27.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/44

1.1

CESE salută propunerea Comisiei de elaborare a unui nou regulament privind introducerea pe piață a produselor fitofarmaceutice (fungicide, insecticide, erbicide și altele, destinate agriculturii și horticulturii).

1.2

Pe lângă introducerea pe piață a unor produse fitosanitare sigure și de bună calitate, o altă prioritate maximă este utilizarea durabilă și sigură a acestor produse. CESE apreciază faptul că, în paralel cu propunerea de regulament în dezbatere, Comisia a prezentat o propunere de directivă care reglementează utilizarea durabilă a produselor fitosanitare.

1.3

CESE constată că motivele invocate în propunere pun un accent puternic pe prevenirea și limitarea efectelor negative ale produselor fitosanitare asupra omului și asupra mediului. Comitetul estimează că este esențială prevenirea efectelor negative ale produselor fitosanitare asupra mediului și asupra omului. CESE subliniază că, din perspectiva durabilității, este necesar să se țină seama în mod echilibrat și de interesele economice. Pe lângă interesul crescut arătat produselor provenite din agricultura ecologică, majoritatea consumatorilor sunt astăzi interesați în special de produse de bună calitate, care, în plus, să fie disponibile tot timpul anului și la un preț acceptabil. În acest context, siguranța în utilizare a produsului constituie o condiția sine qua non. Aceasta cere multe eforturi în lanțul de valori al producției agricole. În acest scop, este absolut necesar ca produsele fitosanitare sigure și de bună calitate să fie disponibile în cantitate suficientă.

1.4

CESE este preocupat de introducerea unor criterii de autorizare pentru produsele fitosanitare pe baza proprietăților intrinseci ale substanțelor active și de consecințele acesteia pentru inovarea de produse noi și de mai bună calitate. În caz de aplicare strictă, este posibil ca o substanță care nu îndeplinește unul dintre criterii să nu obțină autorizația, deși reprezintă o îmbunătățire din perspectiva tuturor celorlalte criterii. CESE pledează pentru o evaluare a riscurilor ținând seama în mai mare măsură de utilizarea reală și de expunere.

1.5

CESE este de părere că propunerea de omologare la nivel zonal și de recunoaștere reciprocă constituie un prim pas către o armonizare europeană totală a autorizațiilor. CESE sugerează ca recunoașterea reciprocă a autorizațiilor să devină posibilă între zone, atunci când este vorba despre țări (vecine) care dispun de condiții climatice și agricole similare.

1.6

CESE este de acord cu principiul unei evaluări comparative a produselor fitosanitare care conțin substanțe susceptibile de înlocuire. CESE pledează totuși pentru o frecvență mai redusă a evaluării și pentru aplicarea perioadei normale de protecție a datelor în cazul acestor substanțe, în vederea menținerii unei anumite voințe, din partea industriei, de a realiza investiții în aceste substanțe și în vederea prevenirii, în acest fel, a strangulărilor din domeniul agronomic.

1.7

În opinia CESE, propunerea nu conține suficiente stimulente în ceea ce privește omologarea produselor fitosanitare pentru utilizări minore. CESE propune două măsuri de îmbunătățire: în primul rând, sugerează crearea unui sistem prin care primul solicitant să beneficieze de o durată cu atât mai lungă de protecție a datelor cu cât sunt adăugate mai multe utilizări minore și, în al doilea rând, invită Comisia să faciliteze elaborarea unei liste actualizate care să includă toate utilizările (minore) omologate, pentru uzul statelor membre.

2.1.1

Produsele fitosanitare sunt utilizate în scopul protecției și în interesul sănătății plantelor. Ele permit agricultorilor să-și crească randamentul și flexibilitatea producției. Acest lucru oferă garanția producerii fiabile de produse (alimentare) sigure, la prețuri accesibile, în regiunea proprie.

2.1.2

Cea mai mare parte a consumatorilor europeni sunt din ce în ce mai exigenți în ceea ce privește calitatea alimentelor și disponibilitatea acestora pe tot parcursul anului. Aceștia consideră siguranța alimentelor o condiție absolută și o evidență a vieții zilnice. Acest lucru creează importante provocări pentru lanțul producției agricole. Este necesar să fie disponibilă o gamă suficient de largă de produse fitosanitare sigure și de bună calitate pentru a putea răspunde exigențelor acestei mari grupe de consumatori.

2.1.3

Nu este totuși mai puțin adevărat că utilizarea produselor fitosanitare poate avea repercusiuni asupra ecosistemelor agricole, poate prezenta pericole pentru sănătatea utilizatorilor, poate influența calitatea alimentelor și poate produce efecte nefaste asupra sănătății consumatorilor, în special atunci când reziduuri nocive de produse fitosanitare rămân în alimente din cauza utilizării incorecte a acestor produse (de o manieră care nu este conformă cu bunele practici).

2.2.1

Propunerea de regulament în dezbatere include înlocuirea prezentei Directive 91/414/CEE privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar, care este menită să prevină riscurile la sursă prin intermediul unei proceduri complete de evaluare a riscurilor fiecărei substanțe active și a produselor care o conțin, înainte de a fi autorizată comercializarea și utilizarea acestora.

2.2.2

Propunerea cuprinde, de asemenea, abrogarea Directivei 79/117/CEE, în vigoare în prezent, privind interzicerea introducerii pe piață și folosirii produselor fitosanitare care conțin anumite substanțe active.

2.2.3

Cadrul comunitar de reglementare referitor la produsele fitosanitare include și Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului, care stabilește conținuturile maxime ale reziduurilor pentru substanțele active din produsele agricole.

2.2.4

Propunerea de regulament este prezentată împreună cu o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui cadru comunitar de acțiune pentru utilizarea durabilă a pesticidelor [COM(2006) 373 final]. Obiectivul este reglementarea utilizării și distribuirii pesticidelor în măsura în care aceste etape nu sunt prevăzute în propunerea de regulament în dezbatere.

2.3.1

Ca urmare a evaluării Directivei 91/414/CEE realizată de Comisie, Parlamentul European și Consiliul au solicitat în 2001 reevaluarea directivei cu scopul:

2.3.2

După o perioadă de consultare intensă (5 ani) a părților interesate și o analiză de impact, Comisia și-a prezentat, în iulie 2006, propunerea de revizuire a Directivei 91/414/CEE. Comisia a decis să înlocuiască directiva cu un regulament, în vederea simplificării și armonizării crescute a legislațiilor statelor membre UE.

2.4.1

Lista pozitivă a substanțelor active se stabilește la nivel comunitar de către Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală. Autorizarea substanțelor active se efectuează pe baza unei serii de criterii clare, menite să asigure un nivel sporit de protecție a omului, a animalului și a mediului.

2.4.2

În cursul evaluării unei substanțe active, trebuie să existe cel puțin o utilizare sigură pentru utilizator și consumator și trebuie să nu poată fi constatat nici un efect inacceptabil asupra mediului. Se stabilesc termene clare pentru diversele faze ale evaluării și luării deciziilor privind autorizarea substanțelor active.

2.4.3

Statele membre păstrează responsabilitatea pentru omologarea națională a produselor fitosanitare, care trebuie să se bazeze pe lista substanțelor active autorizate.

2.4.4

În cursul evaluării naționale a dosarelor de omologare, statele membre sunt obligate să utilizeze criterii uniforme și să țină seama de circumstanțele naționale, acolo unde este cazul.

2.4.5

În ceea ce privește substanțele cu risc scăzut și normal, Comisia prevede un sistem de „omologare la nivel zonal”, care instituie obligația recunoașterii reciproce a autorizațiilor pentru produse fitosanitare. Pe baza acestui sistem, un stat membru din una dintre cele trei zone climatice propuse (Comisia împarte UE în trei zone) inițiază evaluarea cererii de omologare națională a unei substanțe. Aceasta nu trebuie omologată decât în statele membre în care producătorul său a depus o cerere de recunoaștere reciprocă a autorizației.

3.1.1

Preambulul documentului în dezbatere enumeră considerațiile care au dus la propunerea de regulament. Este necesar să se precizeze în mod explicit cât este de importantă disponibilitatea în cantitate suficientă a produselor fitosanitare pentru o aprovizionare sigură și de bună calitate cu produse alimentare a unui consumator atât de exigent cum este consumatorul european.

3.2.1

Documentul în dezbatere nu prevede posibilitatea ca un stat membru să acorde o autorizație provizorie la nivel național. Acest lucru poate avea drept consecință întârzierea introducerii pe piață a substanțelor îmbunătățite în raport cu situația în vigoare. Comisia încearcă să remedieze această situație prevăzând termene mai scurte, care să permită înregistrarea mai rapidă a noilor substanțe pe lista pozitivă.

3.2.2

CESE propune să se includă în regulament posibilitatea emiterii unei autorizații provizorii la nivel național, în cazurile în care termenele stabilite sunt depășite din cauza unor întârzieri administrative și este îndeplinită obligația care decurge din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 privind conținuturile maxime de reziduuri.

4.1.1

Articolul 4 din propunere se referă la criteriile de autorizare a substanțelor active și, în acest sens, face trimitere la anexa II. În cazul aplicării stricte a criteriilor, este posibil ca anumite substanțe active să nu fie autorizate din cauza unei singure proprietăți, dat fiind faptul că toate criteriile trebuie întotdeauna îndeplinite simultan.

4.1.2

Astfel de criterii de autorizare pentru produsele fitosanitare, care se bazează în exclusivitate pe proprietățile intrinseci ale substanțelor lor active și care nu țin seama nici de utilizarea reală, nici de expunere, subminează principiul luării deciziilor pe baza evaluărilor de risc. Efectul va fi dispariția treptată de pe piață a unei serii de produse/utilizări existente, care ar putea fi utile atunci când este necesar să se dispună de un număr mai mare de produse.

4.1.3

Astfel, articolul 4 se opune introducerii pe piață a produselor reînnoite care nu ar corespunde cerințelor unui singur criteriu, chiar dacă demonstrează o îmbunătățire a tuturor criteriilor. CESE nu poate fi de acord cu o astfel de abordare, întrucât aceasta frânează în mod inutil inovația care poate duce la apariția de substanțe noi și mai bune. Comitetul este de părere că este necesar să se recurgă la criterii de autorizare intrinseci doar pentru identificarea candidaților la înlocuire și nu pentru respingerea de la bun început a produselor, fără o evaluare aprofundată.

4.2.1

CESE este de părere că sistemul de omologare zonală și de recunoaștere reciprocă constituie un pas important către un sistem european complet armonizat pentru introducerea pe piață a produselor fitosanitare.

4.2.2

Introducerea unei recunoașteri reciproce obligatorii a autorizațiilor în statele membre ale aceleași zone, în paralel cu procedura normală de omologare la nivel național, permite evitarea dublării eforturilor în statele membre și asigurarea unei disponibilități mai rapide a produselor fitosanitare reînnoite și ecologice.

4.2.3

CESE propune ca recunoașterea reciprocă a autorizațiilor să devină posibilă între zone, atunci când este vorba despre țări vecine care au condiții de producție comparabile.

4.2.4

În cazul utilizărilor în seră sau al tratamentelor după recoltare, Comisia propune o abordare care să prevadă obligația unei recunoașteri reciproce de către toate statele membre, în fiecare dintre zone (articolul 39). CESE este de părere că este necesară extinderea acestui regim la tratamentele aplicate semințelor, ca pilon important al combaterii integrate (IPM).

4.3.1

În ceea ce privește produsele fitosanitare bazate pe substanțe mai critice (susceptibile de a face obiectul unei înlocuiri), statul membru este obligat să procedeze la o evaluare comparativă în cursul celor patru ani care urmează emiterii autorizației (articolul 48). Această evaluare urmărește găsirea unui produs alternativ pentru a putea înlocui produsul mai nociv, cu excepția cazului în care acesta din urmă rămâne util pentru a proteja în continuare plantele în cazul în care acestea dezvoltă rezistență la produs.

4.3.2

În opinia CESE, evaluarea la patru ani, precum și perioada de șapte ani de protecție a dosarului pentru substanțele pentru care se ia în considerare înlocuirea nu oferă o suficientă securitate pentru industrie și vor duce la o retragere prematură a acestor produse de pe piață, ceea ce ar putea avea repercusiuni negative asupra disponibilității suficiente a produselor în cazuri de rezistență și utilizări minore.

4.3.3

CESE pledează totuși pentru o frecvență mai redusă a evaluării și pentru aplicarea perioadei normale de protecție a datelor pentru substanțe pentru care se ia în considerare înlocuirea, în vederea menținerii unei anumite voințe, din partea industriei, de a realiza investiții în aceste substanțe și a prevenirii, în acest fel, a strangulărilor din domeniul agronomic și a strangulărilor ulterioare din lanțul de valori în direcția consumatorului.

4.4.1

Articolul 49 oferă posibilitatea, în special utilizatorilor profesionali și organizațiilor profesionale, să solicite o extindere a omologării unui produs fitosanitar pentru utilizări minore. Acesta invită, de asemenea, statele membre să mențină o listă actualizată a utilizărilor minore.

4.4.2

CESE apreciază acest articol, dar constată că nu propune suficiente stimulente pentru deținătorii unei autorizații pentru a-i determina să facă eforturi în vederea obținerii de extinderi ale utilizărilor minore.

4.4.3

CESE propune acordarea unui bonus deținătorilor unei autorizații sub forma unei prelungiri a perioadei de protecție a datelor atunci când aceștia sunt primii, după emiterea autorizației, care cer mai multe extinderi ale utilizărilor minore.

4.4.4

CESE propune ca, în locul listei elaborate de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 49 alineatul (6), Comisia să alcătuiască și să mențină o listă centrală europeană a utilizărilor minore, care să poată fi consultată de statele membre.

4.5.1

Regulamentul prevede o eventuală obligație de a informa orice vecin care poate fi expus la deriva pulverizării și care a solicitat să fie informat (articolul 30), înaintea utilizării produsului.

4.5.2

CESE estimează că este bine să se dovedească transparență în aplicarea produselor fitosanitare, dar că obligația de informare propusă subminează încrederea în legislația subiacentă introducerii pe piață a acestor produse. Este vorba despre utilizarea unor produse considerate sigure, în vreme ce obligația de informare poate lăsa să se înțeleagă că lucrurile nu stau chiar așa.

4.5.3

În opinia CESE, punerea în aplicare a acestui articol nu asigură înțelegerea reciprocă între utilizatori și vecini, ci, dimpotrivă, poate duce la distrugerea coeziunii sociale din comunitățile rurale, obligația de informare putând crea impresia că produsele utilizate nu sunt sigure. Această dispoziție se dovedește, în consecință, contraproductivă.