[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 10.10.2007

COM(2007) 574 final

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR

Concluziile consultării privind politica maritimă europeană

{COM(2007) 575 final}{SEC(2007) 1278}{SEC(2007) 1279}{SEC(2007) 1280}{SEC(2007) 1283}

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR

Concluziile consultării privind politica maritimă europeană

1. Introducere

Consultarea de un an privind o politică maritimă a Uniunii Europene a fost lansată la 7 iunie 2006 cu adoptarea Cărţii verzi privind politica maritimă.

Acest proces de consultare este rezumat în continuare. A suscitat o reacţie extraordinară. Atât domeniul de aplicare, cât şi amploarea participării la procesul de consultare sunt fără precedent. În plus faţă de contribuţiile primite din partea tuturor instituţiilor europene, un număr de parlamente naţionale şi unele parlamente regionale au transmis direct Comisiei observaţii privind Cartea verde. Printre părţile interesate şi cetăţenii care au transmis observaţii, se numără guverne ale unor ţări terţe, persoane fizice, reprezentanţi ai oamenilor de ştiinţă şi ai academiilor, societăţi comerciale, organizaţii neguvernamentale şi reprezentanţi ai mediului de afaceri. Un număr foarte semnificativ de reţele sau organizaţii de proiect active în elaborarea de proiecte pentru zonele de coastă şi maritime au răspuns cu observaţii detaliate, în acelaşi mod reacţionând şi oraşe sau regiuni de coastă cu interese în domenii specifice, precum turismul.

S-au primit peste 490 de contribuţii şi au avut loc peste 230 de evenimente în cadrul cărora politica maritimă a fost discutată cu părţile interesate.

Detalii privind contribuţiile, inclusiv referinţe detaliate, pot fi găsite în următoarele documente:

- Un raport detaliat privind procesul de consultare, care va fi pus la dispoziţie pe site-ul Afacerilor Maritime (http://ec.europa.eu/maritimeaffairs/);

- Textul contribuţiilor în sine, disponibile pe site-ul Afacerilor Maritime (http://ec.europa.eu/maritimeaffairs/post_green_en.html).

2. TEMELE PROCESULUI DE CONSULTARE

2.1. O politică maritimă integrată: căutarea valorii adăugate

Părţile interesate sunt în favoarea unei abordări integrate a politicii maritime în Uniunea Europeană, deoarece aceasta integrează necesităţile şi preocupările sectoarelor conexe, care sunt în prezent tratate în activităţi politice separate. Aceasta poate duce la măsuri contradictorii, sau la îngrijorarea privind posibilitatea ca o parte interesată să fie luată în considerare într-o zonă şi în alta – nu. Impactul măsurilor de protecţie a mediului privind expansiunea porturilor este citată de industria portuară ca fiind un exemplu deosebit de clar al acestui fapt. Majoritatea părţilor interesate se aşteaptă la un impact benefic al unei integrări mai accentuate a politicilor.

Reunirea mai multor părţi interesate şi actori reprezintă un alt argument în favoarea unei abordări globale. Părţile interesate indică exemple specifice de integrare la faţa locului.

Autorităţile regionale descriu cooperarea existentă. Aceştia au salutat oportunităţile de creare de noi contacte şi de cooperare între niveluri regionale, naţionale şi europene. Au cerut, de asemenea, o mai mare vizibilitate a preocupărilor regiunilor.

Procesul de consultare confirmă dorinţa de a dezvolta o relaţie între cei care trăiesc şi lucrează în contact zilnic cu marea, printre care se numără marinari şi pescari, precum şi alte sectoare economice conexe. Acesta confirmă potenţialul de dezvoltare a responsabilităţii comune pentru durabilitate. Un exemplu în acest sens este rolul pescarilor, a căror legătură de o viaţă cu marea poate fi extinsă şi redefinită prin punerea lor în contact cu alte activităţi, precum turismul şi protecţia mediului.

În unele zone, părţile interesate indică avantajele economice ale integrării. Instrumentele pentru integrarea colectării şi a utilizării de date pot furniza o adevărată valoare adăugată. Operatorii indică necesitatea integrării de sisteme şi standarde în domeniul monitorizării şi supravegherii maritime. Cercetătorii indică beneficiile economice ale utilizării combinate a bunurilor costisitoare pentru activitatea lor.

Deşi există câţiva critici ai unei abordări integrate, există cei care fac distincţia între abordare şi instrumente. Aceştia cer ca elaborarea unei abordări integrate să nu ducă la o re-reglemetare, suprareglementare sau supracentralizare din partea UE. Un număr semnificativ nu doresc modificarea competenţelor existente printr-o politică integrată.

2.2. Cine face ce: subsidiaritate înseamnă responsabilitate

Cartea verde privind politica maritimă se referă la subsidiaritate ca fiind unul dintre fundamentele abordării sale integrate. Pentru aceasta, este necesar ca deciziile şi măsurile luate să fie cât mai apropiate de oamenii şi zonele vizate, iar în procesul decizional să se utilizeze expertiza existentă.

Răspunsul la Cartea verde confirmă opinia Comisiei privind necesitatea ca o Politică maritimă europeană să fie elaborată pe baza distribuţiei existente a competenţelor pe teritoriul UE. Rolul Uniunii Europene este văzut mai degrabă ca facilitator decât ca integrator în sine.

Unul dintre cazurile în discuţie este cel al planificării spaţiale: multe părţi interesate din toate sectoarele sunt de acord cu utilitatea generală a unei astfel de planificări. Majoritatea indică faptul că planificarea spaţială este de competenţa statului membru, dar indică necesitatea continuităţii transfrontaliere şi a diseminării celor mai bine practici.

Un alt exemplu este discuţia în legătură cu activităţile în larg ale guvernelor: Paza de coastă europeană se bucură de un sprijin redus, dar există interes în legătură cu cooperarea între organismele statelor membre pentru atingerea unor obiective similare fără modificarea competenţelor.

S-a subliniat mult necesitatea ca politicile existente şi cadrul legal existent să fie mai bine puse în aplicare şi să interacţioneze într-un mod mai coerent. Aceasta include acordarea unei mai mari atenţii evaluării impactului. În plus, au fost făcute apeluri în favoarea iniţiativelor specifice de reglementare în scopul eliminării lacunelor din legislaţia europeană.

Procesul de consultare accentuează complexitatea activităţilor maritime europene. Această complexitate necesită atât o perspectivă globală, cât şi soluţii personalizate care ţin seama de specificul regional, de necesităţile părţilor interesate în cauză şi de experienţa acestora.

Regiunile de coastă sunt direct afectate de politicile maritime. Participarea largă a organismelor guvernamentale locale şi regionale indică un entuziasm pentru învăţarea de la alţii, pentru împărtăşirea experienţei şi pentru aducerea de contribuţii prin idei.

Sectorul industrial în cauză cere mai puţină reglementare şi mai multă autoreglementare. Aceasta sugerează faptul că autoreglemetarea ar putea să nu fie optimă peste tot, dar efectul pozitiv al recompensării rezultatelor bune şi a celor mai bine practici poate susţine punerea în aplicare a normelor existente şi poate pregăti baza îmbunătăţirii standardelor cu care majoritatea va fi de acord atunci când sunt propuse.

Procesul de consultare subliniază importanţa implementării şi a aplicării normelor. Sentimentul de proprietate şi sentimentul unei responsabilităţi comune pot îmbunătăţi implementarea şi aplicarea – concluzia este că, atât subsidiaritatea, cât şi implicarea părţilor interesate vor avea un rol important în viitoarele iniţiative privind politica maritimă a UE.

Dezbaterea a subliniat sentimentul de proprietate pe care îl au părţile interesate în legătură cu elementul cu care a contribuit fiecare la mecanismul maritim. Politica maritimă europeană ar trebui să aibă ca scop asamblarea şi adaptarea tuturor elementelor mecanismului pentru ca acesta să funcţioneze, dar nu ar trebui să aibă ca scop reproiectarea fiecărui element.

În concluzie, dezbaterea în legătură cu competenţele confirmă evaluarea care se află la baza Cărţii verzi, prin demonstrarea angajamentului tuturor celor implicaţi faţă de elementele care le aparţin din Europa maritimă. O politică maritimă europeană nu poate avea succes decât dacă direcţionează acest angajament – asigurându-se că fiecare parte interesată îşi asumă o responsabilitate proporţională şi se implică acest în proces.

2.3. Oceanul planetar: probleme şi responsabilităţi globale

Pe durata procesului de consultate, a ieşit în evidenţă natura globală a activităţilor maritime, precum navigaţia şi pescuitul. Mai multe părţi interesate au considerat că UE ar trebui să promoveze măsuri de protejare a ecosistemului global, inclusiv a celui din largul mării.

În acest caz, majoritatea părţilor interesate convin asupra necesităţii existenţei unor norme şi standarde multilaterale, precum şi asupra necesităţii implementării şi a aplicării lor. Opiniile în legătură cu modul în care se poate realiza aceasta diferă; unii insistă asupra elaborării standardelor exclusiv în contextul multilateral şi se opun elaborării iniţiale de către UE a standardelor. Totuşi, un număr semnificativ de părţi interesate cred că UE are un rol important de jucat prin puterea exemplului.

Există un acord în ceea ce priveşte beneficiile oferirii unui exemplu bun de către UE. Cu toate acestea, acele părţi interesate a căror competitivitate depinde de condiţiile de concurenţă echitabilă se opun acţiunii de reglementare din partea UE, care devansează reglementarea în organismele internaţionale.

Procesul de consultare confirmă faptul că nu există nicio cale de evitare a aspectelor internaţionale şi multilaterale ale afacerilor maritime. Uniunea Europeană trebuie să ţină seama de organizaţiile internaţionale şi de normele pe care acestea le stabilesc. Părţile interesate sunt de acord cu o abordare integrată a aspectului internaţional al politicii maritime pentru UE, dar insistă asupra discutării fiecărui caz în funcţie de specificul acestuia. Părţile interesate susţin valorificarea instrumentelor şi metodelor existente, precum şi elaborarea de soluţii cu valoare adăugată în funcţie de fiecare caz în parte.

Puterea exemplului înseamnă, de asemenea, un comportament bun în cazurile în care au fost deja stabilite norme. Părţile interesate menţionează, ca având aceeaşi importanţă, necesitatea de a consolida implementarea şi aplicarea normelor internaţionale de către state membre ale UE şi ţări terţe. Aceasta a avut ca rezultat propuneri de dialog, sprijin şi dezvoltare a capacităţilor cu vecinii UE şi alţi parteneri.

Politica europeană de vecinătate a fost subliniată în mod particular, dar nu în mod exclusiv, de către cei interesaţi de zona mediteraneană. Multe părţi interesate susţin importanţa acordată în cadrul Cărţii verzi includerii vecinilor în activităţile privind o politică maritimă integrată.

Procesul de consultare confirmă prin urmare importanţa dezvoltării unei dimensiuni internaţionale a Politicii maritime europene. Părţile interesate doresc să se asigure că actualul sistem este utilizat în cel mai înalt grad înainte de testarea unor noi soluţii.

2.4. Utilizarea durabilă a resurselor: semnificaţia gestionării reuşite

Legătura explicită stabilită în Cartea verde între competitivitate şi durabilitate a fost confirmată în procesul de consultare. Acest proces a demonstrat, de asemenea, faptul că părţile interesate sunt conştiente că această legătură trebuie să fie pozitivă dacă dorim să asigurăm utilizarea în continuare a mărilor şi oceanelor fără a le reduce valoarea pe care o au pentru europeni şi umanitate

2.4.1. Competitivitatea

Procesul de consultare subliniază gradul în care prosperitatea Europei se bazează pe disponibilitatea unor servicii navale sigure şi eficiente. Eficienţa este esenţială pentru competitivitatea UE într-o lume în continuă globalizare.

Părţile interesate sunt de acord că serviciile de transport şi porturile europene reprezintă sectoare cu un potenţial de creştere ridicat şi elemente cheie ale Strategiei de la Lisabona pentru transformarea Uniunii Europene în cea mai competitivă entitate comercială din lume.

Părţile interesate sunt, de asemenea, de acord că performanţele internaţionale şi interne ale UE în sectoarele maritime au la bază calitatea superioară asigurată – nu preţurile mai scăzute.

Succesul industriilor maritime din UE depinde de capacitatea lor de a inova, fie aceasta în industriile constructoare de nave, logistice, de producţie a echipamentelor sau de servicii conexe. Acest fapt este important şi în alte sectoare maritime, cum ar fi turismul, care contribuie, de asemenea, la bunăstarea economică a regiunilor de coastă.

Comunicarea între diferite domenii industriale maritime a fost îmbunătăţită prin înfiinţarea de centre de activităţi ( clustere ) maritime pe întreg teritoriul Uniunii Europene, fapt care a stimulat performanţele industriei maritime.

Printre acestea se numără o componentă importantă de cercetare şi dezvoltare. Comunitatea ştiinţifică a fost foarte activă în elaborarea de propuneri pentru stabilirea unei legături mai bune între organisme ştiinţifice şi de cercetare maritime, pe de o parte şi tehnologie şi inovaţie, pe de altă parte.

Tehnologiile viitorului vor fi elemente esenţiale ale unei economii mai durabile, de exemplu pentru dezvoltarea energiei regenerabile, în special a energiei eoliene şi a valurilor. Pieţele pilot, ca biotehnologia marină, se bazează pe o susţinere ştiinţifică solidă.

Cunoaşterea înseamnă date. Procesul de consultare a dezvăluit un sprijin puternic pentru o mai bună colectare şi utilizare a datelor (în timp real şi de alt tip) privind mările şi oceanele, activităţile în şi în legătură cu acestea, precum şi pentru datele social-economice şi statistici privind regiunile de coastă şi economia maritimă.

Părţile interesate confirmă faptul că standardele reprezintă o preocupare majoră pentru ele. Sunt necesare standarde ridicate pentru a se asigura o calitate ridicată şi, prin aceasta, competitivitate şi standarde care susţin durabilitatea. Sectorul industrial vizat indică faptul că o competitivitate care se bazează pe standarde ridicate va funcţiona numai dacă aceste standarde sunt aplicate pe întreg teritoriul, asigurându–se condiţii de concurenţă echitabilă. Acesta a indicat, de asemenea, că abordările voluntare pot avea, uneori, rezultate mai bune decât reglementarea normativă. Multe părţi interesate au indicat faptul că ridicarea standardelor la nivel mondial poate necesita un rol conducător al UE. Alţii arată faptul că unii operatori pot prezenta siguranţă, dar mulţi sunt mai puţin scrupuloşi, iar aplicarea şi monitorizarea normelor rămân o necesitate.

Efectele neintenţionate ale reglementării sunt subliniate în domenii cum ar fi utilizarea navelor tradiţionale pentru turism, sau costurile inutile provocate navigaţiei europene de faptul că deplasările cu navele dintr-un port al unui stat membru UE în altul sunt întotdeauna considerate deplasări internaţionale chiar dacă încărcătura transportată este marfă cu liber de vamă pe piaţa internă.

Standarde mai ridicate înseamnă, de asemenea, standarde mai ridicate pentru personal de calitate. Mulţi operatori din UE au rezultate excelente în ceea ce priveşte recrutarea şi condiţiile de lucru, dar pot fi luate multe măsuri pentru a îmbunătăţi situaţia personalului din economia maritimă în vederea atingerii unui alt obiectiv: posturi de cea mai bună calitate pentru personalul de cea mai bună calitate. Părţile interesate indică faptul că există posibilităţi de îmbunătăţire a aptitudinilor şi formării, precum şi oportunităţi de combinare a aptitudinilor maritime tradiţionale cu cele moderne. Există divergenţe în ceea ce priveşte justificarea fiecărei excluderi în parte privind sectoarele maritime în legislaţia socială a UE, dar există consens în legătură cu necesitatea de a contribui la stabilirea de condiţii egale globale pentru acest sector, precum şi în legătură cu rolul pe care legislaţia UE îl poate avea în acest context.

Un mare număr de contribuţii arată că mobilitatea intersectorială, susţinută de formare şi calificări care se bazează pe necesităţile sectorului industrial vizat, precum opţiunile profesionale atractive, multisectoriale, este esenţială pentru competitivitatea sectoarelor maritime europene.

Independenţa operatorilor economici este citată ca argument împotriva susţinerii financiare publice a activităţilor economice. Cu toate acestea, părţile interesate insistă asupra condiţiilor-cadru de lucru adecvate şi astfel salută sprijinul guvernamental, de exemplu pentru standarde superioare, pentru asigurarea menţinerii de condiţii egale, precum şi de recompensare a comportamentului bun sau a acţiunilor în beneficiul comunităţii.

2.4.2. Durabilitatea

S-a pus foarte puţin în discuţie necesitatea de stabilire a unor zone marine protejate – dar există discuţii în legătură cu destinaţia lor. Fiecare parte la această dezbatere cere să mai fie ascultată, confirmând necesitatea unei coordonări şi a unei planificări în amonte în ceea ce priveşte organizarea spaţiului.

Starea mediului marin reprezintă o preocupare majoră. Ameninţările menţionate includ gradul de exploatare a resurselor vii prin pescuit excesiv şi schimbările climatice. Interfaţa între oceane şi climă este considerată o parte esenţială a politicii UE în domeniul climei.

Dezvoltarea biotehnologiilor marine sau a altor utilizări ale resurselor genetice este văzută ca o oportunitate, demonstrând necesitatea unei abordări integrate care să facă legătura între cercetare, durabilitate şi reglementare internaţională.

Părţile interesate arată că până la 80% din poluarea mediului marin are ca sursă uscatul şi cer mai multă acţiune în acest sens. Acest aspect este accentuat în special de către organizaţiile cu interese în Marea Baltică. Mulţi cer ca riscurile de mediu moştenite, precum epave sau rămăşiţe de muniţie de război să fie luate în considerare la planificarea de noi proiecte.

Un număr de părţi interesate subliniază importanţa Strategiei tematice pentru mediul marin ca pilon de mediu al Politicii maritime a UE. Se subliniază necesitatea adoptării rapide a propunerii de directivă privind strategia pentru mediul marin.

Se menţionează importanţa legăturilor între instrumentele de mediu existente şi implementarea strategiei tematice pentru mediul marin. Coerenţa şi compatibilitatea sunt subliniate ca fiind esenţiale pentru punerea în aplicare a tuturor acestor instrumente. Unele părţi interesate subliniază necesitatea de a depăşi cadrul Strategiei tematice pentru mediul marin pentru a cuprinde obiective mai largi de protecţie a mediului, în timp ce altele doresc să se asigure că impactul măsurilor economice şi al legislaţiei ţine seama în mod corespunzător de priorităţile economice.

Lucrul pe baza ecosistemelor şi a ecoregiunilor este fundamental pentru gestionarea durabilă a spaţiilor marine şi de coastă. Părţile interesate subliniază necesitatea cooperării între regiunile de coastă şi statele membre vecine, precum şi cu ţările vecine. Trebuie avute în vedere caracteristicile fiecărui ecosistem şi ale fiecărei ecoregiuni. Rolul important al convenţiilor maritime regionale este confirmat.

Operatorii subliniază beneficiile aduse de navigaţie mediului, precum şi potenţialul folosirii mai intense a transportului naval continental şi a intermodalităţii, comparate cu alte moduri de transport Cu toate acestea, poluarea atmosferică de către nave, dezasamblarea navelor, poluarea provocată de nave pe mare sunt confirmate de către părţile interesate ca subiecte de preocupare, dar nu există dezacorduri în ceea ce priveşte obiectivele. Operatorii se pronunţă în favoarea soluţiilor în context internaţional, adesea acceptând tacit faptul că acestea ar putea duce la întârzieri sau la adoptarea unor soluţii, mai puţin optime.

Autorităţile regionale, în special cele din zonele îndepărtate, sunt foarte conştiente de faptul că prosperitatea şi durabilitatea viitoare ale industriilor, cum ar fi turismul şi pescuitul – amândouă atât industriale, cât şi de agrement – se bazează pe regiuni de coastă intacte şi pe ecosisteme marine sănătoase.

Există multe voci care cer o integrare mai puternică a preocupărilor de mediu în cadrul activităţilor de pescuit, combinată cu o integrare mai puternică a activităţilor de pescuit în politica maritimă. Se accentuează necesitatea unei mai bune urmăriri a opiniei ştiinţifice în stabilirea cotelor comerciale de resurse halieutice, împreună cu aplicarea accentuată a abordării ecosistemice în cadrul activităţilor de pescuit. Gestionarea durabilă a activităţilor de pescuit necesită un sistem raţionalizat şi eficient de supraveghere, monitorizare şi aplicare. Stabilirea unei legături între cercetarea de mediu şi cercetarea în domeniul pescuitului va duce, probabil, la rezultate mai bune şi mai durabile. Părţile interesate indică faptul că impactul acvaculturii asupra ecosistemului în general trebuie înţeles mai bine.

Alte elemente semnalate sunt o mai bună formare, condiţii de muncă mai bune, precum şi oportunităţi de lucru mai bune pentru pescari. Fără îmbunătăţiri în aceste domenii, părţile interesate ne comunică faptul că elaborarea unei abordări durabile a activităţilor de pescuit nu este realistă: preocupările internaţionale majore, de exemplu pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat (INN) au legătură cu condiţiile de angajare şi de muncă, precum şi cu aplicarea legii.

Mulţi cer ca elaborarea instrumentelor să evalueze impactul inter-sectorial şi de mediu al activităţilor economice, pentru a permite o organizare şi planificare a activităţilor mai durabile. Multe părţi interesate subliniază expunerea tot mai mare la riscuri şi efecte ale schimbărilor climatice.

2.5. Gestionarea maritimă: instrumente comune pentru o politică comună

2.5.1. Planificarea spaţială

Părţile interesate accentuează necesitatea unei gestionări şi a unei planificări coordonate a utilizărilor concurente ale mărilor. Activitatea economică tot mai amplă şi tot mai interactivă, precum şi numărul tot mai mare de instrumente utilizate pentru asigurarea durabilităţii înseamnă că, fără instrumente integrate de planificare şi gestionare, dezvoltarea durabilă a relaţiei noastre cu mările şi oceanele va fi mult mai greu de realizat. Majoritatea părţilor interesate sunt de acord că planificarea spaţiului maritim ar fi un bun instrument de aplicat la nivelul UE, dar ar trebui să rămână o competenţă a statului membru.

În legătură cu acest concept, cu domeniul său de aplicare şi legăturile cu instrumentele existente (de exemplu gestionarea integrată a zonelor de coastă şi propunerea de Directivă privind strategia pentru mediul marin), opiniile diferă mult. Majoritatea părţilor interesate sunt de acord că abordarea ecosistemică ar trebui să susţină planificarea şi gestionarea mărilor noastre.

2.5.2. Datele şi supravegherea

Iniţiativa de elaborare a unei reţele europene de date este în general salutată de părţile interesate şi au fost formulate multe propuneri în legătură cu căile şi modalităţile practice de îndeplinire a aceste sarcini.

Una dintre sugestii este punerea la dispoziţie a acestor date prin intermediul unui instrument interactiv care să informeze cetăţenii europeni în legătură cu toate aspectele relaţiei Europei cu mările. În plus, datele privind, de exemplu, localizarea siturilor de patrimoniu poate, de asemenea, reduce riscurile pentru dezvoltatori, care pot planifica siturile pe care le vor evita sau aborda.

Supravegherea şi monitorizarea mai eficiente ale traficului maritim pot asigura aplicarea legii. Foarte puţine părţi interesate pun în discuţie potenţialul de realizare a unor economii prin standardizare, interconectare şi comunicare între sistemele sectoriale existente.

2.5.3. Finanţarea

Procesul de consultare a subliniat dificultatea identificării părţii din cheltuielile structurale ale UE care contribuie la realizarea obiectivelor politicii maritime.

De aici rezultă cererea părţilor interesate regionale, inclusiv a Comitetului Regiunilor, de elaborare a unor abordări specifice şi dedicate de finanţare în regiunile de coastă, printr-o mai mare transparenţă şi prin conectarea instrumentelor financiare existente, sub egida unui Fond European pentru Zonele de Coastă.

2.6. Europenii şi marea: participare şi implicare

Procesul de consultate privind politica maritimă a UE a trezit într-o măsură neaşteptată interesul părţilor interesate în afaceri maritime.

Contribuţiile cer consultare şi dialog, precum şi punerea la dispoziţia celor afectaţi de politia maritimă a unui volum mai mare de informaţii.

Actorii din domeniul economic salută principiul unei abordări integrate şi îşi exprimă speranţa că aceasta va duce la un proces de elaborare a politicilor şi o activitate de reglementare mai transparente şi mai eficiente în cadrul UE. Aceştia au menţionat elaborarea unei politici maritime integrate pe fondul unei economii maritime înfloritoare şi a unei activităţi navale şi portuare în continuă dezvoltare, solicitând crearea de legături solide între sectoare şi activităţile conexe sub forma centrelor de activităţi, inclusiv la nivelul UE.

Regiunile sunt susţinători entuziaşti ai unei abordări integrate. Acestea subliniază rolul de gazdă pentru economia maritimă al regiunilor de coastă, ca parte a mediului de coastă şi maritim şi dependente de gestionarea durabilă a regiunilor de coastă. Mai multe se aşteaptă să beneficieze de legătura dintre acţiunea la nivelul UE şi activităţile de pe teren în regiunile de coastă, precum şi de consolidarea implicării guvernelor statelor membre în acest proces.

Statele membre adoptă principiul gestionării integrate a problemelor maritime. Acestea privesc propunerea de elaborare a unei politici maritime integrate în contextul interesului pe care îl au în asigurarea dezvoltării stabile şi durabile a economiilor lor maritime şi a regiunilor de coastă. Acestea doresc ca o nouă politică maritimă să menţină procesele care funcţionează bine, acţionând ca un catalizator pentru practici mai bune.

Instituţiile şi organismele europene şi-au manifestat continuu susţinerea şi fac eforturi pentru depăşirea constrângerilor sectoriale în cadrul procedurilor pe care le aplică, pentru a permite formularea unei reacţii coordonate la Cartea verde. Acestea privesc proiectul politicii maritime europene pe fondul globalizării, al utilizării tor mai intense a mărilor şi oceanelor, al schimbărilor de mediu şi climatice, precum şi având în vedere necesitatea implicării depline a comunităţilor de coastă şi maritime. Unele dintre propunerile formulate de către instituţii depăşesc cadrul Cărţii verzi.

Cetăţenii şi societatea civilă răspund prin mesaje mixte. Există o anumită preocupare cu privire la faptul că UE nu ar trebui să preia competenţe naţionale sau locale, dar, în general, reacţiile oferă indicii în legătură cu preocuparea publicului pentru ecosistemul marin al planetei, precum şi cu impresia acestuia privind luarea de măsuri guvernamentale insuficiente împotriva practicilor care deteriorează ecosistemul marin.

ONG-urile de mediu cer ca UE să acţioneze în ceea ce priveşte planificarea spaţiilor maritime şi de coastă pentru a asigura punerea în aplicare a gestionării ecosistemice. Integrarea politicilor sectoriale reprezintă un mijloc de asigurare a integrării obiectivelor de mediu în toate sectoarele. Pe tot parcursul consultării, părţile interesate subliniază nevoia de a fi ascultate în permanenţă, inclusiv în timpul elaborării ulterioare şi a punerii în aplicare a politicii maritime a UE.

Lansarea unui proces de consultare privind politica maritimă a trezit, de asemenea, interesul celor care doresc să informeze şi să facă publice informaţii în legătură cu mările şi oceanele noastre. Gradul de conştientizare în rândul cetăţenilor UE privind regiunile de coastă şi ceea ce se află dincolo de acestea este considerat drept o susţinere acordată atât economiilor maritime, care depind, pentru a avea succes, de atractivitatea acestor regiuni, cât şi mediului marin, care depinde, pentru a fi conservat, de gradul de conştientizare în rândul cetăţenilor. Cu toate acestea, există un consens general asupra faptului că imaginea generală a sectoarelor maritime trebuie accentuată. Abundă ideile privind organizarea de schimburi de experienţă în domeniul celor mai bune practici, organizarea de conferinţe, implicarea experţilor din domeniul maritim, cum ar fi pescarii, sau elaborarea de proiecte la scară redusă având ca scop informarea comunităţilor locale sau a turiştilor.

În concluzie, procesul de consultare a dat ocazia descoperirii unei multitudini de idei şi manifestării dorinţei de participare la un proiect care este înţeles de majoritatea ca fiind pe termen lung şi având la bază cunoaşterea şi dezvoltarea constantă şi iterativă. Astfel, acesta a introdus nu numai ideea unei abordări integratoare a problemelor mărilor noastre, ci a deschis, de asemenea, calea unei noi modalităţi de elaborare a politicilor.

„Ocazia creată de dezbaterea politică privind elaborarea unei Politici maritime a UE a oferit cea mai bună oportunitate pe care am întâlnit-o vreodată în viaţă pentru aprecierea de către societate a semnificaţiei globale şi locale a oceanelor şi a rezultatelor cercetării şi inovaţiei marine” – Dr. Peter Heffernan, Director General, Irish Marine Institute, Galway