27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 256/102

1.1

Șefii de stat și de guvern europeni au decis în cadrul Strategiei Lisabona ca, până în anul 2010, rata de ocupare a femeilor să crească la 60 %. Acest obiectiv a fost confirmat în cadrul orientărilor integrate (orientarea 17) adoptate în 2005, care reprezintă componentele centrale ale noului mecanism de orientare a Strategiei Lisabona.

1.2

Îndeplinirea obiectivelor Lisabona în materie de creștere economică, ocupare a forței de muncă și competitivitate se va realiza mai repede și mai durabil dacă, în ciuda scăderii, din motive demografice, a numărului de persoane de vârstă activă, numărul de persoane ocupate în UE va reuși să crească în decursul deceniului următor, iar calificarea acestora se va îmbunătăți. Șansele de a îndeplini aceste două obiective prin intermediul unei rate mult mai ridicate de ocupare a femeilor sunt bune, deoarece generația actuală de femei tinere își dorește o integrare mai puternică în viața activă și are un nivel de educație mai ridicat. Obstacolele care persistă în acest context trebuie înlăturate.

1.3

Pentru a îndeplini acest obiectiv, statele membre UE au căzut de acord între altele asupra următoarelor aspecte:

1.4

Președinția portugheză a Consiliului a solicitat Comitetului Economic și Social European elaborarea unui aviz exploratoriu privind rolul partenerilor sociali în reconcilierea vieții profesionale cu cea familială și privată.

1.5

Reconcilierea vieții profesionale cu cea familială și privată constituie, din punctul de vedere al partenerilor sociali europeni, o contribuție importantă în îndeplinirea obiectivelor creșterii economice, bunăstării și competitivității în Europa.

1.6

În afară de aceasta, reconcilierea vieții profesionale cu cea familială și privată este una dintre prioritățile Comisiei Europene în foaia de parcurs pentru egalitatea între femei și bărbați, adoptată în martie 2006 (1). În foaia de parcurs, Comisia menționează trei priorități pentru o mai bună reconciliere a vieții profesionale, familiale și private:

1.7

Prin publicarea, la 12 octombrie 2006, a Comunicării „Viitorul demografic al Europei — de la provocare la oportunitate”, deja anunțată în foaia de parcurs și intitulată, Comisia Europeană a lansat, în conformitate cu articolul 138 din Tratatul CE, prima consultare a partenerilor sociali privind reconcilierea vieții profesionale cu cea familială și privată.

1.8

În prima parte a acestei comunicări, Comisia accentuează importanța temei reconcilierii vieții profesionale cu cea familială și privată. Participarea femeilor la viața activă trebuie îmbunătățită, având în vedere tocmai contextul evoluțiilor demografice și presiunea care rezultă de aici asupra sistemelor de asigurări sociale. În afară de aceasta, este accentuat rolul reconcilierii reportat la îndeplinirea obiectivelor pe care Comisia și le-a stabilit la Lisabona.

1.9

Partenerii sociali europeni, în răspunsurile lor respective adresate Comisiei, accentuează importanța temei reconcilierii vieții profesionale cu viața de familie, mai ales în contextul participării insuficiente a femeilor la piața forței de muncă și al îmbătrânirii populației. În răspunsurile lor, aceștia sprijină explicit punerea în aplicare a obiectivelor stabilite în 2002 la Consiliul de la Barcelona, care privesc consolidarea serviciilor de îngrijire a copiilor; partenerii sociali sunt unanim de acord și asupra modului în care cele trei priorități menționate în foaia de parcurs pentru egalitatea între femei și bărbați ar putea duce la îndeplinirea obiectivelor. În afară de aceasta, partenerii sociali subliniază că, în dezbaterea politică, tema reconcilierii vieții profesionale cu cea familială și privată și a egalității de șanse, în viața profesională, între femei și bărbați, trebuie să dobândească un loc central, având în vedere în special evoluția demografică. O atenție deosebită trebuie acordată și depășirii stereotipurilor existente legate de rolurile celor două sexe, deoarece fără o schimbare în acest plan progresele sunt greu de realizat.

1.10

Partenerii sociali (BUSINESSEUROPE/UEAPME, CEEP și ETUC) (2) au adoptat în anul 2005, în vederea îmbunătățirii egalității de șanse, între femei și bărbați în viața profesională, cadrul de acțiune pentru „egalitatea de șanse între femei și bărbați” (3). Reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie se numără în mod explicit printre cele patru domenii-cheie, în legătură cu care partenerii sociali naționali vor efectua acțiuni până în 2010. Consiliul Uniunii Europene are așadar dreptate atunci când își propune să încredințeze partenerilor sociali organizarea timpului de lucru — factor capital în reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie, cu scopul de a identifica soluții practice pentru toți participanții.

1.11

Contribuind la condiții de muncă mai bune, partenerii sociali pot îmbunătăți viața de zi cu zi a familiilor. În acest context, partenerilor sociali le revine un rol-cheie. Cadrul de acțiune pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați constituie una dintre contribuțiile acestora la punerea în aplicare a Strategiei Lisabona. Având în vedere faptul că motivele dezechilibrelor existente încă pe piețele forței de muncă sunt complexe și interdependente, partenerii sociali europeni sunt convinși că, pentru a elimina definitiv problemele, este necesară o strategie integrată, pentru a promova egalitatea șanselor între sexe. Reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie constituie în acest sens unul dintre instrumentele cele mai importante.

1.12

Deși în ultimii ani unele întreprinderi s-au angajat mai mult în favoarea reconcilierii vieții profesionale cu viața de familie, astfel încât luarea în considerare a nevoilor familiilor a devenit în multe întreprinderi o componentă permanentă a politicii de personal și a culturii lor corporative, după cum arată și primul bilanț comun al acordului între parteneri sociali, publicat de partenerii sociali în februarie 2007, este necesar să se continue eliminarea deficiențelor care încă există în întreprinderi, state membre sau la partenerii sociali (4).

1.13

Noțiunea de egalitate de șanse la locul de muncă, lansarea inițiativelor care contribuie la reconcilierea vieții familiale și profesionale, precum și definirea unui model de conducere a întreprinderii în spiritul egalității de șanse fac parte integrantă dintr-un concept privind responsabilitatea socială a întreprinderilor, care le stimulează să instituie bune practici și să acționeze în mod responsabil față de salariații lor.

2.1

Schimbările sociale au dus la o diferențiere puternică a structurilor familiale. O politică orientată către reconcilierea vieții profesionale cu cea familială și privată trebuie să ia în considerare toate formele de viață existente (de ex. familii monoparentale, familii în care fiecare părinte are un copil dintr-o căsătorie anterioară, celibatari, părinți divorțați, părinți adoptivi, studenți care lucrează, parteneriate între persoane de același sex, persoane care trăiesc singure). În plus, creșterea proporției persoanelor în vârstă și foarte în vârstă accentuează nevoia de servicii de îngrijire în cadrul și în afara familiei.

2.2

Spre deosebire de bărbați, femeile continuă să fie implicate puternic, paralel cu viața lor profesională, în organizarea gospodăriei și a familiei și, din acest motiv, ele suferă frecvent de stres și de o suprasolicitare permanentă; femeile care lucrează în agricultură și femeile care exercită o activitate independentă sunt și ele afectate de această situație. În acest context, femeile se simt adeseori obligate să accepte locuri de muncă cu fracțiune de normă, locuri de muncă caracterizate prin venituri, pensii și oportunități de promovare mai reduse. Reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie este așadar un instrument important și pentru egalitatea de șanse, între femei și bărbați în viața profesională, dar și între femeile cu copii și femeile fără copii.

2.3

Deoarece problemele care stau la baza acestor dificultăți și soluțiile posibile variază nu numai de la un stat membru la altul, ci și de la o regiune la alta, ba chiar și de la o întreprindere la alta, nu există soluții standard care să fie valabile pentru toți, în aceeași măsură. CESE consideră că partenerii sociali dețin o competență importantă în identificarea de soluții. Datorită structurilor lor din diferitele țări, partenerii sociali, angajându-se în favoarea reconcilierii vieții de familie cu viața profesională, pot influența considerabil viața de zi cu zi a angajatorilor și salariaților.

2.4

Deși decizia de a avea sau de a nu avea copii ține în mod fundamental de sfera privată, ca și decizia de a oferi îngrijire, în cadrul familiei, rudelor sau altor persoane apropiate, în caz de boală, handicap sau vârstă înaintată, efectele unor astfel de decizii afectează și societatea în ansamblul său. Scăderea numărului de nașteri este echivalentă cu scăderea, în viitor, a numărului de lucrători calificați și cadre de conducere, clienți, salariați, întreprinzători, oameni de știință și cercetători și are astfel consecințe negative asupra întregii societăți (5). Statului îi revine o răspundere deosebită în special cu privire la următorii factori:

2.5

Comisia consideră că este important să existe reguli flexibile privind organizarea timpului de lucru, pentru ca potențialul populației active să fie utilizat în întregime; de aceea, posibilitatea orarelor flexibile trebuie să fie deschisă atât femeilor, cât și bărbaților, un cadru juridic fiind deci util în acest sens. Cu toate acestea, faptul că, în comparație cu bărbații, femeile utilizează mult mai des aceste reguli, provoacă un dezechilibru între sexe, care are efecte negative asupra statutului femeilor la locul de muncă și asupra independenței economice a acestora. Bărbații ar trebui așadar să fie încurajați mai mult decât până în prezent să-și asume responsabilități familiale, în special prin stimulente de a pleca în concedii parentale și de paternitate, astfel încât ei să poată împărți cu femeile, echitabil și partenerial, povara muncii casnice neremunerate și îngrijirea copiilor și a rudelor.

3.1

Odată cu schimbările societății și în paralel cu creșterea nivelului de calificare în rândul femeilor, s-au modificat și rolurile și proiectele de viață ale femeilor. Femeile tinere beneficiază astăzi în Europa de calificări mai bune decât bărbații tineri și consideră activitatea profesională ca făcând parte integrantă din proiectele lor de viață. Nivelul crescut de calificare în rândul femeilor ar trebui să conducă și la reducerea diferențelor între salariile acestora și cele ale bărbaților. Decalajul actual între salarii rezultă în mare parte din numărul mare de femei care desfășoară o activitate cu fracțiune de normă, din întreruperile mai lungi de activitate și, prin urmare, dintr-o experiență profesională mai redusă, din numărul mic de femei care ocupă posturi de responsabilitate și din nivelul scăzut de calificare în rândul femeilor mai în vârstă. Cu toate că grilele de salarizare stabilite de contractele colective de muncă garantează tocmai faptul că, în cazul unei munci și al unei calificări egale, salariul trebuie să fie egal pentru femei și bărbați, inegalitatea salarială persistă. În plus, persoanele nu-și pot alege proiectul de viață decât atunci când condițiile sociale dau posibilitatea femeilor și bărbaților să opteze pentru modul de viață care li se potrivește cel mai bine, fără ca decizia lor să dea naștere vreunei aprecieri pozitive sau negative din partea societății.

3.2

Printre condițiile sociale care contribuie considerabil la elaborarea proiectelor de viață se numără, pe lângă structurile de îngrijire a copiilor dintr-o țară anume, și percepția pe care societatea o are atât față de mamele active profesional, cât și față de tații care se consacră vieții de familie. Experiența țărilor scandinave și a Germaniei a arătat că poate fi util ca indemnizațiile financiare, ca, de exemplu, o parte din alocațiile parentale, să nu fie transferate familiei sau să nu fie majorate, decât în cazul în care și tatăl se consacră, pentru o perioadă anume, îngrijirii copilului. Taților li se oferă astfel un cadru juridic, pentru a se putea consacra, pentru o anumită perioadă, educării copiilor. Prin aceste reguli, mamelor li se oferă șansa de a reveni mai repede în viața profesională.

3.3

CESE subliniază că, pentru ca povara dublă pe care o reprezintă, pentru femeile active, reconcilierea vieții profesionale cu cea familială și privată, modificarea unor parametri izolați nu va fi de-ajuns. Obiectivul ar trebui mai degrabă să constea în reorganizarea repartiției fundamentale, între bărbați și femei, a sarcinilor extraprofesionale neremunerate, ca de exemplu educarea copiilor, îngrijirea rudelor, organizarea gospodăriei. Bărbații trebuie încurajați să-și asume o parte mai mare a sarcinilor din cuplu, ceea ce presupune schimbarea în profunzime a mentalităților și a structurilor.

4.1

Evoluția demografică și schimbările pe care aceasta le produce au efecte importante atât pentru lucrător, cât și pentru angajatori. Partenerii sociali au, la toate nivelurile, un rol important de facilitare a îmbunătățirii reconcilierii vieții profesionale cu cea familială și privată.

4.2

O politică de personal care ia în considerare cerințele întreprinderilor, ca și sarcinile elementare extraprofesionale, responsabilitățile familiale și necesitățile private ale fiecărui lucrător, reprezintă baza unei politici de succes în materie de reconciliere, în cadrul întreprinderilor. În acest sens, fiecare stat membru trebuie să pună la dispoziție următoarele condiții:

De existența unei infrastructuri cu acoperire universală profită în egală măsură lucrătorii, cât și întreprinderile, statul și societatea.

4.3

Gama de instrumente de politică de personal, parțial negociată și între partenerii sociali, care trebuie pusă în aplicare în cadrul întreprinderilor cuprinde, în special:

4.4

Astfel, se aduce un sprijin și în sensul obiectivului de facilitare a unei mai bune reconcilieri a vieții profesionale cu cea familială și privată, a tuturor părților interesate, prin modele de timp de lucru parțial, adaptate și cu flexibilitate ridicată, orientate atât către interesele întreprinderilor, cât și ale lucrătorilor. Nu se poate acționa în sensul acestui obiectiv dacă timpul de lucru parțial nu este acordat pe baza unor decizii voluntare. CESE consideră că este necesar, urgent, ca lucrătorii de sex masculin să accepte mai frecvent oferte de angajare cu timp de lucru parțial, dacă nevoile familiale impun unuia dintre părinți acest lucru. Bărbații pot demonstra astfel practic că responsabilitățile extraprofesionale din cadrul relației de cuplu sau de familie nu reprezintă doar sarcina femeilor, ci trebuie asumate și îndeplinite în comun.

4.5

Partenerii sociali pot facilita găsirea unor soluții pentru ca părinții să-și poată pune în aplicare modelul de viață pe care și-l doresc. În practica întreprinderilor, s-au demonstrat a fi utile și posibilitățile de contact specifice, voluntare, pentru mamele aflate în concediu de maternitate, sub forma înlocuirii personalului aflat în concediu de odihnă sau de boală, sau chiar prin invitarea acestora la festivități organizate de întreprindere, astfel încât să se faciliteze mamelor reîntoarcerea la locul de muncă, după o perioadă consacrată familiei. CESE atrage atenția asupra faptului că reglementările în vigoare, de protecție a femeilor gravide, mamelor și taților în perioada concediului parental, trebuie respectate în mod obligatoriu, iar acestea nu trebuie sub nici o formă eludate printr-o discriminare indirectă.

4.6

În afară de aceasta, părinții pot beneficia de sprijin în organizarea îngrijirii copiilor. Diferite întreprinderi oferă angajaților posibilități de intermediere pentru găsirea unor asistente maternale, locuri în creșe și de îngrijire de urgență pentru copii, în caz de boală. Unele întreprinderi încearcă și prin măsuri orientate specific, cum ar fi acordarea unei zile libere personalului de sex masculin, cu ocazia zilei de naștere a unui copil, pentru a încuraja preluarea responsabilităților familiale și pentru ca tații să poată petrece mai mult timp cu copiii acestora. Întreprinderile cu o asemenea politică merită sprijinite. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, părinții nu sunt sprijiniți în practică. Printr-o asemenea conduită, mai ales în cazul în care aceasta încalcă legea, întreprinderea își aduce sieși prejudicii, deoarece acest lucru are un efect negativ asupra climatului de lucru în întreprindere și asupra motivării lucrătorilor.

4.7

CESE atrage atenția asupra unor studii științifice realizate de societatea Prognos AG, care au relevat faptul că măsurile create în mod specific pentru a promova interesele legitime ale personalului, inclusiv cele privind familia și viața privată, se dovedesc a fi pozitive din punctul de vedere al întreprinderilor, deoarece acestea reprezintă instrumente de politici de personal care reduc absenteismul, îmbunătățesc loialitatea față de întreprindere și ridică nivelul de motivare și randament al lucrătorilor. În plus, o asemenea politică de personal mărește atractivitatea locului de muncă, în special dacă aceasta facilitează lucrătoarelor cu responsabilități familiale avansarea în carieră și menținerea unor funcții de conducere. În afară de aceasta, o asemenea cultură corporativă asigură un climat de lucru corespunzător și îmbunătățește profilul regiunii ca destinație de afaceri.

4.8

CESE subliniază faptul că, în contextul introducerii modelelor de lucru cu program flexibil, ar trebui avută în vedere și abordarea conceptului de flexicuritate. În contextul Strategiei Lisabona, flexicuritatea reprezintă o abordare integrată a reformei pieței forței de muncă, promovând flexibilitatea necesară sau dorită și combinând, în același timp, această flexibilitate cu nivelul necesar de siguranță și previzibilitate indispensabile pentru toți participanții. Flexibilitatea negociată între partenerii sociali trebuie să aibă ca scop o situație de tip „toate părțile câștigă”, avantajoasă atât pentru întreprindere, cât și pentru lucrători. Nevoia întreprinderilor de a se adapta la cerințele pieței trebuie avută în vedere în egală măsură cu interesul crescând al lucrătorilor privind o mai mare flexibilitate, de exemplu în domeniul organizării timpului de lucru, pentru ca aceștia să se poată ocupa mai bine de problemele familiale sau extraprofesionale specifice vieții private, menținând securitatea raporturilor de muncă și evitând nesiguranța locului de muncă. Pentru a atinge acest obiectiv, sunt necesare soluții individuale și adaptate necesităților, soluții negociate de regulă între partenerii sociali. CESE subliniază faptul că, în dezbaterea privind flexicuritatea, trebuie acordată o atenție sporită impactului diferit asupra bărbaților și femeilor (6).

4.9

Reconcilierea vieții profesionale cu cea familială și privată este cu atât mai de succes, cu cât instrumentele individuale necesare reconcilierii sunt mai puternic materializate în realitatea întreprinderii. În acest sens, trebuie acordată cea mai mare importanță punerii în aplicare a acestui aspect la nivel național.

4.10

CESE consideră concursurile de întreprindere, susținute de partenerii sociali, ca fiind un potențial instrument capabil să difuzeze pe scară largă și să promoveze exemplele de bună practică în favoarea familiilor și femeilor. Instrumente noi și inovatoare, ca

sunt prezentate publicului larg prin concursurile de întreprindere.

4.11

Este de înțeles că majoritatea întreprinderilor mici sau mijlocii, care constituie majoritatea întreprinderilor din UE, nu dispun de mijloace pentru asemenea oferte atractive. Din acest motiv trebuie avute în vedere stimulente fiscale specifice. Cu toate acestea, contactele sociale mai strânse, caracteristice întreprinderilor mici și mijlocii, facilitează realizarea unui acord între părțile interesate privind soluții practice și prompte, adaptate nevoilor fiecărui angajat. În afară de aceasta, există posibilitatea ca mai multe întreprinderi mici, care se află în aceeași regiune, să-și unească forțele cu autoritățile locale, cu asociații de cetățeni și organizații neguvernamentale, pentru a oferi un pachet comun de măsuri, îmbunătățindu-și astfel propriul profil și ridicând valoarea regiunii ca destinație de afaceri.

5.1

Pentru a îmbunătăți în mod practic și realist condițiile-cadru de reconciliere a vieții profesionale cu cea familială și privată, este deosebit de util ca diverșii actori locali să cadă de acord asupra unei strategii coordonate. În acest sens, CESE îi încurajează pe partenerii sociali să lanseze inițiative la nivel regional și local, pentru a reuni actorii angajați (întreprinzători, membri ai comitetelor de întreprindere, grupuri de părinți, comunități religioase, asociații sportive, reprezentanți locali etc.) din orașe și comunități locale, cu scopul de a coordona aspectele de viață la nivel local, astfel încât să se asigure cea mai eficientă reconciliere a vieții profesionale cu cea familială și privată. Schimbările care au loc la nivel local reprezintă un sprijin practic nemijlocit pentru toate părțile interesate. Diverșii actori locali sunt implicați într-o gamă largă de activități și sunt deschiși oricărei forme de idei creative. Câteva exemple concrete, care pot fi desigur completate și cu altele:

6.1

CESE reamintește faptul că al doilea raport intermediar privind punerea în aplicare a Strategiei Lisabona, publicat de Comisia Europeană la jumătatea lunii decembrie 2006 (7), precizează că, în mai multe state membre, insuficiența structurilor de îngrijire a copiilor, cu un preț accesibil, reprezintă o problemă. În aceste sens, se solicită statelor membre, în conformitate cu propriile obiective ale acestora, să pună la dispoziție mai multe structuri de calitate de îngrijire a copiilor accesibile tuturor.

6.2

În afară de aceasta, Consiliul European de la Barcelona (8), din 2002, a hotărât ca, până în 2010, îngrijirea copiilor să fie disponibilă pentru minim 90 % din copiii între vârsta de trei ani și vârsta obligatorie de școlarizare și pentru minim 33 % din copiii cu vârsta sub trei ani.

6.3

Tocmai în contextul rolului schimbat al femeilor și bărbaților este important ca partenerii sociali să afirme clar că dezvoltarea copilului nu trebuie să fie afectată negativ de activitatea profesională a mamei sau de faptul că tatăl se ocupă de familie.

6.4

Având în vedere marea varietate a structurilor de îngrijire a copiilor din statele membre, cu vârste de sub trei ani, CESE solicită insistent ca fiecare stat membru să-și stabilească obiective cuantificabile în mod concret, privind infrastructura de îngrijire a copiilor cu vârsta sub 3 ani. Pentru a face posibilă reconcilierea vieții profesionale cu cea de familie, până în 2010 ar trebui să fie disponibil, cel puțin pentru 33 % din copiii cu vârste de sub trei ani, câte un loc la un centru de zi sau la o structură cu o asistentă maternală calificată.

6.5

CESE consideră că este necesar să se acorde o importanță mai mare decât în trecut dezvoltării îngrijirii copiilor în statele membre și că trebuie puse în aplicare măsurile politice corespunzătoare pentru a accelera și sprijini în continuare acest proces.

6.6

În Avizul său privind familia și evoluția demografică (9), CESE s-a referit în detaliu la schimbarea demografică din Uniunea Europeană și consecințelor acesteia asupra familiilor. Creșterea speranței de viață poate reprezenta, pentru multe persoane, un câștig în ceea ce privește calitatea vieții. O speranță de viață în creștere va duce și la faptul că tot mai mulți oameni vor trebui, în viitor, pe lângă serviciu, să se ocupe și de îngrijirea unor membri de familie vârstnici. În acest sens, ar trebui pus un accent mai mare pe dezvoltarea serviciilor în materie de îngrijire, pentru a degreva rudele care se ocupă de îngrijire de aceste responsabilități.

6.7

Sarcina partenerilor sociali, în acest domeniu, ar putea fi aceea de a furniza informații privind instrumentele care s-au dovedit a fi adecvate în practică. Acestea ar putea include, de exemplu, adaptarea pe termen scurt a programului de lucru, pentru a permite persoanelor care se ocupă de îngrijirea persoanelor să acționeze în cazuri de urgență frecvente; locuri de muncă adaptate la nevoile persoanei care acordă îngrijirea, de exemplu în care lucrătorul poate fi apelat telefonic, acesta având acces la un calculator și la Internet, pentru a rezolva problemele legate de îngrijirea persoanei și furnizarea de materiale de informare privind aspectele organizatorice, financiare și juridice legate de îngrijire.

7.1

CESE estimează că reconcilierea vieții profesionale cu cea familială și privată este inevitabil legată de realizarea egalității de șanse și că rezultatele dorite de partenerii sociali, atunci când sunt obținute, vin în sprijinul reconcilierii. Pentru ca aceasta să devină realitate, programele de învățământ ale copiilor ar trebui să prezinte ca normală și necesară reconcilierea între viața familială și cea profesională.

7.2

CESE invită Consiliul, Parlamentul European și Comisia să ia în considerare, în activitatea viitoare a acestora, propunerile făcute în prezentul aviz exploratoriu și să contribuie în continuare la îmbunătățirea reconcilierii vieții profesionale cu cea familială și privată.