[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 11.12.2007

COM(2007) 803 finalPARTEA I

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE CONSILIUL EUROPEAN

Raport strategic cu privire la Strategia de la Lisabona reînnoită pentru creştere şi locuri de muncă: lansarea noului ciclu (2008-2010) În pas cu schimbarea

În pas cu schimbarea

PRIN RELANSAREA STRATEGIEI DE LA LISABONA ÎN 2005 şi prin recentrarea acesteia pe creştere şi locuri de muncă, Europa a parcurs o etapă importantă. Modul de funcţionare al Uniunii a cunoscut evoluţii importante şi continue: un parteneriat strâns şi o separare clară a responsabilităţilor între statele membre şi Comisie a făcut posibilă efectuarea unui mare pas înainte.

Rezultatele sunt deja vizibile. Economia este mai performantă comparativ cu anul 2005, astfel cum o demonstrează, în mod elocvent, cifrele. În ultimii doi ani, s-au creat aproximativ 6,5 milioane de noi locuri de muncă. Se estimează că până în 2009 se vor crea încă 5 milioane de locuri de muncă. Aceste cifre reprezintă milioanele de cetăţeni europeni pentru care problema şomajului a dispărut şi ale căror vieţi au fost schimbate în mai bine.

Bineînţeles, revigorarea actuală este, în parte, de natură ciclică. Însă reformele structurale aplicate de statele membre şi de Uniune în cadrul Strategiei de la Lisabona în cursul ultimilor ani şi-au spus cuvântul şi reprezintă cea mai bună protecţie împotriva recesiunii de natură ciclică.

Strategia de la Lisabona este instrumentul creat de Uniunea Europeană pentru a însoţi schimbarea, ceea ce face ca strategia să fie o parte esenţială a răspunsului Uniunii la globalizare, ajutându-i pe europeni să configureze această nouă serie de provocări şi oportunităţi.

Procesul de reformă se poate dovedi dificil. Uneori, nu este foarte popular. Însă calea reformei este singura prin care se poate oferi un răspuns la nevoile de astăzi. Succesele pe care le-am obţinut până în prezent ar trebui să reprezinte un îndemn pentru continuarea eforturilor în următorul ciclu al strategiei.

Aceasta înseamnă să ţinem pasul cu schimbarea. Prea mulţi europeni sunt încă şomeri. Deocamdată, nu avem cel mai bun mediu pentru ca afacerile să prospere. Europa este în continuare fragmentată atunci când este vorba de promovarea inovării, cercetării şi dezvoltării; contribuţia sectorului privat este, în continuare, insuficientă. Ne aflăm în etapa de început a procesului de transformare a Uniunii Europene într-o economie cu un nivel redus al emisiilor de carbon. Dat fiind riscul de încetinire globală a creşterii, este esenţială accelerarea reformelor şi creşterea gradului de rezilienţă a economiilor noastre.

Strategia de la Lisabona presupune un puternic spirit de iniţiativă. Atunci când Europa ia iniţiativa, acţiunea se concretizează. Acţiunile prioritare convenite de Consiliul European de primăvară din 2006 au constituit un adevărat impuls. Acum, în aproape toate statele membre se poate deschide o afacere mult mai uşor şi mult mai repede. S-au adoptat principiile comune în materie de flexicuritate. Toate acestea constituie o bază solidă pentru un nou elan politic.

Trebuie să profităm de acest impuls şi să decidem asupra unei liste precise, care să cuprindă noile acţiuni ambiţioase. Iată câteva exemple de acţiuni pe care ar trebui să le realizăm împreună:

- reducerea numărului de persoane care abandonează şcoala timpuriu, pentru a asigura că nimeni nu rămâne în urmă în era globalizării;

- consacrarea în Europa a celei de-a „cincea libertăţi”, libera circulaţie a cunoştinţelor, pentru a permite Europei să capitalizeze propriul potenţial creativ;

- răspândirea internetului de mare viteză pentru a stimula inovarea şi pentru a menţine Europa în frunte în era internetului;

- stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii prin adoptarea unei legi pentru întreprinderile mici în Europa;

- îmbunătăţirea semnificativă a eficienţei energetice în clădirile noastre, folosind bugetele colosale pentru achiziţii publice pentru a stimula schimbarea;

- consolidarea triunghiului educaţie-cercetare-inovare, în special prin crearea şi punerea în funcţiune a Institutului European pentru Inovare şi Tehnologie (IET) şi a Iniţiativelor tehnologice comune (ITC).

Europa are şansa unică de a deveni o economie creativă, modernă, novatoare, cu un nivel redus al emisiilor de carbon, cu un mediu de afaceri dinamic, cu o forţă de muncă foarte bine calificată şi cu un sistem de învăţământ de înaltă calitate, toate acestea având la bază un model social solid. Strategia de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă contribuie la prosperitatea europenilor prin intermediul agendei axate pe acces, oportunitate şi solidaritate care ne va permite să beneficiem de pe urma deschiderii către lumea largă şi să conturăm globalizarea pentru a reflecta valorile europene.

José Manuel Durão Barroso

Bruxelles, 11 decembrie 2007

CUPRINS

1. Introducere 5

2. Reforme structurale puse în aplicare în primul ciclu Lisabona (2005-2008) 6

3. Aprofundarea Strategiei de la Lisabona în următorul ciclu lisabona 8

3.1. Accelerarea reformelor la nivel naţional 8

3.2. Consolidarea coordonării politicii economice 9

3.3. Reformele necesare la nivelul Comunităţii, inclusiv Programul comunitar de la Lisabona 9

3.4. Conturarea agendei externe 10

3.5. Integrarea acţiunii naţionale, comunitare şi internaţionale într-un răspuns politic eficient 11

4. Acţiuni în cele patru domenii prioritare 12

4.1. Investiţia în capitalul uman şi modernizarea pieţelor muncii 12

4.2. Deblocarea potenţialului de afaceri, în special al IMM-urilor 14

4.3. Investiţia în cunoaştere şi inovare 15

4.4. Energia şi schimbările climatice 17

5. Monitorizarea după încheierea Consiliului European de primăvară din 2008 19

1. INTRODUCERE

Odată cu relansarea Strategiei de la Lisabona în anul 2005, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia au aderat la un nou parteneriat, care avea ca obiectiv asigurarea creşterii durabile şi a locurilor de muncă.

După aproape trei ani, rezultatele acestui parteneriat sunt evidente. Creşterea economică a depăşit nivelul de 1,8% din 2005 şi se estimează că va atinge 2,9% în 2007 şi, respectiv, 2,4% în 2008. Deşi majoritatea redresărilor recente sunt de natură ciclică, reformele structurale în statele membre şi-au adus, de asemenea, contribuţia. În ultimii doi ani, s-au creat aproximativ 6,5 milioane de noi locuri de muncă. Se estimează că până în 2009 se vor crea încă 5 milioane de locuri de muncă. Se preconizează că rata şomajului va scădea sub 7%, cel mai redus nivel înregistrat de la jumătatea anilor '80. Rata de ocupare a forţei de muncă, în prezent de 66%, s-a apropiat mai mult de obiectivul general stabilit la Lisabona, de 70%. Pentru prima dată, într-un deceniu, creşterea semnificativă a ratei de ocupare a forţei de muncă a fost însoţită îndeaproape de o creştere robustă a productivităţii. Nivelul de trai din statele membre care au aderat recent la Uniunea Europeană înregistrează o creştere vizibilă.

Cu toate acestea, nu toate statele membre au întreprins reformele cu aceeaşi determinare. Reformele din unele domenii, precum deschiderea pieţelor şi rezolvarea problemei segmentării pieţei muncii, au fost întârziate. În acelaşi timp, contextul este mai puţin favorabil ca urmare a unei încetiniri a economiei mondiale, a dificultăţilor financiare şi preţurilor mai mari la produsele de bază.

Cu ocazia Consiliului European informal de la Lisabona din octombrie 2007, şefii de stat şi de guvern au discutat despre răspunsul Europei la globalizare[1]. Aceştia au confirmat importanţa esenţială a strategiei de la Lisabona reînnoită şi au lansat un apel pentru a fi aprofundată în următorul ciclu. De asemenea, au subliniat faptul că Uniunea Europeană ar trebui să folosească strategia pentru a contribui la conturarea globalizării în funcţie de propriile valori şi interese. Modelul de dezvoltare al Uniunii, care combină competitivitatea cu solidaritatea şi durabilitatea, precum şi îndelungata sa experienţă de integrare economică pot fi elemente de mare valoare în era globalizării. Odată cu semnarea Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeană va intra într-o nouă etapă. După ce a rezolvat principalele probleme instituţionale, Uniunea Europeană se poate concentra acum asupra problemelor care îi afectează în mod direct pe cetăţeni, în viaţa de zi cu zi.

Prima parte a prezentei comunicări, adresate Consiliului European de primăvară din 2008, stabileşte propunerile Comisiei pentru a duce mai departe strategia. În timp ce se subliniază importanţa stabilităţii macroeconomice, se accentuează necesitatea de a pune în aplicare reformele neefectuate în vederea consolidării elementelor de bază pentru a sprijini în viitor creşterea economică durabilă şi pentru a ajuta Uniunea Europeană să reziste în faţa evoluţiilor nefavorabile din economia mondială.

Partea a doua constă într-o evaluare a progreselor realizate de fiecare stat membru (şi de zona euro) în punerea în aplicare a programului naţional de reformă şi a recomandărilor specifice fiecărei ţări, astfel cum au fost adoptate de către Consiliu[2]. Partea a treia este un document de însoţire care cuprinde o evaluare detaliată a progreselor pentru fiecare domeniu politic[3]. Pe lângă acestea, pachetul Lisabona mai cuprinde: (1) o propunere de recomandare a Consiliului pentru a actualiza recomandările pentru fiecare ţară şi „punctele de monitorizat”; (2) o propunere de recomandare a Consiliului pentru a reafirma liniile directoare integrate privind creşterea şi locurile de muncă; (3) un nou program comunitar de la Lisabona; şi (4) o analiză a reorientării fondurilor structurale pentru a sprijini creşterea şi locurile de muncă.

2. REFORME STRUCTURALE PUSE ÎN APLICARE ÎN PRIMUL CICLU LISABONA (2005-2008)

Deşi există un larg consens cu privire la acţiunile care trebuie urmate, ritmul de obţinere a rezultatelor este inegal. Începând cu 2005, toate statele membre au pus în aplicare importante reforme, însă unele state membre au răspuns cu mai multă determinare decât altele. În ultimele douăsprezece luni, s-au manifestat unele semne de „oboseală privind reforma”.

Partea bună este că deficitele bugetare au scăzut de la 2,5% din PIB în 2005 la nivelul prevăzut de 1,1% în 2007, în timp ce datoria publică s-a redus de la 62,7% în 2005 la puţin sub 60% în 2007. Cu toate acestea, posibilitatea de a valorifica condiţiile de creştere relativ puternică pentru a reduce deficitele structurale nu a fost folosită pe deplin, în special în zona euro.

În unele state membre, condiţiile de creştere, tot mai favorabile, au fost însoţite de o creştere treptată a dezechilibrelor, astfel cum o dovedesc deficitele semnificative de cont curent, cu semne de acutizare, pierderea competitivităţii, creşterea gradului de îndatorare a gospodăriilor, precum şi creşterea rapidă a preţurilor la locuinţe.

Moneda euro a fost o ancoră de stabilitate. A facilitat funcţionarea pieţei unice în folosul zonei euro şi al Uniunii Europene în ansamblu . Rata de creştere potenţială estimată pentru PIB în zona euro s-a majorat cu 0,2 puncte procentuale din 2005 la 2,25%, ceea ce se datorează în parte efectelor reformelor structurale.

Creşterea productivităţii a atins nivelul de 1,5% în 2006, comparativ cu o rată anuală de creştere de 1,2% în perioada 2000-2005. Cu toate acestea, Europa este în urma altor economii de frunte atât în ceea ce priveşte investiţiile în tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC), cât şi în ceea ce priveşte utilizarea acestora pentru a consolida productivitatea. Procesul de deschidere a reţelelor industriilor şi serviciilor către concurenţă a fost lent şi există în continuare obstacole semnificative în calea intrării pe piaţă. Unele state membre au rămas în urmă cu punerea în aplicare a directivelor privind piaţa internă. În egală măsură, eforturile de a îmbunătăţi cadrul pentru proprietatea intelectuală şi industrială şi de accelerare a standardizării nu au dat roade.

Agenda Uniunii Europene pentru o mai bună reglementare se aplică treptat, deşi multe state membre trebuie să pună în aplicare instrumentele necesare, inclusiv evaluările de impact şi metodele de măsurare şi reducere a formalităţilor administrative.

În prezent, este mult mai uşor şi mai ieftin de demarat o afacere în aproape toate statele membre. Cu toate acestea, Europa, în ansamblu, nu are deocamdată o cultură antreprenorială dinamică. De prea multe ori, eforturile de îmbunătăţire a mediului de afaceri se efectuează disparat, şi nu ca parte a unei abordări integrate care să aibă ca obiectiv creşterea IMM-urilor. Deşi statele membre au stabilit obiective prin care se angajează să crească în mod semnificativ investiţiile în sectorul cercetării şi dezvoltării, ceea ce ar trebui să ajute Uniunea Europeană în demersul de atingere a obiectivului de 3% din PIB până în 2010, faptele nu reflectă deocamdată această ambiţie.

Ritmul de creştere a ocupării forţei de muncă a fost impresionant, deşi unele regiuni şi grupuri au beneficiat mai puţin. Multe state membre au început procesul de reformă a sistemelor de pensie şi pensie anticipată, ceea ce a contribuit la o creştere mare şi durabilă a ratei de ocupare a forţei de muncă în rândul lucrătorilor cu vârste mai înaintate, deşi obiectivul de 50% este departe de a fi atins. Rata de ocupare a forţei de muncă în rândul femeilor a crescut semnificativ (atingând nivelul de 57,2% - foarte aproape de obiectivul de 60%), însă statele membre ar trebui să adopte în continuare măsuri pentru a promova egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii.

Aproximativ jumătate din statele membre au elaborat – sau elaborează – politici pe baza principiului de „flexicuritate”. Cu toate acestea, răspunsul politic rămâne fragmentat. Procesul susţinut de trecere de la politicile pasive la politicile active privind piaţa muncii este în desfăşurare. Statele membre reformează sistemele de securitate socială, în special prin modificarea sistemelor fiscale şi de indemnizaţii, pentru a echilibra drepturile şi obligaţiile. Pentru anumite categorii de lucrători (de exemplu, noii veniţi) s-au introdus contracte de muncă mai flexibile, dar acestea nu au fost susţinute prin măsuri suficiente care să faciliteze dobândirea de noi calificări în baza cărora lucrătorii să poată progresa pe piaţa muncii. Sarcina cea mai dificilă, şi anume reformarea normelor care guvernează alte tipuri de contracte, a beneficiat de puţină atenţie. Ca urmare, multe pieţe ale muncii rămân segmentate, cu lucrători integraţi bine protejaţi şi cu lucrători din afară cu contracte care le oferă şanse nesigure.

În egală măsură, formarea continuă nu răspunde nici pe departe cerinţelor, în special în ceea ce priveşte persoanele puţin calificate, care au cel mai mult nevoie de acest tip de formare. Sistemele de educaţie şi de formare nu sunt, deocamdată, suficient adaptate la nevoile pieţei muncii.

Uniunea Europeană a făcut primii paşi în sensul transformării sale într-o societate cu un nivel redus al emisiilor de carbon. S-au realizat progrese în îndeplinirea obiectivului general de la Kyoto iar, cu ocazia Consiliului European de primăvară din 2007, Uniunea Europeană şi-a luat angajamentul ambiţios de a reduce gazele cu efect de seră şi de a creşte ponderea energiilor regenerabile până în anul 2020.

O prezentare detaliată a progreselor realizate de fiecare stat membru poate fi găsită în partea II a prezentei comunicări.

3. APROFUNDAREA STRATEGIEI DE LA LISABONA ÎN URMăTORUL CICLU LISABONA

Deşi economia este într-o situaţie mai bună decât în 2005, Uniunea Europeană păşeşte în noul ciclu Lisabona într-un context marcat de încetinirea ritmului de creştere globală şi de existenţa unui anumit număr de riscuri care apar ca urmare a dificultăţilor financiare, creşterii preţului la petrol şi la produsele de bază. Aşadar, acum este momentul să se decidă aprofundarea punerii în aplicare a strategiei pentru a obţine încrederea şi a consolida principiile economice fundamentale pentru a putea face faţă eventualelor încetiniri economice.

3.1. Accelerarea reformelor la nivel naţional

Principala miză pentru statele membre în următorul ciclu este să pună în aplicare reformele neefectuate, în special în acele domenii care sunt detaliate în recomandările specifice pentru fiecare ţară şi în „punctele de monitorizat”.

Dat fiind că este nevoie de timp pentru a pune în aplicare reformele şi pentru a vedea rezultatele, Comisia propune să menţină actualul set de recomandări, fără a aduce modificări esenţiale, şi să îl ajusteze în funcţie de progresele realizate de la data adoptării lor, în primăvara anului 2007.

Pentru ca noua generaţie de programe pentru politica de coeziune a Uniunii Europene să aibă un impact maxim asupra creşterii şi locurilor de muncă, s-a prevăzut alocarea a peste 60% din aceste fonduri[4] în vederea sprijinirii programelor naţionale de reformă (PNR). Pentru perioada 2007-2013, va fi disponibilă pentru programele de coeziune suma de 347 miliarde €. La această sumă se adaugă cofinanţarea publică naţională şi cofinanţarea privată în valoare de 160 miliarde €. În total, 70 miliarde € vor fi mobilizaţi anual până în 2013, în special pentru a susţine programele naţionale de reformă. Dat fiind că etapa de programare s-a încheiat, este important să se garanteze că cheltuielile reflectă alocarea creditelor angajate pentru obiectivul prevăzut şi nu pentru domenii cu o prioritate mai redusă.

Autorităţile locale şi regionale sunt implicate deja în mod activ în Strategia de la Lisabona reînnoită prin activitatea de programare şi punere în aplicare a programelor de coeziune pentru care s-au alocat fondurile. Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a consolida mai mult implicarea părţilor interesate şi pentru a intensifica schimburile de experienţă, idei şi bune practici, ceea ce constituie deja un element cheie al strategiei. În acest context, Comisia salută interesul manifestat de Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor în vederea monitorizării, în special, a gradului de implicare în strategie al părţilor interesate.

3.2. Consolidarea coordonării politicii economice

Economiile statelor membre sunt, într-o mare măsură, interdependente. Se pot obţine numeroase avantaje dacă se adoptă aceeaşi direcţie şi dacă reformele sunt armonizate la timp. Noua guvernanţă a Strategiei de la Lisabona, cu accent pe parteneriatul între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, s-a dovedit benefică. Orientările integrate sunt un instrument cheie pentru o mai bună coordonare a politicii economice în cadrul strategiei reînnoite. În acelaşi timp oferă un cadru general în care statele membre, cu un nivel diferit de dezvoltare, cu sisteme sociale şi cadre instituţionale diferite, pot respecta propriile agende naţionale de reformă, care sunt suficient de ample pentru a permite efectuarea de ajustări în funcţie de modificările din mediul politic. De asemenea, există un consens larg în rândul statelor membre şi al părţilor implicate cu privire la faptul că orientările nu ar trebui modificate şi că accentul ar trebui menţinut pe punerea în aplicare[5].

Din aceste motive, Comisia propune reafirmarea actualelor orientări pentru următorul ciclu, actualizând concomitent notele explicative prin care se expune contextul în care ar trebui puse în aplicare. De exemplu, aceasta presupune acordarea unei atenţii mai mari măsurilor care au ca obiectiv investiţiile mai mari în oameni şi modernizarea pieţei muncii. Statele membre ar trebui să-şi revizuiască programele naţionale de reformă pentru a asigura că sunt actualizate pentru noul ciclu şi ar trebui să continue să includă o gamă largă de părţi interesate în procesul de dezvoltare şi punere în aplicare.

Experienţa dobândită în ultimii trei ani a demonstrat că procesul de coordonare a reformelor ar trebui consolidat în continuare. Prin urmare, Comisia propune ca statele membre să discute răspunsurile politice specifice la recomandările pentru fiecare ţară şi la „punctele de monitorizat”, în cadrul procesului de supraveghere multilaterală, desfăşurat în Consiliu. Pentru a structura dezbaterea, fiecare stat membru ar trebui să prezinte, în cadrul raportului de punere în aplicare, un plan de acţiune în care sunt definite măsurile pe care le va adopta în vederea respectării recomandărilor şi/sau punctelor de monitorizat.

Mai mult, argumentul pentru coordonarea reformelor este mult mai puternic în zona euro. Propunerile pentru o coordonare şi o guvernanţă mai eficientă în zona euro vor fi parte a procesului de revizuire a funcţionării Uniunii economice şi monetare (UEM), cu ocazia aniversării a zece ani de la instituire, propuneri pe care Comisia le va prezenta înainte de vara anului 2008.

3.3. Reformele necesare la nivelul Comunităţii, inclusiv Programul comunitar de la Lisabona

Noul program comunitar de la Lisabona reprezintă contribuţia Comunităţii la Strategia de la Lisabona reînnoită. Programul trebuie perceput ca o contrapartidă la programele naţionale de reformă, stabilind acele acţiuni comunitare care aduc cea mai mare valoare adăugată la reformele întreprinse de statele membre şi care vor avea cel mai mare impact asupra creşterii şi locurilor de muncă. În timp ce unele măsuri ale programului comunitar de la Lisabona sunt adoptate numai de către Comisie, majoritatea măsurilor trebuie adoptate, pe criterii de prioritate, şi de către Consiliu şi Parlament. Este necesar angajamentul politic concertat al tuturor instituţiilor Uniunii Europene pentru a ajunge la un acord cu privire la aceste măsuri în următorul ciclu, cu scopul de a impulsiona creşterea şi locurile de muncă. Programul comunitar de la Lisabona este prezentat integral într-o comunicare separată.

Este important ca la nivel comunitar să se elimine lacunele existente pe piaţa unică, în special în servicii, astfel încât să poată fi valorificate toate beneficiile care decurg din reformele naţionale. Recent, Comisia şi-a prezentat viziunea asupra pieţei unice în secolul al XXI-lea[6]. Unele măsuri propuse vor fi aprofundate prin programul comunitar de la Lisabona. Obiectivul măsurilor este de a conferi mai multă putere consumatorilor şi întreprinderilor mici, de a ameliora aplicarea normelor privind piaţa unică şi asigurarea punerii în aplicare a acestora, de exemplu prin crearea unor „centre pentru piaţa unică” la nivel naţional, şi de a reglementa monitorizarea evoluţiei preţurilor la bunurile de consum. Consolidarea legislaţiei cu privire la consumatori le va permite acestora să opteze pentru un anumit producător, ceea ce promovează concurenţa.

3.4. Conturarea agendei externe

Deşi Uniunea Europeană trebuie să ofere protecţie cetăţenilor săi şi să apere interesele şi valorile sale, protecţionismul nu este o soluţie. Deoarece UE este principalul comerciant şi investitor la nivel mondial, deschiderea UE înseamnă costuri mai mici la materiile prime pentru industrie, preţuri mai mici şi o gamă mai largă de produse pentru consumatori, un stimul concurenţial pentru întreprinderi şi noi investiţii.

Globalizarea este contextul în care se înscrie Strategia de la Lisabona, iar acest lucru trebuie avut în vedere pentru ca strategia să dea rezultate. Obiectivul enunţat anterior poate fi realizat prin mai multe mijloace:

- Uniunea Europeană ar trebui să recurgă la toate instrumentele de care dispune pentru a asigura menţinerea gradului de deschidere şi pentru a obţine, în schimb, un acces sporit pentru societăţile comerciale la pieţele din ţările terţe.

Negocierile multilaterale, în special încheierea cu succes a rundei de negocieri comerciale de la Doha, şi tranzacţiile comerciale bilaterale în desfăşurare trebuie folosite pentru a crea noi oportunităţi de piaţă şi pentru a înlătura barierele tarifare şi alte bariere din calea comerţului[7]. De asemenea, negocierile ar trebui folosite pentru a promova o abordare bazată pe norme, care să permită menţinerea de standarde înalte în domeniul protecţiei sociale şi mediului înconjurător. Mai mult, Comisia va elabora rapoarte anuale cu privire la accesul pe piaţă, identificând ţările şi sectoarele unde mai există bariere importante. În mod normal, aceasta ar trebui să ducă la consultări cu ţările vizate. În cazul în care persistă unele probleme, ar trebui luată în considerare posibilitatea folosirii instrumentelor comerciale ale Comunităţii şi/sau acţiunea în cadrul OMC. O atenţie specială se va acorda îmbunătăţirii accesului la pieţele de achiziţii publice, asigurării respectării drepturilor de proprietate intelectuală, a normelor de concurenţă loială, precum şi asigurării accesului IMM-uri lor pe piaţă.

- Uniunea Europeană ar trebui să intensifice dialogul strategic cu ţările terţe cheie pentru a identifica soluţii reciproc avantajoase, pentru a promova standarde mai înalte şi pentru o mai mare convergenţă de reglementare.

Datorită experienţei în domeniul pieţei unice, Uniunea Europeană poate contribui cu expertiză specifică (de exemplu, cu privire la integrarea pieţelor, protecţia socială, ocuparea forţei de muncă şi drepturile lucrătorilor, asistenţă medicală, protecţia mediului înconjurător, norme de concurenţă, vamă) care ar putea fi folositoare partenerilor săi cheie, în timp ce discuţiile s-ar putea concretiza, de asemenea, în soluţii la domeniile în care Uniunea Europeană are interese strategice (de exemplu, accesul pe piaţă, energie, modificări climatice, gestionarea migraţiei, munca decentă, standarde tehnologice, drepturi de proprietate intelectuală, politica pentru IMM-uri). Ar trebui elaborate noi abordări, precum Consiliul Economic Transatlantic care a fost lansat recent, care să ia în considerare specificul fiecărui partener. O atenţie deosebită ar trebui acordată vecinilor Uniunii.

3.5. Integrarea acţiunii naţionale, comunitare şi internaţionale într-un răspuns politic eficient

Consiliul European de primăvară din 2006 a identificat patru domenii prioritare ca piloni ai strategiei reînnoite (cunoaştere şi inovare, deblocarea potenţialului de afaceri, investiţia în capitalul uman şi modernizarea pieţelor muncii, energie/schimbări climatice). Aceste domenii sunt interdependente; dacă sunt tratate în paralel, alcătuiesc o abordare pe criterii de politică integrată.

În fiecare din aceste patru domenii, Consiliul European de primăvară din 2006 a adoptat, de asemenea, un număr limitat de acţiuni specifice şi concrete care trebuie realizate până la finele primului ciclu. Rata de succes în punerea în aplicare a acestor acţiuni este bună. De exemplu, în toate statele membre, cu câteva excepţii, acum se poate deschide o afacere în numai o săptămână, trecând pe la un birou unic. S-a ajuns la un acord cu privire la un set comun de principii în materie de flexicuritate. Procesul de reducere a formalităţilor administrative a fost puternic impulsionat ca urmare a deciziei Consiliului European de stabilire a obiectivului de 25%. Aceste exemple demonstrează că Strategia de la Lisabona reînnoită poate fi folosită pentru a aduce beneficii directe şi concrete întreprinderilor şi cetăţenilor. Toate acestea alcătuiesc o platformă solidă pe baza căreia Consiliul European poate impulsiona în continuare procesul de punere în aplicare a strategiei, adoptând un număr limitat de acţiuni suplimentare de realizat până în anul 2010.

Strategia reînnoită are ca temei abordarea pe bază de parteneriate, prin care se recunoaşte că, pentru a răspunde provocărilor comune, fiecare nivel trebuie să-şi îndeplinească pe deplin rolul său. Domeniile prioritare reprezintă o modalitate de a uni diferitele nivele. În cazul în care acţiunile trebuie puse în aplicare de către statele membre, atunci ar trebui incluse în programele naţionale de reformă; în cazul în care este necesară acţiunea la nivelul Comunităţii, atunci ar trebui înscrisă în programul comunitar de la Lisabona. În plus, majoritatea acţiunilor pot fi realizate numai dacă sunt susţinute printr-o politică externă proactivă, concepută astfel încât să asiste Uniunea Europeană în acţiunea de conturare a globalizării şi să îi permită să valorifice oportunităţile care i se oferă.

4. ACţIUNI ÎN CELE PATRU DOMENII PRIORITARE

4.1. Investiţia în capitalul uman şi modernizarea pieţelor muncii

„Flexicuritatea” asigură un echilibru între flexibilitate şi securitate pe piaţa muncii. Scopul acesteia este de a asigura că toţi cetăţenii pot beneficia de un grad ridicat de securitate pentru locurile de muncă, şi anume că pot găsi cu uşurinţă un loc de muncă de calitate în fiecare etapă a vieţii active. Îi ajută pe angajaţi şi pe angajatori, în egală măsură, să valorifice avantajele pe care le oferă globalizarea. În urma acordului obţinut între partenerii sociali, Consiliul European a fost invitat să adopte propunerea Comisiei cu privire la principiile comune în domeniul „flexicurităţii”[8]. Acum statele membre ar trebui să pună în aplicare aceste principii, adaptându-le la situaţiile specifice fiecăruia.

Eforturile consolidate pentru combaterea sărăciei şi excluziunii sociale şi pentru integrarea persoanelor marginalizate, în special prin politici active de incluziune, sunt cruciale. Reducerea sărăciei se află în centrul Strategiei de la Lisabona reînnoite, prin accentul pe care îl pune pe creştere şi locuri de muncă şi prin măsurile de punere în aplicare care au ca obiectiv investiţiile în capacităţile oamenilor, asigurarea de şanse egale, de protecţie socială adecvată şi oferirea de locuri de muncă de bună calitate. Sprijinul pentru lucrătorii puţin calificaţi, migranţi şi persoanele cu handicap trebuie consolidat, inclusiv prin promovarea dezvoltării calificărilor.

O mai mare investiţie în educaţie şi calificări, de-a lungul vieţii unei persoane, este nu numai crucială pentru succesul Europei în era globalizării, ci este şi unul din cele mai eficiente mijloace de luptă împotriva inegalităţii şi sărăciei. La o vârstă foarte fragedă, copiii dezvoltă capacitatea de a dobândi cunoştinţe de-a lungul întregii vieţi. Mai târziu, în învăţământul primar şi secundar, deprinderea cititului devine o premisă pentru dezvoltare. Cu toate acestea, în Europa, un copil cu vârsta de 15 ani din cinci nu poate citi cursiv. O persoană din şase, din categoria de vârstă 18-24 ani, a renunţat la şcoală la nivelul învăţământului secundar inferior. Aceasta le îngreunează accesul şi progresul pe piaţa muncii. Mulţi dintre aceştia devin şomeri de lungă durată. Europa nu a înregistrat progrese importante în atingerea obiectivelor din acest domeniu. Trebuie depus un efort susţinut pentru a ridica nivelul aptitudinilor de bază ale tinerilor şi pentru a reduce, radical, abandonul şcolar timpuriu. Este necesară concentrarea resurselor pe o perioadă de mai mulţi ani pentru a efectua o schimbare importantă.

Studiile în străinătate pot constitui un stimul important pentru dezvoltarea personală şi pentru dezvoltarea competenţelor lingvistice. Programul Erasmus a permis unui număr de aproximativ două milioane de tineri europeni să studieze în străinătate. Tot mai mulţi tineri ar trebui să poată beneficia de această ocazie astfel încât, cu timpul, studiul în străinătate să devină o componentă standard a învăţământului universitar.

Asigurarea recunoaşterii, în întreaga Europă, a calificărilor deprinse la locul de muncă va reprezenta o motivaţie mai puternică pentru ca o persoană să continue procesul de dobândire de noi calificări pe întreaga perioadă a vieţii active. Cadrul european privind calificările, aprobat recent, va contribui la realizarea acestui obiectiv, cu condiţia ca statele membre să acţioneze rapid pentru a corela sistemele şi cadrele naţionale de calificare.

Dezvoltarea calificărilor şi formarea continuă susţin politicile de „flexicuritate” prin consolidarea flexibilităţii, a securităţii locurilor de muncă şi a mobilităţii profesionale. Trebuie elaborate politici de formare profesională mai puternice şi mai specifice pentru a răspunde provocării privind îmbătrânirea activă şi pentru a contribui la creşterea productivităţii şi a ocupării forţei de muncă. Fondul Social European poate contribui semnificativ la un astfel de efort.

Ar trebui întreprinse mai multe acţiuni pentru a prevedea şi a monitoriza viitoarele necesităţi privind calificările iar, în contextul acutizării penuriei de forţă de muncă şi a penuriei de calificări într-un număr tot mai mare de sectoare, Europa va trebui să îmbunătăţească mobilitatea forţei de muncă, la nivel regional şi naţional, şi să definească o politică reglementată în domeniul imigrării. O politică de acest tip trebuie însoţită de măsuri pentru a îmbunătăţi integrarea economică şi socială a imigranţilor.

În cadrul procesului de revizuire a pieţei unice, Comisia şi-a prezentat viziunea pentru o agendă în materie de acces, oportunitate şi solidaritate, şi a lansat o consultare publică pentru a afla care sunt părerile cu privire la aceste aspecte cruciale. Rezultatele consultării vor reprezenta temeiul pentru agenda socială reînnoită care urmează să fie adoptată până la jumătatea anului 2008.

Pentru a investi mai mult în capitalul uman, recurgând la o abordare fundamentată pe ciclul vieţii în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă şi educaţia, pentru a moderniza pieţele muncii şi pentru a consolida incluziunea socială :

Acţiunea Comunităţii:

- Comisia va propune o agendă socială reînnoită până la jumătatea anului 2008, bazată pe oportunităţi, acces şi solidaritate, luând în considerare noile realităţi sociale ale Europei, şi care va aborda, în principal, probleme precum tineretul, educaţia, migraţia şi demografia;

- Comisia va formula propuneri pentru a rezolva lacunele pe planul calificărilor prin ameliorarea estimărilor şi prin monitorizarea cerinţelor viitoare de calificări în Europa;

- Comisia va formula propuneri pentru o politică comună în domeniul imigraţiei în anul 2008.

Statele membre ar trebui:

- să pună în aplicare principiile comune adoptate în materie de „flexicuritate”, prin definirea metodelor naţionale în cadrul programelor naţionale de reformă până la finele anului 2008;

– să mărească disponibilitatea şi accesibilitatea la un sistem de îngrijire a copilului de calitate, în conformitate cu obiectivele naţionale şi comunitare;

- să elaboreze planuri de acţiune şi să stabilească obiective pentru a reduce semnificativ abandonul şcolar timpuriu şi pentru a îmbunătăţi deprinderea elementară a cititului ;

- să coreleze programele naţionale şi regionale la programul Erasmus pentru a creşte numărul studenţilor care participă la schimburile internaţionale;

- până în anul 2010, să instituie cadre de calificare la nivel naţional, aliniate la cadrul european.

4.2. Deblocarea potenţialului de afaceri, în special al IMM-urilor

În Europa, mediul de afaceri s-a îmbunătăţit ca urmare a punerii în aplicare de către statele membre a deciziilor Consiliului European de primăvară din 2006 cu privire la introducerea unui birou unic şi la reducerea timpului necesar pentru a demara o afacere la o săptămână sau mai puţin. Acum Uniunea Europeană trebuie să meargă mai departe şi să adopte o abordare de politică integrată care să permită înlăturarea obstacolelor la toate nivelurile de dezvoltare ale IMM-urilor şi care să permită ca întreprinderile mici să crească în societăţi mai mari, capabile să concureze cu succes pe piaţa mondială. Această abordare ar putea fi înscrisă într-o lege privind întreprinderile mici, prin care să se definească atât principiile, cât şi măsurile concrete de sprijinire a IMM-urilor pe întregul ciclu de viaţă.

O prioritate clară pentru Uniune este rezolvarea lacunelor importante de pe piaţa unică, în special în servicii, astfel încât să poată fi valorificate toate beneficiile care decurg din reformele naţionale. Aplicarea integrală şi la termen a directivei privind serviciile nu va avea ca efect numai crearea unei pieţe unice a serviciilor autentice, ci va oferi marea şansă de a raţionaliza procedurile, de a reduce birocraţia, de a facilita accesul pe piaţă şi de a accelera introducerea unor aplicaţii e-guvernare interoperabile.

Agenda Europei pentru o mai bună reglementare începe să dea rezultate, iar formalităţile administrative ar trebui să se reducă cu 25% la nivelul Uniunii Europene. Statele membre s-au angajat să atingă, la nivel naţional, obiective tot atât de ambiţioase. Modernizarea administraţiilor publice, în special în ceea ce priveşte adoptarea de tehnologii de informaţii şi comunicaţii interoperabile, constituie o parte importantă în îmbunătăţirea mediului de afaceri pentru IMM-uri şi o sursă de inovare subestimată. În cadrul agendei pentru o mai bună reglementare, multe administraţii răspund deja la aşteptări tot mai mari; întreprinderile şi cetăţenii sunt trataţi în calitate de client, se folosesc noi tehnologii, se promovează inovarea socială şi se efectuează modificări de ordin organizaţional pentru a asigura un serviciu transparent şi previzibil, precum şi căi de recurs eficiente. Comisia va promova schimbul de exemple pozitive.

Deblocarea potenţialului de afaceri:

Acţiunea Comunităţii:

- adoptarea unei legi privind întreprinderile mici, de definire a unei abordări de politică integrată pentru a debloca potenţialul de creştere în fiecare etapă a ciclului de viaţă a IMM-urilor;

- acţionarea pentru a atinge obiectivul de reducere a formalităţilor administrative ale UE cu 25% până în 2012 şi punerea în aplicare a unui program de simplificare ambiţios;

- consolidarea pieţei unice , creşterea concurenţei în sectorul serviciilor şi luarea de măsuri suplimentare pentru a integra pieţele de servicii financiare.

Statele membre ar trebui:

- să depună eforturi susţinute şi consecvente pentru a pune în aplicare directiva privind serviciile până la finele anului 2009; să finalizeze procesul de monitorizare şi evaluare a legislaţiei naţionale înainte de finele anului 2008, iar, în paralel, să creeze puncte de contact unice şi să elaboreze proceduri electronice, precum şi să introducă un sistem eficient de cooperare administrativă transfrontalieră;

- să stabilească şi să anunţe obiectivele naţionale de reducere a formalităţilor administrative înainte de Consiliul European de primăvară din 2008;

- să valorifice la maxim oportunităţile pe care le oferă punerea în aplicare a directivei privind serviciile şi agenda pentru o mai bună reglementare pentru a continua procesul de modernizare a administraţiilor publice.

4.3. Investiţia în cunoaştere şi inovare

În conformitate cu deciziile Consiliului European de primăvară din 2006, statele membre au stabilit obiective şi au luat măsuri pentru a creşte investiţiile în cercetare şi dezvoltare. La propunerea Comisiei, s-au lansat Consiliul European de cercetare şi mai multe iniţiative tehnologice comune. Se estimează că Institutul European pentru Inovare şi Tehnologie îşi va începe activitatea în 2009. În cadrul programelor pentru noua politică de coeziune, peste 85 miliarde € vor fi alocaţi pentru investiţii în cunoaştere şi inovare.

Este un început bun, însă sunt necesare mai multe eforturi pentru a atinge obiectivele ambiţioase ale Europei. Statele membre ar trebui să adopte măsuri suplimentare pentru a îndeplini obiectivele de investiţii în cercetare şi dezvoltare pentru anul 2010. Această acţiune are un caracter cu atât mai urgent, cu cât rata Uniunii Europene pentru cercetare şi dezvoltare s-a redus uşor în 2006, în contextul în care creşterea investiţiilor în sectorul cercetării şi dezvoltării nu a ţinut pasul cu creşterea mai puternică a PIB-ului.

Odată cu globalizarea, cercetarea şi dezvoltarea este tot mai mult delocalizată în alte părţi ale lumii. În Europa, costurile cu protejarea şi consolidarea inovaţiilor sunt în continuare prea mari. Autorizaţiile pentru distribuirea conţinutului intră încă în sfera de competenţă a fiecărei ţări. Procedurile pentru definirea de standarde interoperabile sunt prea lente. Spectrul este gestionat în mod fragmentar, frânând dezvoltarea noilor produse de înaltă tehnologie şi a serviciilor transfrontaliere. Prea multe bariere, inclusiv de natură juridică, împiedică universităţile, institutele de cercetare, societăţile şi cercetătorii să lucreze împreună. Aceasta limitează, de asemenea, unul din punctele forte, prin tradiţie, ale Europei: creativitatea şi inventivitatea popoarelor sale.

Pentru a inversa această tendinţă, Europa are nevoie de o a „cincea libertate” – libera circulaţie a cunoştinţelor – care să completeze cele patru libertăţi: libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalului. Această a „cincea libertate” ar trebui să impulsioneze tranziţia Uniunii Europene spre o economie a cunoaşterii, inovatoare şi creativă:

- o dimensiune a acestei libertăţi o reprezintă crearea unui veritabil spaţiu european de cercetare, prin care să se instituie nu numai condiţiile cadru pentru a stimula şi recompensa inovarea, ci unde Uniunea Europeană şi programele naţionale de cercetare şi dezvoltare să se completeze unele pe altele; unde resursele se alocă, pe bază de concurs, având drept criteriu excelenţa, un spaţiu unde va fi uşor ca universităţile şi întreprinderile să coopereze, unde diplomele vor fi recunoscute pe deplin şi unde studenţii, academicienii, cercetătorii şi lucrătorii calificaţi se vor putea deplasa liber şi vor putea coopera cu uşurinţă în cadrul comunităţii ştiinţifice mondiale;

- de asemenea, Europa trebuie să pună în comun resursele sale pentru o nouă generaţie de infrastructuri de mare anvergură pentru viitoarele laboratoare şi instrumente care sunt indispensabile pentru a rămâne în frunte în sectorul cercetării exploratorii, în următoarele decenii. S-a convenit asupra unei agende comune de identificare a priorităţilor în materie de echipamente de cercetare, de la lasere şi telescoape, la explorarea marină şi la baze de date pentru cercetare în domeniul cancerului. Dat fiind că resursele necesare pentru a le pune în aplicare depăşesc capacitatea fiecărui stat membru în parte, acum trebuie adoptate deciziile la nivel naţional cu privire la modul în care se vor uni forţele;

- tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, axate pe internetul de mare viteză, sunt esenţiale pentru creşterea productivităţii şi stimularea inovării în Europa. Prea multe întreprinderi mici şi prea multe persoane nu sunt încă conectate la internetul de mare viteză, ceea ce le limitează dezvoltarea şi potenţialul de dezvoltare. Pe lângă creşterea concurenţei pe pieţele de telecomunicaţii, sunt necesare planuri naţionale pentru a asigura că, până în anul 2010, 30% din populaţia Europei foloseşte internetul de mare viteză.

Transformarea în realitatea a celei „de-a cincea libertăţi”, libera circulaţie a cunoştinţelor

Acţiunea Comunităţii:

- îmbunătăţirea condiţiilor cadru esenţiale pentru inovare printr-o jurisdicţie integrată a brevetului şi a unui brevet unic accesibil; raţionalizarea normelor privind drepturile de proprietate intelectuală, în prezent fragmentate, în special pentru a facilita circulaţia conţinutului; accelerarea procesului de definire a standardelor de interoperabilitate şi adoptarea de acţiuni pentru o gestionare, într-un mod mai uniform, a spectrului; îmbunătăţirea accesului la capitalul de risc;

- înlăturarea obstacolelor în calea mobilităţii transfrontaliere a cercetătorilor pe baza unui „paşaport” european;

- punerea în comun a resurselor Uniunii Europene şi a statelor membre în domeniul cercetării şi dezvoltării pentru a asigura folosirea mai eficace a acestora , prin stabilirea, până la finele anului 2008, domeniilor pentru programele comune şi prin lansarea ofertelor de proiecte comune până la sfârşitul anului 2010;

- lansarea unei noi generaţii de infrastructuri de cercetare de anvergură mondială prin elaborarea până la sfârşitul anului 2009 a unor foi de parcurs pentru lansarea a 35 de proiecte adoptate de comun acord[9]. Pentru proiectele cu dimensiune mondială, lansarea în cursul anului 2008 a unui dialog cu partenerii internaţionali interesaţi;

- îmbunătăţirea concurenţei pentru internetul de mare viteză prin adoptarea dispoziţiilor cu privire la revizuirea pentru sectorul telecomunicaţiilor până în mai 2009.

Statele membre ar trebui:

- să coordoneze mai bine eforturile de îmbunătăţire a cadrului prin care sunt stabilite condiţiile pentru inovare ;

- să indice modul în care obiectivele de investiţii în cercetare şi dezvoltare, la nivel naţional, pentru anul 2010 vor fi îndeplinite, precum şi modul în care strategiile de cercetare şi dezvoltare vor contribui la realizarea unui spaţiu european de cercetare;

- să înlăture obstacolele din calea mobilităţii cercetătorilor între centrele de cercetare din sectorul public şi privat;

- să elaboreze, până la finele anului 2008, strategiile naţionale de identificare a noii generaţii de infrastructuri de cercetare de anvergură mondială la care vor lua parte;

- să stabilească, prin programul naţional de reformă, obiectivele naţionale pentru folosirea internetului de mare viteză [10], vizând atingerea nivelului de 30% în ceea ce priveşte rata de penetrare pentru populaţia UE şi conectarea tuturor şcolilor până în 2010.

4.4. Energia şi schimbările climatice

Consiliul European de primăvară din 2007 s-a angajat să transforme Europa într-o economie cu un nivel redus al emisiilor de carbon, cu un sector al energiei sigur, durabil şi concurenţial. Cu ocazia Consiliului s-au convenit unele obiective ambiţioase de reducere a emisiilor cu efect de seră, de creştere a eficienţei energiei şi de impulsionare a folosirii energiei regenerabile până în anul 2020. Miza pentru următorul ciclu va fi de a institui cadrul şi instrumentele necesare pentru a realiza aceste obiective şi de a colabora cu restul lumii în vederea adoptării unei acţiuni la fel de ambiţioase în cadrul Naţiunilor Unite.

Întreaga economie va trebui să se mobilizeze pentru a atinge aceste obiective cutezătoare. Instrumentele care au la bază mecanismele de piaţă, precum sistemul de comercializare a emisiilor, oferă stimulente agenţilor economici pentru a reduce emisiile în cel mai eficient mod din punct de vedere al costurilor. Un sistem consolidat de comercializare a emisiilor ar trebui completat printr-o acţiune de stabilire de obiective naţionale obligatorii din punct de vedere juridic în materie de gaze cu efect de seră şi energie regenerabilă: aceasta presupune o reglementare cu obiective mai clare, folosirea eficientă a instrumentelor economice, precum subvenţiile, facilităţile fiscale sau achiziţiile publice, precum şi măsuri pentru a creşte gradul de transparenţă, ca de exemplu etichetarea sau contabilitatea verde. Primele rezultate pot fi obţinute în domeniul eficienţei energiei, unde administraţiile publice pot îşi asuma un rol de pionierat. Toate aceste eforturi trebuie însoţite de investiţii susţinute în cercetare şi dezvoltare şi prin integrarea activă a noilor tehnologii, astfel cum s-a subliniat recent în propunerea Comisiei pentru un plan strategic pentru tehnologiile energetice[11].

O piaţă internă a energiei integrată şi mai competitivă va aduce o contribuţie semnificativă la realizarea unui sector al energiei sigur, durabil şi competitiv în Uniune. Aceasta presupune noi investiţii pentru a îmbunătăţi infrastructurile şi interconexiunile, o gestionare mai bună a stocurilor, mecanisme de solidaritate şi o gamă energetică mai diversificată. În acelaşi timp, toate politicile vor trebui adaptate la impactul schimbărilor climatice. Deşi schimbările climatice pot fi înscrise în limite acceptabile prin acţiunea globală decisivă, acestea nu pot fi prevenite. Este necesar ca politicile să ia în considerare această realitate şi să minimizeze impactul social, ecologic şi economic, dezvoltând în acelaşi timp potenţialul noilor tehnologii de a consolida competitivitatea industriei Uniunii Europene.

Transformarea Europei într-o economie cu un nivel redus al emisiilor de carbon şi eficientă din punct de vedere energetic:

Acţiunea Comunităţii:

- adoptarea propunerilor legislative pentru a completa piaţa internă a electricităţii şi a gazului, precum şi a pachetului în materie de schimbări climatice în vederea instituirii unui cadru care să permită obţinerea unei reduceri cu cel puţin 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră şi pentru a atinge nivelul de 20% în ceea ce priveşte energia regenerabilă până în anul 2020;

- promovarea unei politici industriale care are ca obiectiv producţia şi consumul durabil , cu accent pe energiile regenerabile şi pe produsele, serviciile şi tehnologiile cu emisii de carbon reduse şi eficiente din punct de vedere al resurselor;

- revizuirea directivei privind impozitarea energiei pentru a o corela mai bine cu obiectivele Uniunii Europene în ceea ce priveşte energia şi mediul înconjurător;

- consolidarea cerinţelor cuprinse în directiva privind performanţa energetică a clădirilor.

Statele membre ar trebui:

- să revizuiască instrumentele economice de care dispun, inclusiv impozitele, subvenţiile şi redevenţele pentru a asigura că aduc o contribuţie la lupta împotriva schimbărilor climatice, în mod eficient din punct de vedere al costurilor;

- să încurajeze autorităţile contractante să includă, în mod sistematic, eficienţa energetică drept unul dintre criteriile de atribuire a contractelor de achiziţii publice;

- să stabilească obiective obligatorii de reducere a consumului de energie în clădirile din administraţia publică;

- să amelioreze gradul de interconectare al reţelelor energetice .

5. MONITORIZAREA DUPă ÎNCHEIEREA CONSILIULUI EUROPEAN DE PRIMăVARă DIN 2008

STRATEGIA DE LA LISABONA REÎNNOITă PENTRU CREşTERE şI LOCURI DE MUNCă aduce, deja, rezultate. În prezent, Europa are o agendă comună integrată, o serie de instrumente pentru a lucra, în cadrul parteneriatelor, la rezolvarea provocărilor comune, precum şi un mecanism eficient de monitorizare de către Consiliul European de primăvară, pe bază anuală a progreselor realizate.

S-au creat toate condiţiile necesare lansării următorului ciclu ambiţios , la Consiliul European de primăvară din 2008, prin:

- adoptarea acţiunilor în cadrul celor patru domenii prioritare definite în secţiunea 4;

- reafirmarea orientărilor integrate pentru următorii trei ani;

- adoptarea propunerilor Comisiei cu privire la recomandările pentru fiecare ţară şi „punctele de monitorizat”;

- invitarea statelor membre să pună în aplicare reformele rămase din programele naţionale de reformă şi garantarea că acestea dispun de programe naţionale de reformă actualizate pentru noul ciclu; invitarea statelor membre să prezinte Consiliului şi Comisiei, în cadrul rapoartelor anuale de punere în aplicare, planurile de acţiune concrete prin care definesc răspunsurile politice specifice şi termenele de punere în aplicare a recomandărilor specifice pentru fiecare ţară şi a „punctelor de monitorizat”;

- adoptarea noului program comunitar de la Lisabona;

- încurajarea statelor membre să colaboreze cu parlamentele naţionale şi regionale în vederea organizării de dezbateri anuale pe tema punerii în aplicare a programelor naţionale de reformă şi a recomandărilor specifice ţării în cauză;

- invitarea statelor membre să ofere asigurări că fondurile de coeziune sunt utilizate în conformitate cu dispoziţiile privind alocarea astfel încât să producă un impact maxim asupra creşterii şi locurilor de muncă;

- încurajarea coordonatorilor naţionali pentru Strategia de la Lisabona să continue schimburile de experienţă în materie de reforme, în special în cele patru domenii prioritare, şi să consolideze implicarea părţilor interesate;

- încurajarea Parlamentului European să joace un rol activ în cadrul următorului ciclu, inclusiv prin dialog cu parlamentele naţionale.

[1] „Interesul european: Reuşita în era globalizării” - COM(2007) 581.

[2] Recomandarea 2007/209/CE a Consiliului din 27 martie 2007 (JO L 92, 3.4.2007).

[3] În ceea ce priveşte partea referitoare la ocuparea forţei de muncă, aceasta constituie, în egală măsură, temeiul pentru raportul comun pentru ocuparea forţei de muncă. De asemenea, cuprinde un rezumat al evaluării intermediare a iniţiativei pentru creştere.

[4] Categoriile identificate trebuie să reprezinte cel puţin 60% în regiunile cel mai puţin dezvoltate, eligibile în cadrul programelor de convergenţă, şi cel puţin 75% în regiunile relativ mai prospere, care sunt eligibile în cadrul programelor de competitivitate şi ocupare a forţei de muncă. Aceste plafoane se aplică pe criterii benevole statelor membre care au aderat la Uniune după luna mai 2004.

[5] Evaluarea Pachetului de orientări integrate pentru creştere şi locuri de muncă, proiect de raport final, octombrie 2007, Eureval şi Rambøll Management, precum şi concluziile Consiliului Ecofin (13.11.2007).

[6] „Piaţa unică pentru Europa secolului al XXI-lea” - COM(2007) 724.

[7] „Europa globală: Concurenţa în lume – o contribuţie la strategia Uniunii Europene pentru creştere şi locuri de muncă” - COM(2006) 567.

[8] „Către principii comune ale flexicurităţii: locuri de muncă mai multe şi mai bune prin flexibilitate şi securitate” - COM(2007) 359.

[9] Forumul Strategic European privind infrastructurile de Cercetare (ESFRI), Foaia de parcurs europeană pentru infrastructurile din sectorul cercetării, Raportul 2006 şi concluziile Consiliului din 21-22.5.2007

[10] Comisia va monitoriza dezvoltarea economiei internetului în Uniunea europeană cu ajutorul unui indice de performanţă pentru internetul în bandă largă care urmează a fi lansat în 2008.

[11] „Către un Plan strategic european pentru tehnologiile energetice”- COM(2006) 847.