[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 30.7.2007

COM(2007) 454 final

RAPORTUL COMISIEI

către autoritatea bugetară privind garanţiile acoperite de bugetul general Situaţia la data de 31 decembrie 2006 {SEC(2007)1050}

CUPRINS

1. Introducere şi tipuri de operaţiuni acoperite 4

2. Noi temeiuri juridice 4

3. Evenimente survenite de la ultimul raport din 30 iunie 2006 5

4. Informaţii privind riscurile acoperite de buget 5

4.1. Definiţia riscului 5

4.2. Riscuri legate de statele membre 7

4.3. Riscuri legate de ţări terţe 8

4.4. Riscul global acoperit de buget 9

4.5. Evoluţia riscului 9

5. Deficite, activarea garanţiilor de la buget şi resturi de plată 10

5.1. Plăţi din resurse în numerar 10

5.2. Plăţi de la buget 10

5.3. Activarea fondului de garanţie 10

6. Fond de garanţie pentru acţiuni externe 10

6.1. Recuperare 10

6.2. Active la sfârşitul anului 10

6.3. Valoarea urmărită 11

7. Evaluarea riscurilor: Situaţia financiară şi economică a ţărilor terţe beneficiare ale celor mai importante operaţiuni de împrumuturi din partea Uniunii Europene 11

7.1. Introducere 11

7.2. Egipt 11

7.3. Turcia 11

7.4. Brazilia 12

7.5. Maroc 12

7.6. Tunisia 12

7.7. Africa de Sud 12

7.8. Liban 13

7.9. Iordania 13

7.10. Serbia şi Muntenegru 13

7.11. Ucraina 14

1. INTRODUCERE[1] şI TIPURI DE OPERAţIUNI ACOPERITE

Riscurile acoperite de bugetul Uniunii Europene („bugetul”) provin dintr-o serie de operaţiuni de creditare şi garantare care pot fi împărţite în două categorii: împrumuturi acordate de Comunităţile Europene în scopuri macroeconomice, adică împrumuturi pentru asistenţă macro-financiară (AMF) acordate ţărilor terţe şi împrumuturi acordate în scopuri microeconomice [împrumuturile Euratom şi creditarea externă acordată de Banca Europeană de Investiţii (BEI)[2]]. Aceste operaţiuni sunt acoperite din 1994 de fondul de garantare pentru acţiuni externe („fondul”)[3], care a fost instituit, printre altele, în vederea limitării impactului bugetar al cererilor de plată a garanţiilor acordate de la buget pentru operaţiunile de împrumut în ţările terţe. Dacă resursele fondului sunt insuficiente, se va recurge la buget.

Regulamentul Consiliului privind constituirea fondului („Regulamentul privind fondul”[4]), adoptat în 1994, a fost modificat pentru prima dată în 1999. Ca urmare a celei de-a doua modificări a regulamentului Consiliului adoptat în 2004 de către Consiliu, acoperirea fondului încetează dacă ţările terţe devin state membre. Bugetul acoperă în mod direct împrumuturi sau împrumuturi garantate statelor membre.

2. NOI TEMEIURI JURIDICE

În temeiul noului Cadru financiar, la 1 ianuarie 2007 a intrat în vigoare Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi o bună gestionare financiară[5]. În conformitate cu acest acord, planificarea fondului se realizează printr-o linie bugetară înscrisă la poziţia 4 (UE – actor la nivel mondial) şi nu printr-o rezervă constituită în acest scop, cum se proceda până atunci.

În conformitate cu Acordul interinstituţional, a fost necesară modificarea reglementării fondului pentru a reflecta anularea rezervei. În consecinţă, la 30 ianuarie 2007[6] Consiliul a adoptat un nou regulament, care aduce în plus fondului un mecanism nou, mai eficient, din punctul de vedere al utilizării mijloacelor bugetare. De asemenea, au fost îmbunătăţite transparenţa şi programarea tranzacţiilor bugetare[7]. Conţinutul prezentului raport a fost adaptat în consecinţă.

La 19 decembrie 2006[8], Consiliul a decis să acorde o nouă garanţie comunitară BEI pentru pierderile cauzate de împrumuturile şi garanţiile pentru împrumuturi privind proiectele extracomunitare. Garanţia comunitară este limitată la 65% din valoarea totală a creditului acordat şi a garanţiilor oferite în cadrul operaţiunilor de finanţare BEI, după scăderea sumelor plătite şi adăugarea tuturor sumelor conexe, cu un plafon maxim de 27 800 milioane euro pentru toată perioada 2007-2013. Decizia stipulează, de asemenea, adoptarea de către Comisie şi BEI a unui acord de stabilire a dispoziţiilor şi procedurilor detaliate privind garanţiile comunitare şi a unui acord de recuperare prin care se stabilesc prevederile şi procedurile legate de obligaţia BEI de a încerca să recupereze sumele plătite de Comunitate, în urma unui apel privind garanţiile comunitare.

Nu au existat noi decizii privind împrumuturile AMF sau Euratom în 2006.

3. EVENIMENTE SURVENITE DE LA ULTIMUL RAPORT DIN 30 IUNIE 2006

Nu s-au efectuat plăţi în cadrul împrumuturilor AMF în a doua jumătate a anului 2006[9].

În ceea ce priveşte împrumuturile Euratom, nu s-au efectuat plăţi în a doua jumătate a anului 2006. Plata primei tranşe de 39 milioane euro a avut loc în martie 2007, pentru finanţarea unei modernizări de siguranţă a unităţii 2 a centralei atomice de la Khmelnitsky şi a unităţii 4 a centralei atomice de la Rovno (K2R4) în baza acordului de împrumut din 2004 (echivalentul în euro al sumei de 83 000 000 USD).

4. INFORMAţII PRIVIND RISCURILE ACOPERITE DE BUGET

4.1. Definiţia riscului

Riscurile la care este supus bugetul provin din volumul impresionant de capital şi dobânzi în cazul operaţiunilor garantate.

Operaţiunile deficitare sunt acoperite din fond, atunci când au legătură cu ţările terţe (67% din volumul total al plăţilor restante garantate), şi direct din buget, când sunt implicate state membre (împrumuturi către sau în beneficiul proiectelor privind statele membre pentru celelalte 33% din volumul total al plăţilor restante). Cel mai mare procent de împrumuturi garantate privind statele membre este rezultatul recentelor runde de extindere. În temeiul articolului 1 alineatul (3) din regulamentul privind fondul, în momentul în care o ţară devine stat membru, riscul privind împrumuturile se transferă de la fond la buget.

În sensul prezentului raport, se utilizează două metode de evaluare a riscurilor suportate de buget:

- Metoda de calculare a volumului total al plăţilor restante privind operaţiunile în cauză la o anumită dată. Prin prezenta metodologie se calculează nivelul de risc suportat de buget la o anumită dată.

- Abordarea bugetară definită drept „riscul anual suportat de buget” se bazează pe calcularea sumei maxime pe care ar trebui să o plătească Comunitatea în cursul unui exerciţiu financiar, presupunând că toate împrumuturile garantate prezintă operaţiuni deficitare[10]).

Tabel 1: Totalul plăţilor restante acoperite începând cu 31.12.2006, în milioane euro |

Plăţi restante | Dobânzi produse | Total | % |

Statele membre |

AMF | 365 | 2 | 367 | 2% |

Euratom | 436 | 6 | 442 | 3% |

BEI | 4,482 | 42 | 4,524 | 28% |

Subtotal state membre | 5,283 | 50 | 5,333 | 33% |

Ţări terţe |

AMF | 604 | 6 | 610 | 4% |

Euratom | - | - | - |

BEI | 10,311 | 103 | 10,415 | 64% |

Subtotal ţări terţe | 10,915 | 110 | 11,025 | 67% |

Total | 16,198 | 159 | 16,358 | 100% |

* Inclusiv Bulgaria şi România, care s-au alăturat UE la 1 ianuarie 2007. |

Tabelele A1, A2, A3 şi A4 din documentul de lucru[11] anexat prezentului raport („Anexa”) conţin informaţii suplimentare privind aceste plăţi restante, în special în materie de plafoane, sume achitate sau rate de garanţie.

4.2. Riscuri legate de statele membre

Riscurile actuale în ceea ce priveşte statele membre sunt asociate cu împrumuturile acordate înainte de aderare.

În anul 2007, riscul suportat de buget în ceea ce priveşte statele membre va fi de 812 milioane euro, sumă care va acoperi şi Bulgaria şi România, care s-au alăturat UE la 1 ianuarie 2007. În tabelul 2 se arată că aceste două state sunt cotate pe primul şi pe al doilea loc în ceea ce priveşte plăţile restante.

Tabel 2: Clasificarea statelor membre în funcţie de expunerea privind riscul maxim suportat de buget în anul 2007 (milioane euro) |

Clasificare | Ţara | 2007 | % |

1 | România | 263.4 | 32.4% |

2 | Bulgaria | 155.7 | 19.2% |

3 | Republica Cehă | 102.2 | 12.6% |

4 | Polonia | 98.4 | 12.1% |

5 | Slovacia | 72.8 | 9.0% |

6 | Slovenia | 39.2 | 4.8% |

7 | Ungaria | 35.6 | 4.4% |

8 | Cipru | 15.7 | 1.9% |

9 | Lituania | 14.8 | 1.8% |

10 | Letonia | 8.5 | 1.0% |

11 | Estonia | 4.7 | 0.6% |

12 | Malta | 1.0 | 0.1% |

Total | 812.1 | 100% |

* State membre începând cu 1.1.2007. |

4.3. Riscuri legate de ţări terţe

În anul 2007, riscul maxim suportat de fond în ceea ce priveşte ţările terţe va fi de 1 203 milioane euro. Primele zece ţări în funcţie de totalul restanţelor sunt enumerate mai jos. Acestea reprezintă 78% din marja de risc suportată de fond în anul 2007. Situaţia economică a acestor ţări este analizată şi comentată în secţiunea 7.

Tabel 3: Clasificarea primelor zece ţări terţe în funcţie de expunerea privind riscul maxim suportat de buget în anul 2007 (milioane euro) |

Clasificare | Ţara | 2007 | % din marja maximă totală de risc |

1 | Egipt | 152.9 | 12.7% |

2 | Turcia | 151.0 | 12.6% |

3 | Brazilia | 130.3 | 10.8% |

4 | Maroc | 117.4 | 9.8% |

5 | Tunisia | 112.2 | 9.3% |

6 | Africa de Sud | 93.6 | 7.8% |

7 | Liban | 56.4 | 4.7% |

8 | Iordania | 44.8 | 3.7% |

9 | Serbia şi Muntenegru[12] | 43.5 | 3.6% |

10 | Ucraina | 36.8 | 3.1% |

Total | 939.0 | 78.0% |

Fondul acoperă împrumuturile garantate pentru 38 ţări şi 2 entităţi regionale, ultimul fiind scadent în 2035. Tabelul A2 din anexă conţine detalii privind fiecare ţară.

4.4. Riscul global acoperit de buget

În total, bugetul va acoperi în 2007 suma totală de 2015 milioane euro, reprezentând sumele datorate în cursul anului, din care 40% sunt datorate de statele membre (a se vedea tabelul A2 din anexă).

4.5. Evoluţia riscului

Riscul faţă de statele membre ar trebui să scadă în viitor, pe măsură ce împrumuturile sunt rambursate, iar statele membre nu contractează noi împrumuturi garantate de Euratom, AMF sau BEI (a se vedea graficul A1 din secţiunea 1.3 din anexă).

Împrumuturile AMF către ţări terţe fac obiectul unor decizii individuale ale Consiliului. În prezent, nu există noi propuneri din partea Comisiei privind acordarea împrumuturilor. Cu toate acestea, în 2007 Comisia poate iniţia o propunere de acordare a unui împrumut AMF de 50 milioane euro şi un ajutor nerambursabil de 30 milioane euro pentru Liban.

Împrumutul Euratom destinat statelor membre sau în anumite ţări nemembre eligibile (Federaţia Rusă, Republica Armenia, Ucraina) atinge un plafon de 4 miliarde euro, din care aproximativ 85% au fost deja folosiţi. Marja rămasă este de aproximativ 600 milioane euro.

În timpul mandatelor BEI 2000-2007 trebuie achitată suma de 9 830 milioane euro. De asemenea, la sfârşitul lui 2006 BEI nu a semnat niciun acord de împrumut în temeiul deciziei Consiliului privind o acţiune specială de împrumut pentru anumite tipuri de proiecte în Rusia, Belarus, Moldova şi Ucraina[13]. Plafonul acestei decizii este de 500 milioane euro, cu o rată a garanţiei de 100% şi expiră la 31 iulie 2007.

Cel mai important element care va afecta riscul pentru buget în viitor este garanţia acordată recent BEI de către Comunitate[14] în perioada care a început la 1 februarie 2007 şi s-a încheiat la 31 decembrie 2013 (cu posibilitatea unei extinderi de şase luni). Garanţia comunitară este limitată la 65% din valoarea totală a creditului acordat şi a garanţiilor oferite în cadrul operaţiunilor de finanţare BEI, după scăderea sumelor plătite şi adăugarea tuturor sumelor conexe, cu un plafon maxim de 27 800 milioane euro pentru toată perioada 2007-2013. Acest plafon maxim are două părţi: un plafon de bază de 25 800 milioane euro şi un mandat opţional de 2 000 milioane euro. Folosirea valorii opţionale va depinde de rezultatul evaluării intermediare din 2010. Plafonul de bază se împarte în următoarele plafoane regionale obligatorii:

- Ţări aflate în etapa de pre-aderare: 8 700 milioane EUR;

- Ţări vecine şi partenere: 12 400 milioane EUR;

- Asia şi America Latină: 3 800 milioane EUR;

- Republica Africa de Sud: 900 milioane EUR.

Graficul A2 din secţiunea 1.3 din anexă simulează câteva scenarii de plată în cadrul mandatelor actuale şi al noului mandat şi efectul acestora asupra planificării fondului.

5. DEFICITE, ACTIVAREA GARANţIILOR DE LA BUGET şI RESTURI DE PLATă

5.1. Plăţi din resurse în numerar

Comisia recurge la resursele sale în numerar pentru a evita întârzierile şi costurile asociate cu gestionarea operaţiunilor sale de împrumut atunci când un debitor se află în întârziere de plată[15].

5.2. Plăţi de la buget

Nu a fost solicitat niciun credit în temeiul articolului 01 04 01 din Buget, „Garanţiile Comunităţii Europene pentru operaţiunile de credit”, deoarece nu s-a înregistrat niciun deficit în a doua jumătate a anului 2006.

5.3. Activarea fondului de garanţie

În eventualitatea unei rambursări cu întârziere din partea unui beneficiar (ţări terţe) al unui împrumut acordat sau garantat de Comunitate, se face apel la fondul de garantare pentru acoperirea întârzierii în termen de trei luni de la data scadentă a plăţii[16].

Fondul nu a fost solicitat în a doua jumătate a anului 2006.

Resturile totale de plată la 31 decembrie 2006, reprezentând dobânzile de penalizare datorate de Republica Argentina, se ridică la 1 718 493,12 USD. Din această sumă, 1 448 433,44 USD (echivalentul a 1 099 797,60 EUR) urmează să fie recuperaţi din fond. Deoarece fondul nu a fost solicitat pentru diferenţa de plată, această sumă este datorată BEI. Comisia şi BEI au amintit în mai multe rânduri autorităţilor argentiniene necesitatea de a lichida aceste resturi de plată înainte de reluarea noilor operaţiuni de creditare ale BEI în ţara respectivă. Discuţiile pe această temă vor continua în cadrul următoarei întruniri din cadrul dialogului macroeconomic UE-Argentina.

6. FOND DE GARANţIE PENTRU ACţIUNI EXTERNE[17]

6.1. Recuperare

În cel de-al doilea semestru din 2006 nu s-a realizat nicio recuperare.

6.2. Active la sfârşitul anului

La 31 decembrie 2006, activele nete ale fondului erau în valoare de 1 378 954 442,51 EUR.

La 31 decembrie 2006, valoarea operaţiunilor restante de împrumut şi de garantare a împrumuturilor, majorată cu dobânzile acumulate aferente împrumuturilor acordate Bulgariei şi României, se ridica la 2 899 334 719,06 EUR. Deoarece aceste ţări au devenit membre ale Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, suma de 260 940 124,72 euro a fost rambursată la buget la 14 februarie 2007.

6.3. Valoarea urmărită

Fondul trebuie să atingă un nivel corespunzător (valoarea urmărită) stabilit la 9% din totalul pasivelor restante care decurg din fiecare operaţiune, la care se adaugă dobânda produsă). Raportul dintre resursele fondului (1 118 014 317,79 EUR) şi pasivele restante (11 025 065 532,58 EUR) în sensul regulamentului privind fondul a fost 10,1%. Acest raport depăşind valoarea urmărită, se impune o rambursare din fond către buget, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (3) din regulamentul privind fondul.

În conformitate cu noile norme de planificare, în anul 2007 acest surplus de 125 750 000,00 EUR va fi inclus în proiectul preliminar de buget pe 2008.

7. EVALUAREA RISCURILOR: SITUAţIA FINANCIARă şI ECONOMICă A ţăRILOR TERţE BENEFICIARE ALE CELOR MAI IMPORTANTE OPERAţIUNI DE ÎMPRUMUTURI DIN PARTEA UNIUNII EUROPENE

7.1. Introducere

Secţiunile anterioare ale raportului conţin informaţii privind aspectele cantitative ale riscului suportat de buget. Cu toate acestea, calitatea riscurilor care depind de tipul operaţiunii şi situaţia împrumutaţilor (vezi secţiunea 4.3) trebuie, de asemenea, să fie evaluată. Documentul de lucru al personalului Comisiei prezintă în mod separat tabele privind evaluarea riscului pentru fiecare ţară. Mai jos este prevăzut un rezumat al acestei analize pentru cele zece ţări cu cel mai înalt grad de risc anual faţă de buget în anul 2007. Secţiunea 2 din anexă conţine o analiză privind următoarele opt ţări.

7.2. Egipt

Dezvoltarea economică a Egiptului a crescut de la 4,6% în anul 2005 la 6,8% în anul 2006 datorită politicii de investiţii (în special ISD) şi exporturilor semnificative de mărfuri şi servicii. Inflaţia a fost redusă până la o singură cifră, dar există încă tendinţe de inflaţie. Valoarea şomajului rămâne în mod constant mai mare decât 10% din aceea a forţei de muncă. În ciuda progreselor situaţiei economice şi vânzării întreprinderilor (parţial) de stat, deficitul public general s-a diminuat foarte puţin (7,9 în anul 2006 faţă de 9,6 în anul 2005). Reformele din sectorul financiar progresează. Sistemul bancar este încă dominat în mare parte de stat, în ciuda privatizării recente a unei bănci importante. Reforma din sectorul financiar ar fi trebuit să dureze doi sau trei ani înainte de finalizare. Politica fiscală solidă, împreună cu o politică monetară adecvată, ar trebui să aibă efecte pozitive asupra creării de locuri de muncă.

7.3. Turcia

În Turcia , creşterea reală anuală a PIB-ului a fost de 6,1% în 2006, faţă de 7,4% în 2005. Cererea naţională a crescut mai repede decât producţia totală, ceea ce a provocat creşterea deficitului de cont curent în 2006 până la 7,9% din PIB faţă de 6,3% în 2005. Consumul privat a scăzut în a doua jumătate a anului, drept consecinţă a înăspririi politicii monetare care a urmat volatilităţii din lunile mai-iunie 2006. Se aşteaptă ca încetinirea ritmului de creştere să continue în 2007, iar stabilizarea, în consecinţă, a deficitului de cont curent face posibil un uşor declin economic. Deşi contul curent a fost finanţat în mod comfortabil, există încă puncte vulnerabile, deoarece factorii naţionali sau un şoc extern ar putea atrage reversul fluxurilor. Un nivel ridicat comparabil al datoriei externe (aproape 50% din PIB) face ca Turcia săp fie vulnerabilă faţă de deprecierea semnificativă a monedei. Factorii datorită cărora economia este mai rezistentă la şocuri includ, spre deosebire de perioada anterioară situaţiei de criză din 2001, un regim flexibil al ratelor de schimb şi o bancă centrală independentă şi credibilă. Rezervele oficiale ale băncii centrale se ridică la aproximativ 45 miliarde euro în 2006 sau peste 5 luni de importuri.

7.4. Brazilia

Creşterea Braziliei , după încetinirea din 2005, a revenit în 2006 la aproximativ 2,9% datorită cheltuielilor semnificative ale consumatorilor şi unei reveniri a investiţiilor private. Dezinflaţia a continuat în 2006 până la cel mai scăzut nivel de la adoptarea sistemului de ţintire a inflaţiei în 1998. În timp ce creşterea exporturilor s-a încetinit în mod substanţial în 2006 drept urmare a aprecierii anterioare a monedei, îmbunătăţirea termenilor comerciali a permis ţării să obţină un surplus comfortabil al contului curent în 2006 (estimat la 0,6% din PIB). Vulnerabilitatea externă a Braziliei s-a redus odată cu scăderea semnificativă a indicilor datoriilor externe după ce ţara şi-a plătit integral datoria faţă de FMI înainte de termen la sfârşitul anului 2005 şi faţă de Clubul Creditorilor din Paris în prima jumătate a anului 2006. De asemenea, au fost reevaluate toate obligaţiunile Brady. Raportul dintre PIB şi datoria externă a scăzut de la 36,4% în 2004 la 18,9% la sfârşitul anului 2006. Eforturile de reducere a gradului de îndatorare publică externă dau rezultate: cotarea creditului suveran al Braziliei a fost majorată de principalele agenţii de rating al creditelor. Ţara continuă, totuşi, să prezinte o vulnerabilitate ridicată, în ciuda progreselor recente înregistrate în ceea ce priveşte gestionarea datoriei publice. Datoria publică rămâne superioară valorii de 50% şi este influenţată foarte mult de variaţiile ratei dobânzii, într-un context de maturitate medie.

7.5. Maroc

Economia Marocului a înregistrat o creştere reală a PIB-ului de 8,1% în 2006. Această situaţie se datorează în principal recoltelor agricole excepţionale şi, în general, dinamismului diverselor sectoare economice. Inflaţia este încă scăzută, cu o rată anuală de 3,3%. Deficitul public a scăzut la 2,1% din PIB (faţă de 5,3% în 2005). Datoria publică se ridica la 57% din PIB. Rata şomajului este încă 9,7%, iar sărăcia (15% din populaţie câştigă mai puţin de 2 dolari pe zi) şi rata ridicată a analfabetismului la adulţi (47,7%) rămân provocări majore pentru autorităţile marocane.

7.6. Tunisia

Creşterea PIB-ului Tunisiei a atins 5,8% în anul 2006, faţă de 4% în anul anterior (se preconizează 6% pentru 2007). Inflaţia s-a accelerat de la 2% la o rată anuală de 4,7% în primele zece luni ale anului 2006, în principal datorită creşterii preţurilor internaţionale ale petrolului. Pentru a bloca această tendinţă, banca centrală a fost obligată să crească rata dobânzii în anul 2006 (prima ajustare în trei ani). Deficitul de cont curent a atins 2,6% din PIB, iar datoria ţării a ajuns la 54,8% din PIB. Rata şomajului este în continuare ridicată, având o medie de 13,4% din forţa de muncă.

7.7. Africa de Sud

În Africa de Sud , creşterea anuală a PIB-ului se situa la 5,0% (în termeni reali) în 2006, în 2005 fiind 5,1%. Se aşteaptă ca această creştere să ajungă aproape de 5% în anul 2007. În anul 2006, banca centrală a crescut rata de refinanţare de la 7,0% la 9,0% pentru a păstra inflaţia între cotele de 3 şi 6%. Deficitul de cont curent a crescut până la 5,6% din PIB în anul 2006, de la 3,8% în 2005. Se preconizează că va rămâne în jurul valorii de 5,0% în anul 2007. ISD şi alte intrări de capital (investiţii de portofoliu) depăşesc cu mult deficitul de cont curent. Aceasta duce la creşterea rezervelor nete de aur şi valută, care reprezintă 3-4 luni din importurile totale. Datoria externă faţă de creditorii oficiali a scăzut la 2,0% din PIB în anul 2006 - cel mai mic nivel din Africa Subsahariană (media fiind de 16%) – şi se preconizează că această scădere va atinge cota de 1,9% în anul 2007. Deficitul fiscal a rămas 0,4% din PIB în ultimii doi ani şi se aşteaptă să atingă un uşor surplus în anul 2007 (0,3%). Africa de Sud este o economie de piaţă în stadiu incipient, cu venituri medii, în care serviciile reprezintă aproximativ două treimi din economia ţării, în timp ce exporturile se bazează pe produsele miniere. Riscurile majore sunt volatilităţile intrărilor de capital (investiţiile de portofoliu), instabilitatea preţurilor mărfurilor pentru export şi presiunile interne cauzate de rata ridicată a şomajului, nivelul înalt de inegalitate socială, prevalenţa ridicată a virusului HIV/SIDA şi rata ridicată a criminalităţii.

7.8. Liban

Conflictul militar a provocat un şoc foarte important economiei Libanului . În anul 2006, PIB-ul naţional a scăzut de la 5% în termeni reali, deficitul public aproape s-a dublat faţă de 2005, atingând valoarea de 14% din PIB, iar datoriile guvernului şi cele din PIB au crescut, atingând nivelul record de 190% din PIB. Momentan nu sunt disponibile date statistice privind şomajul. Inflaţia este moderată, cu o rată anuală de 5%. Libanul rămâne una dintre ţările cu cele mai mari datorii din lume. Posibilitatea achitării datoriei este foarte nesigură, din cauza necesităţilor imediate de reconstrucţie în urma războiului din 2006 şi a instabilităţii politice provocate de lipsa consensului privind reformele necesare.

7.9. Iordania

Creşterea puternică a economiei Iordaniei a continuat în anul 2006; creşterea reală a PIB-ului este estimată la 6% (2005: 7.2%). Cotele ridicate ale transferurilor externe şi puternica activitate în sectorul serviciilor au stimulat consumul privat. Rata şomajului a scăzut de la 14,8% în 2005 la 13,9% în 2006. Se preconizează o creştere a ratei inflaţiei în 2006, la 6,3% (2005: 3.8%) în urma reducerii subvenţiilor la preţul petrolului. Autorităţile au intensificat ajustarea fiscală în 2005 şi 2006 în cadrul unei strategii concentrate pe eliminarea subvenţiilor la petrol şi pe restrângerea în continuare a cheltuielilor. Datorită acestor eforturi, deficitul bugetar (exceptând subvenţiile) a scăzut la 7,5% din PIB, faţă de 10% în anul 2005. Pentru 2006, deficitul de cont curent extern (inclusiv subvenţiile) a scăzut uşor de la 17,8% în 2005 la 16% din PIB (şi comparativ cu un excedent de 11,6% în 2003). Creşterea exportului de mărfuri este în continuare solidă. Deficitul comercial a scăzut de la 47% în 2005 la 37,1% în 2006. Cu toate acestea, deficitul de cont curent a continuat să fie finanţat prin intrări de capital, inclusiv investiţii străine directe, transferuri externe şi intrări de portofolii deosebit de mari.

7.10. Serbia şi Muntenegru

În Serbia , creşterea anuală a PIB-ului se situa la 6,3% (în termeni reali) în 2005. În primul trimestru al anului 2006, aceasta s-a menţinut la valoarea de 6,3%. Deficitul de cont curent a atins valoarea de 9,8% din PIB în 2005. S-a extins în continuare în cursul anului 2006. Intrările brute de investiţii străine directe au atins valoarea de 6,1% din PIB în 2005, iar datoria externă a ţării reprezenta 66% din PIB la sfârşitul lunii iulie 2006. Datoria publică a scăzut în urma anulării datoriei de 600 de milioane EUR de către Clubul Creditorilor din Paris, asociată finalizării reuşite a programului recent al FMI din februarie 2006.

În Muntenegru , creşterea anuală a PIB-ului se situa la 4,1% (în termeni reali) în 2005. În primul semestru al anului 2006, creşterea a cunoscut un ritm accelerat, ajungând la 6,5%. Deficitul de cont curent a atins valoarea de 12,2% din PIB în 2005. S-a extins în continuare în cursul anului 2006. Intrările brute de investiţii străine directe au atins 22,8% din PIB în 2005, iar datoria externă a ţării a reprezentat 42,6% din PIB la sfârşitul anului 2005.

În iulie 2006, în urma declarării independenţei Muntenegrului, Republica Serbia şi Republica Muntenegru au încheiat un acord intern privind repartizarea drepturilor şi obligaţiilor financiare în urma succesiunii Serbiei la fosta uniune statală.

7.11. Ucraina

Creşterea reală a PIB-ului Ucrainei era de aproximativ 7% (2,6% în 2005). Contul curent a devenit negativ, aproximativ 1,5% din PIB faţă de un surplus de 3% în anul anterior, cauzat de o puternică cerere de import şi preţuri mai mari ale importului de energie, dar şi de fluctuaţiile de pe pieţele oţelului (sectorul principal de export al Ucrainei reprezentând 40% din exporturile totale). Datoria publică externă a Ucrainei a scăzut la 12% din PIB (15,3% în 2005), în timp ce accesul îmbunătăţit al sectorului privat pe pieţele străine de capital menţine datoria externă totală la aproximativ 50% din PIB. Rata inflaţiei s-a accelerat în decembrie 2006, ajungând la 11,6% de la un an la altul, în parte datorită preţurilor mai mari ale importurilor de energie. Principalele riscuri sunt încă legate de situaţia politică turbulentă şi de consecinţa acesteia, incoerenţa elaborării politicilor. În august, Standard & Poor’s a confirmat, însă, pentru Ucraina ratingul pentru împrumuturi suverane pe termen lung la BB-, în special pe baza nivelului scăzut al îndatorării.[pic][pic][pic][pic][pic][pic]

[1] COM(2007)66 şi SEC(2007)241 reprezintă raportul anterior privind garanţiile acoperite de buget la 30 iunie 2006.

[2] Detaliile privind mandatele BEI figurează în tabelul A1 din anexă.

[3] Pentru cel mai recent raport privind fondul, a se vedea COM(2006)695 „Raport complet privind funcţionarea fondului de garantare” şi documentul de lucru anexat (SEC(2006)1460).

[4] Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2728/94 al Consiliului privind constituirea Fondului de garantare pentru acțiuni externe, JO L 293, 12.11.1994, p.1, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1149/1999 al Consiliului, JO L 139, 2.6.1999, p. 1, Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2273/2004 al Consiliului, JO L 396, 31.12.2004, p. 28 şi prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 89/2007 al Consiliului, JO L 22, 31.1.2007, p. 1.

[5] JO C 139, 14.6.2006, p.1.

[6] Regulamentul (CE, Euratom) nr. 89/2007 al Consiliului, JO L 22, 31.1.2007, p. 1).

[7] Pentru detalii privind mecanismul de planificare anterior, a se vedea raportul menţionat mai sus, la nota 1.

[8] Decizia 2006/1016/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006, JO L 414, 30.12.2006, p. 95.

[9] Împrumuturile AMF pot avea şi forma unor ajutoare nerambursabile destinate ţărilor terţe. Pentru mai multe detalii privind AMF, a se vedea raportul anual al Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European privind punerea în aplicare a asistenţei macro-financiare către ţările terţe în 2006.

Primul şi al doilea ajutor nerambursabil (de câte 11 milioane euro fiecare) au fost acordate Georgiei în august şi decembrie 2006, în temeiul deciziei din 2006 a Consiliului.

În cadrul programelor AMF din 1997 şi 2000, ultimul ajutor nerambursabil a fost acordat Tadjikistanului (7 milioane euro) în octombrie 2006.

De asemenea, Albania a primit un ajutor nerambursabil de 13 milioane euro, reprezentând ultima rată în baza unei decizii din 2004 a Consiliului.

[10] În scopul acestui calcul, se presupune că împrumuturile neacordate nu sunt accelerate, prin urmare se iau în calcul doar plăţile scadente (a se vedea şi capitolul 1 din anexă).

[11] SEC(2007).

[12] În prezent, Republica Serbia şi Republica Muntenegru.

[13] Decizia nr. 2005/48/CE a Consiliului din 22 decembrie 2004, JO L 21, 25.1.2005, p. 11.

[14] A se vedea secţiunea 2 din prezentul raport.

[15] În temeiul articolului 12 din Regulamentul (CE, Euratom) Nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000, astfel cum a fost modificat, privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom, referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităţilor.

[16] Pentru mai multe detalii, a se vedea secţiunea 1.4.3 din anexă.

[17] Raportul anual al Comisiei privind fondul de garanţie şi administrarea acestuia în anul 2006: COM(2007) 362 şi SEC(2007) 869.