30.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/63

—

consideră că disponibilitatea conexiunilor în bandă largă pe întreg teritoriul Uniunii Europene la un preț accesibil reprezintă un factor esențial pentru garantarea calității serviciilor publice oferite cetățenilor, pentru promovarea competitivității și a productivității regiunilor și pentru a permite societății informaționale și a cunoașterii să se dezvolte în mod uniform, în special în zonele care, tradițional, sunt excluse de la această dezvoltare. Este de părere că furnizarea de servicii de conexiuni în bandă largă ar trebui să fie garantată în același mod ca și serviciile de bază, cum ar fi alimentarea cu apă potabilă sau cu energie electrică;

—

consideră foarte importante referirile făcute de Comisie la dezvoltarea rurală, la utilizarea fondurilor structurale și evaluarea compatibilității cu reglementările comunitare a proiectelor privind accesul în bandă largă finanțate din fonduri publice;

—

speră că noul cadru de reglementare privind comunicațiile electronice va crea o politică a utilizării spectrului radio pentru sprijinirea introducerii tehnologiei wireless în bandă largă;

—

sprijină Comisia în cererea sa adresată statelor membre de a intensifica strategiile naționale cu privire la banda largă printr-o mai bună implicare a autorităților locale și regionale în acest demers;

—

este de părere că integrarea prin e-guvernare cuprinde atât lupta împotriva excluderii digitale potențiale atunci când serviciile sunt furnizate online (decalaj digital legat de infrastructura și de cultura digitale), cât și dezvoltarea politicilor în favoarea integrării sociale grație tehnologiilor informației și comunicațiilor (IT-C);

—

remarcă faptul că utilizarea e-guvernării este menită atât să reorganizeze și să modernizeze serviciile publice, cât și să concretizeze obiectivele de eficiență, bună funcționare, eficiență a costurilor, imparțialitate, transparență, simplificare și participare. Consideră, de asemenea, că există o necesitate clară ca organismele publice să împărtășească între ele cele mai bune practici;

—

consideră că este necesară facilitarea cooperării, schimbul de cunoștințe sau împărtășirea soluțiilor care pot fi reutilizate și a inițiativelor menite să amelioreze transparența și participarea publicului la elaborarea deciziilor publice, în special în ceea ce privește procesele decizionale parlamentare.

1.1

consideră că Internetul este una dintre cele mai strălucite inovații ale vremurilor noastre. Potențialul de a genera creștere economică poate aduce beneficii substanțiale, cum sunt crearea de noi tipuri de servicii, deschiderea de noi perspective de investiții și crearea de locuri de muncă, creșterea productivității, reducerea costurilor și îmbunătățirea calității vieții;

1.2

consideră că difuzarea tehnologiilor informației are un rol determinant pentru concretizarea strategiilor Lisabona și Göteborg, atât grație ameliorărilor aduse funcționării întreprinderilor existente, cât și stimulării dezvoltării societăților noi sau inovatoare sau contribuției esențiale pe care o au în formarea lucrătorilor și a cetățenilor în general;

1.3

subliniază importanța difuzării cât mai largi, la toate nivelurile administrației publice, a tehnologiilor informatice disponibile, în special în domeniile în care organismele publice furnizează servicii directe către cetățeni;

1.4

subliniază, cu toate acestea, că serviciile online (în administrație, sănătate, învățământ și achiziții publice online) nu pot fi cu adevărat cuprinzătoare și nu pot deveni mai interactive decât atunci când vor fi disponibile cetățenilor și întreprinderilor din Uniunea Europeană prin conexiuni în bandă largă;

1.5

consideră, prin urmare, că disponibilitatea conexiunilor în bandă largă pe întreg teritoriul Uniunii la un preț accesibil reprezintă un factor esențial pentru garantarea calității serviciilor oferite cetățenilor, pentru promovarea competitivității și a productivității regiunilor și pentru a permite societății informaționale și a cunoașterii să se dezvolte pe scară largă, în special în zonele care, tradițional, sunt excluse de la această dezvoltare;

1.6

salută referințele explicite pe care le face Comisia la dezvoltarea rurală, inclusiv la posibile linii de finanțare ad hoc, și consideră aceste referințe un indiciu clar al importanței pe care o atribuie Comisia beneficiilor potențiale ale unei mai largi disponibilități a serviciilor de conectare în bandă largă. Aceste beneficii cuprind creșterea competitivității zonelor rurale și dezvoltarea echilibrată a teritoriului — și, în general, a zonelor care suferă de un handicap geografic și natural permanent — precum și înalta valoare adăugată pe care o pot aduce societăților situate, în mod tradițional, în zonele respective;

1.7

consideră foarte importante referirile la acțiunile Direcției Generale Politici Regionale, în special în ceea ce privește utilizarea fondurilor structurale, și ale Direcției Generale Concurență, mai exact la evaluarea de către aceasta a compatibilității cu reglementările comunitare a proiectelor privind accesul, în zonele rurale, la serviciile în bandă largă finanțate din fonduri publice;

1.8

se teme că răspândirea conexiunilor în bandă largă riscă să se izbească de fenomenul tipic de piață insuficientă, atunci când operatorii privați consideră că nu sunt rentabile investițiile în infrastructuri pentru zone marginale, rurale, cu densitate redusă de populație sau al căror relief face operațiunile de instalare deosebit de dificile sau de oneroase. Deschiderea și flexibilitatea astfel dovedite transmit un semnal important și de bun augur, ținând seama de rolul esențial pe care conexiunea în bandă largă îl joacă în dezvoltarea socio-economică a acestor zone;

1.9

subliniază, în acest sens, că Comitetul Regiunilor a analizat și a discutat, în mai multe rânduri, gama de soluții puse în aplicare de autoritățile locale și regionale din întreaga Europă; concluzia evidentă a fost aceea că nu există nici o soluție universal valabilă. În special, ceea ce este adecvat pentru centrele urbane mari poate să fie complet neadecvat pentru alte zone, slab populate sau caracterizate de exemplu de un relief complex, în care instalarea tuturor tipurilor de servicii ar cere eforturi considerabile;

1.10

ia notă de avântul semnificativ luat în ultimii ani de răspândirea conexiunilor în bandă largă. Cu toate acestea, ținând seama de obiectivul comunitar de conectare a cel puțin 90 % din populația Uniunii până în 2010, constată că subzistă o diferență profundă la nivelul infrastructurilor între centrele urbane și periferie, precum și între vechile state membre și cele noi.

1.11

subliniază, cu toate acestea, că pragul de acoperire de 90 % nu reprezintă un parametru suficient dacă nu este judecat împreună cu alți factori (repartizarea geografică, densitatea populației). Într-adevăr, în cazul comunităților mici, cum sunt cele din regiunile montane, în care este adesea dificil accesul la servicii de bază (telefonie fixă și mobilă, televiziune terestră etc.), o neacoperire de 10 % poate însemna marginalizarea unor întregi zone geografice cu densitate scăzută a populației;

1.12

remarcă faptul că, de altfel, atunci când este vorba despre decalajul de acces la conexiunea în bandă largă, trebuie acordată o deosebită atenție și decalajului dintre răspândirea serviciilor și utilizarea lor efectivă. Atenuarea acestui decalaj presupune adoptarea de măsuri suplimentare la nivel local, altele decât cele tehnice, pentru încurajarea utilizării lor de către persoanele în vârstă și de către grupurile sociale defavorizate sau mai puțin receptive prin tradiție, de exemplu populația rurală (ședințe de formare, punerea la dispoziția publicului a unor puncte de acces etc.);

1.13

subliniază, în încheiere, că, în timpul creării infrastructurilor de transport și dezvoltării serviciilor aferente, trebuie acordată toată atenția satisfacerii exigențelor de securitate la toate nivelurile, pentru garantarea unui grad adecvat de protecție și de respectare a vieții private a utilizatorilor.

1.14

remarcă faptul că încă nu sunt disponibile date comparabile celor existente pentru cele cincisprezece state membre vechi ale UE pentru evaluarea răspândirii, acoperirii și utilizării efective a serviciilor online în bandă largă din noile state membre la nivel regional;

1.15

invită Comisia să realizeze o anchetă rapidă asupra stării infrastructurilor în regiunile din noile state membre și în zonele mai puțin urbanizate din cele vechi, pentru a identifica măsurile care trebuie adoptate pentru ridicarea acestora la standardul cerut pentru realizarea obiectivelor Strategiei Lisabona.

1.16

ia notă cu satisfacție de inițiativa Comisiei de revizuire a cadrului legislativ privind comunicațiile electronice;

1.17

speră că, prin politica de utilizare a spectrului radio bazată pe principiul „neutralității tehnologice”, noul cadru legislativ va aduce garanția unei concurențe nediscriminatorii între operatori și tehnologiile de azi și de mâine, cu respectarea corespunzătoare a principiului subsidiarității. Într-adevăr, tehnologiile wireless recent introduse și care sunt foarte adecvate pentru rezolvarea problemelor de acoperire din regiunile rurale sau al căror relief pune probleme necesită ca o parte suficient de vastă a spectrului să fie pusă la dispoziția conexiunilor în bandă largă;

1.18

împărtășește pe deplin, în ceea ce privește spectrul radio, punctul de vedere al Comisiei Europene exprimat în septembrie și noiembrie 2005 și în martie și iunie 2006 referitor la neutralitatea tehnologică, la transparență, la utilizarea eficientă și la promovarea unui mediu concurențial și inovativ, care să permită dezvoltarea de noi tehnologii;

1.19

împărtășește opinia Comisiei Europene, care estimează că utilizarea frecvențelor nu ar trebui să se supună logicii conform căreia fiecărei benzi de frecvență ar trebui îi corespundă o tehnologie specifică, destinată unui serviciu anume care îi este atribuit (de exemplu banda de 900 MHz utilizată de telefonia mobilă și de rețelele ETACS);

1.20

solicită, prin urmare, Comisiei să se implice în elaborarea unei strategii care să permită o anumită flexibilitate în utilizarea tehnologiei în cadrul unui spectru de frecvențe dat;

1.21

subliniază importanța garantării faptului că aplicarea și respectarea noului cadru de reglementare bazat pe neutralitatea tehnologică duce la furnizarea de frecvențe pentru comunicațiile wireless pentru extinderea benzii largi, pentru a se reduce, în felul acesta, decalajul considerabil înregistrat de zonele care suferă de handicapuri geografice și naturale permanente;

1.22

remarcă faptul că, tocmai în cazul zonelor dezavantajate de geografia lor, tehnologiile care permit conexiunile în bandă largă, cum ar fi WiMAX, ar putea deschide calea către soluții eficiente. În această privință, trebuie menționat, cu titlu de exemplu, faptul că operatorii activi în acest sector pe piața americană investesc la ora actuală sume considerabile în tehnologia wireless.

1.23

este de părere că furnizarea de servicii de conexiuni în bandă largă ar trebui să fie garantată în aceeași măsură ca și cea de servicii de bază, cum ar fi alimentarea cu apă potabilă sau cu energie electrică;

1.24

remarcă faptul că, în zonele cu un relief deosebit de complex, cum sunt regiunile care suferă de un handicap geografic și natural permanent, reducerea decalajului de acces la conexiunea în bandă largă necesită investiții mai ridicate decât în zonele de câmpie, astfel încât nu este rezonabil să se creadă că, din punct de vedere economic, aceste investiții sunt rentabile;

1.25

subliniază faptul că, prin consultarea publică organizată de Forumul asupra decalajului digital, s-a confirmat importanța intervenției publice, indiferent dacă aceasta vine din partea autorităților naționale sau locale sau din partea lumii asociative.

1.26

împărtășește opinia Comisiei că este esențial ca autoritățile locale și regionale să profite cât mai mult de posibilitățile oferite de fondurile structurale și de Fondul pentru Dezvoltare Rurală, atât pentru furnizarea, cât și pentru utilizarea conexiunilor în bandă largă. Comitetul însuși a subliniat în numeroase ocazii necesitatea unei astfel de abordări și efectele sale pozitive;

1.27

speră că Comisia își va defini în mod mai precis orientările privind situațiile în care serviciile de conectare wireless în bandă largă sunt instalate cu ajutorul resurselor provenind din fonduri structurale în regiuni în care există deja astfel de servicii. Din punct de vedere geografic, este practic imposibilă limitarea accesului la aceste servicii — mai ales acolo unde se utilizează noile tehnologii wireless — la zonele cu densitate mică de populație, fără ca serviciile respective să fie disponibile și în zonele mai dens populate, în care sunt, de fapt, deja disponibile;

1.28

remarcă, cu toate acestea, faptul că zonele rurale și zonele care suferă de un handicap geografic și natural permanent în care măsurile menite să atenueze decalajul de acces la conexiunea în bandă largă sunt cele mai urgente și care ridică problemele cele mai dificil de rezolvat nu sunt toate zone dezavantajate în sensul criteriilor definite pentru determinarea eligibilității pentru finanțările provenite din fonduri structurale;

1.29

consideră că este important să se găsească soluții inovatoare și flexibile pentru intervenții eficiente în aceste zone, indiferent dacă acest lucru se face prin intermediul unor politici care, definite la nivel local și regional, dar coordonate la nivel național și european, sprijină din punct de vedere economic crearea de infrastructuri sau prin intermediul unor orientări care, respectând principiile comunitare privind libera concurență, să permită totuși contracararea efectelor unei piețe insuficiente, care se manifestă în zonele geografice în cauză;

1.30

subliniază faptul că, în ceea ce privește extinderea conexiunilor în bandă largă în zonele cu handicap geografic și natural permanent, în care s-a spus că operatorii nu investesc pentru că nu pot obține beneficii de pe urma investițiilor, este dificil să se stabilească forme concrete de parteneriat public-privat sau formule moderne de finanțare a proiectelor, cu excepția cazurilor în care partea preponderentă este asumată din fonduri publice și în care este necesară, prin urmare, găsirea de noi tipuri de stimulente;

1.31

consideră că nu este utilă introducerea de facilități fiscale pentru abonați, în măsura în care problema extinderii conexiunilor în bandă largă este mai puțin o problemă de cerere și mai mult una de ofertă. În opinia sa, este mai utilă conceperea unor eventuale măsuri de încurajare sau a unor facilități fiscale de care să beneficieze proiectele de creare de infrastructuri în zonele cu handicap geografic și natural permanent puse în aplicare de operatorii înșiși, cărora le-ar îmbunătăți astfel curba de randament al investiției;

1.32

salută, ținând seama de angajamentul său energic și constant în favoarea schimburilor de bune practici, inițiativa Comisiei de a continua să încurajeze astfel de schimburi și să faciliteze gruparea lor prin intermediul unui Website care, la scară europeană, să servească drept punct de colectare de informații, în special pentru furnizori și pentru autoritățile locale și regionale;

1.33

consideră, prin urmare, că este foarte important ca Comisia să vegheze în mod activ la crearea unei sinergii între programele sale sectoriale și acțiunile de finanțare prevăzute prin fondurile structurale și prin Fondul pentru Dezvoltare Rurală.

1.34

sprijină Comisia în cererea sa adresată statelor membre de a intensifica aplicarea strategiilor de extindere a accesului la banda largă prin implicarea și mai mult a autorităților locale și regionale în acest demers și prin stabilirea unor obiective măsurabile pentru această extindere, în special în ceea ce privește serviciile publice.

2.1

împărtășește opinia Comisiei conform căreia banda largă este unul dintre principalii factori care permit societății informaționale să se răspândească, în special prin asigurarea de acces egal pentru toți cetățenii, prin creșterea competitivității întreprinderilor și prin ameliorarea eficienței administrației publice;

2.2

estimează că decalajul la nivelul infrastructurilor digitale, respectiv dintre accesul la acestea al locuitorilor din zone care dispun de infrastructuri și de servicii elaborate și cel al locuitorilor din zone cu handicap geografic și natural permanent, în care acestea nu sunt disponibile, reprezintă un obstacol major în calea participării fiecăruia la societatea informațională (e-includerea) și în calea posibilității sectorului public, în special, de a găsi forme inovatoare de interacțiune cu clienții săi, respectiv cu cetățenii și cu întreprinderile. Rezultă de aici un deficit democratic evident, precis și substanțial;

2.3

consideră că există încă un puternic „decalaj digital cultural”, adică o puternică diferență care, în ceea ce privește cunoștințele care deschid posibilitatea de a deveni utilizator al serviciilor oferite prin intermediul tehnologiilor informației și a comunicațiilor, separă noile și vechile state membre, unele state membre între ele, zonele mai urbanizate și cele rurale, precum și diferitele generații și clase sociale din care este formată societatea europeană; în consecință, este esențial să se găsească instrumente de intervenție care să ofere unui număr cât mai mare de cetățeni cunoștințele care să îi ajute să profite de inovațiile apărute în acest domeniu.

2.4

este de părere că integrarea prin e-guvernare cuprinde atât lupta împotriva noilor excluderi potențiale legate de noile servicii online (decalaj digital legat de infrastructura și de cultura digitale), cât și întărirea politicilor în favoarea integrării sociale grație tehnologiilor informației și comunicațiilor (IT-C);

2.5

remarcă faptul că, pentru a evita orice marginalizare în ceea ce privește accesul la serviciile publice, administrațiile ar trebui să utilizeze o abordare pe canale multiple, grație căreia utilizatorul să poate comunica cu ele folosind calea pe care o consideră cea mai adecvată (ghișeu fizic, Website-uri, televiziunea digitală, telefonia mobilă etc.);

2.6

consideră că este necesar să se prevadă acțiuni specifice de formare și de asistență pentru garantarea egalității de șanse, prin care cetățenii defavorizați din punct de vedere social să fie ajutați să aibă acces la servicii prin mijloace electronice;

2.7

recunoaște faptul că este de dorit ca portalurile administrațiilor publice să fie conforme cu normele standard de utilizare a Web-ului, definite de W3C. Conformitatea poate fi evaluată de organisme de certificare ad hoc recunoscute la nivel internațional;

2.8

consideră că este important ca fiecare proiect de acțiune cu scop de integrare să se înscrie în cadrul unui program general, pentru a se evita riscul de a pune în aplicare măsuri izolate și lipsite de sinergie.

2.9

remarcă faptul că utilizarea IT-C este menită atât să reorganizeze și să modernizeze serviciile oferite de administrația publică, cât și să concretizeze obiectivele de eficiență, bună funcționare, eficiență a costurilor, imparțialitate, transparență, simplificare și participare;

2.10

constată că reducerea timpului consumat cu deplasările, cozile și efectuarea formalităților, facilitatea sporită în completarea formularelor, ghișeele unice și diminuarea riscurilor de eroare aduse de controlul direct efectuat asupra datelor integrate constituie suficiente avantaje pentru a stimula introducerea de forme mai moderne de punere la dispoziție a serviciilor;

2.11

consideră că este utilă crearea de dispozitive de măsurare a, printre altele, costurilor, avantajelor și repercusiunilor, cu ajutorul unor indicatori și a unor metode identice la nivel comunitar;

2.12

are convingerea că investițiile sectorului public, care au ca scop integrarea și cooperarea între diferitele sisteme, partajarea informațiilor și furnizarea de servicii online, trebuie să aducă în principal următoarele beneficii, care pot fi traduse în termeni monetari și, prin urmare, cuantificate și comparate: economie de timp pentru cetățeni și întreprinderi și creșterea eficienței și productivității administrației publice, care se adaugă la efectele pozitive de natură calitativă, cum ar fi creșterea nivelului de satisfacție al utilizatorilor în ceea ce privește serviciile furnizate, ameliorarea acestora și responsabilizarea lor;

2.13

estimează că, pentru definirea sistemului comun de măsuri de evaluare, ar fi util să se realizeze o comparație între diferitele dispozitive naționale sau regionale și să se adopte apoi modelele cele mai performante;

2.14

consideră că schimbul de bune practici aplicate în sectorul public, atât din punctul de vedere al organizării, cât și din cel al aspectelor tehnologice, poate constitui un factor important pentru optimizarea utilizării resurselor disponibile, dar și pentru aducerea de valoare adăugată, creându-se treptat comunități profesionale specializate în e-guvernare, printr-o abordare sistemică. Pentru evaluarea factorilor de risc și a punctelor critice, poate fi utilă, de altfel, și examinarea experiențelor care nu au dus la obținerea rezultatelor așteptate („cele mai rele practici”);

2.15

sugerează ca administrațiile care dețin aplicații informatice achiziționate printr-o procedură de achiziție publică să le pună, cu titlu gratuit, în format sursă și cu documentația aferentă, la dispoziția celorlalte administrații care le solicită, pentru ca acestea să le poată adapta la propriile nevoi.

2.16

consideră că este esențial, pentru extinderea concretă a e-guvernării la nivel european, să se identifice serviciile cu o puternică valoare adăugată susceptibile să aibă un impact puternic asupra cetățenilor, întreprinderilor și administrațiilor publice înseși și să joace un rol activ în difuzarea pe scară largă a factorilor de reușită menționați în continuare, la paragraful 2.20;

2.17

dorește, în ceea ce privește principalul serviciu deja identificat, respectiv cel al licitațiilor publice online:

2.18

estimează că organizarea administrațiilor publice, convergența legislativă la nivel european, difuzarea unei culturi a inovării în rândurile personalului acestora și administrarea funcțiilor IT-C sunt tot atâția factori care condiționează procesele inovatoare în cadrul administrațiilor publice și dezvoltarea e-guvernării;

2.19

susține, în ceea ce privește parametrii menționați, următoarele inițiative:

2.20

consideră că ameliorarea proceselor decizionale ale puterilor publice și participarea sporită a cetățenilor la acestea pot fi considerate un factor fundamental de coeziune a societății europene, la care tehnologiile informației și comunicațiilor pot contribui la diferite niveluri, chiar dacă există încă semne de întrebare cu privire la un anumit număr de aspecte, de la riscul creării unei noi forme de excludere la calitatea procedurilor propriu-zise de luare de decizii;

2.21

consideră, din acest motiv, că este necesară facilitarea cooperării, schimbul de cunoștințe sau împărtășirea soluțiilor care pot fi reutilizate și a inițiativelor menite să amelioreze transparența și participarea publicului la formularea deciziilor publice, în special în ceea ce privește procesele decizionale parlamentare;

2.22

consideră că sunt esențiale raționalizarea și structurarea modalităților de comunicare între instituțiile care elaborează norme, în sensul punerii în comun și utilizării coordonate a tuturor resurselor, în special în ceea ce privește serviciile pe care orice administrație publică le furnizează cetățenilor și întreprinderilor;

2.23

este conștient de beneficiile implicării cetățenilor într-un proces continuu de ameliorare calitativă a acțiunii administrative și a serviciilor furnizate de sectorul public. Una dintre metodele posibile de implicare a cetățenilor este crearea unui observator virtual permanent, cu ajutorul căruia se pot colecta observațiile și sugestiile provenite de la utilizatorii care beneficiază de aceste servicii.