[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 6.11.2007

COM(2007) 649 final

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU

Intensificarea luptei împotriva terorismului

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU

Intensificarea luptei împotriva terorismului

I. Ameninţarea

Terorismul are, în zilele noastre, un caracter internaţional. Deşi s-au făcut progrese importante în lupta împotriva ameninţărilor teroriste la nivel mondial şi în UE, există încă o ameninţare globală din partea terorismului internaţional. Structurile teroriste se adaptează în permanenţă la măsurile antiterorism adoptate pe plan global. Grupările teroriste pot fi răspândite în diferite ţări şi acţionează dincolo de graniţele tradiţionale ale statelor, exploatând marele potenţial al tehnologiilor comunicaţiilor cum ar fi internetul şi telefonia mobilă pentru a-şi atinge scopurile maliţioase. Teroriştii folosesc internetul în mod obişnuit pentru difuzarea propagandei, pregătire, îndoctrinare, recrutare şi strângerea de fonduri. Anumite organizaţii teroriste folosesc, de asemenea, internetul pentru a planifica operaţiunile şi pentru a face publicitate atentatelor revendicate .

Această ameninţare constituie o provocare majoră pentru Uniunea Europeană şi statele membre. Europol şi Eurojust pot – şi ar trebui – să îşi asume un rol în combaterea acestei ameninţări, dar cooperarea între statele membre şi serviciile naţionale ale acestora este crucială. Acest tip de cooperare s-a îmbunătăţit enorm în ultimii ani ca urmare a ameninţării comune împărtăşite.

Teroriştii vor lovi oricând, oriunde şi cu orice mijloace pe care le consideră a avea cel mai mare impact. În zilele noastre există arme chimice, biologice, radiologice şi nucleare. Cu excepţia materialului nuclear, acestea sunt relativ ieftine, iar echipamentul militar tradiţional este în mare măsura ineficient în contracararea lor.

Nu ne putem permite să ne complăcem în această stare de lucruri. Comportamentul locuitorilor din oraşele noastre care au fost ţinta unor atentate teroriste în ultimii ani este un exemplu pentru noi toţi. Păstrându-şi curajul şi optimismul, ei continuă să susţină şi să se bucure de drepturile fundamentale care stau la baza societăţilor noastre fiind în acelaşi timp conştienţi de faptul că elementele radicale pot pune la cale atentate. Trebuie să găsim un echilibru între a fi conştienţi de acest risc, a lua măsurile adecvate şi proporţionale pentru a preveni materializarea acestuia şi a nu-l lăsa să ne afecteze viaţa de zi cu zi. Unul din principalele scopuri ale teroriştilor este de a submina societatea.

II. Contextul acţiunii la nivelul UE: măsuri cheie

Uniunea Europeana sprijină statele membre în lupta împotriva ameninţării globale. Numai lucrând împreună pentru rezolvarea acestei probleme de interes comun vom reuşi să ne protejăm cetăţenii. Nu putem să ne aşteptăm să fim în siguranţă fără a ne asuma responsabilitatea de a asigura securitatea.

Europa este, aşadar, un furnizor de securitate care poate şi care ar trebui să facă mai mult. Nu putem considera valorile şi modul nostru de viaţă ca fiind intangibile – ele reprezintă ceva fragil care trebuie protejat în permanenţă. Trebuie să luptăm împotriva terorismului respectând pe deplin drepturilor fundamentale. Teroriştii ameninţă drepturile noastre fundamentale. Comisia îşi manifestă angajamentul deplin pentru protejarea şi promovarea drepturilor fundamentale. Trebuie să elaborăm măsuri de securitate necesare şi legale ţinând cont de aceste drepturi.

Pe întreg teritoriul UE, trebuie să ne unim împotriva terorismului. Trebuie să lucrăm solidar. Terorismul reprezintă o ameninţare pentru noi toţi – pentru securitatea, modul de viaţă şi idealurile noastre. Avem nevoie de un răspuns comun la o provocare comună.

Ameninţările teroriste ar trebui abordate în principal la nivel naţional – chiar dacă ştim că ameninţarea prezentă este în principal la nivel internaţional. Activitatea la nivelul UE completează aceste eforturi şi este construită în jurul prevenirii, protecţiei, urmăririi penale şi răspunsului în cazul în care are loc un atentat. Aceste patru elemente formează nucleul Strategiei UE de combatere a terorismului, care a fost adoptată pentru prima dată în 2001 şi actualizată cel mai recent în decembrie 2005. Planul de acţiune pentru punerea în aplicare a strategiei a fost actualizat cel mai recent în primăvara anului 2007.

Dat fiind că terorismul este un fenomen global, UE cooperează îndeaproape cu ţări partenere şi organizaţii internaţionale în ceea ce priveşte legislaţia antiterorism, punerea în aplicare a legii şi cooperarea judiciară. Lupta împotriva terorismului sub toate aspectele ei este un punct important pe ordinea de zi a reuniunilor miniştrilor de justiţie şi afaceri interne cu partenerii strategici şi în alte astfel de foruri cum ar fi ONU şi G8. Această cooperare a avut ca rezultat principal acordurile cu Statele Unite şi Canada cu privire la transferul de date PNR (Passenger Name Record), ceea ce permite o mai bună identificare a ameninţărilor teroriste la adresa securităţii, asigurând în acelaşi timp protecţia datelor cu caracter personal. UE este un furnizor important de asistenţă tehnică pentru ţări terţe din întreaga lume oferindu-le sprijin în punerea în aplicare a Rezoluţiei 1373 (2001) a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite.

Strategia UE de combatere a terorismului defineşte modul în care UE poate contribui la lupta împotriva terorismului. Măsurile cheie identificate în Strategie includ:

- stoparea radicalizării violente;

- protecţia infrastructurii noastre critice;

- îmbunătăţirea schimbului de informaţii între autorităţile naţionale şi a cooperării între toate părţile interesate atunci când este necesar;

- reacţia la ameninţările neconvenţionale;

- îmbunătăţirea detectării ameninţărilor;

- privarea teroriştilor de resurse financiare;

- ajutarea victimelor;

- cercetarea şi dezvoltarea tehnologică.

În iunie 2006, Comisia a propus un cadru asupra modului de evaluare a politicilor în materie de libertate, securitate şi justiţie[1]. Evaluarea politicilor anti-teroriste este foarte importantă datorită schimbărilor care pot surveni în evaluarea ameninţării şi datorită impactului politicii asupra drepturilor fundamentale şi funcţionării pieţelor. Comisia va evalua în permanenţă politicile antiterorism adoptate şi măsurile propuse în pachetul adoptat astăzi.

RADICALIZAREA VIOLENTă

Înţelegerea motivaţiilor care stau in spatele activităţii teroriste este un element cheie al prevenirii. În prezent, Comisia elaborează o politică de identificare şi de abordare a factorilor care contribuie la radicalizarea violentă.[2] Cercetarea în acest domeniu complex este importantă şi Comisia finanţează studii, conferinţe şi proiecte pentru a împărtăşi experienţe şi pentru o mai bună înţelegere a problemei. De exemplu, în acest an au fost solicitate studii cu privire la factorii care duc la radicalizarea violentă, cu privire la ideologiile elementelor radicale şi metodele de recrutare folosite pentru a mobiliza susţinerea terorismului. Toate aceste activităţi au loc în contextul Strategiei şi Planului de acţiune specifice ale UE împotriva radicalizării. Strategia reaminteşte faptul că: „Aceste activităţi sunt susţinute de către Comisie prin canalizarea eficientă a politicilor sale, inclusiv prin investirea de fonduri pentru cercetare, organizarea de conferinţe, sprijin pentru educaţie şi contacte interculturale, precum şi prin monitorizarea la nivel paneuropean.”

PROTECţIA INFRASTRUCTURII CRITICE

Protecţia infrastructurii noastre critice, cum ar fi drumurile, căile ferate, podurile, infrastructurile de comunicaţii şi informaţii şi centralele electrice, este crucială. Există o puternică interdependenţă între aceste infrastructuri atât în interiorul UE cât şi la nivel global: gradul de securitate al fiecărui stat depinde de securitatea furnizată de celelalte state.

UE aduce un plus de valoare prin stabilirea de standarde minime de securitate şi eliminarea pe cât posibil a verigilor slabe şi a vulnerabilităţilor.[3] Acţiunea la nivelul UE sprijină statele membre, cu respectarea principiului subsidiarităţii. În cele din urmă, este responsabilitatea fiecărui stat membru să ia măsurile necesare pentru protecţia infrastructurilor critice în interiorul graniţelor naţionale ale acestora.

În prezent, se discută în cadrul Consiliului o propunere privind cadrul politic general pentru protecţia infrastructurii critice, iar Comisia îşi exprimă speranţa că, în curând, se vor obţine şi rezultate. Aceasta ne va permite să ne concentrăm asupra elementelor şi sectoarelor care necesită o mai mare atenţie.

SECURITATEA TRANSPORTULUI URBAN

Ca răspuns la apelul şefilor de stat şi de guvern din UE[4], Comisia a evaluat modul în care Comunitatea Europeană poate contribui cel mai eficient la protejarea transportului urban european[5] împotriva atentatelor teroriste.

Îmbunătăţirea securităţii sistemelor de transport urban, menţinând în acelaşi timp un serviciu complet şi fără restricţii, reprezintă o adevărată provocare. Cu foarte mici excepţii, echipamentele şi infrastructura corespunzătoare transportului urban nu au fost iniţial alese sau construite ţinând seama de aspectul securitate. Este necesară o cooperare strânsă la nivel european între statele membre şi toate autorităţile naţionale şi operatorii implicaţi în vederea atingerii unui grad înalt de securitate al sistemelor europene de transport urban. Pentru a facilita această cooperare, Comisia va institui un Grup de experţi în securitatea transportului urban care va lucra în strânsă legătură cu alte grupuri de lucru specifice instituite în cadrul politic general referitor la protecţia infrastructurii critice. Contextul acestei acţiuni specifice poate fi găsit în anexa la prezenta comunicare.

SCHIMBUL DE INFORMAţII

Schimbul de informaţii – cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale inclusiv protecţia datelor cu caracter personal – este esenţial. Propunerea PNR care este parte a prezentului pachet demonstrează acest lucru. Comisia a luat numeroase măsuri în această privinţă. Furnizorii de servicii internet şi de telecomunicaţii trebuie acum să păstreze datele pe care le deţin în conformitate cu Directiva privind păstrarea datelor. Primul pas spre consacrarea principiului disponibilităţii a fost făcut odată cu Tratatul de la Prüm: în curând, toate bazele de date ale statelor membre cu informaţii despre amprente digitale, ADN şi vehiculele înmatriculate vor fi accesibile autorităţilor din celelalte state membre.

Comisia intenţionează să finanţeze activităţi cu scopul realizării sau îmbunătăţirii acestora. S-a ajuns la un acord care permite autorităţilor de aplicare a legii să aibă acces la Sistemul de Informaţii privind Vizele (SIV) de îndată ce devine operaţional. Aceasta va permite poliţiei şi altor autorităţi de aplicare a legii, precum şi Europol, să consulte datele din Sistemul de Informaţii privind Vizele. SIV va stoca date privitoare la vizele de şedere sau de tranzit în spaţiul Schengen pentru un număr de până la 70 milioane de persoane. Aceste date vor include fotografia şi cele zece amprente digitale ale solicitantului. SIV va deveni cel mai mare sistem care conţine cele zece amprente digitale din lume.

Toate aceste evoluţii trebuie să fie susţinute de un cadru legislativ solid privind protecţia datelor. Se preconizează că discuţiile privitoare la decizia-cadru propusă de către Comisie se vor finaliza de către Consiliu în mod satisfăcător până la sfârşitul acestui an.

ARME CHIMICE, BIOLOGICE, RADIOLOGICE şI NUCLEARE (CBRN)

Deşi explozivele sunt armele folosite cu precădere de terorişti, este, de asemenea, esenţial să împiedicăm accesul teroriştilor la armele CBRN. Unele dintre aceste arme au capacitatea de a infecta mii de oameni, de a contamina solul, clădirile şi mijloacele de transport, de a distruge agricultura şi de a infecta populaţiile de animale, afectând toate componentele lanţului alimentar. În iulie 2007, s-a adoptat o carte verde privind pregătirea pentru ameninţările biologice.

Sunt organizate seminarii cu specialişti în domeniile aplicării legii, medical şi ştiinţific pentru a elabora un ghid de bune practici privind pregătirea şi răspunsul în cazul situaţiilor de urgenţă. Provocarea constă în a reuni autorităţile active în diferite domenii: vama, poliţia, armata, bio-industria, serviciile medicale, instituţiile academice şi institutele de cercetare biologică. De asemenea, Comisia reuneşte expertize în domeniul radiologic şi cel nuclear. Teama de bombe „murdare” şi de terorismul nuclear continuă să preocupe societatea noastră şi pe cei responsabili cu protecţia ei. Teroriştii şi alte elemente criminale şi-au arătat deja interesul în acest sens. Gradul de interconectare al economiilor şi societăţilor din ziua de astăzi nu asigură doar baza pentru dezvoltarea şi cooperarea la nivel global ci, în acelaşi timp, facilitează traficul ilicit de materiale radioactive şi nucleare. Comisia intenţionează să prezinte un pachet de propuneri de politică privind armele CBRN la începutul anului 2009.

TEHNOLOGII DE DETECTARE

Tehnologiile de detectare fiabile, testate, accesibile, disponibile şi recunoscute reciproc reprezintă o componentă indispensabilă a acţiunii de contracarare a terorismului. Noile tehnologii nu ar trebui să fie rezervate doar teroriştilor. Instrumentele de detectare joacă un rol crucial în activitatea autorităţilor de securitate. Colaborarea cu sectorul privat este esenţială iar Comisia facilitează acest lucru. În anul 2006, a fost publicată o carte verde privind tehnologiile de detectare, iar răspunsurile sunt în curs de analizare. Aspectele referitoare la detectare constituie, de asemenea, un element fundamental în planul de acţiune al UE privind materialele explozive, care a fost adoptat ca parte a acestui pachet.

PRIVAREA TERORIşTILOR DE RESURSE FINANCIARE

Trebuie menţinute şi întărite eforturile pentru privarea teroriştilor de resurse financiare. A fost deja adoptată legislaţia comunitară, însă apare din ce în ce mai frecvent nevoia de a prevedea acţiuni nelegislative mai vaste, cum ar fi măsurile de transparenţă, pentru a se asigura că statele membre ale UE deţin instrumentele necesare pentru a lupta împotriva finanţării terorismului. Comisia continuă să conlucreze cu statele membre pentru a îmbunătăţi modalităţile de îngheţare şi confiscare a activelor teroriştilor şi a bunurilor conexe unor infracţiuni precum şi în vederea stabilirii de standarde minime comune de formare a inspectorilor financiari, promovând, în acelaşi timp, cooperarea eficientă între unităţile de informaţii financiare la nivelul UE.

VICTIME ALE TERORISMULUI

Comisia îşi manifestă angajamentul pentru promovarea sprijinului şi solidarităţii cu victimele terorismului.

Comisia acordă ajutor financiar[6] organizaţiilor care reprezintă interesele victimelor. Au fost finanţate proiecte transfrontaliere inovatoare cu scopul de a ajuta victimele, pe cât posibil, să revină la modul de viaţă avut înaintea atentatelor teroriste.

CERCETARE şI DEZVOLTARE TEHNOLOGICă

În 2004, Comisia a lansat o „Acţiune pregătitoare pentru cercetarea în domeniul securităţii” (PASR) cu o durată de trei ani. Având trei bugete anuale de 15 milioane €, acţiunea pregătitoare a reprezentat un prim pas către elaborarea unui nou capitol dedicat securităţii din cadrul celui de-al 7-lea Program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică (FP7).

Au fost finanţate 39 de proiecte[7] în cadrul PASR. Bazându-se pe PASR, Al 7-lea Program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică (FP7, 2007-2013) a înregistrat o creştere importantă a bugetului pentru cercetare în domeniul securităţii de până la 1,4 miliarde € incluzând tratarea unor subiecte cum ar fi detectarea explozibililor, protecţia împotriva terorismului CBRN, gestionarea situaţiilor de criză şi protecţia infrastructurii critice.

În paralel, a fost creat Forumul european pentru cercetare şi inovare în domeniul securităţii (ESRIF)[8]. ESRIF se va baza pe activitatea desfăşurată deja de Grupul personalităţilor[9] şi Consiliul consultativ european de cercetare în domeniul securităţii (CCECS)[10].

Obiectivul ESRIF este de a sprijini procesul decizional în materie de securitate civilă cu ajutorul unor tehnologii şi a unei baze de cunoştinţe corespunzătoare, prin stabilirea unei agende comune de cercetare în domeniul securităţii pe termen mediu şi lung care va implica toate părţile interesate la nivel european, atât din partea cererii, cât şi a ofertei. Această agendă ar trebui să conţină o foaie de parcurs a cercetării, bazată pe necesităţile viitoare ale utilizatorilor finali din sectorul public şi privat şi pe cele mai sofisticate tehnologii în materie de securitate.

Agenda comună de cercetare în domeniul securităţii îşi propune să devină documentul de referinţă pentru programarea activităţilor de cercetare în domeniul securităţii în următorii ani, la nivel naţional, regional şi industrial, ţinând cont de activităţile de cercetare care vor fi efectuate la nivel european aşa cum prevede cel de-al 7-lea Program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică. Comisia se va asigura că vor fi stabilite legăturile necesare între diferitele activităţi de contracarare a terorismului şi grupurile de lucru ESRIF corespunzătoare.

III. Un nou pachet de propuneri: intensificarea luptei împotriva terorismului

Diferitele componente ale pachetului răspund la apelurile clare de acţiune adresate Comisiei – în special în cadrul reuniunilor Consiliului European şi ale Consiliului JAI. Măsurile propuse sunt rezultatul unei activităţi atent pregătite care a implicat consultări ample cu părţile interesate, inclusiv reprezentanţi ai statelor membre, ONG-uri şi alte organizaţii din sectorul public şi privat. Atentatele dejucate recent în Germania, Danemarca şi Austria ne reamintesc tuturor faptul că, din nefericire, ameninţarea teroristă este încă reală şi că sunt necesare măsuri suplimentare pentru prevenirea acestora. Pe lângă punerea în aplicare a Strategiei UE de combatere a terorismului, măsurile preconizate contribuie, de asemenea, la punerea în aplicare a Strategiei globale a Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva terorismului, astfel cum a fost adoptată de Adunarea Generală în septembrie 2006.

Acest pachet de măsuri are ca scop îmbunătăţirea securităţii în Europa şi combaterea ameninţării teroriste prin următoarele mijloace:

- Luarea de măsuri împotriva celor care susţin terorismul. Diseminarea propagandei teroriste, instruirea teroriştilor, finanţarea terorismului, răspândirea de informaţii referitoare la fabricarea bombelor şi la explozibili şi incitarea publică la săvârşirea de infracţiuni de terorism ar trebui considerate infracţiuni, pasibile de sancţiuni penale adecvate pe tot cuprinsul Uniunii Europene. Propunerea de modificare a deciziei cadru din 2002 va garanta că toate statele membre definesc aceste fapte ca infracţiuni şi că aplică sancţiuni penale, inclusiv pedeapsa cu închisoarea, celor care le săvârşesc. În acest scop vor trebui să fie utilizate la maximum mandatele europene de arestare şi de obţinere a probelor.

- Măsuri practice pentru împiedicarea folosirii explozibililor Se vor iniţia numeroase acţiuni diverse în vederea împiedicării accesului teroriştilor la explozibili şi la materiale care ajută la fabricarea acestora şi în vederea îmbunătăţirii instrumentelor pe care autorităţile de aplicare a legii le au la dispoziţie pentru a preveni atentatele teroriste cu explozibili, achiziţionaţi pe diferite căi sau de fabricaţie artizanală. Acestea includ sisteme de alertare rapidă în cazul dispariţiei sau furtului de explozibili şi al tranzacţiilor suspecte, o reţea de experţi în înlăturarea şi dezactivarea bombelor şi verificarea personalului care lucrează în industria explozibililor. Cooperarea între sectoarele publice şi private este esenţială.

- Instituirea unui sistem european în vederea schimbului de date PNR („PNR”). Statele membre trebuie să colecteze aceste date, să le proceseze şi, atunci când este cazul, să facă schimb de informaţii cu celelalte state. PNR este asociat în principal negocierilor cu statele din afara UE, în special cu Statele Unite. Uniunea este o ţintă potenţială cel puţin în aceeaşi măsură ca şi Statele Unite. Datele PNR sunt importante deoarece experienţele din trecut arată că multe comploturi teroriste implică într-o anumită etapă deplasări între UE şi o ţară terţă.

- De asemenea, Comisia adoptă raportul său privind punerea în aplicare a prezentei decizii-cadru privind terorismul. Statele membre trebuie să acţioneze mai hotărât pentru a transpune sistemul adoptat în 2002 în legislaţiile naţionale pentru a sprijini activitatea poliţiei, procurorilor şi judecătorilor.

Concluzie:

Trebuie să continuăm să acţionăm la nivelul UE pentru a combate ameninţarea terorismului, concomitent cu dezvoltarea în mod corespunzător a dimensiunii externe a acestei politici. Nu există altă opţiune să acţionăm în acest sens datorită caracterului internaţional şi transfrontalier al ameninţării şi intereselor comune care există pe tot cuprinsul UE ca rezultat al dezvoltării reuşite a acesteia. UE aduce un plus de valoare prin sprijinirea statelor membre şi abordarea problemelor transfrontaliere. În cele din urmă, este responsabilitatea statelor membre să-şi protejeze cetăţenii. Politica de securitate trebuie să protejeze cetăţenii UE garantând, în acelaşi timp, respectarea drepturilor fundamentale. Terorismul reprezintă o provocare complexă, cu multiple faţete. Astfel, activitatea la nivelul UE urmăreşte să abordeze toate aspectele acestei provocări - prevenirea, protecţia, urmărirea penală şi răspunsul în cazul în care are loc un atentat. Pachetul de propuneri prezent demonstrează angajamentul Comisiei Europene de a continua să abordeze aceste provocări şi pune o piatră de temelie la întărirea apărării noastre împotriva terorismului.

ANEXĂ: Securitatea transportului urban

Transportul urban este extrem de complex, implicând numeroşi furnizori de servicii de transport, industrii de servicii locale şi milioane de pasageri zilnici. Este uşor accesibil, cu multiple opriri şi puncte de conexiune. În termeni de securitate, nu există în general o verificare a pasagerilor, iar controlul de acces este efectuat într-o măsură prea mică sau deloc. În plus, există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte evaluarea ameninţărilor şi vulnerabilitatea diferitelor modalităţi de transport. Datorită acestei complexităţi, nu este indicată o abordare unică a problemelor de securitate.

În prezent, securitatea transportului urban este asigurată de operatorii de transport şi de autorităţile locale şi naţionale. Deşi există prevederi europene privind aviaţia, transportul maritim şi transportul internaţional de mărfuri, nu există prevederi similare privind transportul urban. Mai mult, în timp ce măsurile privind transportul aerian şi maritim pot fi luate pe baza normelor stabilite în cadrul organizaţiilor internaţionale, în cazul transportului de pasageri urban nu există astfel de organizaţii internaţionale sau norme.

Astfel cum s-a menţionat la punctul 3 al prezentei comunicări, Comisia va institui un Grup de experţi în securitatea transportului urban care se va ocupa de aceste aspecte. Aceasta va permite schimbul de bune practici şi lecţii învăţate – atât pozitive, cât şi negative – în patru domenii principale: măsuri organizatorice ; supraveghere şi detectare ; echipamente şi instalaţii mai rezistente ; şi gestionarea incidentelor . Pe termen lung, aceasta ar putea duce la elaborarea de comun acord a unor criterii de securitate şi indicatori de referinţă care să permită autorităţilor şi operatorilor să realizeze autoevaluări şi să elaboreze planuri de securitate.

Comisia invită fiecare stat membru să desemneze un punct focal naţional care va facilita activitatea Grupului de experţi în securitatea transportului urban garantând astfel claritatea obiectivelor sale şi coerenţa contribuţiilor naţionale şi care va contribui, de asemenea, la analizarea progreselor înregistrate. Punctul focal ar trebui să fie un reprezentant al autorităţii competente pentru securitatea transporturilor din statul membru în cauză.

Atât statele membre, cât şi autorităţile şi operatorii de transport, sunt încurajaţi să introducă şi să testeze noi concepte, noi tehnologii şi noi soluţii informatice în domeniul securităţii. Toate lecţiile învăţate pot fi de un real folos Comunităţii dacă sunt împărtăşite tuturor prin intermediul Grupului de experţi în securitatea transportului urban şi a unui registru tehnologic european sau prin intermediul sesiunilor de formare la locul de muncă organizate în cadrul cooperării dintre operatorii de transport. În plus, Comisia va stabili o listă permanentă cu proiectele de cercetare şi de dezvoltare din aceste domeniu aflate în desfăşurare, care beneficiază de fonduri publice şi care încurajează punerea accentului pe factorul uman şi pe noile tehnologii. Reprezentanţii vor fi încurajaţi să se implice în aceste activităţi şi să identifice, unde este cazul, noile necesităţi de cercetare în materie de securitate.

În cele din urmă, Comisia va lua toate măsurile necesare pentru a încuraja includerea în proiectele de transport urban finanţate de Uniunea Europeană, atunci când este necesar, a unei dimensiuni de securitate adecvată.

[1] Comunicarea privind evaluarea politicilor UE în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei [(COM (2006)332)] din 28 iunie 2006.

[2] A se vedea, de exemplu, Comunicarea Comisiei COM(2005)313 din septembrie 2005.

[3] La 12 decembrie 2006, Comisia Europeană a adoptat o Comunicare privind un Program european pentru protecţia infrastructurii critice (EPCIP) COM(2006)786 final şi o propunere de Directivă privind identificarea şi desemnarea infrastructurilor critice europene şi evaluarea necesităţii de a îmbunătăţi protecţia acestora COM(2006) 787 final.

[4] Consiliul Uniunii Europene - Declaraţia din 29 martie 2004 privind combaterea terorismului (Document 07906/04)

[5] Definit ca transport terestru de pasageri, realizat cu ajutorul autobuzelor, trenurilor de suprafaţă sau subterane, şi tramvaielor („trenurile uşoare”).

[6] Decizia din 12 februarie 2007 a Consiliului de constituire, pentru perioada 2007-2013, a programului specific „Justiţie penală” ca parte a programului general „Drepturi fundamentale şi justiţie”

[7] O descriere a celor 39 de proiecte de cercetare PASR, inclusiv rezultatele finale şi intermediare, este disponibilă la adresa internet: http://ec.europa.eu/enterprise/security/articles/article_2007-02-23_en.htm

[8] Crearea ESRIF a fost anunţată în Comunicarea Comisiei privind dialogul public-privat în domeniul cercetării şi inovaţiei europene în materie de securitate [(COM(2007)511 final] din 11.9.2007.

[9] „Grupul personalităţilor” (GoP) a fost înfiinţat în 2003. În raportul său final (Cercetare pentru o Europă sigură: Raportul Grupului personalităţilor cu privire la cercetarea în domeniul securităţii, 15 martie 2004, http://ec.europa.eu/enterprise/security/doc/gop_en.pdf.), GoP a recomandat lansarea unei teme de cercetare în domeniul securităţii în cadrul celui de-al 7-lea Program-cadru, cu un plafon minim de 1 milion € pe an, precum şi crearea Consiliului consultativ european de cercetare în domeniul securităţii (CCECS).

[10] CCECS a fost instituit prin Decizia 2005/516/CE a Comisiei din 22 aprilie 2005 şi şi-a publicat raportul final la 22 septembrie 2006. Raportul recomandă lansarea unei cercetări pluridisciplinare orientate către un obiectiv precis. Aceasta ar trebui să-i asocieze pe utilizatorii finali şi pe furnizori pentru definirea şi executarea proiectului. Raportul a identificat o serie de domenii, inclusiv cel al securităţii infrastructurilor, în care trebuie stimulată inovarea şi îmbunătăţită utilizarea cercetării în produsele şi serviciile furnizate. În cele din urmă, raportul CCECS a sugerat, de asemenea, „crearea unui Comitet european pentru securitate (ulterior ESRIF), pentru a promova un dialog mai susţinut şi o viziune comună asupra necesităţilor Europei în materie de securitate. Comitetul ar trebui să reunească, într-un mod nebirocratic, înalţi reprezentanţi cu autoritate ai comunităţilor publice şi private pentru a elabora împreună o agendă strategică în materie de securitate şi pentru a acţiona ca un potenţial organism de referinţă pentru punerea în aplicare a iniţiativelor şi programelor existente”.