13.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/23

1.1

Propunerea examinată se referă la versiunea reformată a Directivei 69/335/CEE a Consiliului privind impozitarea aporturilor de capital în întreprinderi, care a fost modificată de mai multe ori. Această directivă, al cărei obiectiv inițial era să armonizeze sistemele fiscale și să împiedice statele membre să creeze sau să aplice alte impozite similare, a fost modificată, cu diferite ocazii, până în 1985, când Directiva 85/303/CEE a recunoscut că impozitul pe aportul de capital ar trebui eliminat în totalitate, date fiind efectele lui economice defavorabile asupra întreprinderilor.

1.2

Cu toate acestea, pierderea de venituri fiscale la care ar duce eliminarea impozitului a fost considerată inacceptabilă de către unele state membre; prin urmare, directiva din 1985 a trebuit să acorde o derogare, recunoscând statelor membre posibilitatea de a scuti tranzacțiile de impozitul pe aportul de capital sau de a aplica o rată de impozitare unică, care să nu depășească 1 %.

1.3

Acest principiu rămâne bineînțeles valabil în propunerea de directivă examinată, care constă într-o simplă reformare a textelor precedente; Comitetul nu poate decât să ia act de aceasta și să-și dea acordul. Cu toate acestea, raportul Comisiei dă naștere unor observații pe care Consiliul le-ar putea lua în considerare în vederea unor inițiative ulterioare.

2.1

Majoritatea celor 25 de state membre au dat curs recomandării Consiliului din 1985, eliminând în totalitate impozitul; în prezent, doar șapte state membre îl mai aplică: Polonia și Portugalia, cu o rată de impozitare de cel mult 0,50 %; Cipru, cu 0,60 %; Grecia, Spania, Luxemburg și Austria, cu o rată integrală de 1 %. Neconcordanța respectivă constituie un obstacol în crearea unui nivel egal de tratament al întreprinderilor europene, aceasta fiind una din condițiile necesare pentru buna funcționare a pieței unice. Faptul că în domeniul fiscal există încă multe alte neconcordanțe și obstacole nu trebuie să fie o scuză pentru a renunța la eliminarea în totalitate a acestui impozit.

2.2

Ar fi util ca statele membre care beneficiază încă de derogare să compare avantajele derivate din veniturile fiscale cu pierderea probabilă (și într-o oarecare măsură calculabilă) de investiții din alte țări comunitare sau din țări terțe, descurajate de o impozitare dispărută aproape de peste tot. CESE consideră că renunțarea la derogare ar reprezenta un avantaj pentru părțile interesate și un pas înainte în buna funcționare a pieței unice în ansamblu.

2.3

CESE ar dori, de asemenea, să atragă atenția asupra unei practici adoptate de unele state membre, prin care se introduc noi forme de impozitare după eliminarea acestui impozit, care este astfel înlocuit pe ascuns. Comisia a intervenit în unele cazuri și a inițiat o procedură privind încălcarea dreptului comunitar, dar nu este exclus să existe și alte situații de acest tip, care nu au fost încă identificate. Vigilența partenerilor sociali ar putea contribui la eliminarea acestora.