ANEXA 1

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA 2

EXEMPLE DE MĂRCI DE OMOLOGARE

Figura 1

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care a fost omologat în Țările de Jos (E4), sub numărul de omologare 2439 și care satisface cerințele prezentului regulament, astfel cum au fost modificate de seria 01 de modificări. Lumina de întâlnire este concepută numai pentru circulația pe partea dreaptă.

Cifra 30 indică faptul că intensitatea maximă a fasciculului de lumină de drum este cuprinsă între 123 625 și 145 125 candele.

Notă: Numărul de omologare și simbolurile suplimentare trebuie să fie plasate în apropierea cercului și să fie dispuse fie deasupra, fie sub litera „E”, fie la dreapta, fie la stânga acestei litere. Cifrele numărului de omologare trebuie să se afle de aceeași parte în raport cu litera „E” și să fie orientate în același sens.

Trebuie evitată utilizarea cifrelor romane la scrierea numerelor de omologare, pentru a se elimina orice risc de confuzie cu alte simboluri.

Figura 2

Figura 3a

Farul care poartă marca de omologare de mai sus îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum au fost modificate de seria 01 de modificări, în ceea ce privește atât fasciculul de întâlnire, cât și fasciculul de drum și este conceput:

Numai pentru circulația pe partea stângă.

Pentru ambele sensuri de circulație, prin reglarea poziției blocului optic sau a sursei luminoase de pe vehicul

Figura 3b

Figura 4

Figura 5

Farul care poartă marca de omologare de mai sus îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum au fost modificate de seria 01 de modificări, fiind prevăzut cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz numai pentru fasciculul de întâlnire și echipat cu un dispersor din material plastic și este conceput:

Pentru ambele sisteme de circulație

Numai pentru circulația pe partea dreaptă

Figura 6

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum au fost modificate de seria 01 de modificări, prevăzut cu surse luminoase cu descărcare în gaz pentru fasciculul cu lumină de drum, și este combinat, grupat sau reciproc încorporat cu un far de ceață față.

Figura 7a

Figura 7b

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care satisface cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de modificări:

Dispune de o sursă luminoasă cu descărcare în gaz doar pentru fasciculul de întâlnire, fiind conceput numai pentru circulația pe partea stângă.

Prezintă aceeași configurație ca în figura 6, fără ca farul de ceață pentru față să poată fi aprins simultan cu fasciculul de drum.

Figura 8

Figura 9

Identificarea unui far cu fascicul de întâlnire care întrunește cerințele prezentului regulament, astfel cum au fost modificate de seria 01 de modificări, și include un dispersor din material plastic,

și combinat sau grupat sau reciproc încorporat cu un fascicul de drum cu halogen R 8.	conceput pentru ambele sensuri de circulație.
Fasciculul de întâlnire nu trebuie să se aprindă simultan cu fasciculul de drum cu halogen. Lumina de întâlnire este concepută numai pentru circulația pe partea dreaptă.	Fasciculul de întâlnire nu trebuie să se poată aprinde simultan cu un alt far reciproc încorporat.

Figura 10

Marca de omologare de mai sus identifică un sistem de iluminat distribuit cu sursă luminoasă cu descărcare în gaz care îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de modificări, în ceea ce privește atât fasciculul de întâlnire, cât și cel de drum pentru ambele sensuri de circulație.

Exemple de marcaj simplificat posibil pentru faruri grupate, combinate sau reciproc încorporate, instalate în partea din față a vehiculului

Figura 11

(Liniile verticale și orizontale ilustrează schematic configurația dispozitivului de semnalizare luminoasă. Ele nu fac parte din marca de omologare.)

Modelul A

Modelul B

Modelul C

Modelul D

Notă: Cele patru exemple de mai sus corespund unui dispozitiv de iluminare care poartă o marcă de omologare referitoare la:

o lampă indicatoare de poziție față, omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 7, pentru instalare pe partea stângă;

un far cu un fascicul de întâlnire cu descărcare, conceput pentru ambele sensuri de circulație, și un fascicul cu lumină de drum de intensitate maximă cuprinsă între 123 625 și 145 125 candele (indicată prin cifra 30), omologat în conformitate cu prezentul regulament în forma sa originală și care cuprinde un dispersor din material plastic;

o lampă de ceață față, omologată în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 19 și care încorporează un dispersor din material plastic;

o lampă semnalizare direcție față de categorie 1a omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 6.

Figura 12

Lampă grupată sau reciproc încorporată cu un far

Exemplul 1

Exemplul de mai sus corespunde marcajului unui dispersor destinat utilizării la diferite tipuri de faruri, adică:

Fie:

un far cu un fascicul de întâlnire, conceput pentru ambele sensuri de circulație, și un fascicul cu lumină de drum de intensitate maximă cuprinsă între 80 625 și 96 750 candele (indicată prin numărul 20), omologat în Țările de Jos (E4) în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 8, astfel cum a fost modificat prin seria 04 de amendamente; și

o lampă de poziție față, omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 7;

sau

un far cu un fascicul de întâlnire cu descărcare și un fascicul cu lumină de drum de intensitate maximă cuprinsă între 123 625 și 145 125 candele (indicat prin cifra 30), conceput pentru ambele sensuri de circulație și omologat în Țările de Jos în conformitate cu cerințele prezentului regulament, astfel cum au fost modificate de seria 01 de modificări, care este reciproc încorporat cu aceeași lampă de poziție ca mai sus;

sau

chiar oricare dintre farurile de mai sus, omologate ca lampă simplă.

Corpul principal al farului trebuie să poarte numai numărul de omologare valabil, de exemplu:

		sau
sau		sau

Exemplul 2

Exemplul de mai sus corespunde marcajului unui dispersor din material plastic utilizat pentru un ansamblu de două faruri omologate în Țările de Jos (E4), sub numărul de omologare 81151, compus din:

un far care emite un fascicul de întâlnire cu halogen, conceput pentru ambele sensuri de circulație, și un fascicul cu lumină de drum cu halogen a cărui intensitate maximă este cuprinsă între x și y candele, îndeplinind cerințele Regulamentului nr. 8; și

un far care emite un fascicul de drum cu descărcare, cu o intensitate maximă cuprinsă între w și z candele, îndeplinind cerințele prezentului regulament, astfel cum au fost modificate de seria 01 de modificări, intensitatea maximă a întregului fascicul de drum fiind cuprinsă între 123 625 și 145 125 candele, astfel cum se indică prin numărul 30.

Figura 13

Module LED

Modulul de sursă de lumină care poartă codul de identificare indicat mai sus a fost omologat împreună cu o lampă omologată în Italia (E3) cu numărul de omologare 17325.

ANEXA 3

SISTEM DE MĂSURARE A COORDONATELOR SFERICE ȘI AMPLASAREA PUNCTELOR PENTRU ÎNCERCĂRI

Figura A

Sistem de măsurare a coordonatelor sferice

Figura B

Fascicul de întâlnire pentru circulația pe partea dreaptă

Amplasarea punctelor pentru încercări pentru circulația pe partea stângă se reflectă simetric în raport cu linia VV

Figura C

Puncte pentru încercarea fascicului de drum

ANEXA 4

ÎNCERCAREA DE STABILITATE A PERFORMANȚELOR FOTOMETRICE ALE FARURILOR ÎN TIMPUL FUNCȚIONĂRII

Încercarea farurilor complete

După ce s-au executat măsurătorile fotometrice în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, în punctele Imax pentru fasciculul cu lumină de drum și în punctele HV, 50 R și B 50 L pentru fasciculul cu lumină de întâlnire (sau HV, 50 L, B 50 R pentru farurile concepute pentru circulația pe stânga), un eșantion de far complet trebuie să facă obiectul unei încercări de stabilitate a performanței fotometrice în timpul funcționării. Prin „far complet” se înțelege farul propriu-zis, inclusiv balastul (balasturile) și acele părți ale caroseriei și lămpile alăturate care pot influența disiparea termică.

Încercările se efectuează astfel:

(a)	într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură ambiantă de 23 °C ± 5 °C, eșantionul de încercare fiind fixat pe un suport care reprezintă instalarea corectă pe vehicul;

(b)

în cazul surselor luminoase înlocuibile: folosind surse luminoase cu incandescență, de serie, uzate cel puțin o oră, sau surse luminoase cu descărcare, de serie, uzate cel puțin 15 ore sau module LED de serie uzate cel puțin 48 de ore și răcite la temperatura ambiantă înainte de începerea încercărilor, conform prevederilor prezentului regulament. Se vor utiliza modulele LED furnizate de solicitant.

Echipamentul de măsurare trebuie să fie echivalent celui utilizat la încercările de omologare a farurilor.

Eșantionul de încercare se pune în funcțiune fără a fi demontat de pe suportul lui și nici reajustat în raport cu acesta. Se va utiliza o sursă luminoasă din categoria specificată pentru acest far.

1.   ÎNCERCAREA DE STABILITATE A PERFORMANȚELOR FOTOMETRICE

Încercările trebuie să se efectueze într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură ambiantă de 23 ± 5 °C, farul complet fiind fixat pe un suport care reproduce instalarea corectă pe vehicul.

1.1.   Far curat

Farul trebuie să rămână aprins 12 ore, astfel cum se indică la punctul 1.1.1, și verificat astfel cum se prevede la punctul 1.1.2.

1.1.1.   Procedura de încercare

Farul rămâne aprins o perioadă de timp specificată, astfel încât:

(a)	în cazul în care o singură funcție de iluminare (far cu lumină de drum sau cu lumină de întâlnire) trebuie omologată, sursa luminoasă corespunzătoare să fie aprinsă pe durata prescrisă (1);

(b)

în cazul unui far cu lumină de întâlnire și al unui far cu lumină de drum reciproc încorporate sau în cazul unui far de ceață față și al unui far cu lumină de drum reciproc încorporate:   Dacă solicitantul precizează că farul este destinat pentru a fi utilizat în același timp cu o singură sursă luminoasă în funcțiune (2), încercarea trebuie să fie executată în consecință și fiecare dintre funcțiile specificate se aprinde (1) jumătate din timpul indicat la punctul 1.1.   În toate celelalte cazuri (1), (2), farul trebuie să fie supus următorului ciclu pe durata prescrisă:   15 minute, fasciculul de întâlnire aprins;   5 minute, toate funcțiile de iluminare aprinse;   în cazul unui fascicul de întâlnire și al unui fascicul de drum furnizate de aceeași sursă luminoasă cu descărcare, ciclul va fi de:   15 minute, fasciculul de întâlnire aprins;   5 minute, toate sursele fasciculului de drum aprinse;

(c)

în cazul în care funcțiile de iluminare sunt grupate, toate funcțiile individuale trebuie să fie aprinse simultan pe durata specificată pentru diferitele funcții de iluminare, (a) ținând seama, de asemenea, de utilizarea funcțiilor de iluminare reciproc încorporate, (b) conform instrucțiunilor producătorului;

(d)	în cazul unui fascicul de întâlnire conceput pentru iluminarea adaptivă în viraje cu adăugarea unei surse luminoase, această sursă este cuplată timp de 1 minut și decuplată timp de 9 minute în timpul activării exclusive a fasciculului de întâlnire (a se vedea apendicele);

(e)

în cazul în care fasciculul de drum folosește mai multe surse luminoase în conformitate cu punctul 6.3.2 și dacă solicitantul menționează că o parte a fasciculului luminos (una dintre aceste surse luminoase suplimentare) va fi folosită numai pentru semnale scurte (lumini intermitente de trecere), încercarea trebuie să fie efectuată fără această parte a fasciculului de drum.

1.1.1.2.   Tensiunea de încercare

Tensiunea de încercare se aplică la bornele eșantionului de încercare după cum urmează:

(a)

în cazul sursei (surselor) luminoase cu filament amovibile care se aprinde (aprind) direct conform sistemului de tensiune al vehiculului: încercarea trebuie efectuată la 6,3 V, 13,2 V sau 28,0 V, după caz, dacă solicitantul nu menționează că eșantionul poate fi utilizat la o tensiune diferită; În acest caz, încercarea se efectuează cu sursa luminoasă cu incandescență funcționând la cea mai ridicată tensiune posibilă;

(b)

în cazul sursei (surselor) luminoase cu descărcare care pot fi înlocuite: tensiunea de încercare a dispozitivului electronic de control al intensității luminoase a sursei este de 13,2 ± 0,1 volți pentru un vehicul care funcționează la tensiunea nominală de 12 V, sau altă valoare precizată în cererea de omologare;

(c)

în cazul unei surse luminoase neamovibile care se aprinde direct prin sistemul de tensiune al vehiculului: toate măsurătorile asupra unităților de iluminat echipate cu surse luminoase neamovibile (surse luminoase cu incandescență și/sau de alt tip) trebuie efectuate la 6,3 V, 13,2 V sau 28,0 V sau la alte tensiuni conform sistemului de tensiune al vehiculului specificat de solicitant;

(d)

în cazul surselor luminoase, amovibile sau neamovibile, care se aprind indiferent de tensiunea de alimentare a vehiculului și care sunt controlate în totalitate de sistem sau, în cazul surselor luminoase alimentate de un dispozitiv de alimentare sau de acționare, tensiunile de încercare menționate anterior se aplică la bornele de intrare ale dispozitivului respectiv. Laboratorul de încercări poate solicita producătorului dispozitivul de alimentare și acționare sau un mecanism special de alimentare cu tensiune pentru sursa (sursele) luminoasă (luminoase);

(e)	modulul (modulele) LED se măsoară la 6,75 V, 13,2 V sau, respectiv, 28,0 V, dacă nu se prevede altfel în prezentul regulament. Modulul (modulele) LED operat(e) de un dispozitiv de reglare electronică a sursei luminoase se măsoară conform specificațiilor solicitantului;

(f)

în cazul în care lămpile de poziție sunt grupate, combinate sau reciproc încorporate în eșantionul de încercare și se aprind la tensiuni diferite de cele nominale de 6 V, 12 V sau 24 V, tensiunea se reglează conform specificațiilor producătorului în vederea funcționării fotometrice corecte a lămpii în cauză.

1.1.2.   Rezultatele încercărilor

1.1.2.1.   Inspecția vizuală:

După ce temperatura farului a fost stabilizată la temperatura mediului ambiant, se curăță dispersorul farului și dispersorul exterior, dacă există, cu o cârpă din bumbac curată și umedă. Apoi acestea sunt examinate vizual; nu trebuie să se constate nici o distorsiune, deformare, fisură sau schimbare de culoare a dispersorului farului sau a dispersorului exterior, dacă există.

1.1.2.2.   Încercarea fotometrică:

În conformitate cu cerințele prezentului regulament, se verifică valorile fotometrice în următoarele puncte:

fascicul de întâlnire:   50 R – B 50 L – 25 L pentru farurile destinate circulației pe partea dreaptă,   50 L – B 50 R – 25 R pentru farurile destinate circulației pe partea stângă;

fascicul de drum: punctul Imax.

Se poate efectua un nou reglaj pentru a ține seama de eventualele deformări ale suportului farului provocate de căldură (pentru schimbarea poziției liniei de separare, a se vedea punctul 2 al prezentei anexe).

Cu excepția punctului B50 L, se tolerează o abatere de 10 %, inclusiv toleranțele datorate procedurii de măsurare fotometrică, între caracteristicile fotometrice și valorile măsurate înainte de încercare. Valoarea măsurată la punctul B50 L nu trebuie să depășească valoarea fotometrică măsurată înainte de încercare cu mai mult de 170 cd.

1.2.   Far murdar

După ce farul este supus încercării prevăzute la punctul 1.1 de mai sus, acesta este pregătit conform specificațiilor de la punctul 1.2.1, este aprins apoi timp de o oră conform prevederii de la punctul 1.1.1 și verificat conform specificațiilor de la punctul 1.1.2.

1.2.1.   Pregătirea farului

1.2.1.1.   Amestecul pentru încercare

1.2.1.1.1.

Pentru un far cu dispersor exterior din sticlă:   Amestecul de apă și un agent poluant care trebuie aplicat pe far este compus din:   9 părți (în greutate) de nisip silicios cu granulația este cuprinsă între 0 și 100 μm;   1 parte (în greutate) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm;   0,2 părți (în greutate) de NaCMC (3); și   o cantitate adecvată de apă distilată având o conductivitate de ≤ 1 mS/m.   Amestecul trebuie să nu fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.1.2.

Pentru un far cu dispersor exterior din material plastic:   Amestecul de apă și un agent poluant care se aplică pe far este compus din:   9 părți (în greutate) de nisip silicios cu granulația este cuprinsă între 0 și 100 μm;   1 parte (în greutate) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm;   0,2 părți (în greutate) de NaCMC (3);   13 părți (în greutate) de apă distilată având o conductivitate de ≤ 1 mS/m; și   2 ± 1 părți (în greutate) de agent de înmuiere (4).   Amestecul trebuie să nu fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.2.   Aplicarea amestecului de încercare pe far:

Amestecul pentru încercare se aplică uniform pe toată suprafața iluminantă a farului, apoi se lasă să se usuce. Se repetă această operațiune până când iluminarea scade la o valoare cuprinsă între 15 % și 20 % din valorile măsurate pentru fiecare dintre punctele următoare, în condițiile descrise în prezenta anexă.

Punctul Emax pentru o lumină de întâlnire/lumină de drum și numai pentru o lumină de drum,

50 R și 50 V (5) pentru un far care produce numai o lumină de întâlnire, conceput pentru circulația pe dreapta;

50 L și 50 V (5) pentru un far care produce numai o lumină de întâlnire, conceput pentru circulația pe stânga.

2.   VERIFICAREA DEPLASĂRII VERTICALE A LINIEI DE SEPARARE SUB EFECTUL CĂLDURII

Această încercare constă în a verifica dacă, sub efectul căldurii, deplasarea verticală a liniei de separare nu depășește o valoare specificată pentru un far cu lumină de întâlnire, în timpul funcționării.

După ce a fost supus încercărilor descrise la punctul 1, farul face obiectul încercării descrise la punctul 2.1, fără a fi demontat din suportul lui și nici reajustat în raport cu acesta.

În cazul în care farul are un reflector mobil, se reține pentru verificare numai poziția cea mai apropiată de unghiul mediu în plan vertical.

2.1.   Încercarea farurilor cu lumină de întâlnire

Încercarea trebuie să se efectueze într-o atmosferă uscată și liniștită, la o temperatură a mediului ambiant de 23 ± 5 °C.

Utilizând o sursă de lumină cu descărcare, de serie, uzată cel puțin 15 ore, se aprinde farul în poziția lumină de întâlnire, fără să fie demontat din suportul de încercare și fără să fie reajustat în raport cu acesta. (Pentru această încercare, tensiunea trebuie să fie reglată astfel cum se prevede la punctul 1.1.1.2.) Poziția liniei de separație, în partea sa orizontală (între VV și verticala care trece prin punctul B 50 L pentru farurile proiectate pentru circulația pe dreapta, respectiv prin punctul B 50 R pentru farurile proiectate pentru circulația pe stânga), este verificată la 3 minute (r3) și la 60 minute (r60) după aprindere.

Măsurarea deplasării liniei de separare descrise mai sus trebuie să fie efectuată prin orice metodă suficient de exactă și prin care se obțin rezultate reproductibile.

2.2.   Rezultatele încercărilor

2.2.1.

Rezultatul exprimat în miliradiani (mrad) se consideră acceptabil pentru un far cu lumină de întâlnire atunci când valoarea absolută înregistrată pe far nu depășește 1,0 mrad (Δ r1 ≤ 1,0 mrad) în direcția sus și nu depășește 2,0 mrad (Δ r1 ≤ 2,0 mrad) în direcția jos.

2.2.2.

Cu toate acestea, în cazul în care această valoare este: Direcția de deplasare   În sus mai mare de 1,0 mrad, dar nu mai mare de 1,5 mrad (1,0 mrad < ΔrI ≤ 1,5 mrad) În jos mai mare de 2,0 mrad, dar nu mai mare de 3,0 mrad (2,0 mrad < ΔrI ≤ 3,0 mrad) Se supune încercării un al doilea eșantion de far, astfel cum se prevede la punctul 2.1, după ce a fost supus de trei ori la rând ciclului descris mai jos, pentru a stabiliza poziția părților mecanice ale farului pe un suport reprezentativ pentru instalarea lui corectă pe vehicul:   o oră de funcționare a luminii de întâlnire (tensiunea de alimentare fiind reglată în conformitate cu punctul 1.1.1.2).   După această perioadă de o oră, tipul de far este considerat acceptabil dacă valoarea absolută Δr măsurată pe eșantion respectă dispozițiile de la punctul 2.2.1 de mai sus.

---

(1)  Atunci când farul supus încercării este grupat și/sau reciproc încorporat cu lămpi de semnalizare, acestea trebuie să fie aprinse pe durata încercării. În cazul în care este vorba de o lampă indicatoare de direcție, aceasta trebuie să se aprindă intermitent, timpul de aprindere fiind aproximativ egal cu cel de stingere.

(2)  Dacă două sau mai multe surse luminoase se aprind simultan atunci când farul este utilizat drept avertizor luminos, această utilizare nu trebuie considerată drept o utilizare normală a celor două surse aprinse simultan.

(3)  NaCMC reprezintă sarea de sodiu a carboximetilcelulozei, cunoscută ca CMC. NaCMC utilizată în amestecul de praf trebuie să aibă un grad de substituție de 0,6-0,7 și o viscozitate de 200-300 cP pentru o soluție de 2 %, la 20 °C.

(4)  Toleranța în ceea ce privește cantitatea este necesară pentru a se obține o murdărie care se întinde corect pe toate dispersoarele din plastic.

(5)  50 V este situat la 375 mm sub HV, pe linia verticală VV pe ecran, la 25 m distanță.

ANEXA 5

Cerințe aplicabile farurilor care conțin dispersoare din material plastic – încercări ale dispersoarelor sau eșantioanelor de materiale și ale farurilor complete

1.   SPECIFICAȚII GENERALE

1.1.

Eșantioanele furnizate în conformitate cu punctele 2.2.5 și 2.3 din prezentul regulament trebuie să satisfacă dispozițiile indicate la punctele 2.1-2.5 de mai jos.

1.2.

Cele două eșantioane de faruri complete/sisteme furnizate în conformitate cu punctul 2.2.4 din prezentul regulament și care conțin dispersoare din material plastic trebuie să satisfacă dispozițiile de mai jos în ceea ce privește materialul dispersoarelor.

1.3.

Eșantioanele dispersoarelor din materiale plastice sau eșantioanele de materiale, împreună cu reflectorul în fața căruia dispersoarele sunt prevăzute a fi montate, după caz, fac obiectul încercărilor de omologare în ordinea cronologică indicată în tabelul A reprodus în apendicele 1 la prezenta anexă.

1.4.

Cu toate acestea, dacă producătorul lămpii poate demonstra că produsul a trecut deja cu succes de încercările prevăzute la punctele 2.1-2.5 de mai jos sau încercări echivalente în conformitate cu un alt regulament, aceste încercări nu vor fi efectuate din nou; numai încercările prevăzute în tabelul B din apendicele 1 sunt obligatorii.

1.5.

În cazul în care farurile sunt concepute pentru a fi instalate numai pe partea dreaptă sau numai pe partea stângă, încercările prescrise în prezenta anexă pot fi efectuate pe un singur eșantion, la alegerea solicitantului.

2.   TESTE

2.1.   Rezistența la variații de temperatură

2.1.1.   Teste

Trei eșantioane (dispersoare) noi sunt supuse la cinci cicluri de schimbare de temperatură și umiditate (RH = umiditate relativă) în conformitate cu următorul program:

(a)	3 ore la 40 ± 2 °C și la 85-95 % RH;

(b)	1 oră la 23 ± 5 °C și 60-75 % RH;

(c)	15 ore la – 30 ± 2 °C;

(d)	1 oră la 23 ± 5 °C și 60-75 % RH;

(e)	3 ore la 80 ± 2 °C;

(f)	1 oră la 23 ± 5 °C și 60-75 % RH.

Înaintea acestei încercări, eșantioanele sunt ținute la 23 ± 5 °C și 60-75 % HR timp de cel puțin patru ore.

Notă:

Perioadele de 1 oră la 23 °C ± 5 °C cuprind perioade de tranziție de la o temperatură la alta, necesare pentru a se evita efectele șocului termic.

2.1.2.   Măsurători fotometrice

2.1.2.1.   Metodă

Eșantioanele sunt supuse măsurărilor fotometrice înainte și după încercare.

Măsurătorile fotometrice se efectuează cu o lampă-etalon în următoarele puncte:

B 50 L și 50 R pentru lumina de întâlnire a unui far cu lumină de întâlnire sau a unui far cu lumină de întâlnire și de drum (B 50 R și 50 L în cazul farurilor pentru circulația pe stânga);

Imax pentru fasciculul de drum.

2.1.2.2.   Rezultate

Diferențele între valorile fotometrice măsurate înainte și după încercare pe fiecare eșantion nu trebuie să depășească 10 %, inclusiv toleranțele datorate procedurilor de măsurare fotometrică.

2.2.   Rezistența la agenți atmosferici și la agenți chimici

2.2.1.   Rezistența la agenți atmosferici

Trei eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale) noi sunt expuse radiației unei surse având o distribuție energetică spectrală similară cu cea a unui corp negru a cărui temperatură se situează între 5 500 K și 6 000 K. Între sursă și eșantioane, se plasează filtre adecvate, astfel încât să reducă foarte mult radiațiile cu lungimea de undă mai mică de 295 nm și mai mare de 2 500 nm. Iluminarea energetică la nivelul eșantioanelor trebuie să fie de 1 200 W/m2 ± 200 W/m2 pentru o perioadă suficient de mare încât energia luminoasă primită să fie egală cu 4 500 MJ/m2 ± 200 MJ/m2. În interiorul incintei, temperatura măsurată pe panoul negru plasat la același nivel cu eșantioanele trebuie să fie de 50 °C ± 5 °C. În scopul asigurării unei expuneri uniforme, eșantioanele trebuie rotite în jurul sursei de radiație cu o turație între 1 și 5 min–1.

Eșantioanele sunt supuse unei pulverizări cu apă distilată având o conductivitate mai mică de 1 mS/m și o temperatură de 23 °C ± 5 °C conform următorului ciclu:

pulverizare	:	5 minute;
uscare	:	25 de minute.

2.2.2.   Rezistența la agenți chimici

După încercarea descrisă la punctul 2.2.1 de mai sus și după ce s-a efectuat măsurarea descrisă la punctul 2.2.3.1 de mai jos, suprafața exterioară a acestor trei eșantioane este supusă tratamentului descris la punctul 2.2.2.2, cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai jos.

2.2.2.1.   Amestecul pentru încercare

Amestecul pentru încercare este constituit din 61,5 % n-heptan, 12,5 % toluen, 7,5 % tetraclorură de etil, 12,5 % tricloretilenă și 6 % xilenă (procente volumice).

2.2.2.2.   Aplicarea amestecului pentru încercare

Se impregnează până la saturație o bucată de țesătură de bumbac (conform standardului ISO 105) cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai sus și se aplică, după maximum 10 secunde, timp de 10 minute, pe fața exterioară a eșantionului, cu o presiune de 50 N/cm2, corespunzătoare unei forțe de 100 N aplicată pe o suprafață de încercare de 14 × 14 mm.

În timpul acestei perioade de 10 minute, tamponul din material este din nou impregnat cu amestecul de încercare astfel încât compoziția lichidului aplicat să rămână în continuare identică cu amestecul pentru încercare prescris.

În timpul aplicării se admite compensarea presiunii exercitate pe eșantion pentru a evita fisurile cauzate de această presiune.

2.2.2.3.   Curățare

La sfârșitul aplicării amestecului de încercare, eșantioanele se usucă în aer liber, apoi se spală cu soluția descrisă la punctul 2.3 (Rezistență la detergenți) la o temperatură de 23 ± 5 °C.

Eșantioanele sunt apoi clătite, atent, cu apă distilată care nu conține mai mult de 0,2 % impurități la 23 °C ± 5 °C, apoi se șterg cu o cârpă moale.

2.2.3.   Rezultate

2.2.3.1.   După încercarea de rezistență la agenții atmosferici, suprafața exterioară a eșantioanelor nu trebuie să prezinte nicio fisură, zgârietură, spărtură sau deformare, iar media variațiilor transmisiei , măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la prezenta anexă, trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,020 (Δtm < 0,020).

2.2.3.2.   După încercarea de rezistență la agenții chimici, eșantioanele nu trebuie să prezinte urme de atac chimic care poate să provoace o variație a difuziei fluxului, iar variația medie a acestuia , măsurată pe cele trei eșantioane în conformitate cu procedura descrisă în apendicele 2 la prezenta anexă, trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,020 (Δdm < 0,020).

2.2.4.   Rezistența la radiațiile emise de o sursă luminoasă

Se efectuează următoarea încercare:

Eșantioane plate din fiecare componentă din material plastic a farului, care transmite lumina, sunt expuse la lumina sursei luminoase cu descărcare. Parametrii, cum sunt unghiurile și distanțele acestor eșantioane, trebuie să fie aceiași ca în far. Eșantioanele trebuie să aibă aceeași culoare și același tratament al suprafeței, după caz, ca și părțile farului.

După 1 500 ore de expunere continuă, specificațiile colorimetrice ale luminii transmise trebuie să fie satisfăcute cu o nouă sursă luminoasă tip cu descărcare în gaz, și suprafețele eșantioanelor nu trebuie să prezinte nici o fisură, zgârietură, spărtură sau deformare.

2.3.   Rezistența la detergenți și la hidrocarburi

2.3.1.   Rezistența la detergenți

Fața exterioară a trei eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale), după ce a fost încălzită la 50 °C ± 5 °C, este scufundată 5 minute într-un amestec menținut la 23 °C ± 5 °C și alcătuit din 99 părți apă distilată care nu conține mai mult de 0,02 % impurități și o parte de alchilarilsulfonat.

La sfârșitul încercării, eșantioanele sunt uscate la 50 ± 5 °C. Suprafața eșantioanelor este curățată cu ajutorul unei cârpe umede.

2.3.2.   Rezistența la hidrocarburi

Suprafața exterioară a celor trei eșantioane se șterge ușor timp de un minut cu o cârpă de bumbac îmbibată într-un amestec compus din 70 % n-heptan și 30 % toluen (procente volumice) și se usucă apoi în aer liber.

2.3.3.   Rezultate

După realizarea succesivă a celor două încercări, valoarea medie a variației de transmisie , măsurată pe cele trei eșantioane în conformitate cu procedura descrisă în apendicele 2 la prezenta anexă, trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,010 (Δtm < 0,010).

2.4.   Rezistența la deteriorarea mecanică

2.4.1.   Metoda de deteriorare mecanică

Suprafața exterioară a celor trei eșantioane (dispersoare) noi este supusă încercării de deteriorare mecanică uniformă prin metoda descrisă în apendicele 3 la prezenta anexă.

2.4.2.   Rezultate

După această încercare, variațiile:

transmisiei	:
și difuziei	:

sunt măsurate conform procedurii descrise în apendicele 2, în zona definită la punctul 2.2.4 de mai sus. Valoarea lor medie pe cele trei eșantioane trebuie să fie astfel încât:

Δtm ≤ 0,100;

Δdm ≤ 0,050.

2.5.   Încercarea de adeziune a eventualelor acoperiri

2.5.1.   Pregătirea eșantionului

O suprafață de 20 mm × 20 mm din zona acoperirii unui dispersor se taie cu o lamă sau cu un ac, astfel încât să se obțină un caroiaj format din pătrate de aproximativ 2 mm × 2 mm. Presiunea lamei sau a acului trebuie să fie suficientă pentru a tăia cel puțin acoperirea.

2.5.2.   Descrierea încercării

Se utilizează o bandă adezivă cu o forță de adeziune de 2 N/(cm de lățime) ± 20 % măsurată corespunzător condițiilor standard specificate în apendicele 4 din prezenta anexă. Această bandă adezivă, cu o lățime de minimum 25 mm, este presată pe suprafața pregătită în conformitate cu cerințele de la punctul 2.5.1 timp de cel puțin 5 minute.

Apoi, capătul benzii adezive este supus unei sarcini, până la echilibrarea forței de adeziune pe suprafața în cauză de o forță perpendiculară pe această suprafață. În acest moment, banda este smulsă cu o viteză constantă de 1,5 m/s ± 0,2 m/s.

2.5.3.   Rezultate

Nu trebuie să se constate alterări vizibile ale suprafeței caroiate. Sunt admise alterări la intersecțiile caroiajului sau pe marginea inciziilor, cu condiția ca suprafața alterată să nu depășească 15 % din suprafața caroiată.

2.6.   Încercări ale farului complet care are încorporat un dispersor din material plastic

2.6.1.   Rezistența la deteriorarea mecanică a suprafeței dispersorului

2.6.1.1.   Teste

Dispersorul eșantionului de far nr. 1 este supus încercării descrise la punctul 2.4.1 de mai sus.

2.6.1.2.   Rezultate

După încercare, rezultatele măsurătorilor fotometrice efectuate pe far în conformitate cu prezentul regulament nu trebuie să depășească:

(a)	cu mai mult de 30 % valorile maxime prescrise la punctele B50L și HV și cu mai mult de 10 % valorile minime prescrise la punctul 75 R (în cazul farurilor destinate circulației pe stânga, punctele luate în considerare sunt B50R, HV și 75 L); sau

(b)	cu mai mult de 10 % valorile minime prescrise pentru HV, în cazul unui far care produce exclusiv un fascicul de drum.

2.6.2.   Încercarea de aderență a eventualelor acoperiri

Dispersorul eșantionului de far nr. 2 este supus încercării descrise la punctul 2.5 de mai sus.

ANEXA 6

CENTRU DE REFERINȚĂ

Acest marcaj opțional al centrului de referință este poziționat pe dispersor la intersecția sa cu axa de referință a fasciculului cu lumină de întâlnire și, de asemenea, pe dispersoarele fasciculelor cu lumină de drum, atunci când acestea nu sunt grupate, combinate sau reciproc încorporate cu fasciculul de întâlnire.

Desenul de mai sus reprezintă marcajul centrului de referință proiectat pe un plan practic tangent la dispersor, aproape de centrul cercului. Liniile care constituie acest marcaj pot fi continue sau punctate.

ANEXA 7

MARCAREA TENSIUNII

Acest marcaj trebuie aplicat pe corpul principal al fiecărui far care conține doar surse luminoase cu descărcare în gaz și balast și pe fiecare parte exterioară a balastului.		Acest marcaj trebuie aplicat pe corpul principal al fiecărui far care conține cel puțin o sursă luminoasă cu descărcare în gaz și balast.
Balastul (balasturile) este (sunt) conceput(e) pentru alimentarea cu ** volți.		Balastul (balasturile) este (sunt) conceput(e) pentru alimentarea cu ** volți.
		Niciuna dintre lămpile cu filament și/sau niciunul dintre modulele LED conținute de far nu sunt concepute pentru alimentarea cu 24 V.

ANEXA 8

CERINȚE MINIME PENTRU PROCEDURILE DE CONTROL AL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

1.   GENERALITĂȚI

1.1.

Cerințele de conformitate sunt considerate satisfăcute din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, dacă diferențele nu depășesc abaterile inevitabile de fabricație.

1.2.

În ceea ce privește caracteristicile fotometrice, conformitatea farurilor de serie nu este contestată dacă, atunci când se încearcă performanța fotometrică a unui far ales la întâmplare și măsurat la 13,2 V ± 0,1 V sau la tensiunea specificată și:   fie echipat cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz amovibilă conform punctului 6.1.3. Fluxul luminos al acestei surse luminoase cu descărcare poate diferi de valoarea fluxului luminos nominal specificat în Regulamentul nr. 99. În acest caz, iluminările vor fi corectate corespunzător;   fie echipat, dacă este cazul, cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz de serie și cu balast de serie. Fluxul luminos al acestei surse luminoase poate să se abată de la fluxul luminos nominal în funcție de toleranțele referitoare la sursa luminoasă și la balast, astfel cum se specifică în Regulamentul nr. 99; în consecință, iluminările măsurate pot fi corectate cu 20 % în sens favorabil. 1.2.1. Nicio valoare a iluminării, dacă este măsurată și corectată conform punctului 1.2 de mai sus, nu se îndepărtează, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % față de valorile prescrise în prezentul regulament. Pentru valorile B 50 L (sau R) și zona A, abaterea maximă defavorabilă poate fi: B 50 L (sau R) (1): 170 cd echivalent 20 % 255 cd echivalent 30 % Zona A 255 cd echivalent 20 % 380 cd echivalent 30 %. 1.2.2. Sau dacă: 1.2.2.1. pentru un fascicul cu lumină de întâlnire, valorile prescrise în prezentul regulament sunt atinse pe HV (cu o toleranță de + 170 cd) și, în raport cu această dreaptă, într-un punct dintr-un cerc de 0,35 de grade în jurul punctelor B 50 L (sau R) (1) (cu o toleranță de 85 cd), 75 R (sau L), 50 V, 25 R1, 25 L2 și pe segmentul I; 1.2.2.2. și dacă, pentru un fascicul cu lumină de drum, HV fiind situat în interiorul liniei de izolux 0,75 Imax, se respectă o toleranță de + 20 % pentru valorile maxime și de – 20 % pentru valorile minime pentru valorile fotometrice în orice punct de măsurare definit la punctul 6.3 al prezentului regulament. 1.2.3. Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, se poate modifica așezarea farului, cu condiția ca axa fasciculului să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 0,5° la dreapta sau la stânga și cu mai mult de 0,2° în sus sau în jos. 1.2.4. Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, farul este supus din nou încercărilor, cu o altă sursă luminoasă de serie cu descărcare în gaz sau cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz și cu un balast, după caz, conform punctului 1.2 de mai sus.

1.3.

Pentru a verifica cum se modifică poziția verticală a liniei de separare sub efectul căldurii, se aplică metoda de mai jos:   Unul dintre farurile eșantionului este supus încercărilor în conformitate cu metoda prevăzută la punctul 2.1 din anexa 4, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 4.   Farul este considerat acceptabil dacă valoarea Δr (descrisă la punctele 2.1 și 2.2 din anexa 4 la prezentul regulament) nu depășește 1,5 mrad.   Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, dar fără a depăși 2 mrad, un al doilea far este supus încercării, după care media valorilor absolute înregistrate pentru cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

1.4.

Coordonatele cromatice trebuie să fie satisfăcute.

1.5.

În cazul în care nu se poate repeta reglarea verticală pentru a se atinge poziția necesară cu respectarea toleranțelor definite la punctul 6.2.2.3 din prezentul regulament, se testează un eșantion conform procedurii descrise la punctele 2 și 3 din anexa 10.

2.   CERINȚE MINIME PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII DE CĂTRE PRODUCĂTOR

Pentru fiecare tip de far, deținătorul mărcii de omologare trebuie să efectueze cel puțin încercările următoare, la intervale adecvate. Încercările se efectuează în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

Orice prelevare de eșantioane care pune în evidență neconformitatea pentru tipul de încercare considerat necesită o nouă prelevare și o nouă încercare. Producătorul ia toate măsurile necesare pentru a asigura conformitatea producției respective.

2.1.   Natura încercărilor

Încercările de conformitate din prezentul regulament se referă la caracteristicile fotometrice și la verificarea schimbării poziției verticale a liniei de separare sub efectul căldurii.

2.2.   Metode utilizate în cadrul încercărilor

2.2.1.

Încercările se efectuează, în general, în conformitate cu metodele definite în prezentul regulament.

2.2.2.

Pentru orice încercare de conformitate efectuată de către producător, se pot utiliza metode echivalente cu acordul autorității competente responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare. Producătorul trebuie să demonstreze că metodele de încercare utilizate sunt echivalente cu cele indicate în prezentul regulament.

2.2.3.

Aplicarea punctelor 2.2.1 și 2.2.2 necesită calibrări constante ale echipamentului de încercare și corelarea cu măsurătorile efectuate de o autoritate competentă.

2.2.4.

În toate cazurile, metodele de referință sunt cele din prezentul regulament, în special pentru controalele și prelevările de eșantioane efectuate de autorități.

2.3.   Natura prelevării

Eșantioanele farurilor trebuie să fie prelevate aleatoriu, dintr-un lot de producție omogen. Prin lot omogen, se înțelege un ansamblu de faruri de același tip, definit în conformitate cu metodele de fabricație ale producătorului.

Evaluarea se referă în general la producția de serie din fabricile individuale. Cu toate acestea, un producător poate grupa cifrele de producție privind același tip de la mai multe fabrici, cu condiția ca acestea să aplice același sistem de calitate și același management al calității.

2.4.   Caracteristicile fotometrice măsurate și înregistrate

Farurile prelevate trebuie supuse măsurătorilor fotometrice în punctele prevăzute de regulament, limitând citirea la punctele Imax, HV (2), HL, HR (3), în cazul fasciculului cu lumină de drum, și la punctele B 50 L (sau R) (1), HV, 50 V, 75 R (sau L) și 25 L2 (sau R2) în cazul fasciculului cu lumină de întâlnire (a se vedea figura din anexa 3).

2.5.   Criterii de acceptabilitate

Producătorul trebuie să efectueze analiza statistică a rezultatelor încercărilor și să definească, în acord cu autoritatea competentă, criteriile de acceptabilitate pentru producția sa, pentru a îndeplini specificațiile definite pentru controlul conformității producției de la punctul 9.1 din prezentul regulament.

Criteriile de acceptabilitate trebuie să fie stabilite astfel încât, cu un nivel de încredere de 95 %, probabilitatea minimă de a trece cu succes verificările prin sondaj descrise în anexa 9 (prima prelevare) să fie de 0,95.

---

(1)  Literele dintre paranteze se referă la farurile destinate circulației pe stânga.

(2)  Atunci când fasciculul cu lumină de drum este reciproc încorporat în fasciculul cu lumină de întâlnire, HV va fi în cazul fasciculului cu lumină de drum, același punct de măsurare ca și în cazul fasciculului cu lumină de întâlnire.

(3)  HL și HR: puncte pe linia „hh”, situate la 2,5 grade la stânga și, respectiv, la dreapta față de punctul HV.

ANEXA 9

CERINȚE MINIME PRIVIND SELECTAREA EȘANTIOANELOR DE CĂTRE UN INSPECTOR

1.   GENERALITĂȚI

1.1.

Cerințele de conformitate sunt considerate a fi îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, după caz, dacă diferențele nu depășesc abaterile de fabricație inevitabile.

1.2.

În ceea ce privește caracteristicile fotometrice, conformitatea farurilor de serie nu este contestată dacă, atunci când se încearcă performanța fotometrică a unui far ales la întâmplare și măsurat la 13,2 V ± 0,1 V sau la tensiunea specificată și:   fie echipat cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz amovibilă conform punctului 6.1.3. Fluxul luminos al acestei surse luminoase cu descărcare poate diferi de fluxul luminos de referință specificat în Regulamentul nr. 99. În acest caz, iluminările vor fi corectate corespunzător;   fie echipat cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz de serie și cu balast de serie. Fluxul luminos al acestei surse luminoase poate să se abată de la fluxul luminos nominal în funcție de toleranțele referitoare la sursa luminoasă și la balast, astfel cum se specifică în Regulamentul nr. 99; în consecință, iluminările măsurate pot fi corectate cu 20 % în sens favorabil. 1.2.1. Nicio valoare măsurată nu se abate, în sens nefavorabil, cu mai mult de 20 % față de valorile prescrise în prezentul regulament. În zona de reflecție, abaterea maximă admisibilă este următoarea: B 50 L (sau R) (1): 170 cd echivalent 20 % 255 cd echivalent 30 % Zona A 255 cd echivalent 20 % 380 cd echivalent 30 %. 1.2.2. Sau dacă: 1.2.2.1. pentru un fascicul cu lumină de întâlnire, valorile prescrise în prezentul regulament sunt atinse pe HV (cu o toleranță de + 170 cd) și, în raport cu această dreaptă, într-un punct dintr-un cerc de 0,35 de grade în jurul punctelor B 50 L (sau R) (1) (cu o toleranță de 85 cd), 75 R (sau L), 50 V, 25 R1, 25 L2 și pe segmentul I; 1.2.2.2. și dacă, pentru un fascicul cu lumină de drum, HV fiind situat în interiorul liniei de izolux 0,75 Imax, se respectă o toleranță de + 20 % pentru valorile maxime și de – 20 % pentru valorile minime pentru valorile fotometrice în orice punct de măsurare definit la punctul 6.3 al prezentului regulament. Nu se ține seama de marcajul de referință. 1.2.3. Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, se poate modifica așezarea farului, cu condiția ca axa fasciculului să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 0,5° la dreapta sau la stânga și cu mai mult de 0,2° în sus sau în jos. 1.2.4. Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, farul este supus din nou încercărilor, cu o altă sursă luminoasă de serie cu descărcare în gaz sau cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz și cu un balast, după caz, conform punctului 1.2 de mai sus.

1.3.

Pentru a verifica cum se modifică poziția verticală a liniei de separare sub efectul căldurii, se aplică metoda de mai jos:   Unul dintre farurile eșantionului este supus încercărilor în conformitate cu metoda prevăzută la punctul 2.1 din anexa 4, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 4.   Farul este considerat acceptabil dacă valoarea Δr (descrisă la punctele 2.1 și 2.2 din anexa 4 la prezentul regulament) nu depășește 1,5 mrad.   Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, dar fără a depăși 2 mrad, un al doilea far este supus încercării, după care media valorilor absolute înregistrate pentru cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

1.4.

Coordonatele cromatice trebuie să fie satisfăcute.

1.5.

În cazul în care nu se poate repeta reglarea verticală pentru a se atinge poziția necesară cu respectarea toleranțelor definite la punctul 6.2.2.3 din prezentul regulament, se încearcă un eșantion conform procedurii descrise la punctele 2 și 3 din anexa 10.

2.   PRIMA PRELEVARE

La prima prelevare, se aleg la întâmplare patru faruri. Primul eșantion de două faruri este marcat cu litera A, iar al doilea eșantion de două faruri cu litera B.

2.1.   Conformitatea nu este contestată

2.1.1.

Ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea farurilor de serie nu este contestată dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri, în sens defavorabil, sunt următoarele: 2.1.1.1. Eșantionul A A1: pentru un far 0 % pentru celălalt far, nu mai mult de 20 % A2: pentru ambele faruri, mai mult de 0 % dar nu mai mult de 20 % se trece la eșantionul B   2.1.1.2. Eșantionul B B1: pentru ambele faruri 0 %

2.1.2.

sau dacă sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.2.   Conformitatea este contestată

2.2.1.

Ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie este contestată și i se cere producătorului să ia măsuri pentru ca producția să fie conformă cu cerințele (aliniere) dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele: 2.2.1.1. Eșantionul A A3: pentru un far, nu mai mult de 20 % pentru un far, mai mult de 20 % dar nu mai mult de 30 % 2.2.1.2. Eșantionul B B2: în cazul A2   pentru un far, mai mult de 0 % dar nu mai mult de 20 % pentru un far, nu mai mult de 20 % B3: în cazul A2   pentru un far 0 % pentru un far, mai mult de 20 % dar nu mai mult de 30 %

2.2.2.

sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 10 în cazul în care, ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

2.3.1.

Eșantionul A A4: pentru un far, nu mai mult de 20 % pentru un far, mai mult de 30 % A5: pentru ambele faruri, mai mult de 20 %

2.3.2.

Eșantionul B B4: în cazul A2   pentru un far, mai mult de 0 % dar nu mai mult de 20 % pentru un far, mai mult de 20 % B5: în cazul A2   pentru ambele faruri, mai mult de 20 % B6: în cazul A2   pentru un far 0 % pentru un far, mai mult de 30 %

2.3.3.

sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile de la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele A și B.

3.   A DOUA PRELEVARE

În cazul eșantioanelor A3, B2 și B3, este necesar să se efectueze o nouă prelevare, alegând un al treilea eșantion C compus din două faruri și un al patrulea eșantion D compus din două faruri, alese din stocul produs după punerea în conformitate, în termen de două luni de la notificare.

3.1.   Conformitatea nu este contestată

3.1.1.

Ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea farurilor de serie nu este contestată dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele: 3.1.1.1. Proba C C1: pentru un far 0 % pentru un far, nu mai mult de 20 % C2: pentru ambele faruri, mai mult de 0 % dar nu mai mult de 20 % se trece la eșantionul D   3.1.1.2. Eșantionul D D1: în cazul C2   pentru ambele faruri 0 %

3.1.2.

sau dacă sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C.

3.2.   Conformitatea este contestată

3.2.1.

Ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie este contestată și i se cere producătorului să ia măsuri pentru ca producția să fie conformă cu cerințele (aliniere) dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele: 3.2.1.1. Eșantionul D D2: în cazul C2   pentru un far, mai mult de 0 % dar nu mai mult de 20 % pentru un far, nu mai mult de 20 % 3.2.1.2. sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C.

3.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 11 în cazul în care, ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.3.1.

Proba C C3: pentru un far, nu mai mult de 20 % pentru un far, mai mult de 20 % C4: pentru ambele faruri, mai mult de 20 %

3.3.2.

Eșantionul D D3: în cazul C2   pentru un far, 0 sau mai mult de 0 % pentru un far, mai mult de 20 %

3.3.3.

sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile de la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele C și D.

4.   MODIFICAREA POZIȚIEI VERTICALE A LINIEI DE SEPARARE

Pentru a verifica cum se modifică pozițiile verticale ale liniei de separare sub efectul căldurii, se aplică metoda de mai jos:

După prelevarea eșantioanelor în conformitate cu figura 1 din prezenta anexă, un far din eșantionul A este supus încercărilor în conformitate cu procedura prevăzută la punctul 2.1 din anexa 4, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 4.

Farul este considerat acceptabil dacă Δr nu depășește 1,5 mrad.

Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, dar fără a depăși 2,0 mrad, al doilea far din eșantionul A este supus încercării, după care, media valorilor absolute înregistrate pentru ambele eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

Cu toate acestea, dacă valoarea de 1,5 mrad nu este respectată pentru eșantionul A, cele două faruri din eșantionul B fac obiectul aceleiași proceduri, iar valoarea Δr pentru fiecare dintre ele nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

Figura 1

---

(1)  Literele dintre paranteze se referă la farurile destinate circulației pe stânga.

ANEXA 10

VERIFICAREA INSTRUMENTALĂ A LINIEI DE SEPARARE PENTRU FARURILE CU FASCICUL DE ÎNTÂLNIRE

1.   GENERALITĂȚI

În cazul în care se aplică punctul 6.2.2.4 din prezentul regulament, calitatea liniei de separare se testează în conformitate cu cerințele enunțate la punctul 2 de mai jos, iar reglarea instrumentală verticală și orizontală a fasciculului se efectuează în conformitate cu cerințele enunțate la punctul 3 de mai jos.

Înainte de a efectua măsurarea calității liniei de separare și procedura instrumentală de reglare, este necesară o reglare vizuală prealabilă în conformitate cu punctele 6.2.2.1 și 6.2.2.2 din prezentul regulament.

2.   MĂSURAREA CALITĂȚII LINIEI DE SEPARARE

Pentru a determina claritatea minimă, măsurătorile trebuie efectuate prin scanarea verticală a părții orizontale a liniei de separare, în trepte unghiulare de 0,05° la o distanță de măsurare de:

(a)	10 m cu un detector cu un diametru de aproximativ 10 mm; sau

(b)	25 m cu un detector cu un diametru de aproximativ 30 mm.

Distanța de măsurare la care s-a efectuat încercarea se înregistrează la punctul 9 al fișei de comunicare (a se vedea anexa 1 la prezentul regulament).

Pentru a determina claritatea maximă, măsurătorile trebuie efectuate prin scanarea verticală a părții orizontale a liniei de separare, în trepte unghiulare de 0,05° exclusiv la o distanță de măsurare de 25 m și cu un detector cu un diametru de aproximativ 30 mm.

Calitatea liniei de separare este considerată acceptabilă dacă cerințele enunțate la punctele 2.1-2.3 de mai jos sunt în conformitate cu cel puțin un set de măsurători.

2.1.   Numărul maxim de linii de separare vizibile este 1 (1).

2.2.   Claritatea liniei de separare

Factorul de claritate G se determină prin scanarea verticală a părții orizontale a liniei de separare la 2,5° față de V-V, unde:

unde β = poziția verticală exprimată în grade.

Valoarea factorului G nu trebuie să fie mai mică decât 0,13 (claritate minimă) și nici mai mare decât 0,40 (claritate maximă).

2.3.   Liniaritate

Partea liniei de separare orizontale luată în considerare la reglarea verticală trebuie să fie orizontală și poziționată între 1,5° și 3,5° față de linia V-V (a se vedea figura 1 de mai jos).

(a)	Punctele de inflexiune ale unghiului de înclinare al liniei de separare de pe liniile verticale de 1,5°, 2,5° și 3,5° sunt determinate prin ecuația: .

(b)	Distanța verticală maximă dintre punctele de inflexiune determinate nu trebuie să depășească 0,2 °.

3.   REGLARE VERTICALĂ ȘI ORIZONTALĂ

Dacă linia de separare îndeplinește cerințele de calitate de la punctul 2 din prezenta anexă, reglarea luminii poate fi efectuată instrumental.

Figura 1

Măsurarea calității liniei de separare

Notă:

Liniile verticale și orizontale sunt reprezentate la scări diferite.

3.1.   Reglare verticală

Printr-o deplasare ascendentă a planului de sub linia B (a se vedea figura 2 de mai jos), se efectuează scanarea verticală a părții orizontale a liniei de separare la 2,5° față de linia V-V. Punctul de inflexiune [unde d2 (log E)/dv2 = 0] este determinat și poziționat pe linia B aflată la 1 % sub linia H-H.

3.2.   Reglare orizontală

Solicitantul trebuie să specifice unul dintre următoarele mecanisme de reglare orizontală:

(a)

Metoda „liniei 0,2 D” (a se vedea figura 2 de mai jos) După reglarea verticală a farului, se scanează o singură linie orizontală la 0,2° D de la 5° stânga la 5° dreapta. Unghiul maxim de înclinare „G” determinat prin formula , unde β este poziția orizontală exprimată în grade, trebuie să fie mai mare decât sau egal cu 0,08. Punctul de inflexiune determinat pe linia 0,2 D trebuie poziționat pe linia A. Figura 2 Reglare instrumentală verticală și orizontală – metoda scanării liniei orizontale Notă: Liniile verticale și orizontale sunt reprezentate la scări diferite.

(b)

Metoda „celor 3 linii” (a se vedea figura 3 de mai jos) După reglarea verticală a farului, se scanează trei linii verticale de la 2° D la 2° U la 1°R, 2°R, și 3°R. Unghiurile de înclinare maxime „G” respective determinate prin formula: unde β este poziția verticală exprimată în grade, trebuie să fie mai mari sau egale cu 0,08. Punctele de inflexiune determinate pe cele trei linii sunt utilizate pentru a obține o linie dreaptă. Punctul de intersecție dintre această linie și linia B determinată la reglarea verticală trebuie să se afle pe linia V. Figura 3 Reglare instrumentală verticală și orizontală – metoda scanării în trei linii Notă: Liniile verticale și orizontale sunt reprezentate la scări diferite.

---

(1)  Acest punct ar trebui modificat în momentul în care devine disponibilă o metodă obiectivă de încercare.

ANEXA 11

CERINȚE PENTRU MODULELE LED ȘI FARURILE ECHIPATE CU MODULE LED

1.   SPECIFICAȚII GENERALE

1.1.

Fiecare eșantion de modul LED prezentat trebuie să îndeplinească specificațiile relevante din prezentul regulament la testarea cu dispozitivul (dispozitivele) de reglare electronică a sursei luminoase, după caz.

1.2.

Modulul (modulele) LED trebuie conceput(e) astfel încât să fie și să rămână în stare bună de funcționare în condiții de utilizare normale. În plus, acestea nu trebuie să prezinte niciun defect de concepție sau fabricație.

1.3.

Modulul (modulele) LED trebuie să fie imposibil de falsificat.

1.4.

Construcția modulului (modulelor) LED înlocuibil(e) trebuie să fie astfel încât: 1.4.1. la îndepărtarea și înlocuirea modulului LED cu un alt modul furnizat de solicitant care poartă același cod de identificare a modulului de sursă luminoasă, specificațiile fotometrice ale farului să fie îndeplinite; 1.4.2. modulele LED cu coduri diferite de identificare a modulului cu sursă luminoasă din aceeași carcasă a lămpii să nu fie interschimbabile.

1.5.

Dispozitivul (dispozitivele) de reglare electronică a sursei luminoase poate (pot) face parte din modulul (modulele) LED.

2.   FABRICAȚIA

2.1.

LED-ul (LED-urile) de pe modulul LED trebuie să fie echipat(e) cu elemente de fixare adecvate.

2.2.

Elementele de fixare trebuie să fie robuste și bine fixate pe LED(-uri) și pe modulul LED.

3.   CONDIȚIILE DE ÎNCERCARE

3.1.   Aplicarea

3.1.1.

Toate eșantioanele sunt supuse încercărilor conform specificațiilor de la punctul 4 de mai jos.

3.1.2.

Sursele luminoase de pe un MODUL LED trebuie să fie diode luminiscente (LED-uri) conform definiției de la punctul 2.7.1 din Regulamentul nr. 48, în special în ceea ce privește elementul pentru radiația vizibilă. Nu se admit alte tipuri de surse luminoase.

3.2.   Condiții de funcționare

3.2.1.   Condiții de funcționare ale modulului LED

Toate eșantioanele trebuie supuse încercărilor în condițiile prevăzute la punctul 6.2.4.4 din prezentul regulament. Dacă nu se specifică altfel în prezenta anexă, modulele LED trebuie supuse încercărilor în interiorul farului, astfel cum a fost prezentat de către producător.

3.2.2.   Temperatura ambiantă

La măsurarea caracteristicilor electrice și fotometrice, farul trebuie aprins într-o atmosferă uscată și calmă la o temperatură a mediului ambiant de 23 °C ± 5 °C.

3.3.   Îmbătrânire

La cererea solicitantului, modulul LED trebuie aprins timp de 15 ore și răcit la temperatura ambiantă înainte de începerea încercărilor, conform specificațiilor prezentului regulament.

4.   CERINȚE ȘI ÎNCERCĂRI SPECIFICE

4.1.   Radiația ultravioletă

Radiația ultravioletă a unui modul LED cu radiație ultravioletă redusă trebuie să fie astfel încât:

unde:

S(λ)(unitate: 1) este funcția de ponderare spectrală;

km = 683 lm/W reprezintă valoarea maximă a eficienței luminoase a radiației.

(Pentru definițiile celorlalte simboluri, a se vedea punctul 4.1.1 din anexa 9 la Regulamentul nr. 112.)

Această valoare se calculează la intervale de un nanometru. Radiația ultravioletă este ponderată conform valorilor indicate în tabelul UV de mai jos:

Tabel UV

Valori în conformitate cu „Orientările IRPA/INIRC privind limitele de expunere la radiațiile ultraviolete”. Lungimile de undă (în nanometri) selectate sunt reprezentative; celelalte valori trebuie interpolate.

λ	S(λ)
250	0,430
255	0,520
260	0,650
265	0,810
270	1,000
275	0,960
280	0,880
285	0,770
290	0,640
295	0,540
300	0,300
305	0,060
310	0,015
315	0,003
320	0,001
325	0,00050
330	0,00041
335	0,00034
340	0,00028
345	0,00024
350	0,00020
355	0,00016
360	0,00013
365	0,00011
370	0,00009
375	0,000077
380	0,000064
385	0,000053
390	0,000044
395	0,000036
400	0,000030