27.7.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/28

Avizul Comitetului Economic și Social European privind comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European privind punerea în aplicare a Directivei 1997/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecția consumatorilor cu privire la de contractele la distanță

COM(2004) 514 final

(2007/C 175/07)

La 21 septembrie 2006, Comisia Europeană, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social cu privire la propunerea sus-menţionată.

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor pe această temă, și-a adoptat avizul la 3 mai 2007. Raportor: dl Pegado Liz.

În cea de-a 436-a sesiunea plenară din 30 și 31 mai 2007 (ședința din 30 mai), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 61 voturi pentru și 4 abțineri.

1. Sinteză

1.1

Prin prezenta comunicare privind aplicarea Directivei 1997/7/CE, Comisia, dincolo de faptul că informează Consiliul, Parlamentul European și CESE cu privire la rezultatele transpunerii și aplicării directivei, deschide o consultare publică a părților interesate cu scopul de a afla opiniile acestora, deși nu intenționează să prezinte nici o propunere de revizuire a directivei înaintea încheierii evaluării mai vaste a acquis-ului comunitar în domeniul drepturilor consumatorilor.

1.2

CESE, deși remarcă întârzierea acestei comunicări în raport cu termenele stabilite în directivă, apreciază inițiativa și este de acord cu multe dintre observațiile Comisiei, dintre care o mare parte, de altfel, coincid cu cele exprimate în avizele Comitetului, în special cu privire la propunerea de directivă privind vânzarea la distanță în general și vânzarea la distanță de servicii financiare în special. Comitetul este, de asemenea, de acord cu necesitatea de a face compatibile dispozițiile în materie cu cele privind alte instrumente juridice instituite între timp, în unele cazuri fără indispensabila coordonare și planificare.

1.3

Cu toate acestea, CESE consideră că revizuirea acestui act normativ, simultan cu revizuirea acelora privind vânzarea la distanță de servicii financiare și anumite aspecte ale comerțului electronic, ar fi preferabil să fie efectuată imediat, fără a aștepta încheierea lucrărilor de revizuire a acquis-ului comunitar în materie de contracte de consum, în scopul de a face dispozițiile disparate mai accesibile și mai ușor de înțeles.

1.4

În acest scop, CESE invită Comisia să întreprindă o analiză detaliată a răspunsurilor pe care le-a primit între timp în cadrul dezbaterii publice, care ar trebui completată cu date statistice fiabile privind domeniul și volumul vânzărilor la distanță pe piața internă și, în cele din urmă, cu o audiere publică a părților interesate.

1.5

CESE este, în general, de acord cu sugestiile Comisiei în ceea ce privește ameliorarea redactării și a structurii directivei, dar își reafirmă poziția, deja exprimată în avizele anterioare, conform căreia domeniul său de aplicare nu trebuie să se limiteze la relațiile dintre întreprinderi și consumatori și că ar fi foarte utilă redefinirea acestui domeniu astfel încât să coincidă, în aspectele fundamentale, cu reglementările în domeniul comerțului electronic.

1.6

CESE nu este de acord cu Comisia în aprecierea consecințelor utilizării „clauzei minimale”, pe care nu o consideră a fi cauza dificultăților, pe drept criticate, de punere în aplicare a directivei, dar nu exclude ipoteza unei înaintări spre o armonizare totală, realizată prin intermediul regulamentelor, pentru a garanta un nivel mai ridicat de protecție a consumatorilor.

1.7

Pentru a contribui la revizuirea aprofundată a regimului vânzărilor la distanță, CESE face o serie de recomandări specifice, a căror analiză o consideră indicată în stadiul actual de dezvoltare al pieței interne în vederea promovării siguranței și încrederii consumatorilor, garantând pentru acest tip de tranzacții o protecție similară celei de care beneficiază consumatorii la încheierea și executarea de contracte încheiate față în față.

1.8	CESE subliniază, de asemenea, necesitatea punerii accentului pe informarea efectivă a părților contractante (în special a contractanților mai puțin informați), informare însoțită de un sistem eficient de sancționare a practicilor care încalcă regimul juridic existent.

2. Rezumatul comunicării Comisiei

2.1

Prin Comunicarea privind punerea în aplicare a Directivei 1997/7/CE din 20 mai 1997 (COM(2006) 514 final din 21 septembrie 2006), Comisia dorește să informeze Consiliul, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European cu privire la modul în care directiva a fost transpusă și aplicată în perioada de aproape 10 ani de la publicarea ei, punând astfel în aplicare, cu o întârziere de aproape 6 ani, dispozițiile prevăzute la articolul 15 alineatul (4) din directivă.

2.2

Pe lângă faptul că identifică anumite situații problematice în aplicarea directivei (1), care sunt în primul rând consecința „redactării” sale și a „dificultăților de traducere” în unele versiuni lingvistice, Comisia formulează observații cu privire la ceea ce consideră a fi „divergențe semnificative între legislații cauzate de utilizarea clauzei minimale”, precum și la posibilul caracter perimat al directivei în ceea ce privește capacitatea de a acoperi „noile tehnologii și tehnici de comercializare”.

2.3	În final, Comisia prezintă un „chestionar” care urmează să fie completat până la 21 noiembrie 2006, al cărui scop este de a orienta o „dezbatere publică” a părților interesate, pentru a confirma sau infirma observațiile sale, și acceptă eventualitatea realizării unei audieri publice.

2.4

Comisia, cu toate că recunoaște că regimul instituit prezintă deficiențe de concepție și dificultăți de interpretare, care dau naștere unor dificultăți de aplicare, nu consideră totuși „utilă” prezentarea unei propuneri de revizuire a directivei înaintea încheierii analizei mai generale a „acquis-ului comunitar în materia protecției consumatorilor”, știut fiind faptul că pentru aceasta nu există un termen fix.

2.5

În cursul elaborării prezentului aviz, Comisia a pus la dispoziție o serie de 84 de răspunsuri primite în cadrul consultărilor menționate anterior și a difuzat un document de lucru în care sunt rezumate o mare parte din răspunsurile primite; Comisia își propune să încheie în scurt timp analiza răspunsurilor rămase și să realizeze un studiu de impact mai aprofundat.

3. Observațiile principale ale CESE la constatările Comisiei

3.1 Observații generale

3.1.1

CESE apreciază inițiativa Comisiei, dar regretă întârzierea acesteia în raport cu data prevăzută (iunie 2001), respectiv aproape 4 ani față de termenul limită pentru transpunerea ei (iunie 2004), considerând că, în general, problemele ridicate astăzi ar fi putut deja să fie tratate și rezolvate cu cel puțin trei ani în urmă, cu avantaje evidente.

3.1.2

CESE amintește, de asemenea, că multe dintre problemele ridicate acum în comunicare au fost deja abordate în avizele sale, încă din faza de elaborare a directivei.

În avizul său privind propunerea de directivă a Consiliului privind protecția consumatorilor cu privire la contractele negociate la distanță (2), Comisia atrăsese deja atenția asupra necesității de a revizui anumite concepte prevăzute la articolul 2 din directivă, în special pe cele referitoare la contractele care intră sub incidența directivei, precum și însăși noțiunea de consumator.

Pe de altă parte, CESE își exprimase opinia conform căreia Comisia ar trebui să fie mai clară în ceea ce privește dreptul de retractare prevăzut de directivă, care, în opinia sa, ar trebui să fie înțeles în contextul dreptului la un timp de gândire și nu ar trebui să fie confundat cu dreptul pe care îl are consumatorul de a rezilia contractul, atunci când acesta nu a fost executat sau când se dovedesc practici frauduloase, și nici să pună în discuție acest drept.

CESE a atras, de asemenea, atenția asupra faptului că termenul de 7 zile stabilit pentru dreptul de retractare este mai scurt decât cel prevăzut în alte directive și în legislația deja existentă la acea dată în unele state membre și a sfătuit Comisia să uniformizeze termenele de exercitare a acestui drept. Apelul CESE de a clarifica dispozițiile privind dreptul la un timp de gândire a fost, de altfel, reiterat în Avizul privind propunerea de vânzare la distanță de servicii financiare (3).

De asemenea, în abordările de specialitate cele mai cunoscute, asemenea critici fuseseră de mult formulate (4).

3.1.3

CESE își manifestă surprinderea în ceea ce privește presupusa lipsă de informații a Comisiei cu privire la data intrării în vigoare a dispozițiilor de transpunere în unele state membre (5) și, de asemenea, își exprimă nedumerirea cu privire la presupusa constatare a unor încălcări flagrante ale transpunerii de către unele state membre, având în vedere că nu s-a anunțat nici o procedură privind încălcarea dreptului comunitar împotriva acestor state membre și nici nu au fost anunțate rezultatele vreunei astfel de proceduri.

3.1.4

Pe de altă parte, CESE consideră că ar fi fost de preferat un proces cu adevărat participativ, în care comunicarea să fi fost precedată, și nu urmată, de o dezbatere publică, pentru a evita ca multe dintre observațiile și constatările Comisiei să se bazeze doar pe „impresii” și „opinii” subiective (6).

Comitetul amintește, de altfel, raportul din 10 martie 2000 privind reclamațiile consumatorilor în materie de vânzări la distanță (COM(2000) 127 final) și recomandă ca un exercițiu similar să fie făcut, de această dată pe baza unei analize obiective a tuturor răspunsurilor rezultate din dezbaterea publică, pentru actualizarea și compararea datelor, ca bază obiectivă de reflecție.

3.1.5

În circumstanțele actuale, CESE sprijină sugestia Comisiei și invită la realizarea unei audieri publice cu toate părțile interesate, dar care să nu se dilueze într-o dezbatere mai largă privind acquis-ul comunitar în materie de protecție a consumatorilor, referitor la care a fost difuzat foarte recent un voluminos studiu tehnic de aproape 800 de pagini (7), precum și Cartea verde a Comisiei (8).

3.1.6

Având în vedere modul în care se derulează lucrările la cadrul comun de referință (9), CESE se îndoiește de faptul că ar fi mai avantajos sau recomandabil ca revizuirea prezentei directive să depindă de încheierea lucrărilor, de consultările și de deciziile care vor fi luate în final cu privire la ansamblul acquis-ului comunitar în materia dreptului de consum, chiar și în ultima versiune prescurtată prezentată de Comisie (10).

3.1.7

CESE recomandă să fie eventual regândită natura juridică a instrumentului comunitar care va fi utilizat în viitoarea revizuire a directivei, în cazul în care se consideră că pot fi îndeplinite condițiile pentru ca schimbările esențiale în această materie să fie făcute cel mai eficient prin intermediul unui regulament (11), păstrând obiectivul esențial al acestuia — restabilirea echilibrului și a egalității între părțile implicate, așa cum trebuie să fie cazul în tranzacțiile comerciale încheiate față în față.

3.2 Observații specifice

3.2.1

Observațiile/comentariile Comisiei cu privire la directivă sunt de două tipuri:

a)	privind redactarea/structura

b)	privind punerea în aplicare

A) Chestiuni de redactare/structură

3.2.2

În ceea ce privește chestiunile de redactare/structură a directivei, CESE este de acord cu următoarele:

a)	unele concepte și definiții trebuie să facă obiectul revizuirii pentru o mai bună precizare a sensului (12);

b)	termenele și modalitățile de comunicare a informațiilor anterioare trebuie să fie mai bine enunțate, pentru a se evita apariția unor interpretări divergente;

c)	armonizarea unor dispoziții cu directiva privind practicile comerciale neloiale (13);

d)	mai buna informare privind prețurile serviciilor cu tarife majorate;

necesitatea unei mai bune descrieri, clasificări și definiri a naturii termenului de retractare („cool down”), în dubla lui funcție de „metodă de protecție a voinței contractuale pentru asigurarea deplinului consimțământ al consumatorului” și de „sancționare pentru nerespectarea formalităților pe care furnizorul trebuie să le îndeplinească pentru a-și îndeplini obligația de informare” (14), în comparație cu conceptele similare, dar diferite din punct de vedere juridic, de „drept la un timp de gândire” („warm up”), drept de retractare și drept de reziliere;

f)	de asemenea, se impune uniformizarea termenului, a modului său de calcul, a consecințelor (în special a celor financiare), a exercitării acestui drept (rambursare, returnare etc.), prejudiciul rezultat din excluderea sa, expresă sau tacită, din contracte și excepțiile de la regulă (15);

necesitatea de a revizui în special excluderea „licitațiilor”, având în vedere că, în diversele traduceri și tradiții legislative naționale, nu numai că aceeași expresie are semnificații juridice diferite (16), dar și că „licitațiile realizate prin Internet pun probleme speciale, care nu erau cunoscute la momentul elaborării directivei (17)”.

3.2.3

CESE nu este însă de acord cu Comisia cu privire la:

a)	excluderea de la bun început a serviciilor financiare dintr-o directivă unică privind vânzările la distanță (18);

oportunitatea menținerii distincției dintre directivele privind „vânzările la distanță” și „comerțul electronic”, dată fiind parțiala suprapunere de conținut și existența unor soluții contradictorii pentru anumite aspecte esențiale ale dispozițiilor juridice privind unele situații identice de facto (19), care pare să se explice doar prin faptul că „originea” internă a textelor juridice nu este aceeași sau nu a existat o coordonare corespunzătoare între servicii.

3.2.4

CESE recomandă, de asemenea, ca Comisia să încerce să simplifice și să facă mai accesibile și mai ușor de înțeles dispozițiile privind vânzările la distanță, care sunt împrăștiate în diferite acte.

B) Chestiuni privind punerea în aplicare

3.2.5

În ceea ce privește punerea în aplicare a directivei și pe baza cunoștințelor dobândite de Comisie din experiențele anumitor state membre, CESE susține în ansamblu observațiile Comisiei, dar consideră că trebuie efectuate studii mai aprofundate pentru a dispune de o imagine exhaustivă, și nu doar fragmentară, a situațiilor de divergență/incompatibilitate în transpunerea/interpretarea directivei în toate statele membre.

De aceea, invită Comisia ca, după analizarea răspunsurilor la chestionar, să întreprindă un astfel de studiu și să informeze asupra rezultatelor acestuia.

Comitetul adaugă că Comisia nu a furnizat încă datele statistice care ar permite evaluarea ponderii relative a vânzărilor la distanță către consumatori în ansamblul tranzacțiilor transfrontaliere și a volumului lor în raport cu tranzacțiile cu consumatori din fiecare stat membru, aceste elemente neputând fi deduse cu obiectivitatea necesară din datele cele mai recente ale Eurobarometrului (20), ele fiind, cu toate acestea, indispensabile pentru stabilirea criteriilor de includere și de evaluare a corectitudinii excluderilor prevăzute în directivă.

3.2.6

CESE privește cu îngrijorare poziția adoptată de Comisie atunci când, pe de o parte, identifică diverse probleme la nivelul transpunerii directivei și, pe de altă parte, își exprimă îndoiala cu privire la relevanța lor pentru încrederea consumatorilor, afirmând că nu va face modificări și neanunțând măsuri mai energice cu privire la problemele de transpunere.

3.2.7

Prin urmare, în ceea ce privește domeniul de aplicare al Directivei 1997/7/CE, Comisia însăși recunoaște că excluderile prevăzute au fost transpuse în mod diferit în statele membre și că este necesar să fie reanalizate unele dintre aceste excluderi, motiv pentru care CESE invită Comisia să ia inițiative mai concrete în acest domeniu.

3.2.8

În ceea ce privește efectele utilizării „clauzei minimale”, CESE nu este de acord cu Comisia că toate situațiile inventariate de aceasta ar fi consecința unei aplicări incorecte a clauzei din articolul 14.

3.2.8.1

CESE consideră că, dimpotrivă, în general, discrepanțele întâlnite, care sunt reale, nu sunt consecința utilizării necorespunzătoare a clauzei minimale, ci a unor deficiențe deja semnalate în modul de concepere, de formulare și de transpunere/traducere a directivei.

3.2.8.2

CESE consideră că, de fapt, clauza minimală, care permite statelor membre să depășească cerințele comunitare prevăzute în directivele de armonizare minimală, întotdeauna cu respectarea tratatului, cum prevăd dispozițiile articolului 153, constituie un instrument util, care asigură un nivel înalt de protecție a consumatorilor, permițând luarea în considerare a specificului cultural, social și judiciar al fiecărui sistem național.

3.2.8.3

Cu toate acestea, CESE preconizează că, chiar și în cazul în care este asigurat efectiv un grad mai înalt de protecție a consumatorilor, anumite dispoziții juridice va trebui să facă obiectul armonizării totale, de preferință chiar al unui regulament, ca o garanție a uniformității lor, ceea ce s-ar putea aplica și directivei care face obiectul prezentului aviz.

C) Chestiuni omise

3.2.9

CESE consideră că există și alte chestiuni care ar merita reconsiderate în cadrul unei revizuiri a directivei și care nu au fost abordate în comunicare.

3.2.10

Acestea sunt, în special:

a)	oportunitatea revizuirii directivei privind vânzările la distanță de servicii financiare în paralel și simultan cu prezenta directivă, CESE manifestându-și astfel în mod clar dezacordul cu conținutul Comunicării Comisiei din 6 aprilie 2006 (COM(2006) 161 final);

b)	menținerea caracterului „exclusiv” al utilizării tehnicilor de comunicare la distanță în locul conceptului de „prevalență” (articolul 2 alineatul (1));

c)	natura juridică a propunerii de încheiere a unui contract ca invitație de a cumpăra și caracterul esențial al termenilor și caracteristicilor sale ca elemente constitutive ale obiectului contractului de vânzare-cumpărare;

întregul sistem de „sarcină a probei”, pe care directiva nu îl reglementează sau nu îl reglementează bine, făcând trimitere la principiile generale de drept ale statelor membre aplicabile contractelor cu consumatorii, cu excepția cazului în care este utilizat mecanismul inversiunii, prevăzut la articolul 11 alineatul (3);

menținerea relațiilor cu „consumatorii” — independent de discuția privind corectarea definiției, cu care Comitetul nu este de acord — ca obiectiv unic al directivei, în condițiile în care subiectul în discuție se referă, în general, la un anumit tip de vânzări, cu anumite caracteristici, și nu în mod exclusiv la destinatarul acestora, cum, de altfel, este în mod corect prevăzut în directiva privind comerțul electronic;

clarificarea a ceea ce se înțelege prin „mijloace de comunicare la distanță” și „sistem organizat de vânzare la distanță” și necesitatea studierii mai aprofundate a justificării menținerii acestui criteriu și a motivelor care îndreptățesc excluderea protecției speciale în cazul consumatorilor care încheie contracte la distanță cu furnizori care utilizează numai sporadic aceste mijloace;

g)	menținerea excluderii, care nu pare justificată, din domeniul său de aplicare a excursiilor organizate și a proprietății în regim de indiviziune pe timp limitat (time share), precum și a vânzării de produse alimentare la distanță;

h)	absența serviciilor post-vânzare și a garanțiilor comerciale de pe lista de informații prealabile care trebuie furnizate consumatorilor, care trebuie revizuită în conformitate cu directiva privind garanțiile (21);

regimul dreptului de uzufruct, al obligației de păstrare și conservare și al riscului de dispariție sau deteriorare a obiectului în timpul perioadei de retractare și în timpul transportului, fie de la furnizor la consumator, fie invers, în cazul returnării, independent de motiv (retractare sau obiect necorespunzător, cu defect sau stricat), în corelație cu dispozițiile directivei privind garanțiile;

j)	problema limbii contractelor, care nu ar trebui să rămână o chestiune „de competența statelor membre” (considerentul 8);

k)	definirea „zilei lucrătoare” în dreptul comunitar, esențială pentru calcularea uniformă a termenelor, în special în cazul vânzărilor transfrontaliere, sau pur și simplu stabilirea tuturor termenelor în zile calendaristice consecutive;

l)	forma comunicării exercitării dreptului de retractare — indiferent dacă se cere sau nu o confirmare de primire a comunicării —, cu consecințele juridice respective;

m)	prevenirea riscurilor de neîndeplinire a contractului și regimul de neîndeplinire punctuală sau de îndeplinire parțială a obligațiilor de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor (22);

n)	menținerea exceptării bunurilor confecționate conform indicațiilor consumatorului;

o)	necesitatea acordării unei atenții sporite analizei fenomenului în creștere al negocierii prin telefon fix și mobil (m-commerce), inclusiv posibilității de instituire a unui sistem general de „opt-in”, pentru protejarea împotriva ofertelor nesolicitate;

p)	referirea, în dispozițiile directivei, la chestiuni legate de contrafacere, de certificarea bunurilor și de protejarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe, care, în cadrul vânzărilor la distanță, sunt în mod special problematice;

q)	extinderea obligațiilor de informare la toate părțile interesate, în special la grupurile de consumatori mai vulnerabili, ca, de exemplu, minori, persoane în vârstă sau persoane cu handicap, așa cum prevede deja directiva privind practicile comerciale neloiale;

r)	necesitatea de a prevedea un sistem de sancționare eficient și suficient de disuasiv pentru prevenirea neîndeplinirii obligațiilor prevăzute în directivă.

3.2.11

CESE consideră că examinarea adecvată a acestor probleme este fundamentală pentru atingerea obiectivului directivei de a garanta consumatorilor de bunuri și servicii achiziționate la distanță o protecție echivalentă cu cea asigurată în contractele încheiate față în față.

Bruxelles, 30 mai 2007.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Dimitris DIMITRIADIS

(1) Comisia a dorit în mod expres să excludă din observaţiile şi comentariile sale aspecte ca „furnizări necomandate”, „plata prin card bancar” şi „căi de atac judiciare sau administrative”.

(2) Aviz CESE publicat în JO C 19/111, 25.1.1993. Raportor: dl Roberto Bonvicini.

(3) Aviz CESE publicat în JO C 169/43, 16.6.1999. Raportor: dl Manuel Ataíde Ferreira.

(4) Cf., pentru toate, „La protection des consommateurs acheteurs à distance”, minutele colocviului organizat de CEDOC, editat de Bernd Stauder, în 1999, şi în care merită evidenţiate textele lui Hans Micklitz, Jules Stuyck, Peter Rott şi Geraint Howells (Bruylant, 1999).

(5) Belgia (?), Ungaria, Letonia şi Lituania.

(6) Cf., de exemplu, articolul 3 alineatul (2) „Comisia este de părere că …”, alineatul (3) „Comisia crede că …”.

(7) „EC Consumer Law Compendium — Comparative Analysis”, prof. dr. Hans Schulte-Nolke, dr. Christian Twigg-Flesner şi dr. Martin Ebers, 12 decembrie 2006, Universitatea Bielefeld (elaborat de Comisia Europeană în cadrul Contractului de prestări de servicii nr 17.020100/04/389299: „Annotated Compendium including a comparative analysis of the Community consumer acquis”).

(8) COM(2006) 744 final din 8.2.2007, cu privire la care s-a constituit deja un grup de studiu al CESE pentru pregătirea avizului pe această temă, al cărui raportor va fi dl ADAMS.

(9) A cărei necesitate este pusă în discuţie de unele dintre cele mai bune teorii recente (cf. The need for a European Contract. Law — Empirical and Legal Perspectives, JAN SMITS, Europa Law Publishing, Groningen, 2005).

(10) De fapt, dintre cele 22 de instrumente juridice comunitare iniţiale identificate de Comisie în mai 2003, domeniul de aplicare al revizuirii a fost acum restrâns la doar 8 directive.

(11) Opţiunea pentru un regulament va permite depăşirea diverselor situaţii relatate de Comisie în care directiva privind vânzarea la distanţă nu a fost transpusă sau a fost incorect transpusă, de exemplu în ceea ce priveşte articolul 4 alineatul (2) privind principiul loialităţii, articolul 6 privind termenul de rambursare în exercitarea dreptului de retractare şi situaţiile de excludere a dreptului de retractare. Un asemenea regulament ar putea acoperi domenii cum sunt definirea conceptelor, aplicarea acestora la bunuri materiale şi persoane şi excepţiile corespunzătoare, structura, conţinutul şi domeniul informaţiilor şi momentul furnizării acestora, exercitarea şi consecinţele dreptului de retractare, executarea contractului şi modalităţile de plată, precum şi principiile de loialitate aplicabile în special în domeniul comerţului.

(12) De exemplu, noţiunile de „sistem de vânzare”, „operator de tehnică de comunicare la distanţă”, „drepturi privind bunurile imobiliare”, cu un accent deosebit asupra „proprietăţii în regim de indiviziune pe timp limitat (time share)”, „circuite frecvente şi regulate”, „transport”, inclusiv închirierea de automobile, „circumstanţe specifice”, „asistenţă durabilă” etc.

(13) Directiva 2005/29/CE din 11 mai 2005, JO L 149, 11.6.2006; Avizul CESE, JO C 108, 30.4.2004.

(14) Cf. Cristine AMATO, „Per un diritto europeo dei contratti con i consumatori”, p. 329, Gruffé Editore, Milano, 2003.

(15) Este important de amintit că, atunci când a aprobat Directiva 97/7/CE, Consiliul a făcut o declaraţie prin care invita Comisia să examineze posibilitatea de armonizare a metodei de calcul a termenului de gândire existent în directivele privind protecţia consumatorilor.

(16) De exemplu, conceptul de „leilão” (licitaţie) în portugheză nu se referă la acelaşi lucru din punct de vedere juridic ca nici unul dintre termenii „vente aux enchères”, „auction” şi „vendita all'asta” din limbile franceză, engleză şi italiană.

(17) Prin importanţa sa, cf. articolului profesorului Gerard Spindler de la Universitatea din Gottingen, «Internet-Auctions versus Consumer Protection: The Case of the Distant Selling Directive», în German Law Journal, 2005 Vol. 06 nr. 3, pp. 725 şi următoarele.

(18) După cum s-a subliniat, de altfel, deja în avizul referitor la propunerea privind vânzarea la distanţă de servicii financiare (aviz CESE publicat în JO C 169/43, 16.6.1999), raportor: dl Manuel Ataíde Ferreira. Acesta a fost şi opinia Parlamentului European la cele două lecturi.

(19) Avizul 2000/31/CE din 8 iunie 2000 (JO L 178, 17.7.2000); aceasta a fost, de altfel, şi opinia exprimată în avizul privind directiva publicată în JO C 169/36 din 16.6.1999, raportor: dl Harald Glatz.

(20) Cf. Special Eurobarometer 252, „Consumer protection in the Internal Market”, septembrie 2006, la cererea DG SANCO şi coordonat de DG COMUNICARE, ale cărui date permit totuşi extragerea unor indicaţii privind tendinţele generale ale orientărilor consumatorilor în contextul realizărilor comunitare în domeniul construirii pieţei interne.

(21) Directiva 1999/44/CE din 25 mai 1999 (JO L 171, 7.7.1999). CESE arătase deja în avizul său privind propunerea de directivă privind vânzările la distanţă că ar trebui oferite informaţii consumatorilor cu privire la existenţa unor modalităţi de garanţie, în special în cazul neîndeplinirii sau întârzierii în îndeplinirea contractului.

(22) CESE şi-a exprimat deja poziţia în acest domeniu în avizul referitor la directiva privind vânzările la distanţă, atrăgând atenţia Comisiei cu privire la necesitatea reafirmării protecţiei pentru interesele financiare şi prevenirii riscurilor care rezultă din neîndeplinirea contractului, de exemplu prin impunerea unor penalizări. CESE a propus, de asemenea, ca întreprinderile din acest sector să creeze un fond de garantare pentru a acoperi aceste situaţii.