13.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/17

1.1

Locuința reprezintă, înainte de toate, un drept fundamental, care condiționează accesul la alte drepturi fundamentale și la o viață demnă. Acest drept este recunoscut de Carta Drepturilor Omului și de Carta Socială Europeană revizuită a Consiliului Europei, precum și în numeroase constituții ale statelor europene. A avea un acoperiș deasupra capului este un lucru esențial în procesul formării unei persoane și al integrării acesteia în societate.

1.2.1

CESE aprobă adoptarea Cartei Europene a Locuinței de către intergrupul Urban-locuințe al Parlamentului European, care pune în evidență interacțiunile din ce în ce mai numeroase dintre politicile europene și politicile în domeniul locuinței și care evocă importanța dreptului la locuință.

1.2.2

CESE solicită, în consecință, includerea Cartei Europene a Locuinței în avizul din proprie inițiativă al Parlamentului European privind locuința și politica regională.

1.3.1

CESE dorește să se propună la nivel european o serie de obiective comune privind accesul la locuință și standarde minime de calitate a locuințelor, care să definească noțiunea de locuință decentă. Fără aceste criterii va fi dificil să facem din dreptul la locuință un drept efectiv — și se constată că accesul la o locuință este o condiție minimă pentru o viață decentă.

1.3.2

CESE reamintește că sectorul serviciilor sociale și de proximitate reprezintă o miză din ce în ce mai mare în condițiile unei societăți îmbătrânite și că adesea aceste servicii sunt furnizate împreună cu locuința și solicită ca aceste servicii să facă obiectul unor schimburi la nivel european și ca vizibilitatea lor să fie consolidată. În plus, CESE reamintește faptul că locuințele sociale trebuie să facă obiectul unui tratament special și că acestea nu se pot supune, ca atare, regulilor pieței, așa cum s-a reținut în directiva privind serviciile.

1.4.1

CESE subliniază că, în prezent, este foarte important ca posibilitatea utilizării Fondurilor Structurale, puse la dispoziție în scopul îmbunătățirii condițiilor locative, să fie utilizată din plin de către țările UE-12, dar și de către țările UE-15, care pot utiliza Fondurile Structurale pentru operațiuni de dezvoltare urbană integrată. Aceste cheltuieli vor avea un impact pozitiv asupra coeziunii sociale și teritoriale și asupra creșterii economice. Pe această temă, CESE sugerează ca toate instituțiile financiare europene să poată acorda împrumuturi cu dobânzi foarte mici programelor edilitare integrate pentru tineri, migranți, persoane în vârstă și persoane cu handicap, pentru a promova astfel mobilitatea lucrătorilor, mixitatea socială și un cost suportabil pentru ocupanți.

1.4.2

CESE constată că utilizarea programului Jessica va oferi elementele necesare înființării unui fond de garantare pentru proiectele de mai mare amploare din domeniul locuințelor sociale și solicită ca această chestiune să fie analizată în contextul evaluării intermediare a Fondurilor Structurale.

1.4.3

În acest scop, CESE susține punerea în funcțiune a unui mecanism de asistență tehnică pentru proiectele din domeniul locuințelor în perioada 2007-2013, în cooperare cu reprezentanții și rețelele de autorități locale și regionale și cu susținerea Comisiei Europene și a statelor membre. Acest mecanism ar permite o dezvoltare ulterioară pe baza proiectelor și metodelor anterioare, în scopul integrării optime a proiectelor din domeniul locuinței în programele de regenerare urbană. Acest mecanism ar face posibilă, în egală măsură, centralizarea experiențelor și ar putea juca rolul de facilitator pentru asigurarea transferabilității practicilor. Este esențială stabilirea unui instrument specific pentru domeniul locuinței pentru a promova folosirea eficientă a Fondurilor Structurale: acest instrument poate fi pus în aplicare în conformitate cu articolul 45 din Regulamentul de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondurile Structurale, prin care se solicită Comisiei să înlesnească punerea în funcțiune a mecanismului de asistență tehnică.

1.5.1

În același timp, CESE sugerează crearea unei rețele de schimb de informații pe tema locuințelor și a eficienței energetice, care să facă posibil schimbul de experiență, pe de o parte, și capitalizarea și aprofundarea experiențelor operatorilor de sector, pe de altă parte, în scopul punerii în aplicare a unor politici energetice judicioase și ambițioase. Acest mecanism poate fi pus în legătură cu mecanismul de asistență pentru obținerea de Fonduri Structurale, deși nu îndeplinește aceleași obiective; în concluzie, va fi vorba de asigurarea unei bune coordonări a acestor două instrumente.

1.5.2

CESE propune lansarea la nivel european, împreună cu rețelele active în acest sector, a unei campanii de conștientizare a publicului privind potențialul de economisire energetică în sectorul locativ. Campania ar trebui să aibă ca scop schimbarea comportamentului consumatorilor. Acest demers va necesita participarea cetățenilor europeni și va face posibilă mobilizarea tuturor actorilor în jurul unei inițiative pozitive. Campania „Sustainable Energy Europe” nu este suficient de bine concentrată pentru a dobândi vizibilitate și dispune de resurse limitate.

1.5.3

CESE solicită Comisiei să facă propuneri bazate pe o abordare mai largă decât cele de până acum, concentrate în special pe îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor. Este necesară conlucrarea cu locatarii și realizarea unei mai bune integrări în dezbatere a problemei clădirilor existente.

1.6.1

Pe de altă parte, CESE susține inițiativa Comisiei Europene de a înființa un grup interservicii pe probleme urbane. CESE sugerează ca grupul interservicii al Comisiei Europene în domeniul urban să includă problema locuințelor printre preocupările sale și să numească un interlocutor pe această problemă.

1.6.2

În plus, este esențial ca problema locuințelor să se regăsească pe agenda ședințelor miniștrilor pentru afaceri regionale și urbane.

2.1.1

Carta Drepturilor Fundamentale ale UE, promulgată la Nisa la 7 decembrie 2000, prevede (articolul II-34): „Pentru a combate marginalizarea socială și sărăcia, Uniunea recunoaște și respectă dreptul la asistență socială și la asistență în ceea ce privește locuința, destinate să asigure o viață demnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale.”

2.1.2

Amintind că problema locuinței nu este de competența instituțiilor europene și că principiul subsidiarității se aplică în totalitate, CESE consideră că acest articol ar trebui abordat în punerea în aplicare a politicilor europene, pentru a răspunde situației urgente sub aspect social și lipsei de locuințe pentru populația săracă (dar și pentru populația cu venituri mici și pentru tinerii care își încep viața profesională și familială).

2.1.3

Summitul de la Laeken din decembrie 2001 a recunoscut însă importanța problemei locuinței în evitarea riscurilor care duc la creșterea pericolului sărăciei. CESE consideră foarte important faptul că respectivul summit a deschis dezbaterea cu privire la necesitatea de a „dezvolta o ofertă mai largă de locuințe sociale pentru a combate sărăcia în Europa”.

2.1.4

Întrucât dreptul la locuință este înscris în constituțiile mai multor state membre ale Uniunii Europene, cum ar fi: Belgia, Spania, Grecia, Portugalia, Finlanda, Țările de Jos, există posibilitatea de a crea un drept la locuință european. CESE consideră importantă și strategică introducerea problemei locuinței în Carta Drepturilor Fundamentale anexată la Tratatul constituțional european și regretă faptul că dreptul la locuință sau, cel puțin, „dreptul de a locui” nu a fost inclus în aceste documente.

2.1.4.1

CESE consideră crearea unei strategii europene pentru locuință ca fiind de mare importanță, o locuință pentru fiecare persoană fiind o condiție pentru o mai bună punere în aplicare a altor drepturi ale omului recunoscute la nivel european, cum ar fi „respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și corespondenței” și „dreptul la căsătorie și dreptul de a întemeia o familie”.

2.1.5

Principiul unui drept la locuință fiind recunoscut, se pune problema opozabilității acestui drept sau, altfel spus, a căii de atac posibile pentru o persoană care nu își găsește o locuință. Așadar, UE trebuie să se preocupe de condițiile de punere în aplicare a dreptului la locuință. Dacă nu se poate găsi o singură soluție, atunci fiecare stat membru care recunoaște dreptul la locuință trebuie să fie în măsură să precizeze:

2.1.6

În conformitate cu Carta Europeană a Locuinței, adoptată de intergrupul Urban-locuințe al Parlamentului European la 26 aprilie 2006, în care locuința este definită ca „un bun de primă necesitate”, CESE salută inițiativa Parlamentului de a elabora un raport privind locuința și politica regională. CESE speră că Parlamentul va sprijini cererea sa de recunoaștere a dreptului la locuință și că va propune un parteneriat cu administrațiile locale și regionale pentru a „asigura un nivel satisfăcător de locuințe și a face locuința accesibilă pentru cei care nu au acces la locuințele disponibile pe piață”.

2.1.7

Studiul Fundației europene pentru îmbunătățirea condițiilor de viață si de muncă (1), publicat în 2006, privind condițiile de viață și dimensiunile sociale ale locuinței arată că există diferențe sensibile privind calitatea și numărul locuințelor între țările UE-15 și țările UE-10. Este, de asemenea, necesar să amintim că accesul la apă caldă și la toalete în interiorul locuinței nu este garantat tuturor cetățenilor europeni, aceste două criterii aflându-se printre cele care definesc condițiile minime pentru o locuință decentă.

2.1.8

Deoarece locuința reprezintă un element-cheie al modelului social european, provocările cu care se confruntă Europa în materie de schimbări sociale și demografice trebuie să se reflecte în politicile privind locuința. Îmbătrânirea populației, sărăcirea tinerelor generații, care rămân la domiciliul părinților din lipsă de resurse suficiente, accesul persoanelor cu handicap la locuințe adecvate și accesul migranților la locuințe reprezintă aspecte care trebuie luate în considerare. CESE propune, în conformitate cu concluziile Consiliului European de la Laeken din decembrie 2001, adoptarea la nivel european:

2.1.9

Pe de altă parte, este esențială promovarea mobilității fondului locativ în scopul asigurării mobilității lucrătorilor. Numeroși cetățeni sunt „captivi” în locuința lor, fie ea socială sau proprietate personală, din cauza ofertei deficitare, a nivelului fiscalității sau a condițiilor de obținere a creditelor. Creșterea mobilității în stabilirea reședinței este necesară pentru o mai mare fluidizare a pieței forței de muncă.

2.1.10

Locuința, prin prisma implicațiilor asupra vieții sociale și a economiei urbane, nu mai trebuie să facă doar obiectul unor strategii și acțiuni parțiale. CESE sugerează că, având în vedere principiul subsidiarității, locuința trebuie considerată o problemă politică importantă, cu implicații asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor, un mijloc de apropiere a cetățenilor de proiectul european, care pare a deveni pe zi ce trece mai vag.

2.1.11

Ar trebui identificată mai bine contribuția politicilor în domeniul locuinței la îndeplinirea obiectivelor Lisabona, în special ca forță motrice a creșterii economice. CESE subliniază faptul că impactul politicii în domeniul locuinței asupra mobilității lucrătorilor face din aceasta o politică complementară politicilor europene puse în aplicare în cadrul strategiei de creștere economică și de ocupare a forței de muncă, făcând posibilă și creșterea coeziunii teritoriale, care trebuie să se exprime, de asemenea, și înainte de toate, în țările recent intrate în Uniunea Europeană, prin punerea la punct a finanțării rețelelor infrastructurale urbane și rurale, utilizând și politici energetice adecvate.

2.2.1

Sectorul rezidențial a avut dintotdeauna un efect de structurare asupra societăților noastre; spațiile comune care asigură coexistența constituie o legătură cu zonele rezidențiale individuale sau colective. Urbanismul și construirea unor cartiere în care se locuiește cu plăcere, în care locuința reprezintă o componentă de bază, condiționează coeziunea socială și teritorială.

2.2.2

Deși locuințele și politicile în domeniul locuinței sunt diferite în fiecare stat membru, Uniunea Europeană este caracterizată printr-o foarte mare densitate urbană. Orașul european este compact, însă este caracterizat mai curând prin clădiri cu o înălțime medie, sectorul rezidențial fiind cel care structurează orașul.

2.2.3

Așadar, locuința este importantă în toate statele europene în politicile urbane, economice și sociale, iar soluțiile ar trebui împărtășite mai bine, în special în ceea ce privește situațiile de criză din cartierele defavorizate, care au avut loc în mai multe state membre.

2.2.4

Politica regională europeană are ca obiectiv creșterea coeziunii teritoriale, sociale și economice, prin promovarea dezvoltării economice a regiunilor celor mai dezavantajate și, începând cu anul 2005, își concentrează atenția asupra obiectivelor prioritare de creștere economică și de ocupare a forței de muncă în cadrul Agendei Lisabona revizuite.

2.2.5

Pentru a asigura competitivitatea tuturor teritoriilor și pentru a promova mobilitatea forței de muncă, este esențial ca oferta de locuințe să fie diversificată, nu doar în ce privește tipul ocupării locuinței, ci și caracterul mixt al tipurilor de cartiere (al tipului locuințelor și al activităților economice) sau caracterul mixt sub aspect social, care garantează coeziunea socială. Ghetoizarea anumitor cartiere face activitatea economică foarte dificilă.

2.2.6

Localizarea locuințelor accesibile reprezintă corolarul celor menționate anterior. În paralel cu dreptul la locuință, autoritatea locală trebuie să se asigure că pe întreg teritoriul de care aceasta răspunde se asigură o ofertă de locuințe de calitate și compatibile cu resursele gospodăriilor respective.

2.2.7

Dezvoltarea zonelor rezidențiale are un impact puternic asupra zonelor rurale și, pentru a avea o dezvoltare durabilă, este esențial să se țină seama într-o măsură mai mare de interacțiunea zonelor rurale cu cele urbane în ceea ce privește politicile în domeniul locuințelor.

2.3.1

În unele țări europene, mai ales în cele care au beneficiat de Fonduri de Coeziune în timpul perioadei precedente, rata creșterii economice este strâns legată de dinamismul sectorului locuințelor. Aceasta nu înseamnă totuși că cetățenii au acces cu ușurință la locuințe accesibile din punct de vedere financiar. Programul național de reformă irlandez pentru anul 2006 subliniază, în cadrul Strategiei Lisabona, slaba durabilitate a creșterii economice, din cauza lipsei de locuințe sigure și accesibile. De exemplu, în planul său de reformă pe 2006, Portugalia readuce în discuție necesitatea de a sprijini suplimentar sectorul construcțiilor și autoritățile locale, în scopul încurajării dezvoltării durabile în domeniul locuințelor.

2.3.2

Pentru o resursă dinamică de forță de muncă, oferirea unei locuințe pentru toți angajații și lucrătorii rămâne o condiție esențială a dezvoltării; numeroase resurse de forță de muncă din Europa beneficiază de o creștere economică limitată, ca urmare a lipsei de locuințe. Astfel, problema locuințelor poate reprezenta un factor de rigiditate pentru piețele locale de forță de muncă și poate reduce mobilitatea lucrătorilor.

2.3.2.1

Putem prezenta un exemplu interesant de participare a angajatorilor din Franța, care reprezintă 0,45 % din masa salarială, la politicile în domeniul locuinței ca mijloace complementare de dezvoltare a soluțiilor în sectorul locuințelor pentru salariați. Partenerii sociali gestionează și mecanisme specifice pentru tineri și pentru gospodăriile vulnerabile (depozite de garanție).

2.3.3

Aceasta este o nevoie stringentă în special pentru regiunile care primesc un număr din ce în ce mai mare de lucrători migranți, care întâmpină dificultăți în a-și găsi o locuință, în condițiile unei piețe tensionate, și care se confruntă cu practici discriminatorii care duc la o segregare comunitară.

2.3.4

Sectorul locuințelor este unul dintre sectoarele care oferă cele mai multe locuri de muncă în Europa. Există numeroase resurse de forță de muncă încă neexploatate, în special în domeniul tehnicilor locative durabile și de mediu rezidențial ecologic, care vor fi ajutate să se dezvolte considerabil în viitor. În plus, sectorul construcțiilor reprezintă un sector cu un deficit important de lucrători calificați.

2.3.5

Serviciile de proximitate și, în special, asistența acordată persoanelor constituie o resursă foarte importantă de ocupare a forței de muncă, acestea fiind adesea organizate și furnizate în cadrul serviciilor din domeniul locativ. Astfel, operatorii în domeniul locuințelor sociale, în parteneriat cu asociațiile pentru servicii sociale, propun servicii la domiciliu pentru locatarii vârstnici sau pentru persoanele cu handicap, dar și servicii integrate de sănătate, de educație și supraveghere a copiilor, cum ar fi „casele intergeneraționale”. Dinamismul cultural și social al cartierelor aflate în dificultate poate fi susținut printr-o mai mare atenție acordată inițiativelor de proximitate.

2.4

Pe lângă faptul că reprezintă o resursă pentru ocuparea forței de muncă, serviciile de proximitate din domeniul locativ ne permit să răspundem la provocările demografice, care au cu siguranță un impact asupra ocupării forței de muncă la nivel regional. De exemplu, casele intergeneraționale, care în Germania fac obiectul unei politici direcționate, reprezintă un răspuns la nevoia de diversitate și permit combaterea eficientă a marginalizării persoanelor vârstnice singure. În contextul unei populații îmbătrânite în întreaga Europă, schimbul de bune practici ar trebui să fie susținut.

2.4.1

Potrivit CESE, problema dreptului la locuință nu trebuie privită doar din punctul de vedere al combaterii marginalizării sociale, ci și din cel al îmbătrânirii populației, al fluxului migrațional și al noilor forme de sărăcie, având în vedere și Strategia Lisabona, care prevede relansarea economiei europene printr-o mai mare mobilitate a pieței forței de muncă.

2.4.2

Mobilitatea lucrătorilor va rămâne o iluzie atâta timp cât nu va fi înlesnit accesul la drepturile sociale fundamentale, printre care și dreptul la asistență locativă. Putem menționa pauperizarea celor care trăiesc în locuințe sociale, care au fost concepute inițial pentru a-i găzdui pe salariați. Aceștia din urmă nu mai au acces cu prioritate la o locuință socială și întâmpină mari dificultăți în găsirea unei locuințe decente în zonele cu o piață a locuințelor tensionată.

2.4.3

De-a lungul ultimului deceniu, prețul locuințelor a cunoscut o creștere constantă în aproape toate țările Uniunii Europene. Acest fenomen a dus la o reducere a capacității gospodăriilor populației de a consuma alte bunuri, ceea ce reprezintă, pe termen lung, un obstacol în calea creșterii economice durabile. În plus, ratele mici ale dobânzilor au dus la o investiție excesivă în sectorul rezidențial, ceea ce a exercitat o presiune asupra mijloacelor financiare alocate locuințelor (a se vedea programul național de reformă suedez). Sectorul locuințelor sociale constituie un instrument de reglementare a prețului locuințelor (prin chirii) și de asigurare a durabilității sectorului.

2.4.4

În afară de aceasta, CESE constată că, în ce privește punerea în aplicare a politicilor din domeniul locuințelor sociale, condițiile de intervenție a autorităților publice din statele membre și a actorilor din sectorul locativ sunt reglementate tot mai mult de dreptul comunitar. Este esențial ca politicile concurenței și pieței interne să nu constituie un obstacol în calea politicilor din domeniul locuințelor, care urmăresc garantarea accesului tuturor persoanelor la locuințe decente și accesibile, dată fiind contribuția pozitivă a acestor politici la creșterea economică și la ocuparea forței de muncă la nivel european. Aceste obiective au evoluat, iar locatorii locuințelor sociale sunt puși în fața necesității de a dezvolta servicii sociale, ca răspuns la lipsa unei politici de integrare, în special pentru migranți.

2.5.1

Contribuția pe care sectorul locativ o poate aduce la provocarea de reducere a consumului energetic este esențială, iar această dimensiune, având în vedere prețul energiei, va deveni un factor de atractivitate pentru o regiune.

2.5.2

Cel mai mare potențial de economisire a energiei se află în sectorul rezidențial (gospodăriile populației), unde potențialul este estimat la 27 % din energia folosită, așa cum subliniază Comisia Europeană în planul său de acțiune în domeniul energetic.

2.5.3

Din ce în ce mai multe familii din Europa trăiesc în sărăcie din cauza cheltuielilor aferente energiei consumate în locuință (fuel poverty).

2.5.4

Potențialul de reducere a consumului de energie va fi și mai important dacă se vor lua măsuri stimulative corespunzătoare la nivel european.

2.5.5

În această privință, este surprinzător să constatăm că abordarea pe care Comisia Europeană a ales-o în cadrul planului său de acțiune pentru eficiența energetică se axează în principal pe sectorul construcțiilor noi și propune lărgirea domeniului de aplicabilitate a normelor în acest domeniu.

2.5.6

Această abordare este prea îngustă, din moment ce nu include necesitatea de a ne schimba modul de viață, într-un cadru de durabilitate lărgit, care să înglobeze comportamentele individuale (inclusiv utopia casei individuale pentru fiecare dintre noi, precum și comportamentele ecologice zilnice). Acest lucru duce la creșterea costurilor de producție, deja prea mari pentru gospodăriile medii și defavorizate, fără să se aplece asupra îmbunătățirii cadrului actual și a comportamentelor, în condițiile în care numeroase studii dovedesc importanța acestora.

2.5.7

Există multe dovezi care arată că politicile regionale europene au o contribuție la îmbunătățirea coeziunii și a condițiilor de viață. Cu toate acestea, o mai mare atenție acordată problemei locuințelor în cadrul acestor politici ar putea da naștere la sinergii pozitive.

2.5.8

Politicile de economisire a energiei se concentrează pe locuințele noi, fie ignorând clădirile vechi, fie aplicând ca atare noile reglementări la locuințele vechi. Nu numai că trebuie să avem în vedere clădirile existente, ci trebuie și să dezvoltăm abordări adaptate la caracteristicile fondului locativ vechi și la costul extrem de ridicat al aducerii acestuia la nivelul standardelor.

2.5.8.1

Ajutoarele publice trebuie să țină seama de aspectele specifice locuințelor sociale: situația financiară precară a chiriașilor și ajutoare fiscale mai puțin adaptate la nevoile acestora decât cele aflate la dispoziția sectorului privat.

2.5.8.2

Energia este doar unul dintre aspectele problemelor asociate dezvoltării durabile: apa, gestionarea deșeurilor, accesul persoanelor cu handicap, siguranța, calitatea aerului și sănătatea în locuințe. Domeniul locuințelor poate contribui în mod decisiv la dezvoltarea durabilă, dar are nevoie de instrumente adaptate, mai ales pentru fondul locativ existent.

2.6.1

CESE a susținut extinderea eligibilității pentru acordarea fondurilor FEDER pentru locuințe în țările UE-12 și pentru măsuri în domeniul locuințelor în țările UE-15 și în cadrul unor demersuri integrate de dezvoltare a cartierelor defavorizate. Având în vedere importanța problemei locuințelor, se cuvine să stimulăm și să ajutăm statele membre și regiunile în a-și programa restructurarea cartierelor și îmbunătățirea fondului locativ prin intermediul Fondurilor Structurale.

2.6.2

Este, într-adevăr, dificil să punem în aplicare strategii integrate de dezvoltare a cartierelor, fără etape pentru fondul locativ. În această privință, abordarea strategiei europene de incluziune socială, care avea ca obiectiv accesul la o locuință accesibilă și decentă ca o condiție de succes pentru integrarea socială, rămâne de mare actualitate. Pentru CESE, este esențial ca toate instrumentele europene să fie mobilizate în vederea unei mai bune integrări sociale a tuturor persoanelor.

2.6.3

În acest sens, Fondul Social European trebuie să susțină mai temeinic acțiunile de incluziune socială, în plus față de incluziunea pe piața forței de muncă: așa cum am remarcat deja, piața locuințelor și piața forței de muncă sunt intrinsec legate. În plus, politicile de imigrare, definite astăzi la nivel european, nu pot pierde din vedere rolul locuinței în efortul de împiedicare a segregării spațiale. Orientările pe care Comisia urmează să le publice cu privire la integrarea migranților prin intermediul locuinței trebuie să constituie o primă etapă a acestui demers, care trebuie să se traducă în cadrul programului PROGRESS (2) printr-o mai bună susținere acordată proiectelor din sectorul locuințelor.

2.6.4

Este important de menționat că sporirea eficienței energetice a clădirilor nu reprezintă o prioritate numai pentru țările UE-12, ci pentru întreaga Uniune. Eficiența energetică constituie, împreună cu îmbunătățirea spațiilor comune, utilizarea și promovarea energiei regenerabile și măsurile de incluziune socială, o măsură eligibilă pentru acordarea de Fonduri Structurale în toate statele membre.

2.6.5

CESE a salutat inițiativa Comisiei Europene și a Băncii Europene de Investiții (BEI) de a crea un nou instrument financiar, Jessica (3), în scopul susținerii corespunzătoare a dezvoltării cartierelor urbane defavorizate, inclusiv a locuințelor sociale din aceste cartiere. Trebuie menționat faptul că acest instrument va putea, prin oferirea de împrumuturi, dar și de garanții operatorilor din domeniul reabilitării urbane și al locuințelor sociale, să mobilizeze capitalul necesar renovării cartierelor. Acest instrument trebuie să fie gestionat de operatori specializați în regenerare urbană și locuințe, în parteneriat strâns cu autoritățile locale. Acest instrument trebuie să producă un efect de pârghie în cartiere, în vederea îmbunătățirii condițiilor de viață ale locuitorilor. Instrumentul Jeremie (4) reprezintă în egală măsură o posibilitate pentru operatorii din domeniul locuințelor sociale care depun eforturi pentru crearea de cartiere care oferă un trai agreabil tuturor.

2.6.6

În domeniul politicilor energiei, Comisia Europeană a propus, în cadrul programului Intelligent Energy, o acțiune-pilot pentru sectorul locuințelor sociale, care a permis selecționarea și promovarea de proiecte exemplare în materie de eficiență energetică și de schimburi între operatorii din acest sector. Având în vedere ambițiile europene de creare a unei politici energetice comune și de coordonare optimă a acțiunilor statelor membre în acest domeniu, este esențial să se asigure continuitatea acestui program și să se depășească limitele sprijinirii unor acțiuni-pilot.

2.6.7

În sfârșit, în ceea ce privește inovația tehnică, dar și socială, susținerea celui de-al șaptelea program cadru de cercetare și dezvoltare va face posibilă identificarea potențialului din sectorul locuințelor, în ceea ce privește reducerea consumului de energie, dar și dezvoltarea urbană durabilă.

2.6.8

Standardizarea europeană vizează foarte intens sectorul locuințelor și serviciile aferente. Cu toate acestea, este vorba despre un domeniu în care alternativele tehnice sau urbanistice se intersectează cu opțiunile societății și este inacceptabil ca unele norme să fie impuse publicului larg doar prin intermediul grupurilor de lucru, fără a se putea garanta unele mijloace de control politic asupra procesului de standardizare. Exemplul standardului intitulat „prevenirea rea-voinței prin urbanism și construcție”, adoptat fără o reală analiză politică a modelului urban rezultat prin abordarea analizei de risc, determină regândirea procesului de standardizare în acest sector.

2.6.9

În concluzie, Comisia a elaborat o strategie de dezvoltare urbană durabilă care trebuie să solicite orașelor să-și planifice procesul de dezvoltare, în special în ceea ce privește politicile în domeniul transporturilor. Cu toate acestea, această strategie este doar orientativă și riscă să nu-și arate întregul potențial dacă nu se concentrează asupra dimensiunii sociale a dezvoltării urbane durabile.