[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 10.12.2007

COM(2007) 781 final

COMUNICARE A COMISIEI

privind raportul 2007 asupra stadiului progreselor punerii în aplicare a Planului de acțiune al Uniunii Europene în materie de droguri (2005-2008)

COMUNICARE A COMISIEI

privind raportul 2007 asupra stadiului progreselor punerii în aplicare a Planului de acțiune al Uniunii Europene în materie de droguri (2005-2008)

I. INTRODUCERE

Națiunile Unite estimează că aproximativ 200 milioane de persoane consumă sau au consumat droguri în decursul anului trecut[1]. Estimarea pentru Uniunea Europeană arată faptul că, în decursul anului trecut, aproximativ 25 până la 30 de milioane de adulți – cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani - au consumat anumite tipuri de droguri ilicite[2]. Este cel mai înalt nivel înregistrat pentru Europa, chiar dacă fenomenul s-a stabilizat în cursul ultimilor ani. Drogurile ilicite sunt considerate, după petrol și armament, drept cea de-a treia mare industrie din lume.

Tendința și caracterul consumului de droguri se modifică în timp. Heroina este responsabilă pentru cea mai mare parte a dependenței de droguri și pentru daunele aduse sănătății de consumul de stupefiante. Canabisul continuă să fie cea mai populară substanță ilicită, în timp ce tendințele recente arată o creștere a consumului de cocaină în anumite state membre. Consumul pastilelor de ecstazy și a amfetaminelor pare să fi atins nivelul său maxim și acum se stabilizează și chiar a început să scadă. Politoxicomania – consumarea combinată a substanțelor legale și ilegale – reprezintă o provocare din ce în ce mai mare în vederea prevenirii și tratamentului.

Natura globală a problemei necesită o acțiune concertată la nivel european și internațional, dacă se dorește oprirea creșterii continue a producerii și consumului de droguri la nivel mondial.

Nu există soluții simple la aceste probleme. Consumul și traficul de droguri perturbă societățile prin criminalitate și corupție, dar, de asemenea, este un factor determinant al sănătății pentru cetățenii UE iar bolile infecțioase legate de droguri (HIV/SIDA, hepatită) reprezintă o amenințare majoră pentru sănătatea publică în UE. În fața acestei triste realități, în Europa a fost acceptată de ceva timp ideea că un răspuns eficace trebuie să fie mai presus de preocupările pe deplin justificate ale populației în ceea ce privește consumul de droguri. Uniunea Europeană își asumă deci angajamentul de a adopta o tactică fondată pe elemente concrete, axată pe o analiză permanentă a problemei și pe o evaluare obiectivă a răspunsului ordinii publice la acestea. Obiectivul este de a înțelege mai bine care dintre politici produce cele mai bune rezultate.

Această apropiere globală se reflectă în Strategia europeană privind drogurile 2005-2012[3] - aprobată de Consiliul European în decembrie 2004 în cadrul Programului de la Haga pentru consolidarea libertății, securității și justiției în Uniunea Europeană[4] – și în cadrul Planului de acțiune împotriva drogurilor al UE 2005-2008[5] – adoptat de către Consiliu în 8 iulie 2005.

Strategia UE anti-drog pentru perioada 2005-2012 stabilește două obiective generale:

1. Uniunea Europeană urmărește să contribuie la atingerea unui nivel înalt de protecție a sănătății, de bunăstare și coeziune socială prin completarea acțiunilor statelor membre de prevenire și reducere a consumului de droguri, a toxicomaniei și a efectelor nocive ale drogurilor asupra sănătății și societății.

2. Uniunea Europeană și statele sale membre urmăresc să asigure un înalt nivel de securitate pentru publicul larg prin măsuri de luptă împotriva producției de droguri, traficului transfrontalier cu droguri și deturnării precursorilor și, prin intensificarea acțiunilor preventive împotriva criminalității aferente drogurilor, printr-o cooperare eficace încorporată într-o abordare comună.

Strategia precizează că „până la sfârșitul anului 2012, progrese ar trebui să fie realizate în punerea în aplicare a tuturor priorităților fixate în domeniile enunțate în strategie”.

Planurile de acțiune împotriva drogurilor reprezintă aplicarea practică a Strategiei corelate cu supravegherea și evaluarea, elemente esențiale ale acestui proces. Strategia prevede după cum urmează „Comisia va fi responsabilă pentru evaluarea continuă și globală a Strategiei și Planului de acțiune cu sprijinul statelor membre, Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT) și Europol”.

Planul de acțiune antidrog al UE (2005-2008)

Acesta este primul dintre cele două Planuri de acțiune care vizează să transpună obiectivele globale și prioritățile Strategiei în acțiuni specifice cu indicatori identificabili care permit evaluarea progreselor înregistrate.

Scopul final al Planului de acțiune este de „a reduce semnificativ prevalența consumului de droguri în rândul populației și de a reduce daunele sociale și cele privind sănătatea produse de consumul și comerțul cu substanțe stupefiante ilegale”. Urmărește să realizeze acest lucru prin asigurarea unui cadru care să permită adoptarea unei strategii integrate și echilibrate menite să reducă atât cererea cât și oferta printr-un număr de acțiuni specifice. Aceste acțiuni au fost alese pe baza următoarelor principii:

- Acțiunile la nivelul UE trebuie să ofere o valoare adăugată evidentă iar rezultatele trebuie să fie realiste și măsurabile

- Acțiunile trebuie să fie eficiente din punct de vedere al costurilor și să contribuie direct la îndeplinirea a cel puțin unui obiectiv sau a unei priorități dintre cele menționate în Strategie

- Numărul de acțiuni din fiecare domeniu trebuie să fie specific orientate și realiste .

Comisia este invitată să prezinte Consiliului și Parlamentului European raportul asupra stadiului progreselor punerii în aplicare a planului de acțiune și propunerile pentru o abordare adecvată a lacunelor puse în evidență și a eventualelor noi dificultăți.

Un prim raport asupra stadiului progreselor, care acoperă perioada 2005-2006, a fost elaborat de către Comisie sub forma unui document de lucru al serviciilor sale[6] și aprobat de către Consiliu în concluziile sale din 4 iunie 2007[7].

Prezenta Comunicare conține concluziile raportului 2007 asupra stadiului progreselor, la care este anexat un raport detaliat privind punerea în aplicare a Planului de acțiune.

În anul 2008, Comisia Europeană va efectua o evaluare finală și va propune un nou Plan de acțiune. Noul Plan de acțiune se va baza pe experiența acumulată în cursul ultimilor trei ani.

II. METODOLOGIE

În pregătirea acestui raport asupra stadiului progreselor, Comisia a fost asistată de statele membre, OEDT și Europol. Evaluarea pentru anul 2007, privind perioada cuprinsă între cea de-doua jumătate a anului 2006 și prima jumătate a anului 2007, urmează structura pe capitole a Planului de acțiune.

Organismele responsabile pentru acțiuni și termenele limită sunt clar indicate în Plan. Pentru a controla această punere în aplicare, obiectivele ale căror termene limită au fost depășite sau probabil nu vor fi respectate vor face obiectul recomandărilor pentru punerea lor în aplicare sau vor fi marcate ca neaplicate. Pentru fiecare obiectiv și acțiune, Planul de acțiune oferă un set de indicatori [8] și/sau instrumente de evaluare [9] .

Rezultatele obiectivelor și acțiunilor al căror termen de punere în aplicare a expirat au fost analizate. Se fac raportări ale acțiunilor în curs. Se stabilește o concluzie pentru fiecare obiectiv din Planul de acțiune. Cele unsprezece obiective și acțiuni care trebuie finalizate în 2008, vor fi evaluate în evaluarea finală din anul următor.

III. CONCLUZIILE PRINCIPALE DIN RAPORTUL 2007 ASUPRA STADIULUI PROGRESELOR

Cu toate că raportul 2007 asupra stadiului progreselor arată că majoritatea proiectelor sunt în curs de realizare, numeroase acțiuni necesită eforturi suplimentare pentru a se conforma Planului de acțiune. Un rezumat al principalelor concluzii ale raportului detaliat este anexat prezentului Comunicat.

3.1 Coordonare

Președințiile UE planifică din ce în ce mai mult programele lor de luptă antidrog în funcție de prioritățile fixate în Planul de acțiune, și se asigură coordonarea între președințiile anterioare, prezente și viitoare. Coordonarea dintre Grupul orizontal de lucru privind drogurile (GOD) și celelalte grupuri de lucru abilitate din cadrul Consiliului s-a îmbunătățit.

Trebuie îmbunătățit feedback-ul din partea statelor membre cu privire la punerea în aplicare a Planului de acțiune. O modalitate de a realiza acest lucru ar putea fi desemnarea unui „corespondent pentru Planul de acțiune împotriva drogurilor” responsabil pentru coordonarea fluxului de informații privind punerea în aplicare a Planului de acțiune.

Raportul anual asupra stadiului progreselor arată că există o anumită convergență între politicile și abordările statelor membre în materie de luptă împotriva drogurilor . Acest lucru permite UE, de exemplu, să adopte mai des o poziție comună în relațiile externe în ceea ce privește problemele legate de droguri.

25 de state membre au unul sau mai mulți coordonatori sau organisme de coordonare desemnați în domeniul toxicomaniei, la nivel național. Chiar dacă este dificil să se stabilească dacă aceste mecanisme de coordonare în materie de droguri sunt „deplin operaționale”, existența unei entități de coordonare la nivel național constituie în sine o recunoaștere a naturii transversale a toxicomaniei ca domeniu de acțiune și a necesității de a adopta o abordare echilibrată în acest domeniu. Toate președințiile GOD au convocat reuniuni ale coordonatorilor naționali în materie de droguri iar programele reflectă Planul de acțiune antidrog al UE 2005-2008.

Nevoia de a implica societatea civilă în elaborarea politicilor UE în materie de luptă împotriva drogurilor a fost subliniată în Strategia antidrog a UE pentru 2005-2012. Crearea unui Forum al societății civile privind drogurile până la sfârșitul anului 2007 reprezintă rezultatul concret al procesului de consultare lansat în 2006. Comisia are convingerea că acest Forum va ușura comunicarea eficientă cu societatea civilă.

În ceea ce privește integrarea politicilor în materie de droguri în relațiile externe, toate acordurile între UE și țările terțe care erau în curs de negociere sau încheiate în 2006, conțin dispoziții importante privind cooperarea în materie de droguri. Este necesar ca țările terțe să își asume participarea la activitățile de colaborare, prin asumarea responsabilității pentru propriile politici și pentru punerea în aplicare a proiectelor de colaborare . Aceasta este o condiție importantă pentru punerea în aplicare cu succes a acestor acorduri.

3.2 Reducerea cererii

Uniunea Europeană progresează în elaborarea unui răspuns global și pragmatic la daunele sociale și cele privind sănătatea produse de consumul de droguri. Pe baza unor date concrete, aceasta continuă să dezvolte cele mai bune practici în materie de prevenire a consumului de stupefiante, intervenție preventivă, tratament, reabilitare, reinserție socială și reducere a efectelor nocive. Toate statele membre subscriu la politicile de monitorizare și evaluare a activităților proprii în domeniul drogurilor, cu toate că există în continuare nevoia de dezvoltare în ceea ce privește metodologia și numărul de evaluări efectuate.

Un raport al Comisiei privind punerea în aplicare a Recomandării Consiliului privind „ prevenirea și reducerea patologiei asociate cu toxicomania” [10] arată faptul că reducerea efectelor nocive este în prezent parte integrantă a politicii antidrog din toate statele membre. De asemenea, există din ce în ce mai multe dovezi care susțin acțiunile de reducere a efectelor nocive. Cu toate acestea, măsurile de acest tip sunt departe de a fi aplicate uniform în țările UE.

Tratamentul de substituire a opioidelor reprezintă unul dintre principalele posibilități de tratament în țările membre ale UE si este susținut de un număr din ce în ce mai important de dovezi științifice care arată faptul că acest tip de tratament poate reduce în mod eficient consumul de opioide și comportamentul cu grad de risc. Aceste programe permit de asemenea o mai mare eficacitate a menținerii sub tratament în cazul toxicomanilor și pot contribui la stabilizarea și ameliorarea sănătății și a situației sociale a consumatorilor cronici de heroină. Ținând cont de apariția noilor evoluții și tendințe în materie de consum de droguri în UE, este necesar ca diversele activități de prevenire și reducere a efectelor nocive precum și infrastructura și serviciile de tratament și de reabilitare să fie adaptate noilor cerințe ale clienților. Oricare ar fi importanța relativă a acestor elemente în cadrul diferitelor politici naționale, există un consens în ceea ce privește faptul că abordarea coordonată și globală a sănătății publice, în principal reducerea efectelor nocive, este esențială pentru reducerea propagării bolilor infecțioase la toxicomani.

Decesele din cauza consumului de droguri reprezintă în mod clar forma cea mai gravă a efectelor nocive provocate de acestea societății și necesită punerea în aplicare a unor acțiuni și monitorizări continue precum și instaurarea si consolidarea, în special a măsurilor de reducere a efectelor nocive și de reinserție.

S-au realizat progrese vizibile pe întreg teritoriul UE, în ceea ce privește acoperirea înregistrată de accesul la serviciile privind combaterea drogurilor și este important să se continue dezvoltarea acestor servicii și a indicatorilor privind eficacitatea tratamentelor și a măsurilor de reducere a efectelor nocive.

Sunt necesare standarde de calitate pentru servicii și măsuri mergând de la prevenirea și tratarea toxicomaniei până la reducerea efectelor nocive; cu toate acestea, puține informații sunt disponibile privind existența în statele membre a mecanismelor de asigurare a calității în domeniul sistemelor de reducere a cererii. În plus, accepțiunea termenilor „standard” sau „orientare” variază considerabil de la un stat membru la altul. Raportul detaliat din anexă arată că numeroase aspecte ale sistemelor de reducere a cererii prevăzute în Planul de acțiune necesită eforturi suplimentare și, că anumiți indicatori vor trebui perfecționați pentru a face posibilă măsurarea efectelor acțiunilor vizate.

Există deja o mare varietate de alternative la detenție pentru delincvenții toxicomani , dar utilizarea și/sau eficacitatea lor nu pot fi încă evaluate. Aproape toate țările membre UE au pus în aplicare măsuri de prevenire a răspândirii bolilor infecțioase, dar există un decalaj între serviciile de reducere a efectelor nocive oferite în închisoare și în afara mediului carceral. Acest aspect va necesita o dezvoltare ulterioară.

Necesitatea consolidării măsurilor de reducere a efectelor nocive în închisori a fost confirmată de către președinție în concluziile sale asupra urmăririi Recomandărilor Consiliului din 2003 privind prevenirea și reducerea patologiei asociate cu toxicomania. Comisia a fost invitată să „înainteze o propunere de recomandare privind drogurile în închisori astfel cum se prevede în acțiunea 13.2 din Planul de acțiune al UE 2005-2008 [11] ”

Pentru a completa activitățile statelor membre în acest domeniu, programul de acțiune comunitară în domeniul sănătății publice [12] (2003-2008) continuă să sprijine numeroase proiecte în domeniul reducerii cererii de stupefiante, inclusiv în materie de prevenire, reducere a efectelor nocive și tratament. Finanțarea pentru aceste tipuri de activități va continua în cadrul celui de-al doilea program de acțiune comunitară în domeniul sănătății publice (2008-2012) și va fi consolidată prin noul program specific „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” [13] (2007-2013) și prin intermediul celui de-al șaptelea program-cadru de cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative [14] (2007-2013).

3.3 Reducerea ofertei

Instituțiile UE de aplicare a legii continuă să fie foarte active în detectarea și prevenirea contrabandei cu droguri și cu precursori de droguri . Numărul de cazuri semnalate a crescut în 2006. Comisia, împreună cu statele membre, a elaborat un document de orientare pentru operatorii activi în comerțul legal cu precursori care ar putea fi deturnați către fabricarea ilicită de droguri ilicite. Acest document stabilește recomandări pentru a ajuta operatorii legitimi să detecteze și să raporteze operațiunile suspecte.

Statele membre contribuie la stabilirea fișierelor de lucru pentru analiză gestionate de Europol pentru proiectele sale în desfășurare COLA (cocaină), MUSTARD (heroină) și SYNERGY (droguri de sinteză). La rândul său, Europol contribuie furnizând informații utile investigațiilor și operațiunilor susținute de statele membre. Comisia nu a fost în măsură să verifice punerea în aplicare în statele membre a Recomandării Consiliului privind armonizarea datelor statistice în materie de capturi de droguri și de precursori [15] care a fost adoptată în 2001. Nicio informație nu este disponibilă în ceea ce privește punerea sa în aplicare la nivelul UE.

Colaborarea între statele membre, Europol și Eurojust, ar putea fi dezvoltată folosind instrumentele existente. În prezent, instrumente cum ar fi echipele comune de investigare (ECI) și operațiunile vamale comune (OVC) par a fi utilizate într-o măsură limitată. În 2005 și 2006, doar două echipe comune de investigare și patru operațiuni vamale comune au fost puse în aplicare. Europol și Eurojust pregătesc programe speciale de formare precum și un manual privind elaborarea și utilizarea proiectelor echipelor comune de investigare.

Până în prezent, niciun proiect de anvergură care vizează în mod specific resursele financiare ale comerțului cu droguri ilicite nu putut fi semnalat încă la nivelul statelor membre sau al Uniunii. Comisia recomandă statelor membre să folosească pe deplin platforma NET care unește unitățile de informații financiare. Comisia pregătește în prezent un Raport privind Decizia Consiliului din 17 octombrie 2000 privind acordurile de cooperare între unitățile de informații financiare ale statelor membre în ceea ce privește schimbul de informații[16]. Statele membre sunt invitate, de asemenea, să folosească mai mult programele de finanțare ale UE, cum ar fi programul „Prevenirea și combaterea criminalității” (2007-2013)[17] , pentru a investiga legăturile între producerea drogurilor și finanțarea terorismului.

Pe plan operațional, șapte state membre participă în prezent la MAOC-N, Centrul Maritim de Operațiuni și Analize – Stupefiante , cu sediul la Lisabona. Aceste activități implică o cooperare strânsă între instituțiile UE de aplicare a legii, autoritățile judiciare și resursele navale și aeriene ale statelor membre în cauză, în lupta împotriva traficului de cocaină care tranzitează prin Atlantic și Africa de Vest. MAOC-N cooperează cu agenții similare din Statele Unite ale Americii cum ar fi Joint Interagency Task Force South, cu sediul în Florida. Cooperarea se bazează pe logica conform căreia abordarea globală și flexibilitatea traficanților de droguri trebuie să fie contracarate de acțiuni coercitive la nivel mondial.

Reducerea ofertei este un domeniu în care este dificil să se măsoare progresele realizate la nivelul UE. Majoritatea acțiunilor în acest domeniu sunt măsurate folosind indicatori cantitativi și nu calitativi iar datele care sunt disponibile la nivelul UE sunt deseori fragmentate și dificil de comparat. Acest lucru se datorează în parte absenței standardelor comune pentru înregistrarea și colectarea datelor, dar în aceeași măsură suprapunerilor activităților derulate în cadrul raportărilor.

Comisia, în cooperare cu Europol și OEDT intenționează să efectueze o evaluare a aspectelor privind datele referitoare la reducerea ofertei în evaluarea sa finală din 2008 a Planului de acțiune antidrog al UE. Obiectivul este de a determina, pe de o parte, care sunt nevoile operaționale în materie de statistici și de definiții referitoare la acțiunile coercitive și, pe de altă parte, gradul de armonizare și de disponibilitate actual și potențial al acestor date la nivelul UE.

În sfârșit, Decizia Consiliului privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive[18] a fost pusă în aplicare în 2007. Pentru prima dată de la adoptarea Deciziei în 2005, s-a efectuat o analiză de risc pentru o nouă substanță psihoactivă, stimulantul 1-benzilpiperazină (BZP). Procedura de evaluare a culminat cu propunerea Comisiei care viza includerea BZP în conformitate cu legislația relevantă. Consiliul va decide cu privire la această propunere după consultarea Parlamentului European.

3.4 Cooperare internațională

Strategia privind dimensiunea externă a JAI: libertate, securitate și justiție la nivel mondial, subliniază aspectul potrivit căruia cooperarea cu țările terțe în aceste domenii reprezintă un efort pe termen lung fondat pe consolidarea instituțiilor și capacităților și presupune un angajament susținut de ambele părți. Primul raport privind punerea în aplicare a strategiei din 2006 concluzionează că progresele au fost pozitive și constante, de asemenea, în domeniile legate de droguri[19].

Uniunea Europeană este un actor principal în cooperarea internațională privind drogurile ilicite. UE întreține un dialog activ cu majoritatea țărilor cel mai mult afectate de producția și traficul de droguri și joacă un rol important în sprijinirea lor prin furnizarea de asistență financiară și tehnică. Angajamentul UE de a promova o strategie echilibrată , fondată pe abordarea comună pentru reducerea cererii și ofertei de droguri, reflectă valorile și principiile fundamentale ale Uniunii și este văzut ca un exemplu pentru alte țări din lume. Această strategie echilibrată este, printre altele, din ce în ce mai frecvent integrată în dispozițiile referitoare la droguri ale acordurilor de cooperare, asociere și de parteneriat încheiate cu țările terțe.

Acțiunea de combatere a drogurilor se dezbate în mod regulat în cadrul reuniunilor cu țările candidate și potențial candidate, precum și cu partenerii Comisiei în cadrul politicii europene de vecinătate. Participarea țărilor candidate la lucrările OEDT, Europol și Eurojust este din ce în ce mai importantă. Diversele proiecte și structuri operaționale permit UE să sprijine aceste țări, pentru dezvoltarea capacității lor de punere în aplicare a acquis-ului și a acțiunilor aferente , de exemplu elaborarea strategiilor și a planurilor de acțiune antidrog naționale.

Prima reuniune a experților în domeniul reducerii cererii și ofertei de droguri, în cadrul desfășurării procesului „Pactului de la Paris” privind traficul de heroină, a reprezentat un moment marcant al cooperării internaționale în 2007. A fost de asemenea încheiat un acord privind revizuirea Planului de acțiune Panama din 1999 între Uniunea Europeană, America Latină și Caraibe. Declarația de la Port of Spain din mai 2007 a identificat noi priorități pentru cooperarea în domeniul reducerii cererii și ofertei și în alte domenii legate de droguri cum ar fi spălarea banilor și cooperarea vamală, polițienească și judiciară.

De asemenea, se pregătește un parteneriat special cu Insulele Capul Verde, în cadrul căruia cooperarea antidrog va fi unul din elementele esențiale. Cooperarea UE-Rusia în domeniul drogurilor înregistrează progrese pe plan operațional. Un memorandum de înțelegere privind schimbul de informații privind cele mai bune practici în materie de luptă împotriva toxicomaniei a fost semnat în octombrie 2007 între Serviciul federal de control al drogurilor al Federației Ruse și OEDT. Au avut loc reuniuni între Troika UE în materie de droguri și statele din Balcanii occidentali, Rusia, Afganistan, Statele Unite ale Americii și, pentru prima dată, Ucraina.

Grupul de la Dublin al principalelor țări donatoare rămâne un instrument util care permite statelor membre și Comisiei să analizeze și să schimbe opinii privind problematica drogurilor la nivel internațional. Președinții regionali ai Grupului de la Dublin ar trebui, cu toate acestea, să raporteze în ce măsură sunt puse în aplicare recomandările. În 2007, pentru prima dată, Grupul de la Dublin a invitat un terț, în cazul de față Iran, să participe la reuniunile sale.

Asistența acordată activităților și planurilor de acțiune antidrog, precum și sumele care le-au fost alocate cunosc o tendință ascendentă.

Până la sfârșitul anului 2005, proiectele de cooperare internațională ale UE în domeniul drogurilor au fost evaluate la aproape 760 milioane EUR, UE devenind astfel principalul actor al luptei antidrog la nivel mondial .

Până în prezent, mai puțin de jumătate din statele membre ale UE desfășoară proiecte de asistență cu țări terțe, Comisia Europeană, Regatul Unit și Germania reprezentând valoric mai mult de 80% din proiectele în curs.

Ajutorul financiar acordat de UE pentru lupta antidrog se concentrează în Afganistan, pentru care sunt destinate aproape două treimi din ajutorul extern total al UE (452 milioane EUR). Asistența acordată de CE strategiei de combatere a drogurilor se adresează dezvoltării socio-economice din mai multe provincii din nord și nord-estul țării prin intermediul dezvoltării rurale, mai ales prin aplicarea mijloacelor de subzistență alternative și prin intermediul unui ajutor acordat sectorului de sănătate. CE este unul din principalii donatori contribuind la Fondul fiduciar al legii și ordinii, Fondul fiduciar pentru reconstrucția Afganistanului și la un nou proiect de 200 milioane EUR în favoarea statului de drept, lansat în 2007.

Asistența oferită celor trei țări cultivatoare de coca din regiunea andină reprezintă aproape o treime din totalul finanțărilor externe ale UE (220 milioane EUR). Restul este diseminat în alte părți ale lumii, în special în regiunea mediteraneană și în cea balcanică, Asia de Sud-Est, Caucazul de Sud și în Asia Centrală și susține dezvoltarea alternativă (pentru care sunt destinate două treimi din totalul ajutoarelor) urmat de proiectele privind consolidarea instituțională , acțiunile coercitive și reducerea cererilor .

În 2006, linia bugetară pentru cooperarea nord-sud în lupta împotriva drogurilor, administrată de Comisie, a permis acordarea a peste 7,5 milioane EUR pentru a sprijini cooperarea de-a lungul drumurilor traficului de cocaină care pleacă din America Latină (ALC) prin Africa, inițiativei de parteneriat între orașele UE și cele ale ALC în domeniul reducerii cererii de stupefiante, unui proiect UE-ALC de schimb de informații, unei alte inițiative de reducere a cererii în spațiul sud-mediteranean, Orientul Mijlociu și Asia de Sud-Vest precum și unui studiu privind reducerea efectelor nocive în țările în curs de dezvoltare.

Mai multe inițiative mondiale, care sunt de asemenea finanțate de la linia bugetară 2006 și sunt toate puse în aplicare prin intermediul Oficiului ONU pentru combaterea traficului de droguri și prevenirea criminalității (UNODC), vizează, printre altele, finanțarea sistemului global de supraveghere a producției agricole, acordarea de sprijin procesului „Pactului de la Paris” și Forumului ONG-urilor privind drogurile din cadrul ONU precum și finanțarea unui grup de experți însărcinat cu consolidarea evaluării rezultatelor pe zece ani a sesiunii extraordinare a Adunării Generale a ONU (UNGASS) din 1998. Se acordă de asemenea asistență unui proiect lansat de UNESCO în 2005 în vederea ameliorării serviciilor și ajutorului pentru consolidarea serviciilor și capacităților oferite de ONG-uri în țările în curs de dezvoltare în domeniul reducerii efectelor nocive.

UE adoptă din ce în ce mai des o poziție comună în cadrul Comisiei pentru stupefiante a Organizației Națiunilor Unite (CND), așa cum rezultă din proiectul de rezoluție al UE privind identificarea surselor de precursori, utilizați în producția drogurilor ilicite, care a fost adoptat în cadrul celei de-a 50-a sesiuni a CND. Uniunea Europeană, acționând ca o entitate unică, a susținut alte 10 rezoluții ale CND în domeniul drogurilor.

UE intenționează să continue această coordonare benefică menținând o poziție comună privind evaluarea măsurilor adoptate în cadrul UNGASS din 2008, și urmările acestora în 2009.

Finanțarea acordată pentru UNODC în vederea creării unui grup de experți pentru evaluarea declarației adoptate în cadrul UNGASS din 1998, confirmă angajamentul luat de către UE pentru elaborarea și punerea în aplicare, la nivelul ONU, a politicilor antidrog din ce în ce mai documentate prin evaluări științifice și bazate pe cele mai fiabile dovezi disponibile .

3.5 Informare, cercetare și evaluare

Este mai important ca niciodată ca politicile antidrog să fie fondate pe date științifice fiabile. Această necesitate se traduce prin voința statelor membre de a intensifica cooperarea, la nivelul UE, în domeniul cercetării privind drogurile.

Contribuția Europol și OEDT la baza de cunoștințe a UE cu privire la fenomenul drogurilor continuă să fie de mare valoare pentru factorii de decizie și profesioniști. În 2006 și 2007 OEDT și Europol au prezentat o serie de rapoarte privind cererea și oferta de droguri în Europa, furnizând factorilor de decizie și agențiilor de implementare informații actualizate asupra situației fenomenului drogurilor și răspunsurile la această problemă.

Cu toate acestea, reprezentarea globală a cercetării privind drogurile în cele 27 de state membre rămâne complexă și fragmentată , neexistând o vedere de ansamblu a rețelelor de cercetare științifică și de cooperare și nici domenii actuale sau potențiale vizate de cercetarea privind drogurile. Comisia va realiza o analiză comparativă aprofundată a cercetărilor în domeniul drogurilor ilicite, a cărei publicare este prevăzută pentru 2008.

Centrul Comun de Cercetare al Comisiei (JRC) pune un accent mai puternic pe cercetările în materie de securitate în programul său de lucru 2007-2013. În 2007, a fost încheiat un acord la nivelul Comisiei pentru ca JRC să fie pus la dispoziția statelor membre ca o bază de cunoștințe pentru o eventuală rețea europeană în domeniul laboratoarelor medico-legale pentru determinarea profilului drogurilor ilicite . Această acțiune se va sprijini pe proiectele actuale și anterioare, finanțate de Comisie în acest domeniu.

Printre inițiativele Comisiei putem, de asemenea, cita proiectul DRUID, de studiere a comportamentului conducătorilor auto aflați sub influența drogurilor și proiectul EURITRACK (European Illicit Trafficking Countermeasure Kit), un proiect care are drept obiectiv dezvoltarea unei metode sigure și care nu provoacă efecte perturbatoare de detectare a substanțelor ilicite disimulate în containere.

Programul de prevenire și informare cu privire la consumul de stupefiante[20] (2007-2013) va continua finanțarea suplimentară a proiectelor și studiilor din domeniul reducerii cererii și analizei politicilor.

IV. CONCLUZII

Fără nici o îndoială, Strategia și Planurile de acțiune antidrog ale UE, în elaborarea politicilor și a procesului de punere în aplicare, creează o dinamică ce contribuie la apropierea statelor membre.

Raportul 2007 asupra stadiului progreselor pune în evidență două rezultate importante.

3. Se observă o convergență tot mai mare a politicilor antidrog în cadrul Uniunii Europene, luând în considerare modelele culturale și politice proprii fiecărui stat membru.

4. Abordarea fondată pe elemente concrete adoptată pentru Planul de acțiune ne permite să identificăm domeniile care necesită ameliorări.

Deși este prea devreme să anticipăm conținutul evaluării din 2008, putem deja constata următoarele tendințe:

- trebuie îmbunătățită colectarea sau partajarea datelor naționale, în special cele care privesc reducerea ofertei și a acțiunilor coercitive (astfel cum a reieșit în mod clar din primul raport anual din 2006);

- trebuie elaborată o metodă care să permită stabilirea unei corelații pozitive între acțiunile specifice prevăzute în Planul de acțiune și nivelurile și tendințele în materie de producție, comerț și consum de droguri;

- indicatorii care figurează în Planul de acțiune trebuie aliniați în mod adecvat: anumiți indicatori nu furnizează informații privind acțiunile la care se referă;

- în plus, lipsa informațiilor și a datelor referitoare la efectele acțiunilor asupra evoluției fenomenului drogurilor reflectă o problemă mai largă constituită de evaluarea incidenței acțiunilor publice în ceea ce privește problemele sociale specifice și complexe. Datele disponibile nu oferă întotdeauna o imagine clară care să ateste faptul că rezultatele Planului de acțiune ar fi avut un impact asupra problemelor pe care încearcă să le rezolve.

Comisia va continua să analizeze aceste probleme în cadrul evaluării finale a Planului de acțiune al Uniunii Europene în materie de droguri (2005-2008). Propunerea Comisiei privind viitorul Plan de acțiune al Uniunii Europene în materie de droguri (2009-2012) acordă o atenție sporită necesității unei congruențe stricte ale acțiunilor specifice cu indicatorii lor și instrumentele de evaluare.

Raporturile anuale privind Planul de acțiune al Uniunii Europene în materie de droguri pentru perioada 2006-2007 au întărit convingerea fermă a Comisiei că: politicile antidrog trebuie fondate pe baza celor mai bune date obiective disponibile pentru a fi eficace în special în raport cu costurile lor; politicile antidrog trebuie să reflecte valorile fundamentale pe care Uniunea Europeană s-a fondat; și, în sfârșit, că aceste politici trebuie să combine o acțiune coercitivă proporțională dar hotărâtă, împotriva comerțului și producției de droguri ilicite cu activități intense de prevenire, reducere a efectelor nocive, tratament și reabilitare. Aceasta este datoria noastră față de cetățenii europeni.

Comisia recomandă Consiliului să aprobe prezentul raport asupra stadiului progreselor.

[1] Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate, 2007

[2] Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie, 2007

[3] CORDROGUE 77, 22.11.2004

[4] COM(2005) 184 final, 10.5.2005.

[5] JO C 168, 8.7.2005

[6] SEC (2006) 1803

[7] CORDROGUE 32, 4.6.2007

[8] Un indicator este un instrument prin care se măsoară progresul sau realizarea unei acțiuni sau a unui obiectiv.

[9] Un instrument de evaluare reprezintă un mijloc prin care se poate verifica acest progres sau realizarea punerii în aplicare a unei acțiuni.

[10] COM(2007) 199 final

[11] CORDROGUE 43, 2.7.2007

[12] JO L 271, 9.10.2002

[13] JO L 257, 3.10.2007

[14] JO L 412/1, 30.12.2006

[15] 13618/01 STUP 29

[16] JO L 271, 24.10.2000

[17] JO L 58, 24.2.2007

[18] 2005/387/JHA, 10.5.2005

[19] Documentul 14366/3/05 REV 3 al Consiliului, 30.11.2005

[20] JO L 257, 3.10.2007