse considerabile sunt cheltuite într-un mod care nu duce la descreșterea emisiilor de gaze cu efect de seră, ci mai degrabă la opusul acesteia.

5.4

În perspectiva următorilor 20-50 de ani (aceasta este perioada avută în vedere de Consiliul European cu privire la chestiunile legate de schimbările climatice), Europa va trebui să pună la punct structuri de transport care să fie atât eficiente, cât și să respecte mediul. Ca să dăm doar un exemplu, de ce nu există nici o prevedere pentru a transporta mai multe mărfuri urgente cu trenul de mare viteză (TGV)?

5.5

Volumul în creștere al transportului rutier implică, de asemenea, menținerea în circulație a camioanelor învechite — cu „motoare poluante” —, deși acestea emit mari cantități de gaze cu efect de seră. Comisia ar trebui să inițieze consultări cu privire la metodele de modernizare a flotelor de camioane vechi și în ultimă instanță de eliminare treptată a vehiculelor învechite și ineficiente. În plus, trebuie să se ia măsuri cu privire la cerere. Este necesară introducerea de stimulente pentru a reduce volumul global al transporturilor și pentru a se trece la moduri de transport mai durabile.

6.1

Obiectivele stabilite pentru activitatea UE cu privire la schimbările climatice vor necesita o contribuție considerabilă din partea multor instituții și părți interesate. Este evident că trebuie utilizate metodele de lucru și experiențele din cadrul Strategiei Lisabona.

6.2

Înainte de toate, este extrem de important ca Strategia Lisabona, prin metoda sa de lucru organizată în jurul a trei piloni, să integreze obiectivele privind schimbările climatice în programul său operațional, în scopul accelerării progreselor în domeniile prioritare.

6.3

O foaie de parcurs pentru un efort integrat al UE în vederea atenuării schimbărilor climatice ar putea include următoarele puncte:

6.4

Comisia Europeană ar trebui să revizuiască programele existente pentru a evidenția chestiunile legate de schimbările climatice în bugetul actual. În următoarea perioadă bugetară, resurse considerabile vor trebui redirecționate către lupta împotriva schimbărilor climatice. Cu toate acestea, este probabil ca anumite resurse să necesite să fie transferate deja în actuala perioadă bugetară. Trebuie subliniat că responsabilitatea principală pentru atenuare și adaptare se află la nivel național.

6.5

Comisia Europeană va prezenta propuneri legislative privind sursele de energie regenerabilă și emisiile până la începutul lunii decembrie. Acest lucru va permite Consiliului European să ia deciziile necesare în martie 2008, în contextul identificării orientărilor pentru următoarea perioadă de trei ani a Strategiei Lisabona. Aceasta va reprezenta o ocazie decisivă pentru promovarea unei aplicări comune.

6.6

Este extrem de important să se creeze coordonarea necesară între unitățile și serviciile Comisiei Europene. CESE a subliniat anterior, în mai multe ocazii, că este foarte importantă coordonarea internă în cadrul Comisiei.

6.7

Pe baza propunerilor Comisiei și a deciziilor Consiliului, ar trebui depus un efort considerabil de informare și comunicare, având drept obiectiv sensibilizarea cetățenilor și promovarea inițiativelor la nivel local și regional.

6.8

Din perspectiva propunerilor planificate privind sursele de energie regenerabilă și reducerea emisiilor, CESE subliniază importanța unui dialog strâns și permanent cu partenerii sociali și societatea civilă organizată. CESE recomandă ca dialogul social să fie utilizat ca unul din multele forumuri de informare și consultare. Este imperios necesar ca societatea civilă organizată să fie și ea implicată în deliberări.

6.9

Pentru a rezuma câteva din propunerile individuale pentru viitoarea foaie de parcurs, ar trebui subliniate următoarele puncte:

6.10

Exemple posibile pentru evaluarea comparativă a chestiunilor privind clima în Strategia Lisabona:

7.1

Schimbările climatice și Strategia Lisabona reprezintă împreună provocări majore pentru Uniunea Europeană. Este imperios necesar ca acțiunile și programele să fie elaborate și adoptate printr-o abordare de jos în sus și nu invers. Partenerii sociali și societatea civilă organizată trebuie să participe la ansamblul lucrărilor.

7.2

CESE va fi dispus să contribuie prin intermediul rețelei sale de părți interesate.

8.1

Consiliul European a luat o decizie fermă cu privire la obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

8.2

Mai concret, una din problemele principale care vor apărea pe viitor se va referi la impactul acestei decizii asupra societăților noastre și a vieții cotidiene a cetățenilor noștri. Ce fel de societate dorim? Cum se poate adapta modelul social european la multiplele provocări create de schimbările climatice? Cum va putea modelul să facă față cerințelor paralele de competitivitate, coeziune socială și dezvoltare durabilă într-o lume globalizată? Acestea ar trebui să fie teme de dezbatere în anii următori — ce fel de societate își doresc cetățenii.

8.3

În mai multe avize din ultimii ani, CESE a subliniat necesitatea asumării unui rol de conducere politică în domeniul acțiunilor cu privire la schimbările climatice și dezvoltarea durabilă. Această cerință este la fel de importantă și astăzi.

8.4

Schimbările climatice se produc rapid. Există o anume îngrijorare în rândul cetățenilor. Este nevoie în momentul de față de o conducere politică constructivă, nu numai la nivel european și național, ci și la nivel municipal și local.