28.4.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 97/34

1.1

Comitetul a fost încurajat de Comisia Europeană să examineze evoluțiile din societatea civilă japoneză și să ia în considerare modalitățile prin care Uniunea Europeană poate coopera cu această țară pentru a consolida și mai mult relațiile UE-Japonia.

1.2

UE și Japonia împărtășesc multe valori și interese comune. În multe domenii, cooperarea la nivel oficial este stabilită și funcționează bine.

1.3

Interesul manifestat de Japonia față de cooperarea regională pe modelul „integrării funcționale ”dobândește o importanță tot mai mare.

1.4

Rolul societății civile în Japonia câștigă constant în importanță deși, de cele mai multe ori, aceasta se concentrează încă pe probleme locale și regionale.

1.5

În prezent, există un contact strâns între societățile civile din UE și Japonia în relativ puține domenii, deși recunoașterea tot mai susținută a provocărilor comune demonstrează că a sosit timpul pentru un contact mai strâns.

1.6

Va fi nevoie de o perioadă însemnată de timp pentru a stabili contacte mai numeroase și mai solide și, în acest sens, identificarea celor mai potriviți parteneri va fi de o importanță crucială.

1.7

Un prim pas important ar putea fi organizarea unei întâlniri cu scopul de a identifica problemele comune și de a examina modalități de abordare a acestora.

1.8

Organizațiile corespunzătoare ale societății civile din ambele țări ar trebui implicate în mod periodic în seminare relevante și în alte evenimente similare.

1.9

Cu timpul, ar putea fi avut în vedere un dialog mai structurat, după modelul unei mese rotunde.

1.10

Cele două Institute Europene din Japonia (denumite în continuare Centre UE) oferă deja o bază pentru crearea de rețele și parteneriate.

1.11

Necesarul de fonduri ar trebui redus prin utilizarea sporită a unor tehnologii precum video-conferințele și telefonia prin Internet (VoIP).

2.1

Ca urmare a unei cooperări anterioare tot mai bune, în 2001, UE și Japonia au decis să lanseze un deceniu de cooperare UE-Japonia cu titlul „Modelarea viitorului nostru comun” (1). Acest plan de acțiune a cuprins patru secțiuni („obiective”). Obiectivul final (Obiectivul IV) s-a intitulat „Apropiind oameni și culturi ”și a inclus „dezvoltarea legăturilor între societățile civile și încurajarea schimburilor interregionale”. Obiectivul III (Cum să facem față provocărilor globale și sociale) este și el relevant.

2.2

Evenimente recente care au presupus contacte între societățile civile au fost „Anul schimburilor între popoare ”din 2005, care s-a bucurat de mult succes, înființarea a două Centre UE în Japonia (2), unul în zona Tokyo (3) și celălalt în Kansai (4), precum și un simpozion mixt la Bruxelles, în aprilie 2006, cu scopul de a discuta progresul înregistrat în cadrul planului de acțiune „Modelarea viitorului nostru comun ”și posibilele modificări necesare pentru a ține seama de situațiile în schimbare din Japonia, UE și din alte zone ale lumii.

2.3

Obiectivul prezentului aviz îl reprezintă examinarea evoluțiilor din societatea civilă japoneză și explorarea modalităților prin care societatea civilă din UE și, în special, CESE ar putea coopera cu aceasta pentru a întări și mai mult relațiile dintre UE și Japonia (5).

2.4

CESE definește „societatea civilă ”ca fiind „toate structurile organizaționale ai căror membri au obiective și responsabilități de interes general și care joacă, de asemenea, rolul de mediatori între autoritățile publice și cetățeni” (6).

3.1

Japonia este un actor major în Asia de Est — o regiune cu o importanță economică în creștere, în care cooperarea regională se îmbunătățește rapid, dar în care cresc și preocupările de securitate. Pe măsură ce această regiune a Asiei de Est, inclusiv China, devine tot mai importantă pentru UE, o relație mai strânsă cu Japonia va asigura echilibrul și va include o cooperare sporită pe probleme regionale (7).

3.2

Japonia reprezintă, de asemenea, unul dintre partenerii strategici ai UE. Deși Europa și Japonia se situează în părți opuse ale globului și au culturi complexe și foarte distincte, ele au și multe lucruri în comun. Ambele sunt entități economice majore, care doresc să-și extindă rolul pe plan internațional. Ambele împărtășesc în mare măsură aceleași valori fundamentale și numeroase interese și preocupări comune. Ambele sunt societăți democratice. Este deci în interesul nostru să consolidăm și să aprofundăm relațiile și înțelegerea noastră reciprocă.

3.3

Din punct de vedere economic, Japonia reprezintă pentru UE, cu 6,6 %, a cincea piață de export, iar UE este cea de-a doua pentru Japonia. Rata curentă de creștere a PIB-ului în Japonia este de 2,7 % pe an, iar rata șomajului este de aproximativ 4,5 %. Japonia asigură în jur de 14 % din PNB-ul mondial (China având 3,4 %) și are un venit mediu pe cap de locuitor de 32 230 $ (China are 780 $).

3.4

În fazele anterioare de cooperare, subiectele principale de interes comun erau cele privitoare la comerț și la alți factori economici, care includeau investiții străine importante în ambele direcții. Reformele economice sunt importante pentru ca ambele părți să devină mai competitive într-o lume globalizată, menținându-și totodată modelele sociale proprii și având în vedere o creștere durabilă.

3.5

În prezent, cooperarea UE-Japonia este bine dezvoltată în multe sectoare. De exemplu, există forumuri permanente de discuții pe teme de politică industrială, știință și tehnologie, tehnologia informației, ocuparea forței de muncă, probleme sociale, comerț electronic, cercetare, ajutor pentru dezvoltare și protecția mediului. În 2006, partenerii sociali japonezi au arătat un interes crescând pentru practica responsabilității sociale a întreprinderilor. În plus, dialogul UE-Japonia privind reforma procesului de reglementare (inițiat cu aproximativ 12 ani în urmă) tratează toate chestiunile de reglementare în mod coerent. În anexa 1 se găsesc detalii ale unor astfel de programe. Multe direcții generale ale Comisiei Europene, precum și state membre ale UE sunt implicate în acest dialog.

3.6

Se observă în Japonia o intensificare treptată a unui fenomen care poate fi descris drept „sentiment de apropiere ”față de Europa. Cu toate acestea, statele care au aderat recent la UE sunt încă destul de puțin cunoscute în această țară.

4.1

Japonia are, cum s-a menționat mai sus, o cultură foarte diferită de cea a UE (8), precum și condiții sociale diferite. De aceea nu constituie o surpriză faptul că organizațiile societății civile japoneze sunt, la rândul lor, diferite. Diferența cea mai evidentă constă în faptul că până nu demult statul a jucat un rol dominant în modelarea societății civile; în afară de partenerii sociali, trebuia ca organizațiile să fie autorizate de către autorități, fiind apoi monitorizate de acestea.

4.2

Acest fapt era acceptat de către public deoarece o astfel de asociere între o birocrație centralizată și elitistă și interesele industriale majore (susținute de membrii Parlamentului) permitea adoptarea și punerea în practică, rapid și eficient, a deciziilor în materie de politici, ceea ce susținea creșterea economică (9). În aceste condiții, rolul societății civile în guvernare era foarte limitat. De fapt, conceptele de societate civilă, guvernare și răspundere nici măcar nu făceau parte din vocabularul uzual al vremii.

4.3

În a doua parte a anilor '80, creșterea speculativă (economic bubble) a luat sfârșit, ceea ce a condus la o perioadă de deflație și stagnare economică depășită doar de curând. Apoi, în anii '90, au avut loc câteva scandaluri în care au fost implicați funcționari de rang înalt, care au început să submineze încrederea publicului în această dominație a statului și a intereselor industriale majore. Aceste evenimente, precum și proasta gestionare a lucrărilor de salvare și reconstrucție în urma „marelui cutremur Hanshin-Awaji ”din Kobe în 1995 au demonstrat publicului eficiența (dar și potențialul) anumitor organizații ale societății civile. Această situație a dus în 1998 la adoptarea unei noi legi privind „organizațiile non-profit ”(ONP), care recunoștea faptul că organizațiile societății civile pot juca un rol important în cadrul unei bune guvernări (10). Legea respectivă a eliminat multe din obstacolele în calea dezvoltării ONP-urilor și o mare parte a controlului birocratic împovărător. Aceasta a fost una dintre schimbările care au dus la diminuarea procesului de reglementare și a centralizării în societatea și politica japoneză.

4.4

După aceste evenimente, societatea civilă a început să se schimbe; organizațiile se înmulțesc destul de rapid, iar cea mai mare creștere o înregistrează acele grupuri care își afirmă independența față de autorități. Problema care se discută în prezent în Japonia este cum se pot utiliza mai bine toate resursele aflate la dispoziția societății japoneze, ceea ce ar conduce la o creștere a importanței și influenței organizațiilor societății civile. Procesul democratic participativ începe să fie mai bine înțeles și toate proiectele de acte normative sunt disponibile pe Internet pentru a fi comentate. Cu toate acestea, potrivit organizațiilor societății civile, opiniile societății civile (în afara partenerilor sociali) nu influențează adesea suficient deciziile finale.

4.5

De obicei, discuțiile privind societatea civilă japoneză împart aceste organizații în două categorii majore. Mai întâi există organizații neguvernamentale (ONG-uri) care oferă în special servicii de dezvoltare și de natură umanitară pe plan internațional. Acestea sunt în mare parte finanțate de către guvern (Ministerul Afacerilor Externe — MAE). ONG-urile funcționează în parteneriat strâns cu autoritățile pentru a oferi asistență oficială pentru dezvoltare (AOD) și au întâlniri regulate cu guvernul în scopul de a promova dialogul și colaborarea strânsă. Totuși, resursele lor umane și financiare rămân limitate.

4.6

Există apoi ONP-urile care acoperă o gamă largă de activități: partenerii sociali, organizațiile comerciale și asociațiile profesionale și cele care activează în sectoarele protecției mediului, protecției consumatorilor, sectorul agriculturii, culturii etc. Acești actori vor juca un rol tot mai important în dialogul social care începe să aibă loc în cadrul întreprinderilor japoneze sau străine cu privire la responsabilitatea socială a acestor întreprinderi, respectând totodată caracterul voluntar al acesteia. În plus, organizațiile din sectorul sănătății joacă un rol foarte important. Uneori, ele beneficiază de finanțare din partea autorităților. Un număr semnificativ de organizații sunt preocupate, în primul rând de găsirea unor soluții locale și regionale pentru probleme locale și regionale; activitatea lor se desfășoară în beneficiul comunităților locale. Ca urmare, ONP-urile naționale sunt mai reduse ca număr.

4.7

Tineretul este, de asemenea, bine reprezentat de organizații studențești și alte organizații.

5.1

Deși există contacte numeroase și periodice între autoritățile UE și cele japoneze (a se vedea punctul 3.5 de mai sus și anexa), a căror importanță este mereu pusă în evidență de către liderii politici de ambele părți, legăturile dintre majoritatea organizațiilor societății civile sunt mult mai limitate. Totuși, în unele domenii există deja legături strânse și active.

5.3

În ultimii zece ani, Masa rotundă pentru dialogul de afaceri UE-Japonia (EU-Japan Business Dialogue Roundtable) (angajatori) a organizat întâlniri anuale pentru a discuta modalitățile de îmbunătățire a relațiilor economice și comerciale, precum și, din ce în ce mai frecvent, pentru a analiza subiecte de interes mondial cum ar fi energia. La summit-ul bilateral anual UE-Japonia, recomandările formulate sunt prezentate liderilor politici, care sunt pregătiți să le ia în considerare. Mai mult, organizațiile de afaceri europene și japoneze sunt de mult timp partenere de dialog pe o gamă largă de subiecte.

5.4

Organizațiile consumatorilor din UE și Japonia, care se confruntă cu probleme mondiale, cum ar fi siguranța alimentelor și etichetarea, se întâlnesc de șase ani. Alte exemple de cooperare sunt dialogurile anuale dintre jurnaliști, mișcări civice, ONG-uri și ecologiști. Există deja și o cooperare academică între universități, facultăți și institute de cercetare, careva fi consolidată după înființarea recentă a două Centre UE în Japonia. Instituțiile academice din Japonia întrețin legături deosebit de strânse între ele, dar și cu instituții similare din UE.

5.5

Recunoscând necesitatea contactelor personale pentru dezvoltarea unei înțelegeri mai bune, UE și Japonia au fost de acord ca 2005 să fie declarat „Anul schimburilor între popoare”. Acesta a fost un program de succes, în cadrul căruia au fost organizate în jur de 1 900 de evenimente și în prezent se discută organizarea unei continuări a acestuia. Provocarea constă în a menține și a dezvolta ceea ce s-a realizat.

5.6

Aceste contacte curente sunt foarte utile și demonstrează că este posibil să se stabilească contacte durabile acolo unde există un cadru clar de provocări similare ce trebuie înfruntate în contextul unei lumi în schimbare, cu practici și standarde globalizate și în care este tot mai necesar să fii competitiv. Aceste provocări includ dezvoltarea durabilă (și anume securitatea energetică, „achizițiile verzi” (12) și resursele naturale), ajutorul pentru dezvoltare (UE și Japonia sunt donatorii majori la nivel mondial), îmbătrânirea populațiilor (și consecințele care decurg de aici pentru pensii, servicii de sănătate și ajutor social), imigrația, munca în societățile multietnice, echilibrul dintre muncă și familie și provocările legate de ocuparea forței de muncă. Responsabilitatea socială a întreprinderilor reprezintă un domeniu în care interesele comune sunt tot mai evidente, la fel ca și echilibrul dintre femei și bărbați. Un schimb de opinii asupra subiectelor de mai sus ar fi util.

5.7

CESE are anumite legături informale cu Centrul UE din Kansai. În prezent, acestea sunt singurele sale legături, deși mulți membri ai CESE au o oarecare experiență în a lucra cu organizații japoneze.

6.1

Este clar că, în confruntarea cu provocări similare, societății civile îi revine un rol semnificativ, atât în UE, cât și în Japonia, în întreprinderile comune și în relația dintre acestea. Prin discuții bilaterale și prin clarificarea poziției lor, organizațiile societății civile vor contribui la procesul politic în curs dintre UE și Japonia. Este clar că se poate face mult mai mult, prin implicarea societății civile, pentru a dezvolta secțiunile relevante ale Planului de acțiune UE-Japonia (13) iar această activitate poate constitui un element important care poate aduce creșterea valoare adăugată relațiilor dintre UE și Japonia.

6.2

Primul obiectiv al stabilirii de contacte între societatea civilă organizată din Japonia și cea din UE trebuie să fie cunoașterea și înțelegerea reciprocă; aceasta va avea drept consecință dezvoltarea rețelelor de contacte. Doar atunci când se va realiza acest obiectiv vom putea începe cooperarea propriu-zisă pentru a ne aduce contribuția la legăturile strânse existente deja între autoritățile respective. Acesta nu va fi un proces rapid, dar ar fi util să se ceară sprijinul Comisiei și al autorităților japoneze pentru o întâlnire inițială cu scopul de a identifica problemele comune și a discuta etapele ulterioare, inclusiv ce organizații ar putea să reprezinte ambele părți în modul cel mai util (14); această întâlnire inițială ar trebui urmată de lucrări concentrate pe anumite teme, inclusiv acțiuni comune. Participanții ar trebui să fie reprezentanți ai societății civile din UE și japoneze care ar putea crea o bază pentru contacte ulterioare. CESE și partenerii sociali de la nivelul UE ar trebui să asigure majoritatea delegaților din partea UE.

6.3

Comisia ar trebui să ia în considerare participarea organizațiilor societății civile (OSC) europene și japoneze la toate seminarele relevante și la alte evenimente similare și ar trebui să încurajeze autoritățile japoneze să facă același lucru. Cu timpul, aceasta ar putea duce la o mai bună înțelegere între parteneri, precum și la înființarea unei rețele care să poată fi folosită pentru orice tip de contact. Identificarea unor astfel de evenimente ar trebui să figureze în mod regulat pe ordinea de zi a întâlnirilor dintre Comisie și interlocutorii japonezi.

6.4

Pentru discuțiile care implică OSC-urile, alegerea unor teme adecvate va fi de o importanță majoră. Atunci când la întâlnirile la nivel oficial sunt identificate subiecte care ar beneficia de pe urma implicării OSC-urilor, Comisia și autoritățile japoneze ar trebui să aibă în vedere însărcinarea CESE cu asigurarea acestei implicări a OSC-urilor, în colaborare cu omologii japonezi. În astfel de întâlniri comune, sindicatele ar putea discuta, spre exemplu, standardele de bază ale OIM. Inițial, această activitate poate avea loc în cadrul unor grupuri formate ad-hoc, iar unde este cazul, se poate avea în vedere alcătuirea ad-hoc a unor mici grupuri consultative (15).

6.5

Recunoscând importanța în creștere pentru Japonia a cooperării regionale, OSC-urile din UE ar putea ajuta cu experiența lor statele aflate în diverse stadii de dezvoltare să se integreze mai bine în conformitate cu doctrina „integrării funcționale”. Experiența unora din noile state membre în înființarea de organizații viabile ale societății civile și în încurajarea autorităților să le includă pe acestea în procesele de deliberare și luare a deciziilor ar putea constitui exemple de interes. Succesul UE în controlarea și reducerea potențialelor rivalități și conflicte ar putea oferi, de asemenea, un model care poate fi util pentru preocupările de securitate regională.

6.6

Înființarea celor două Centre UE în Japonia (Centrul UE din Tokyo și Centrul UE din Kansai) oferă oportunități de creare de rețele de cooperare și de mai bună înțelegere. De exemplu:

Centrul UE din Kansai are deja în vedere posibilitatea de a co-organiza o serie de seminare/ateliere pe teme specifice. În acest context, etichetarea alimentelor, protecția mediului și îmbătrânirea societății vor fi probabil problemele-cheie discutate într-o primă etapă.

6.7

Este, de asemenea, important de remarcat că universitățile (și alte organisme similare) joacă un rol major în societatea japoneză și oferă o altă cale pentru promovarea înțelegerii între OSC-uri. Ele pot contribui și la implicarea tineretului, care va fi un factor-cheie în stabilirea de contacte pe termen lung.

6.8

CESE ar trebui, de asemenea, să aibă în vedere înființarea unui mic grup de contact care să ofere informații de actualitate și să reprezinte un punct de contact pentru partenerii japonezi. Pe termen lung, pe măsură ce societățile civile ajung la o mai bună înțelegere reciprocă, trebuie avută în vedere înființarea unui organism permanent după modelul unei mese rotunde.

6.9

Trebuie menținut contactul cu Comitetul parlamentar mixt UE-Japonia pentru a ne asigura că sunt înțelese rolul și potențialul societății civile și că acestea sunt folosite, acolo unde este cazul, în beneficiul ambelor părți.

6.10

Finanțarea va fi întotdeauna esențială. Totuși costurile unor astfel de contacte nu ar trebui să fie foarte mari, iar tehnologiile noi, cum ar fi video-conferințele și telefonia prin Internet (conferințele VoIP), pot menține costurile la un nivel scăzut în cele mai multe cazuri, în special în cazul contactelor între orice fel de mici grupuri ad-hoc care ar putea fi înființate.