14.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 176/64


Numai textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în ultima versiune a documentului de situație al CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la următoarea adresă: http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html.

Regulamentul nr. 98 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind dispozițiile uniforme referitoare la omologarea farurilor pentru autovehicule, prevăzute cu surse luminoase cu descărcare

Include întreg textul valabil până la:

Suplimentul 4 la seria 01 de modificări – Data intrării în vigoare: 15 iulie 2013

CUPRINS

DOMENIUL DE APLICARE

1.

Definiții

2.

Cererea de omologare a unui far

3.

Marcaje

4.

Omologarea

5.

Specificații generale

6.

Iluminare

7.

Verificarea disconfortului și/sau a orbirii

8.

Modificarea tipului de far și extinderea omologării

9.

Conformitatea producției

10.

Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

11.

Încetarea definitivă a producției

12.

Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și ale autorităților de omologare de tip

13.

Dispoziții tranzitorii

ANEXE

1.

Comunicare privind acordarea, extinderea, refuzul, retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției unui tip de far sau de sistem de iluminat distribuit în temeiul Regulamentului nr. 98

2.

Exemple de mărci de omologare

3.

Sistem de măsurare a coordonatelor sferice și amplasarea punctelor pentru încercări

4.

Încercarea de stabilitate a performanțelor fotometrice ale farurilor în timpul funcționării

5.

Cerințe pentru lămpi care încorporează dispersoare din material plastic – Încercări pentru dispersoare sau eșantioane de material și pentru lămpi complete

6.

Centru de referință

7.

Marcarea tensiunii

8.

Cerințe minime pentru procedurile de control al conformității producției

9.

Cerințe minime privind eșantionarea efectuată de un inspector

10.

Verificarea instrumentală a liniei de separare pentru farurile cu lumină de întâlnire

11.

Cerințe pentru modulele LED și farurile echipate cu module LED

A.   DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

Domeniul de aplicare (1)

Prezentul regulament se aplică:

(a)

farurilor; și

(b)

sistemelor de iluminat distribuit,

care utilizează surse luminoase cu descărcare, pentru vehicule din categoriile M, N și L3.

1.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

1.1.

Definițiile prevăzute în Regulamentul nr. 48 și seria de amendamente ale acestuia în vigoare la data depunerii cererii de omologare de tip se aplică prezentului regulament.

1.2.

„dispersor”, elementul cel mai exterior al farului (al unității) care transmite lumina prin suprafața iluminantă;

1.3.

„acoperire”, orice produs sau produse aplicate într-unul sau mai multe straturi pe suprafața exterioară a unui dispersor;

1.4.

„cuplare” înseamnă asocierea farurilor care au aceeași funcție pe partea stângă și pe partea dreaptă a vehiculului;

1.5.

„faruri de tipuri diferite” înseamnă farurile care sunt diferite în următoarele aspecte esențiale:

1.5.1.

marca sau denumirea comercială;

1.5.2.

caracteristicile sistemului optic;

1.5.3.

includerea sau eliminarea unor elemente capabile să modifice rezultatele optice prin reflexie, refracție, absorbție și/sau deformare în timpul funcționării;

1.5.4.

specializarea pentru circulația pe dreapta sau pentru circulația pe stânga sau posibilitatea de a fi utilizate pentru cele două sensuri de circulație;

1.5.5.

tipul fasciculului obținut (fascicul de întâlnire, fascicul de drum sau ambele fascicule);

1.5.6.

cu toate acestea, un dispozitiv proiectat pentru a fi montat pe partea stângă a vehiculului și dispozitivul corespondent proiectat pentru a fi montat pe partea dreaptă a vehiculului sunt considerate dispozitive de același tip.

1.6.

Trimiterile din prezentul document la lampa (lămpile) cu incandescență de serie (etalon) și sursa (sursele) luminoasă (luminoase) cu descărcare fac referire la Regulamentul nr. 37, respectiv 99 și la seria de amendamente ale acestora în vigoare la data depunerii cererii de omologare de tip.

2.   CEREREA DE OMOLOGARE A UNUI FAR (2)

2.1.

Cererea de omologare este prezentată de deținătorul mărcii sau denumirii comerciale a farului sau de reprezentantul său acreditat. Aceasta precizează:

2.1.1.

dacă farul este destinat obținerii unui fascicul de întâlnire, a unui fascicul de drum sau a ambelor fascicule;

2.1.2.

în cazul unui far menit să producă un fascicul de întâlnire, dacă farul este construit pentru ambele sensuri de circulație, sau numai pentru circulația pe stânga sau pe dreapta;

2.1.3.

în cazul în care farul este prevăzut cu un reflector reglabil, poziția (pozițiile) de montaj ale farului în raport cu solul și cu planul longitudinal median al vehiculului;

2.1.4.

unghiurile maxime în plan vertical pe care le poate obține dispozitivul de reglare a orientării farului deasupra și sub poziția (pozițiile) nominală (nominale);

2.1.5.

sursele luminoase care sunt alimentate atunci când sunt utilizate diversele combinații de fascicule;

2.1.6.

dacă se utilizează un sistem de iluminat distribuit și ce tip (tipuri) de fascicul (fascicule) pot fi obținute cu sistemul respectiv;

2.1.7.

categoria surselor luminoase enumerate în Regulamentul nr. 37 sau 99 și seriile de amendamente ale acestora în vigoare la data depunerii cererii de omologare de tip.

În cazul unui sistem de iluminat distribuit care utilizează o sursă luminoasă cu descărcare neînlocuibilă care nu este omologată în temeiul Regulamentului nr. 99, numărul piesei atribuit de producător generatorului de lumină.

2.2.

Orice cerere de omologare trebuie să fie însoțită de:

2.2.1.

Desene, în trei exemplare, suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului (a se vedea punctele 3.2 și 4.2 de mai jos). Desenele trebuie să indice spațiile prevăzute pentru numărul de omologare și simbolurile adiționale în raport cu cercul mărcii de omologare, în cazul modulului (modulelor) cu LED fiind necesar să indice, de asemenea, spațiul rezervat codului (codurilor) specific(e) de identificare al(e) modulului (modulelor), și trebuie să prezinte o secțiune verticală (axială) și o vedere din față a farului, cu principalele detalii ale sistemului optic, inclusiv striurile, după caz.

2.2.2.

O specificație tehnică succintă care să includă, după caz, marca și tipul de balast (balasturi) și, în cazul în care farul este utilizat pentru iluminarea adaptivă în viraje, pozițiile extreme în conformitate cu punctul 6.2.7 de mai jos. În cazul modulului (modulelor) LED aceasta trebuie să includă:

(a)

o specificație tehnică succintă a modulului (modulelor) LED;

(b)

un desen cu dimensiunile și valorile electrice și fotometrice de bază și fluxul luminos nominal.

În plus, pentru un sistem de iluminat distribuit, o specificație tehnică succintă care să includă o listă a ghidului (ghidurilor) de lumină și a componentelor optice conexe, precum și o descriere a generatorului (generatoarelor) de lumină, suficient de detaliată încât să permită identificarea. Aceste informații includ numărul piesei, alocat de producătorul generatorului de lumină, un desen care să prezinte dimensiunile și valorile electrice și fotometrice de bază, precum și un raport oficial de încercare la care se face referire la punctul 5.8 al prezentului regulament.

2.2.3.

Următoarele eșantioane:

2.2.3.1.

Pentru omologarea unui far, două eșantioane pentru fiecare tip de far, un eșantion destinat instalării pe partea stângă a vehiculului și un eșantion destinat instalării pe partea dreaptă a vehiculului cu sursă luminoasă cu descărcare de serie și, după caz, un balast din fiecare tip care trebuie utilizat.

Pentru omologarea unui sistem de iluminat distribuit care utilizează o sursă luminoasă cu descărcare neamovibilă care nu este omologată în temeiul regulamentului nr. 99, două eșantioane ale sistemului cu includerea generatorului de lumină și, după caz, un balast din fiecare tip care trebuie utilizat.

2.2.4.

Pentru încercarea materialului plastic din care sunt realizate dispersoarele:

2.2.4.1.

14 dispersoare;

2.2.4.1.1.

zece dintre aceste dispersoare pot fi înlocuite cu zece eșantioane de material cu dimensiunile de cel puțin 60 × 80 mm, care să prezinte o față exterioară plană sau convexă și la mijloc o zonă practic plană cu dimensiunile de cel puțin 15 × 15 mm (cu o rază de curbură minimă de 300 mm);

2.2.4.1.2.

fiecare dintre aceste dispersoare sau eșantioane de material trebuie să fie fabricat prin metoda utilizată la producția de serie;

2.2.4.2.

un reflector pe care se pot monta dispersoare în conformitate cu indicațiile producătorului.

2.2.5.

Pentru a încerca rezistența la radiațiile ultraviolete a componentelor care transmit lumina, fabricate din material plastic rezistent la radiațiile ultraviolete ale surselor luminoase cu descărcare din interiorul farului:

2.2.5.1.

un eșantion din fiecare material folosit în construcția farului sau un eșantion de far care să conțină aceste materiale. Fiecare eșantion de material trebuie să aibă același aspect exterior și același tratament al suprafeței, după caz, cu cel prevăzut pentru utilizare în farul care urmează să fie omologat;

2.2.5.2.

încercarea rezistenței materialelor din interior la ultravioletele conținute în radiațiile sursei luminoase nu este necesară:

2.2.5.2.1.

dacă sursele luminoase cu descărcare de tipul celor cu radiație ultravioletă redusă sunt aplicate astfel cum se specifică în Regulamentul nr. 99; sau

2.2.5.2.2.

dacă se iau măsuri pentru protejarea componentelor corespunzătoare ale farului împotriva radiațiilor ultraviolete, de exemplu, cu filtre de sticlă; sau

2.2.5.2.3.

dacă modulele LED cu radiație ultravioletă redusă sunt aplicate astfel cum se specifică în anexa 11 la prezentul regulament.

2.3.

Pentru un sistem de iluminat distribuit, 10 eșantioane din materialul (materialele) și acoperirea/învelișul de protecție aferent, dacă există, care intră în componența ghidului de lumină și a altor elemente optice ale sistemului.

2.4.

Materialele constitutive ale dispersorului și, în cazul sistemului de iluminat distribuit, materialele constitutive ale elementelor optice ale sistemului, și acoperirile/învelișurile aferente, dacă există, trebuie să fie însoțite de raportul de încercare a caracteristicilor acestor materiale și ale acoperirilor, în cazul în care acestea au fost deja încercate.

3.   MARCAJE

3.1.

Farurile sau sistemele de iluminat distribuit prezentate în vederea omologării poartă marca sau denumirea comercială a solicitantului înscrisă în mod lizibil și de neșters.

3.2.

Farurile trebuie să fie prevăzute, pe dispersor și pe corpul principal (3), cu spații suficient de mari pentru marca de omologare și simbolurile suplimentare prevăzute la punctul 4; aceste spații sunt indicate în desenele menționate la punctul 2.2.1 de mai sus.

3.3.

Farurile construite astfel încât să îndeplinească în același timp cerințele de circulație pe partea dreaptă și pe partea stângă poartă inscripții care să indice cele două reglaje ale unității optice pe vehicul sau ale sursei luminoase cu descărcare față de reflector; aceste marcaje constau în literele „R/D” pentru poziția corespunzătoare circulației pe partea dreaptă și în literele „L/G” pentru poziția corespunzătoare circulației pe partea stângă.

3.4.

Toate farurile pot purta pe suprafața lor iluminantă un centru de referință, astfel cum se indică în anexa 6.

3.5.

În cazul unui generator de lumină din cadrul unui sistem de iluminat distribuit dotat cu o sursă luminoasă cu descărcare neînlocuibilă care nu este omologată în temeiul Regulamentului nr. 99, pe generatorul de lumină trebuie să fie înscrise marca sau denumirea comercială a producătorului și numărul piesei la care se face referire la punctul 2.2.2 de mai sus.

3.6.

În cazul farurilor cu modul(e) LED, pe far sunt inscripționate tensiunea și puterea nominală, precum și codul de identificare specific modulului sursei luminoase.

3.7.

Modulul (modulele) LED prezentat(e) împreună cu farul în vederea omologării:

3.7.1.

Poartă marca sau denumirea comercială a solicitantului. Marcajul trebuie să fie perfect lizibil și să nu poată fi șters;

3.7.2.

Poartă codul specific de identificare a modulului. Marcajul trebuie să fie perfect lizibil și să nu poată fi șters.

Codul specific de identificare a modulului trebuie să conțină literele de început „MD” pentru „MODUL” urmate de marca de omologare, fără cerc, astfel cum se recomandă la punctul 4.2.1 de mai jos și, în cazul în care sunt utilizate module de surse luminoase diferite, urmate de simboluri sau caractere suplimentare. Codul specific de identificare trebuie indicat în desenele menționate la punctul 2.2.1 de mai sus. Marca de omologare nu trebuie să fie identică cu marcajul lămpii în care se utilizează modulul, însă ambele marcaje trebuie să provină de la același solicitant.

3.8.

Dacă un mecanism de reglare electronică a sursei luminoase care nu face parte dintr-un modul LED este utilizat pentru a deservi modulul (modulele) LED, acesta va fi marcat cu codul (codurile) specific(e) de identificare și cu tensiunea și puterea de intrare nominale.

4.   OMOLOGAREA

4.1.   Generalități

4.1.1.

În cazul în care toate eșantioanele unui tip de far, prezentate în temeiul punctului 2 de mai sus, îndeplinesc dispozițiile prezentului regulament, se acordă omologarea.

4.1.2.

Farurile conforme prezentului regulament pot fi grupate, combinate sau reciproc încorporate cu oricare alt(e) dispozitiv(e) de iluminare sau de semnalizare luminoasă, cu condiția ca funcțiile lor de iluminare să nu fie alterate.

4.1.3.

În cazul în care lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate îndeplinesc cerințele mai multor regulamente, se poate aplica o marcă internațională de omologare unică, cu condiția ca fiecare dintre lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate să îndeplinească cerințele care i se aplică.

4.1.4.

Pentru fiecare omologare se atribuie un număr de omologare. Primele două cifre ale numărului indică seria de amendamente cuprinzând cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la momentul emiterii omologării (actualmente 01). Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de far menționat în prezentul regulament. Cu toate acestea, o pereche de faruri cuplate se consideră ca fiind un singur tip.

4.1.5.

Omologarea, extinderea omologării, refuzul sau retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției unui tip de far în temeiul prezentului regulament este comunicată părților la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

4.1.6.

Pe orice far care este conform unui tip omologat în temeiul prezentului regulament se aplică pe spațiile menționate la punctul 3.2 de mai sus, pe lângă marca prescrisă la punctul 3.1, o marcă de omologare, astfel cum este descrisă la punctele 4.2 și 4.3 de mai jos.

4.2.   Elementele componente ale mărcii de omologare

Marca de omologare se compune din:

4.2.1.

o marcă de omologare internațională, cuprinzând:

4.2.1.1.

un cerc în interiorul căruia se află litera „E” urmată de numărul specific al țării care a acordat omologarea (4);

4.2.1.2.

numărul de omologare prescris la punctul 4.1.4 de mai sus;

4.2.2.

simbolul (simbolurile) suplimentar(e) care urmează:

4.2.2.1.

pe farurile proiectate numai pentru circulația pe partea stângă, o săgeată orizontală cu vârful orientat spre dreapta unui observator care privește spre far, adică spre partea drumului pe care se desfășoară circulația;

4.2.2.2.

pe farurile care îndeplinesc cerințele de circulație pentru ambele sensuri, prin modificarea voluntară a poziției blocului optic sau a sursei luminoase, o săgeată orizontală cu două vârfuri dirijate unul către stânga, și celălalt spre dreapta;

4.2.2.3.

pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament numai pentru fasciculul cu lumină de întâlnire, literele „DC”;

4.2.2.4.

pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament numai pentru fasciculul cu lumină de drum, literele „DR”;

4.2.2.5.

pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament atât pentru fasciculul cu lumină de întâlnire, cât și pentru fasciculul cu lumină de drum, literele „DCR”;

4.2.2.6.

pe farurile care cuprind un dispersor din material plastic, se aplică literele „PL” alături de simbolurile prescrise la punctele 4.2.2.3-4.2.2.5 de mai sus;

4.2.2.7.

pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament pentru fasciculul cu lumină de drum, în apropierea cercului care înconjoară litera „E”, indicarea intensității luminoase maxime exprimate printr-un marcaj de referință, astfel cum este definit la punctul 6.3.2.2 de mai jos.

În cazul farurilor reciproc încorporate, indicarea intensității luminoase maxime a ansamblului fasciculului de drum este exprimată ca mai sus;

4.2.2.8.

pe sistemele de iluminat distribuit, literele „DLS” înlocuiesc litera „D” prevăzută la punctele 4.2.2.3, 4.2.2.4 și 4.2.2.5, respectând aceleași criterii.

4.2.3.

În orice caz, modul de funcționare aplicat în timpul procedurii de încercare conform punctului 1.1.1.1 din anexa 4 și tensiunea (tensiunile) autorizată (autorizate) conform punctului 1.1.1.2 din anexa 4 trebuie să fie indicată (indicate) în certificatele de omologare și în fișele comunicate părților contractante la acord care aplică prezentul regulament.

În cazurile corespunzătoare, dispozitivul va fi marcat după cum urmează:

4.2.3.1.

Pe farurile care îndeplinesc cerințele prezentului regulament și care sunt proiectate astfel încât fasciculul cu lumină de întâlnire să nu se aprindă simultan cu nicio altă funcție de iluminare cu care poate fi reciproc încorporat, se adaugă în marca de omologare o bară oblică (/) după simbolul care indică farul care produce fasciculul cu lumină de întâlnire.

4.2.3.2.

Cerința de la punctul 4.2.3.1 de mai sus nu se aplică farurilor care îndeplinesc cerințele prezentului regulament și care sunt concepute astfel încât fasciculul cu lumină de întâlnire și fasciculul cu lumină de drum să fie emise de aceeași sursă luminoasă cu descărcare.

4.2.4.

Cele două cifre ale numărului de omologare care indică seria de amendamente corespunzătoare celor mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data acordării omologării și, dacă este necesar, săgeata prescrisă pot să figureze în apropierea simbolurilor suplimentare de mai sus.

4.2.5.

Marcajele și simbolurile prevăzute la punctele 4.2.1-4.2.3 de mai sus trebuie să fie perfect lizibile și să nu poată fi șterse. Acestea pot fi aplicate pe partea interioară sau exterioară (transparentă sau nu) a farului care nu poate fi separată de partea transparentă a farului care emite lumină. În cazul unui sistem de iluminat distribuit cu dispersor exterior încorporat în ghidul de lumină, se consideră că s-a îndeplinit această condiție dacă marca de omologare este aplicată cel puțin pe generatorul de lumină și pe ghidul de lumină sau pe ecranul de protecție al acestuia. Indiferent de caz, marca trebuie să fie vizibilă dacă farul sau sistemul este montat pe vehicul sau atunci când se deschide o componentă mobilă, cum ar fi capota.

4.3.   Modul de dispunere a mărcii de omologare

4.3.1.   Lămpi independente

În figurile 1-9 din anexa 2 la prezentul regulament sunt oferite exemple de mărci de omologare care includ simbolurile suplimentare menționate mai sus.

4.3.2.   Lămpi grupate, combinate sau încorporate reciproc

4.3.2.1.

În cazul în care s-a constatat că lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate îndeplinesc cerințele mai multor regulamente, se poate aplica o marcă internațională de omologare unică, compusă dintr-un cerc care înconjoară litera „E” urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea și dintr-un număr de omologare. Această marcă de omologare poate fi plasată oriunde pe lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate, cu condiția:

4.3.2.1.1.

de a fi vizibilă conform punctului 4.2.5;

4.3.2.1.2.

nicio parte a lămpilor grupate, combinate sau reciproc încorporate care transmite lumina să nu poată fi îndepărtată fără a se îndepărta în același timp și marca de omologare.

4.3.2.2.

Simbolul de identificare al fiecărei lămpi corespunzător fiecărui regulament în temeiul căruia a fost acordată omologarea, precum și seria de amendamente corespunzătoare celor mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentelor la data acordării omologării și, după caz, săgeata adecvată se marchează:

4.3.2.2.1.

fie pe suprafața iluminantă corespunzătoare;

4.3.2.2.2.

fie în grup, astfel încât fiecare dintre lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate să poată fi identificată cu claritate (a se vedea patru exemple posibile în figura 10 din anexa 2);

4.3.2.3.

Dimensiunile elementelor unei mărci de omologare unice nu trebuie să fie mai mici decât dimensiunile minime prescrise de regulamentul pe baza căruia a fost acordată omologarea pentru cea mai mică dintre mărcile individuale.

4.3.2.4.

Pentru fiecare omologare se atribuie un număr de omologare. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate menționate în prezentul regulament.

4.3.2.5.

Figura 10 din anexa 2 la prezentul regulament oferă exemple de dispunere a mărcilor de omologare pentru lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate, care includ toate simbolurile suplimentare menționate mai sus.

4.3.3.   Lămpi al căror dispersor este utilizat pentru diferite tipuri de faruri și care pot fi reciproc încorporate sau grupate cu alte lămpi

Se aplică dispozițiile de la punctul 4.3.2 de mai sus.

4.3.3.1.

În plus, atunci când se utilizează același dispersor, acesta poate purta diferite mărci de omologare ale tipurilor de faruri sau ansambluri pentru care este destinat, cu condiția ca sistemul de iluminat distribuit sau corpul principal al farului, chiar și atunci când nu poate fi separat de dispersor, să cuprindă, de asemenea, spațiul menționat la punctul 3.2 de mai sus și să poarte marca de omologare a funcțiilor existente.

4.3.3.2.

Figura 11 din anexa 2 la prezentul regulament oferă exemple de dispunere a mărcilor de omologare corespunzătoare acestui caz.

4.3.4.   Sisteme de iluminat distribuit

În ceea ce privește sistemele de iluminat distribuit se respectă dispozițiile aplicabile de la punctele 4.3.1-4.3.3.2, coroborate cu cerințele de la punctul 3.4.

B.   CERINȚE TEHNICE PENTRU FARURI (5)

5.   SPECIFICAȚII GENERALE

5.1.   Fiecare eșantion trebuie să îndeplinească specificațiile indicate la punctele 6-8 de mai jos.

5.2.   Farurile trebuie să fie construite astfel încât să își păstreze caracteristicile fotometrice prescrise și să rămână în stare bună de funcționare în condiții normale de utilizare, în ciuda vibrațiilor la care acestea pot fi supuse.

5.2.1.   Farurile trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv care să permită reglarea lor pe vehicul conform regulilor care le sunt aplicabile. Un astfel de dispozitiv nu este obligatoriu pentru unitățile de faruri la care reflectorul și dispersorul nu pot fi separate, dacă utilizarea unor astfel de unități este limitată la vehicule la care reglajul farurilor este asigurat prin alte mijloace.

Dacă farurile specializate pentru fasciculul principal cu lumină de întâlnire și farurile specializate pentru fasciculul cu lumină de drum, dintre care fiecare este prevăzut cu propria (propriile) sursă (surse) luminoasă (luminoase), sunt grupate într-o singură unitate, dispozitivul trebuie să permită ca fiecare sistem optic să fie reglat corect în mod individual. Aceeași dispoziție se aplică farurilor care produc un fascicul luminos de ceață și un fascicul cu lumină de drum, farurilor care produc un fascicul principal cu lumină de întâlnire și un fascicul de ceață în față și farurilor care produc aceste trei fascicule.

5.2.2.   Totuși, aceste cerințe nu se aplică farurilor cu reflector inseparabil. Pentru acest tip de ansamblu sunt aplicabile condițiile de la punctul 6.3 al prezentului regulament.

5.3.   Pentru farurile construite astfel încât să îndeplinească în același timp cerințele de circulație pe partea dreaptă și cele de circulație pe partea stângă, adaptarea la un sens de circulație determinat poate fi obținută printr-o reglare inițială corespunzătoare la montarea pe vehicul sau printr-o reglare selectivă de către utilizator. Această reglare inițială sau această manevră selectivă constă, de exemplu, într-o fixare unghiulară determinată fie a blocului optic pe vehicul, fie a sursei (surselor) luminoase în raport cu blocul optic. În orice caz, numai două poziții de fixare diferite, determinate în mod clar, și care corespund fiecare unui sens de circulație (dreapta sau stânga) trebuie să fie posibile, iar deplasarea nepremeditată de la o poziție la alta, precum și plasarea într-o poziție intermediară nu trebuie să fie posibile. Atunci când sursa luminoasă poate ocupa două poziții diferite, părțile destinate fixării acesteia pe reflector trebuie să fie concepute și construite astfel încât, în fiecare dintre aceste două poziții, sursa luminoasă menționată să fie fixată cu aceeași precizie ca și cea cerută pentru farurile concepute pentru un singur sens de circulație. Verificarea conformității cu cerințele prezentului punct se efectuează prin inspecție vizuală și, dacă este cazul, prin intermediul unui montaj de încercare.

5.4.   Configurarea iluminării pentru diferite condiții de trafic

5.4.1.   În cazul farurilor construite astfel încât să îndeplinească cerințele unui singur sens de circulație (fie pe dreapta, fie pe stânga), trebuie să se ia măsuri adecvate pentru a se evita disconfortul utilizatorilor dintr-un stat în care sensul de circulație este opus față de cel pentru care s-a proiectat farul (6). Aceste măsuri pot fi:

(a)

mascarea unei părți din zona exterioară a dispersorului farului;

(b)

deplasarea în jos a luminii. Se permite, de asemenea, deplasarea orizontală a acesteia;

(c)

orice altă măsură destinată îndepărtării sau reducerii părții asimetrice a luminii.

5.4.2.   În urma aplicării acestei (acestor) măsuri, trebuie îndeplinite următoarele cerințe privind intensitatea luminoasă a farului, fără a modifica reglajele în raport cu cele pentru sensul original de circulație:

5.4.2.1.

lumină de întâlnire proiectată pentru circulația pe partea dreaptă și adaptată pentru circulația pe partea stângă:

 

la 0,86D-1,72L, cel puțin 2 500 cd;

 

la 0,57U-3,43R, cel mult 880 cd;

5.4.2.2.

lumină de întâlnire proiectată pentru circulația pe partea stângă și adaptată pentru circulația pe partea dreaptă:

 

la 0,86D-1,72L, cel puțin 2 500 cd;

 

la 0,57U-3,43R, cel mult 880 cd.

5.5.   Pe farurile proiectate pentru a produce alternativ un fascicul de drum și/sau un fascicul de întâlnire pentru iluminare adaptivă în viraje, orice dispozitiv mecanic, electromecanic sau de orice altă natură încorporat în far în acest scop (7) trebuie să fie realizat astfel încât:

5.5.1.

dispozitivul să fie suficient de rezistent pentru a rezista la 50 000 de acționări în condiții normale de funcționare. Pentru a verifica respectarea acestei cerințe, serviciul tehnic responsabil cu încercările de omologare poate:

(a)

să ceară solicitantului să furnizeze echipamentele necesare în vederea efectuării încercării;

(b)

să renunțe la încercare dacă farul prezentat de solicitant este însoțit de un raport de încercare eliberat de un serviciu tehnic responsabil cu încercările de omologare pentru farurile cu aceeași construcție (același montaj), care confirmă conformitatea cu această cerință;

5.5.2.

în cazul nerespectării cerinței, intensitatea luminoasă a farului deasupra liniei H-H să nu depășească valorile aferente unei lumini de întâlnire în conformitate cu punctul 6.2.6; în plus, în cazul farurilor concepute pentru a produce o lumină de întâlnire și/sau de drum care să producă iluminare adaptativă la viraje, la punctul de încercare 25 V trebuie să se obțină o intensitate luminoasă minimă de cel puțin 2 500 cd (linia VV, 1,72 D);

5.5.3.

fie lumina de întâlnire principală, fie cea de drum să poată fi obținută întotdeauna fără a exista posibilitatea obținerii unei poziții intermediare;

5.5.4.

să fie imposibil pentru utilizator să modifice, cu unelte obișnuite, forma sau poziția elementelor mobile.

5.6.   Se efectuează încercări suplimentare în conformitate cu cerințele din anexa 4 pentru a se asigura că, în timpul funcționării, performanțele fotometrice ale farurilor nu se modifică excesiv.

5.7.   În cazul în care componentele de transmisie a luminii sunt realizate din material plastic, încercările trebuie să fie efectuate conform cerințelor din anexa 5.

5.8.   Amovibilitatea surselor luminoase

5.8.1.   Sursa luminoasă (sursele luminoase) cu descărcare folosită (folosite) în farurile cu descărcare sau în sistemele de iluminat distribuit sunt amovibile și omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 99 și seria de amendamente în vigoare la data cererii de omologare de tip. Cu toate acestea, sursa luminoasă (sursele luminoase) cu descărcare neomologate în conformitate cu Regulamentul nr. 99 poate (pot) fi folosită (folosite) doar în cazul în care constituie o componentă neamovibilă a generatorului de lumină. Totuși, în cazul sistemelor de iluminat distribuit, generatorul de lumină poate fi înlocuit fără a utiliza unelte speciale, chiar și în cazul în care sursa luminoasă din interiorul său nu este omologată.

5.8.2.   În cazul în care se utilizează una sau mai multe surse luminoase (suplimentare) cu filament în farurile cu descărcare în gaz, aceste surse cu filament trebuie omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 37 și seria de amendamente în vigoare la data cererii de omologare de tip, cu condiția să nu se impună nicio restricție prin Regulamentul nr. 37 și seria de amendamente în vigoare la data cererii de omologare de tip.

5.8.3.   Construcția dispozitivului este realizată astfel încât lampa cu filament nu poate fi fixată în nicio altă poziție decât cea corectă.

5.8.4.   În cazul surselor luminoase amovibile cu descărcare și al surselor luminoase suplimentare cu filament, dulia trebuie să respecte caracteristicile dimensionale prevăzute în fișa tehnică a Publicației nr. 60061 a IEC corespunzătoare categoriei utilizate de surse luminoase. Sursa (sursele) luminoasă (luminoase) trebuie să poată fi montată (montate) cu ușurință în far.

5.9.   Sursele luminoase neamovibile cu descărcare care nu sunt omologate în temeiul Regulamentului nr. 99 folosite în sistemele de iluminat distribuit trebuie, de asemenea, să îndeplinească următoarele cerințe (corespunzătoare celor menționate în Regulamentul nr. 99 privind omologarea surselor luminoase cu descărcare):

5.9.1.

punerea în funcțiune, încălzirea și reaprinderea rapidă la cald conform punctului 3.6 din Regulamentul nr. 99;

5.9.2.

culoarea în conformitate cu punctul 3.9 din Regulamentul nr. 99. Culoarea este albă;

5.9.3.

radiații ultraviolete în conformitate cu punctul 3.10 din Regulamentul nr. 99, dacă se menționează în cererea de omologare (punctul 2.2.2 de mai sus).

5.10.   Farul și sistemul de balast nu trebuie să genereze radiații sau perturbații ale cablului electric de natură să provoace o funcționare necorespunzătoare a altor sisteme electrice/electronice ale vehiculului (8).

5.11.   Dacă este necesar în vederea efectuării procedurii de încercare, centrul de încercări poate solicita producătorului eșantioane suplimentare, bancuri de încercare (dispozitive de prindere) sau surse speciale de alimentare electrică.

5.12.   Procedura de încercare se desfășoară în conformitate cu specificațiile de montare furnizate de producător.

5.13.   Farul (dacă este dotat cu module LED) și modulul (modulele) LED trebuie să îndeplinească cerințele relevante prevăzute în anexa 11 la prezentul regulament. Îndeplinirea acestor cerințe trebuie verificată.

6.   ILUMINARE

6.1.   Dispoziții generale

6.1.1.   Farurile trebuie să fie construite astfel încât, cu surse luminoase cu descărcare în gaz adecvate, să ofere o iluminare corespunzătoare, care să nu orbească atunci când emit fasciculul de întâlnire, și o bună iluminare, când emit fasciculul cu lumină de drum.

6.1.2.   Intensitatea luminoasă produsă de un far se măsoară la 25 m distanță cu ajutorul unei celule fotoelectrice având o suprafață utilă care poate fi încadrată într-un pătrat cu latura de 65 mm. Punctul HV este centrul sistemului de coordonate având axa polară verticală. Linia h este orizontala care trece prin punctul HV (a se vedea anexa 3 la prezentul regulament).

6.1.3.   Se consideră că farul este satisfăcător sau că sistemele de iluminat distribuit sunt satisfăcătoare dacă se îndeplinesc cerințele fotometrice prevăzute la punctul 6 din prezentul regulament cu o singură sursă luminoasă care a fost uzată pe parcursul a cel puțin 15 cicluri, în conformitate cu punctul 4 din anexa 4 la Regulamentul nr. 99.

Dacă sursa luminoasă cu descărcare în gaz este omologată în conformitate cu Regulamentul nr. 99, aceasta trebuie să fie o sursă luminoasă standard (etalon), fluxul luminos al acesteia putând fi diferit față de fluxul luminos normal precizat în Regulamentul nr. 99. În acest caz, intensitățile luminoase trebuie corectate în mod corespunzător.

Ajustările menționate nu se aplică în cazul sistemelor de iluminat distribuit care utilizează o sursă luminoasă neamovibilă cu descărcare sau în cazul farurilor în care balastul (balasturile) este (sunt) integrat(e) total sau parțial.

Dacă sursa luminoasă cu descărcare nu este omologată în conformitate cu Regulamentul nr. 99, aceasta este o sursă luminoasă neamovibilă de serie.

6.1.4.   Dimensiunile care determină poziția arcului în interiorul sursei luminoase etalon cu descărcare în gaz sunt indicate în fișa cu datele corespunzătoare din Regulamentul nr. 99.

6.1.5.   Conformitatea fotometrică trebuie verificată în conformitate cu punctul 6.2.6 sau 6.3 din prezentul regulament. Această prevedere este, de asemenea, valabilă pentru zona de separare dintre 3° R și 3° L (metoda de măsurare pentru culoarea liniei de separare este în studiu).

6.1.6.   Culoarea luminii fasciculelor emise de farurile care utilizează sursele luminoase cu descărcare în gaz este albă.

6.1.7.   La patru secunde după aprinderea unui far, echipat cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz cu balastul neîncorporat cu sursa de lumină și care nu a funcționat timp de 30 de minute sau mai mult:

6.1.7.1.

se obțin cel puțin 37 500 cd la punctul HV, pentru un far care produce exclusiv lumină de drum;

6.1.7.2.

se obțin cel puțin 6 250 lx la punctul 50 V pentru farurile care produc doar lumină de întâlnire sau care produc alternativ lumină de întâlnire și de drum conform descrierii de la punctul 5.4 din prezentul regulament;

6.1.7.3.

în oricare dintre cele două cazuri, sursa de alimentare trebuie să fie suficientă pentru a furniza creșterea necesară a impulsului de curent.

6.2.   Dispoziții referitoare la lumina de întâlnire

6.2.1.   Distribuirea intensității luminoase a farului cu lumină de întâlnire include o linie de separare (a se vedea figura 1 de mai jos), care permite ajustarea corectă a farului în vederea măsurătorilor fotometrice și a orientării vehiculului.

„Linia de separare” prezintă:

(a)

pentru luminile destinate circulației pe partea dreaptă:

(i)

O „parte orizontală” dreaptă orientată spre stânga;

(ii)

O parte „cot-umăr” ridicată, orientată spre dreapta;

(b)

pentru luminile destinate circulației pe partea stângă:

(i)

O „parte orizontală” dreaptă orientată spre dreapta;

(ii)

O parte „cot-umăr” ridicată, orientată spre stânga.

În fiecare caz, partea „cot-umăr” prezintă o margine netă.

6.2.2.   Farul este orientat din punct de vedere vizual cu ajutorul „liniei de separare” (a se vedea figura 1) după cum urmează: orientarea se efectuează utilizând un ecran plat așezat vertical, la o distanță de 10 m sau de 25 m (astfel cum este precizat în secțiunea 9 din anexa 1) în fața farului și înclinat la 90° față de axa H-V, astfel cum se indică în anexa 3 la prezentul regulament. Ecranul de reglaj trebuie să fie suficient de lat pentru a permite examinarea și ajustarea liniei de separare a luminii de întâlnire pe o arie care acoperă cel puțin 5° de fiecare parte a liniei V-V.

6.2.2.1.   Pentru reglarea verticală: partea orizontală a „liniei de separare” este deplasată din poziția de sub linia B către o poziție aflată mai sus și este reglată la poziția sa nominală 1 % (0,57 grade) sub linia H-H.

Figura 1

Image

Notă: Liniile verticale și orizontale sunt reprezentate la scări diferite.

6.2.2.2.   Pentru reglarea orizontală: partea „cot-umăr” a liniei de separare este deplasată:

 

De la dreapta la stânga pentru circulația pe partea dreaptă, fiind poziționată orizontal după această deplasare astfel încât:

(a)

deasupra liniei 0,2° D, „umărul” să nu depășească linia A la stânga; și

(b)

pe linia 0,2° D sau sub această linie, „umărul” să intersecteze linia A; și

(c)

punctul de inflexiune al „cotului” să fie, practic, situat în zona limitată de ± 0,5 grade la stânga sau la dreapta liniei V-V;

sau

 

Pentru circulația pe partea stângă, de la stânga la dreapta, fiind poziționată orizontal după efectuarea acestei deplasări, astfel încât:

(a)

deasupra liniei 0,2° D, „umărul” să nu depășească linia A la dreapta; și

(b)

pe linia 0,2° D sau sub această linie, „umărul” să intersecteze linia A; și

(c)

punctul de inflexiune al „cotului” să se afle în primul rând pe linia V-V.

6.2.2.3.   În cazul în care un far reglat în modul indicat mai sus nu corespunde condițiilor enunțate la punctele 6.2.5., 6.2.6. și 6.3., acesta poate fi aliniat în mod diferit, cu condiția ca axa fasciculului să nu se deplaseze:

 

orizontal față de linia A cu mai mult de:

(a)

0,5° la stânga sau 0,75° la dreapta, pentru circulația pe partea dreaptă; sau

(b)

0,5° la dreapta sau 0,75° la stânga, pentru circulația pe partea stângă; și

 

vertical cu mai puțin decât sau egal cu 0,25° în sens ascendent sau descendent față de linia B.

6.2.2.4.   În cazul în care reglarea verticală nu poate fi însă efectuată în mod repetat pentru a obține poziția dorită în cadrul toleranțelor descrise la punctul 6.2.2.3 de mai sus, se aplică metoda instrumentală descrisă la punctele 2 și 3 din anexa 10 pentru a verifica dacă se respectă nivelul minim de calitate al liniei de separare și pentru a efectua reglarea verticală și orizontală a fasciculului.

6.2.3.   Astfel reglat, farul trebuie să satisfacă numai condițiile menționate la punctele 6.2.4 și 6.2.5 de mai jos, dacă omologarea sa este solicitată doar pentru o lumină de întâlnire; dacă este conceput pentru a produce atât o lumină de întâlnire, cât și de drum, farul trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctele 6.2.4-6.2.6.

6.2.4.   Pentru fiecare fascicul cu lumină de întâlnire se admite o singură sursă luminoasă cu descărcare. Un număr maxim de două surse luminoase suplimentare este permis în următoarele condiții:

6.2.4.1.   Se poate utiliza o sursă luminoasă suplimentară în conformitate cu Regulamentul nr. 37 sau se pot utiliza unul sau mai multe module LED suplimentare în interiorul farului cu fascicul de întâlnire în vederea iluminării adaptive în viraje.

6.2.4.2.   Se poate utiliza o sursă luminoasă suplimentară în conformitate cu Regulamentul nr. 37 și/sau se pot utiliza unul sau mai multe module LED în interiorul farului cu lumină de întâlnire în scopul generării de radiații infraroșii. Acesta/acestea se activează doar în același timp cu sursa luminoasă cu descărcare în gaz. În cazul în care sursa luminoasă cu descărcare cedează, această sursă suplimentară și/sau modulul (modulele) LED se deconectează automat.

6.2.4.3.   În cazul în care această sursă luminoasă suplimentară sau modulul LED cedează, farul va continua să îndeplinească cerințele pentru lumina de întâlnire.

6.2.4.4.   Condiții de măsurare cu privire la sursele de lumină

6.2.4.4.1.

În cazul unei surse de lumină cu descărcare în gaz:

Tensiunea aplicată la bornele balastului (balasturilor) este fie 13,2 V ± 0,1 pentru sistemele cu alimentare la 12 V, fie o altă tensiune conform specificațiilor (a se vedea anexa 7).

6.2.4.4.2.

În cazul unei surse luminoase cu incandescență în conformitate cu Regulamentul nr. 37:

Pentru verificarea lămpii se utilizează o lampă standard (de referință) cu filament incoloră, proiectată pentru o tensiune nominală de 12 V. Tensiunea la bornele lămpii cu filament în timpul examinării acesteia trebuie reglată în așa fel încât să se obțină fluxul luminos de referință la 13,2 V, astfel cum se specifică în fișa de date corespunzătoare din Regulamentul nr. 37.

6.2.4.4.3.

În cazul modulului (modulelor) LED:

Lampa se măsoară la 6,3 V, 13,2 V sau, respectiv, 28,0 V, dacă nu se prevede altfel în prezentul regulament. Modulul (modulele) LED operat(e) de un dispozitiv electronic de control al intensității luminoase a sursei se măsoară conform specificațiilor solicitantului.

6.2.5.   După mai mult de 10 minute de la aprindere, intensitățile luminoase în punctele de încercare menționate în tabelul de mai jos și în figura B din anexa 3 (sau în punctele simetrice față de linia VV în cazul circulației pe partea stângă) trebuie să satisfacă următoarele cerințe:

Puncte sau segmente

Denumire (10)

Intensitatea luminoasă (cd)

Unghiul orizontal (grade)

Unghiul vertical (grade)

Maxim

Minim

Orice punct din zona A

(delimitat de următoarele coordonate în grade)

8L

8L

8R

8R

6R

1,5R

V-V

4L

1U

4U

4U

2U

1,5U

1,5U

H-H

H-H

625

 

 

 

2

B 50 L

350

 

3,43 L

0,57 U

3

75 R

 

12 500

1,15 R

0,57 D

4

50 L

18 480

 

3,43 L

0,86 D

5

25 L1

18 800

 

3,43 L

1,72 D

6

50 V

 

7 500

0

0,86 D

7

Punctul 50 R

 

12 500

1,72 R

0,86 D

8

25 L2

 

2 500

9 L

1,72 D

9

25 R1

 

2 500

9 R

1,72 D

10

25 L3

 

1 250

15 L

1,72 D

11

25 R2

 

1 250

15 R

1,72 D

12

15 L

 

625

20 L

2,86 D

13

15 R

 

625

20 R

2,86 D

14

 

 

 (9)

8 L

4 U

15

 

 

 (9)

0

4 U

16

 

 

 (9)

8 R

4 U

17

 

 

 (9)

4 L

2 U

18

 

 

 (9)

0

2 U

19

 

 

 (9)

4 R

2 U

20

 

 

65

8 R

0

21

 

 

125

4 L

0

A – B

Segmentul I

 

3 750

5,15 L-5,15 R

0,86 D

C – D

 

1 750

 

2,5 R

1 U

E – F

Segmentul III și sub acesta

12 500

 

9,37 L-8,53 R

4,29 D

 

E max R

43 800

 

La dreapta liniei VV

Deasupra

1,72 D

 

E max. L

31 300

 

La stânga liniei VV

 

Notă: În tabel:

 

Litera L indică faptul că punctul sau segmentul se află la stânga liniei VV.

 

Litera R indică faptul că punctul sau segmentul se află la dreapta liniei VV.

 

Litera U indică faptul că punctul sau segmentul se află deasupra liniei HH.

 

Litera D indică faptul că punctul sau segmentul este situat sub linia HH.

6.2.6.   Cerințele de la punctul 6.2.5 de mai sus se aplică, de asemenea, farurilor proiectate pentru a genera fascicule de iluminare adaptivă în viraje și/sau farurilor care includ sursa luminoasă suplimentară sau modulul (modulele) LED menționate la punctul 6.2.4.2. În cazul unui far proiectat pentru a genera fascicule de iluminare adaptivă în viraje, acesta poate fi aliniat în mod diferit, cu condiția ca axa fasciculului să nu se deplaseze vertical cu peste 0,2°.

6.2.6.1.   Dacă iluminarea adaptivă în viraje este obținută prin:

6.2.6.1.1.

Pivotarea luminii de întâlnire sau deplasarea orizontală a cotului liniei de separare, valorile trebuie să fie măsurate după un nou reglaj orizontal al ansamblului farului, de exemplu, cu ajutorul unui goniometru;

6.2.6.1.2.

Deplasarea uneia sau a mai multor părți ale sistemului optic al farului, fără deplasarea orizontală a cotului liniei de separare, valorile trebuie să fie măsurate atunci când aceste părți se găsesc în pozițiile extreme de funcționare;

6.2.6.1.3.

O sursă luminoasă suplimentară sau unul sau mai multe module LED, fără deplasarea orizontală a cotului liniei de separare, valorile trebuie să fie măsurate atunci când această sursă este aprinsă sau când modulul (modulele) LED este (sunt) activat(e).

6.3.   Cerințe referitoare la lumina de drum

6.3.1.   În cazul unui far destinat să producă o lumină de drum și o lumină de întâlnire, măsurarea intensității luminoase produse pe ecran de lumina de drum se efectuează cu același reglaj al farului ca pentru măsurătorile definite la punctul 6.2.5 de mai sus; în cazul unui far destinat să producă numai o lumină de drum, acesta se reglează astfel încât intensitatea luminoasă maximă să fie centrată pe punctul de intersecție al liniilor HH și VV; un astfel de far trebuie să îndeplinească numai cerințele menționate la punctul 6.3. Tensiunile aplicate în timpul încercărilor sunt aceleași cu cele indicate la punctul 6.2.4.4.

6.3.2.   Pentru lumina de drum, este posibil să se utilizeze mai multe surse luminoase, acestea fiind enumerate fie în Regulamentul nr. 37 (în acest caz lămpile cu filament trebuie utilizate la fluxul luminos de referință), fie în Regulamentul nr. 99 și/sau pot (poate) fi modul(e) LED. În cazul în care lumina de drum provine de la mai mult de o sursă luminoasă, aceste surse de lumină sunt acționate simultan, determinând simultan valoarea maximă a intensității luminoase (IM).

De asemenea, este posibil ca o parte a fasciculului de drum generat de una dintre aceste surse luminoase să fie utilizat exclusiv pentru semnalele de scurtă durată (lumini intermitente de întâlnire) conform declarației solicitantului. Aceasta se indică în schița relevantă, iar în fișa de comunicare se consemnează o observație.

6.3.3.   În ceea ce privește figura C din anexa 3 și tabelul de mai jos, repartiția luminii de fasciculul de drum trebuie să îndeplinească următoarele cerințe.

Punct de încercare

Coordonate unghiulare

Grade

Intensitatea luminoasă necesară

cd

 

 

Minimum

H-5 L

0,0, 5,0 L

6 250

H-2,5 L

0,0, 2,5 L

25 000

H-2,5R

0,0, 2,5 R

25 000

H-5R

0,0, 5,0 R

6 250

6.3.3.1.   Punctul HV de intersecție a liniilor HH și VV trebuie să se afle în interiorul isoluxului care reprezintă 80 % din intensitatea luminoasă maximă. Această valoare maximă (IM) trebuie să fie de cel puțin 43 800 cd.

6.3.3.2.   Valoarea maximă (IM) nu trebuie, în niciun caz, să fie mai mare de 215 000 cd.

6.3.4.   Marcajul de referință (I′M) al acestei intensități maxime, prevăzut la punctul 6.3.3.2 de mai sus, se obține prin raportul:

I′M = IM/4 300.

Această valoare se rotunjește la valoarea 7,5 – 10 – 12,5 – 17,5 – 20 – 25 – 27,5 – 30 – 37,5 – 40 – 45 – 50.

6.4.   Dispoziții referitoare la reflectoare mobile

6.4.1.   Cu farul fixat în conformitate cu toate pozițiile menționate la punctul 2.1.4, farul trebuie să satisfacă dispozițiile fotometrice de la punctul 6.2 sau 6.3 sau de la ambele puncte în același timp.

6.4.2.   Se efectuează încercări suplimentare după ce reflectorul a fost înclinat în plan vertical, în sus, cu unghiul indicat la punctul 2.1.4 sau cu 2 grade, fiind reținută cea mai mică dintre aceste valori, cu ajutorul dispozitivelor de reglare a orientării farului. Farul este apoi reorientat în jos (cu ajutorul unui goniometru) și specificațiile fotometrice trebuie să fie satisfăcute în următoarele puncte:

fascicul principal de întâlnire

:

HV și 75 R (respectiv 75 L);

lumina de drum

:

IM și punctul HV (procentaj din IM).

Atunci când dispozitivele de orientare nu permit o mișcare continuă, se reține orientarea cea mai apropiată de 2 grade.

6.4.3.   Farul este adus în poziția sa unghiulară nominală definită la punctul 6.2.2 și goniometrul este reașezat în poziția inițială. Se înclină farul în jos, în plan vertical, cu unghiul indicat la punctul 2.1.4 sau cu 2 grade, fiind reținută cea mai mică dintre aceste valori, cu ajutorul dispozitivului de orientare al farului. Apoi se reorientează farul în sus (cu ajutorul unui goniometru, de exemplu) și se verifică punctele menționate la punctul 6.5.2.

7.   VERIFICAREA DISCONFORTULUI ȘI/SAU A ORBIRII

Trebuie să se verifice disconfortul și/sau pierderea capacității de conducere a vehiculului cauzate de lumina de întâlnire a farurilor (11).

C.   ALTE DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

8.   MODIFICAREA TIPULUI DE FAR ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII

8.1.

Orice modificare a tipului de far, inclusiv a balastului, se notifică autorității de omologare de tip care a omologat tipul de far. Acest serviciu poate atunci:

8.1.1.

fie să considere că modificările aduse nu riscă să aibă o influență defavorabilă semnificativă și că, în orice caz, farul îndeplinește încă cerințele; fie

8.1.2.

să solicite un raport de încercare suplimentar serviciului tehnic responsabil cu încercările de omologare.

8.2.

Confirmarea omologării sau refuzul omologării, cu indicarea modificărilor, este notificat părților contractante la acord care aplică prezentul regulament prin procedura indicată la punctul 4.1.5.

8.3.

Autoritatea competentă care acordă extinderea omologării atribuie un număr de serie fiecărei fișe de comunicare stabilite pentru această extindere și informează celelalte părți contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, printr-o fișă de comunicare care este conformă cu modelul menționat în anexa 1 la prezentul regulament.

9.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

9.1.

Farurile omologate în conformitate cu prezentul regulament trebuie să fie fabricate astfel încât să fie conforme cu tipul omologat îndeplinind cerințele enunțate la punctul 6.

9.2.

Pentru a verifica îndeplinirea cerințelor prevăzute la punctul 9.1, trebuie efectuate verificări corespunzătoare ale producției.

9.3.

În special, titularul omologării trebuie:

9.3.1.

să asigure existența procedurilor pentru un control eficient al calității produselor;

9.3.2.

să aibă acces la echipamentul de control necesar verificării conformității fiecărui tip omologat;

9.3.3.

să se asigure că rezultatele încercărilor sunt înregistrate și că documentele respective rămân disponibile pentru o perioadă care urmează a fi stabilită de comun acord cu serviciul administrativ;

9.3.4.

să analizeze rezultatele fiecărui tip de încercare pentru a controla și pentru a asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, având în vedere variațiile admisibile în producția industrială;

9.3.5.

să se asigure că pentru fiecare tip de produs se efectuează cel puțin încercările prevăzute în anexa 8 la prezentul regulament;

9.3.6.

să se asigure că orice prelevare de eșantioane care pun în evidență neconformitatea pentru tipul de încercare considerat este urmată de o nouă prelevare și de o nouă încercare. Se iau toate măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției în cauză.

9.4.

Autoritatea competentă care a acordat omologarea poate, în orice moment, să verifice metodele de control al conformității aplicate fiecărei unități de producție.

9.4.1.

Cu ocazia fiecărei inspecții, se prezintă inspectorului extern rapoartele de încercare și de control al producției.

9.4.2.

Inspectorul poate alege, prin sondaj, eșantioane pentru a fi testate în laboratorul constructorului. Numărul minim de eșantioane poate fi determinat în funcție de rezultatele controalelor proprii ale producătorului.

9.4.3.

Când nivelul calității nu pare a fi satisfăcător sau când pare necesar să se verifice valabilitatea încercărilor efectuate în temeiul punctului de mai sus, inspectorul prelevă eșantioane care vor fi trimise serviciului tehnic care a efectuat încercările de omologare, utilizând criteriile de la anexa 9.

9.4.4.

Autoritatea competentă poate efectua toate încercările prevăzute în prezentul regulament. Aceste încercări vor fi efectuate pe eșantioane prelevate în mod aleatoriu, fără a perturba angajamentele de livrare ale producătorului, și în conformitate cu criteriile de la anexa 9.

9.4.5.

Autoritatea competentă se va strădui să obțină o frecvență de o inspecție de o dată la 2 ani. Totuși, această frecvență se stabilește la discreția autorității competente, în funcție de încrederea în măsurile întreprinse pentru asigurarea unui control eficace al conformității producției. Dacă se înregistrează rezultate negative, autoritatea competentă se va asigura că se iau toate măsurile necesare pentru a se restabili conformitatea producției cât mai curând posibil.

9.5.

Nu se iau în considerare farurile care prezintă defecte evidente.

9.6.

Nu se ia în considerare marcajul de referință.

9.7.

Nu se ține seama de punctele de măsurare 14-21 de la punctul 6.2.6 al prezentului regulament.

10.   SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

10.1.

Omologarea acordată pentru un tip de far în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă dacă nu sunt respectate cerințele sau dacă un far care poartă marca de omologare nu este conform cu tipul omologat.

10.2.

În cazul în care una dintre părțile contractante ale acordului care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, partea respectivă informează de îndată celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unui formular de comunicare conform cu modelul prezentat în anexa 1 la prezentul regulament.

11.   ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care deținătorul unei omologări încetează definitiv fabricarea unui tip de far omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta trebuie să informeze autoritatea care a acordat omologarea. care, la rândul său, notifică celelalte părți contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare care este conformă cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

12.   DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE, PRECUM ȘI ALE AUTORITĂȚILOR DE OMOLOGARE DE TIP

Părțile contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament comunică secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile pentru efectuarea încercărilor de omologare și ale autorităților de omologare de tip care acordă omologarea și cărora urmează să le fie trimise fișele care atestă omologarea, extinderea, refuzul, retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției, emise în alte țări.

13.   DISPOZIȚII TRANZITORII

13.1.

Începând cu data intrării în vigoare a seriei 01 de amendamente la prezentul regulament, nici o parte contractantă care îl aplică nu poate să refuze acordarea omologărilor în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost acesta modificat prin seria 01 de amendamente.

13.2.

Până la 60 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 01 de modificări la prezentul regulament, cu privire la modificările introduse prin seria 01 de modificări privind procedurile de încercare fotometrică care implică folosirea sistemului de coordonate sferice și specificarea valorilor intensității luminoase și pentru a permite serviciilor tehnice (laboratoarelor de încercare) să își actualizeze echipamentele de încercare, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea de omologări în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de amendamente, în cazul în care sunt utilizate echipamentele de încercare existente cu conversia adecvată a valorilor, în mod satisfăcător din punctul de vedere al autorității de omologare de tip.

13.3.

După 60 luni de la data intrării în vigoare a seriei 01 de modificări, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai cu condiția ca tipul de far care urmează să fie omologat să îndeplinească cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de modificări.

13.4.

Omologările acordate deja pentru faruri în temeiul prezentului regulament înainte de data intrării în vigoare a seriei 01 de modificări rămân valabile pe termen nelimitat.

13.5.

Părțile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea de extinderi pentru omologările acordate în baza seriei precedente la prezentul regulament.


(1)  Nicio prevedere din prezentul regulament nu împiedică o parte contractantă la acord, care aplică prezentul regulament, să interzică combinarea unui far „PL” (dispersor de plastic), omologat prin aplicarea prezentului regulament, cu un dispozitiv mecanic (cu lamelă) de curățare a farurilor, pe vehiculele pe care aceasta le înmatriculează.

(2)  Pentru sursele luminoase ci descărcare, a se vedea Regulamentul nr. 99.

(3)  Dacă dispersorul nu poate fi desprins de corpul principal al farului, este suficientă o inscripție conform punctului 4.2.5.

(4)  Numerele de identificare ale părților contractante la Acordul din 1958 sunt precizate în anexa 3 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), documentul ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.2/Amend.1.

(5)  Cerințe tehnice pentru sursele luminoase cu descărcare: a se vedea Regulamentul nr. 99.

(6)  Instrucțiunile privind instalarea lămpilor asupra cărora s-au aplicat aceste măsuri sunt incluse în Regulamentul nr. 48.

(7)  Aceste dispoziții nu se aplică comutatorului.

(8)  Respectarea cerințelor referitoare la compatibilitatea electromagnetică corespunde fiecărui tip de vehicul individual.

(9)  Valorile de iluminare în punctele 14-19 sunt astfel încât:

 

14 + 15 + 16 ≥ 190 cd; și

 

17 + 18 + 19 ≥ 375 cd.

(10)  Pentru circulația pe partea stângă, litera R se înlocuiește cu litera L și invers.

(11)  Această verificare va face obiectul unei recomandări adresate administrațiilor.


ANEXA 1

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

Image

Image


ANEXA 2

EXEMPLE DE MĂRCI DE OMOLOGARE

Figura 1

Image

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care a fost omologat în Țările de Jos (E4), sub numărul de omologare 2439 și care satisface cerințele prezentului regulament, astfel cum au fost modificate de seria 01 de modificări. Lumina de întâlnire este concepută numai pentru circulația pe partea dreaptă.

Cifra 30 indică faptul că intensitatea maximă a fasciculului de lumină de drum este cuprinsă între 123 625 și 145 125 candele.

Notă: Numărul de omologare și simbolurile suplimentare trebuie să fie plasate în apropierea cercului și să fie dispuse fie deasupra, fie sub litera „E”, fie la dreapta, fie la stânga acestei litere. Cifrele numărului de omologare trebuie să se afle de aceeași parte în raport cu litera „E” și să fie orientate în același sens.

Trebuie evitată utilizarea cifrelor romane la scrierea numerelor de omologare, pentru a se elimina orice risc de confuzie cu alte simboluri.

Figura 2

Image

Figura 3a

Image

Farul care poartă marca de omologare de mai sus îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum au fost modificate de seria 01 de modificări, în ceea ce privește atât fasciculul de întâlnire, cât și fasciculul de drum și este conceput:

Numai pentru circulația pe partea stângă.

Pentru ambele sensuri de circulație, prin reglarea poziției blocului optic sau a sursei luminoase de pe vehicul

Figura 3b

Image

Figura 4

Image

Figura 5

Image

Farul care poartă marca de omologare de mai sus îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum au fost modificate de seria 01 de modificări, fiind prevăzut cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz numai pentru fasciculul de întâlnire și echipat cu un dispersor din material plastic și este conceput:

Pentru ambele sisteme de circulație

Numai pentru circulația pe partea dreaptă

Figura 6

Image

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum au fost modificate de seria 01 de modificări, prevăzut cu surse luminoase cu descărcare în gaz pentru fasciculul cu lumină de drum, și este combinat, grupat sau reciproc încorporat cu un far de ceață față.

Figura 7a

Image

Figura 7b

Image

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care satisface cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de modificări:

Dispune de o sursă luminoasă cu descărcare în gaz doar pentru fasciculul de întâlnire, fiind conceput numai pentru circulația pe partea stângă.

Prezintă aceeași configurație ca în figura 6, fără ca farul de ceață pentru față să poată fi aprins simultan cu fasciculul de drum.


Figura 8

Image

Figura 9

Image

Identificarea unui far cu fascicul de întâlnire care întrunește cerințele prezentului regulament, astfel cum au fost modificate de seria 01 de modificări, și include un dispersor din material plastic,

și combinat sau grupat sau reciproc încorporat cu un fascicul de drum cu halogen R 8.

conceput pentru ambele sensuri de circulație.

Fasciculul de întâlnire nu trebuie să se aprindă simultan cu fasciculul de drum cu halogen. Lumina de întâlnire este concepută numai pentru circulația pe partea dreaptă.

Fasciculul de întâlnire nu trebuie să se poată aprinde simultan cu un alt far reciproc încorporat.

Figura 10

Image

Marca de omologare de mai sus identifică un sistem de iluminat distribuit cu sursă luminoasă cu descărcare în gaz care îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de modificări, în ceea ce privește atât fasciculul de întâlnire, cât și cel de drum pentru ambele sensuri de circulație.

Exemple de marcaj simplificat posibil pentru faruri grupate, combinate sau reciproc încorporate, instalate în partea din față a vehiculului

Figura 11

(Liniile verticale și orizontale ilustrează schematic configurația dispozitivului de semnalizare luminoasă. Ele nu fac parte din marca de omologare.)

Modelul A

Image

Modelul B

Image

Modelul C

Image

Modelul D

Image

Notă: Cele patru exemple de mai sus corespund unui dispozitiv de iluminare care poartă o marcă de omologare referitoare la:

 

o lampă indicatoare de poziție față, omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 7, pentru instalare pe partea stângă;

 

un far cu un fascicul de întâlnire cu descărcare, conceput pentru ambele sensuri de circulație, și un fascicul cu lumină de drum de intensitate maximă cuprinsă între 123 625 și 145 125 candele (indicată prin cifra 30), omologat în conformitate cu prezentul regulament în forma sa originală și care cuprinde un dispersor din material plastic;

 

o lampă de ceață față, omologată în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 19 și care încorporează un dispersor din material plastic;

 

o lampă semnalizare direcție față de categorie 1a omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 6.

Figura 12

Lampă grupată sau reciproc încorporată cu un far

Exemplul 1

Image

Exemplul de mai sus corespunde marcajului unui dispersor destinat utilizării la diferite tipuri de faruri, adică:

Fie:

un far cu un fascicul de întâlnire, conceput pentru ambele sensuri de circulație, și un fascicul cu lumină de drum de intensitate maximă cuprinsă între 80 625 și 96 750 candele (indicată prin numărul 20), omologat în Țările de Jos (E4) în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 8, astfel cum a fost modificat prin seria 04 de amendamente; și

o lampă de poziție față, omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 7;

sau

un far cu un fascicul de întâlnire cu descărcare și un fascicul cu lumină de drum de intensitate maximă cuprinsă între 123 625 și 145 125 candele (indicat prin cifra 30), conceput pentru ambele sensuri de circulație și omologat în Țările de Jos în conformitate cu cerințele prezentului regulament, astfel cum au fost modificate de seria 01 de modificări, care este reciproc încorporat cu aceeași lampă de poziție ca mai sus;

sau

chiar oricare dintre farurile de mai sus, omologate ca lampă simplă.

Corpul principal al farului trebuie să poarte numai numărul de omologare valabil, de exemplu:

 

Image

sau

Image

sau

Image

sau

Image

Exemplul 2

Image

Exemplul de mai sus corespunde marcajului unui dispersor din material plastic utilizat pentru un ansamblu de două faruri omologate în Țările de Jos (E4), sub numărul de omologare 81151, compus din:

 

un far care emite un fascicul de întâlnire cu halogen, conceput pentru ambele sensuri de circulație, și un fascicul cu lumină de drum cu halogen a cărui intensitate maximă este cuprinsă între x și y candele, îndeplinind cerințele Regulamentului nr. 8; și

 

un far care emite un fascicul de drum cu descărcare, cu o intensitate maximă cuprinsă între w și z candele, îndeplinind cerințele prezentului regulament, astfel cum au fost modificate de seria 01 de modificări, intensitatea maximă a întregului fascicul de drum fiind cuprinsă între 123 625 și 145 125 candele, astfel cum se indică prin numărul 30.

Figura 13

Module LED

Image

Modulul de sursă de lumină care poartă codul de identificare indicat mai sus a fost omologat împreună cu o lampă omologată în Italia (E3) cu numărul de omologare 17325.


ANEXA 3

SISTEM DE MĂSURARE A COORDONATELOR SFERICE ȘI AMPLASAREA PUNCTELOR PENTRU ÎNCERCĂRI

Figura A

Sistem de măsurare a coordonatelor sferice

Image

Figura B

Fascicul de întâlnire pentru circulația pe partea dreaptă

Image

Amplasarea punctelor pentru încercări pentru circulația pe partea stângă se reflectă simetric în raport cu linia VV

Figura C

Puncte pentru încercarea fascicului de drum

Image


ANEXA 4

ÎNCERCAREA DE STABILITATE A PERFORMANȚELOR FOTOMETRICE ALE FARURILOR ÎN TIMPUL FUNCȚIONĂRII

Încercarea farurilor complete

După ce s-au executat măsurătorile fotometrice în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, în punctele Imax pentru fasciculul cu lumină de drum și în punctele HV, 50 R și B 50 L pentru fasciculul cu lumină de întâlnire (sau HV, 50 L, B 50 R pentru farurile concepute pentru circulația pe stânga), un eșantion de far complet trebuie să facă obiectul unei încercări de stabilitate a performanței fotometrice în timpul funcționării. Prin „far complet” se înțelege farul propriu-zis, inclusiv balastul (balasturile) și acele părți ale caroseriei și lămpile alăturate care pot influența disiparea termică.

Încercările se efectuează astfel:

(a)

într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură ambiantă de 23 °C ± 5 °C, eșantionul de încercare fiind fixat pe un suport care reprezintă instalarea corectă pe vehicul;

(b)

în cazul surselor luminoase înlocuibile: folosind surse luminoase cu incandescență, de serie, uzate cel puțin o oră, sau surse luminoase cu descărcare, de serie, uzate cel puțin 15 ore sau module LED de serie uzate cel puțin 48 de ore și răcite la temperatura ambiantă înainte de începerea încercărilor, conform prevederilor prezentului regulament. Se vor utiliza modulele LED furnizate de solicitant.

Echipamentul de măsurare trebuie să fie echivalent celui utilizat la încercările de omologare a farurilor.

Eșantionul de încercare se pune în funcțiune fără a fi demontat de pe suportul lui și nici reajustat în raport cu acesta. Se va utiliza o sursă luminoasă din categoria specificată pentru acest far.

1.   ÎNCERCAREA DE STABILITATE A PERFORMANȚELOR FOTOMETRICE

Încercările trebuie să se efectueze într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură ambiantă de 23 ± 5 °C, farul complet fiind fixat pe un suport care reproduce instalarea corectă pe vehicul.

1.1.   Far curat

Farul trebuie să rămână aprins 12 ore, astfel cum se indică la punctul 1.1.1, și verificat astfel cum se prevede la punctul 1.1.2.

1.1.1.   Procedura de încercare

Farul rămâne aprins o perioadă de timp specificată, astfel încât:

(a)

în cazul în care o singură funcție de iluminare (far cu lumină de drum sau cu lumină de întâlnire) trebuie omologată, sursa luminoasă corespunzătoare să fie aprinsă pe durata prescrisă (1);

(b)

în cazul unui far cu lumină de întâlnire și al unui far cu lumină de drum reciproc încorporate sau în cazul unui far de ceață față și al unui far cu lumină de drum reciproc încorporate:

 

Dacă solicitantul precizează că farul este destinat pentru a fi utilizat în același timp cu o singură sursă luminoasă în funcțiune (2), încercarea trebuie să fie executată în consecință și fiecare dintre funcțiile specificate se aprinde (1) jumătate din timpul indicat la punctul 1.1.

 

În toate celelalte cazuri (1), (2), farul trebuie să fie supus următorului ciclu pe durata prescrisă:

 

15 minute, fasciculul de întâlnire aprins;

 

5 minute, toate funcțiile de iluminare aprinse;

 

în cazul unui fascicul de întâlnire și al unui fascicul de drum furnizate de aceeași sursă luminoasă cu descărcare, ciclul va fi de:

 

15 minute, fasciculul de întâlnire aprins;

 

5 minute, toate sursele fasciculului de drum aprinse;

(c)

în cazul în care funcțiile de iluminare sunt grupate, toate funcțiile individuale trebuie să fie aprinse simultan pe durata specificată pentru diferitele funcții de iluminare, (a) ținând seama, de asemenea, de utilizarea funcțiilor de iluminare reciproc încorporate, (b) conform instrucțiunilor producătorului;

(d)

în cazul unui fascicul de întâlnire conceput pentru iluminarea adaptivă în viraje cu adăugarea unei surse luminoase, această sursă este cuplată timp de 1 minut și decuplată timp de 9 minute în timpul activării exclusive a fasciculului de întâlnire (a se vedea apendicele);

(e)

în cazul în care fasciculul de drum folosește mai multe surse luminoase în conformitate cu punctul 6.3.2 și dacă solicitantul menționează că o parte a fasciculului luminos (una dintre aceste surse luminoase suplimentare) va fi folosită numai pentru semnale scurte (lumini intermitente de trecere), încercarea trebuie să fie efectuată fără această parte a fasciculului de drum.

1.1.1.2.   Tensiunea de încercare

Tensiunea de încercare se aplică la bornele eșantionului de încercare după cum urmează:

(a)

în cazul sursei (surselor) luminoase cu filament amovibile care se aprinde (aprind) direct conform sistemului de tensiune al vehiculului: încercarea trebuie efectuată la 6,3 V, 13,2 V sau 28,0 V, după caz, dacă solicitantul nu menționează că eșantionul poate fi utilizat la o tensiune diferită; În acest caz, încercarea se efectuează cu sursa luminoasă cu incandescență funcționând la cea mai ridicată tensiune posibilă;

(b)

în cazul sursei (surselor) luminoase cu descărcare care pot fi înlocuite: tensiunea de încercare a dispozitivului electronic de control al intensității luminoase a sursei este de 13,2 ± 0,1 volți pentru un vehicul care funcționează la tensiunea nominală de 12 V, sau altă valoare precizată în cererea de omologare;

(c)

în cazul unei surse luminoase neamovibile care se aprinde direct prin sistemul de tensiune al vehiculului: toate măsurătorile asupra unităților de iluminat echipate cu surse luminoase neamovibile (surse luminoase cu incandescență și/sau de alt tip) trebuie efectuate la 6,3 V, 13,2 V sau 28,0 V sau la alte tensiuni conform sistemului de tensiune al vehiculului specificat de solicitant;

(d)

în cazul surselor luminoase, amovibile sau neamovibile, care se aprind indiferent de tensiunea de alimentare a vehiculului și care sunt controlate în totalitate de sistem sau, în cazul surselor luminoase alimentate de un dispozitiv de alimentare sau de acționare, tensiunile de încercare menționate anterior se aplică la bornele de intrare ale dispozitivului respectiv. Laboratorul de încercări poate solicita producătorului dispozitivul de alimentare și acționare sau un mecanism special de alimentare cu tensiune pentru sursa (sursele) luminoasă (luminoase);

(e)

modulul (modulele) LED se măsoară la 6,75 V, 13,2 V sau, respectiv, 28,0 V, dacă nu se prevede altfel în prezentul regulament. Modulul (modulele) LED operat(e) de un dispozitiv de reglare electronică a sursei luminoase se măsoară conform specificațiilor solicitantului;

(f)

în cazul în care lămpile de poziție sunt grupate, combinate sau reciproc încorporate în eșantionul de încercare și se aprind la tensiuni diferite de cele nominale de 6 V, 12 V sau 24 V, tensiunea se reglează conform specificațiilor producătorului în vederea funcționării fotometrice corecte a lămpii în cauză.

1.1.2.   Rezultatele încercărilor

1.1.2.1.   Inspecția vizuală:

După ce temperatura farului a fost stabilizată la temperatura mediului ambiant, se curăță dispersorul farului și dispersorul exterior, dacă există, cu o cârpă din bumbac curată și umedă. Apoi acestea sunt examinate vizual; nu trebuie să se constate nici o distorsiune, deformare, fisură sau schimbare de culoare a dispersorului farului sau a dispersorului exterior, dacă există.

1.1.2.2.   Încercarea fotometrică:

În conformitate cu cerințele prezentului regulament, se verifică valorile fotometrice în următoarele puncte:

 

fascicul de întâlnire:

 

50 R – B 50 L – 25 L pentru farurile destinate circulației pe partea dreaptă,

 

50 L – B 50 R – 25 R pentru farurile destinate circulației pe partea stângă;

 

fascicul de drum: punctul Imax.

Se poate efectua un nou reglaj pentru a ține seama de eventualele deformări ale suportului farului provocate de căldură (pentru schimbarea poziției liniei de separare, a se vedea punctul 2 al prezentei anexe).

Cu excepția punctului B50 L, se tolerează o abatere de 10 %, inclusiv toleranțele datorate procedurii de măsurare fotometrică, între caracteristicile fotometrice și valorile măsurate înainte de încercare. Valoarea măsurată la punctul B50 L nu trebuie să depășească valoarea fotometrică măsurată înainte de încercare cu mai mult de 170 cd.

1.2.   Far murdar

După ce farul este supus încercării prevăzute la punctul 1.1 de mai sus, acesta este pregătit conform specificațiilor de la punctul 1.2.1, este aprins apoi timp de o oră conform prevederii de la punctul 1.1.1 și verificat conform specificațiilor de la punctul 1.1.2.

1.2.1.   Pregătirea farului

1.2.1.1.   Amestecul pentru încercare

1.2.1.1.1.

Pentru un far cu dispersor exterior din sticlă:

 

Amestecul de apă și un agent poluant care trebuie aplicat pe far este compus din:

 

9 părți (în greutate) de nisip silicios cu granulația este cuprinsă între 0 și 100 μm;

 

1 parte (în greutate) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm;

 

0,2 părți (în greutate) de NaCMC (3); și

 

o cantitate adecvată de apă distilată având o conductivitate de ≤ 1 mS/m.

 

Amestecul trebuie să nu fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.1.2.

Pentru un far cu dispersor exterior din material plastic:

 

Amestecul de apă și un agent poluant care se aplică pe far este compus din:

 

9 părți (în greutate) de nisip silicios cu granulația este cuprinsă între 0 și 100 μm;

 

1 parte (în greutate) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm;

 

0,2 părți (în greutate) de NaCMC (3);

 

13 părți (în greutate) de apă distilată având o conductivitate de ≤ 1 mS/m; și

 

2 ± 1 părți (în greutate) de agent de înmuiere (4).

 

Amestecul trebuie să nu fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.2.   Aplicarea amestecului de încercare pe far:

Amestecul pentru încercare se aplică uniform pe toată suprafața iluminantă a farului, apoi se lasă să se usuce. Se repetă această operațiune până când iluminarea scade la o valoare cuprinsă între 15 % și 20 % din valorile măsurate pentru fiecare dintre punctele următoare, în condițiile descrise în prezenta anexă.

 

Punctul Emax pentru o lumină de întâlnire/lumină de drum și numai pentru o lumină de drum,

 

50 R și 50 V (5) pentru un far care produce numai o lumină de întâlnire, conceput pentru circulația pe dreapta;

 

50 L și 50 V (5) pentru un far care produce numai o lumină de întâlnire, conceput pentru circulația pe stânga.

2.   VERIFICAREA DEPLASĂRII VERTICALE A LINIEI DE SEPARARE SUB EFECTUL CĂLDURII

Această încercare constă în a verifica dacă, sub efectul căldurii, deplasarea verticală a liniei de separare nu depășește o valoare specificată pentru un far cu lumină de întâlnire, în timpul funcționării.

După ce a fost supus încercărilor descrise la punctul 1, farul face obiectul încercării descrise la punctul 2.1, fără a fi demontat din suportul lui și nici reajustat în raport cu acesta.

În cazul în care farul are un reflector mobil, se reține pentru verificare numai poziția cea mai apropiată de unghiul mediu în plan vertical.

2.1.   Încercarea farurilor cu lumină de întâlnire

Încercarea trebuie să se efectueze într-o atmosferă uscată și liniștită, la o temperatură a mediului ambiant de 23 ± 5 °C.

Utilizând o sursă de lumină cu descărcare, de serie, uzată cel puțin 15 ore, se aprinde farul în poziția lumină de întâlnire, fără să fie demontat din suportul de încercare și fără să fie reajustat în raport cu acesta. (Pentru această încercare, tensiunea trebuie să fie reglată astfel cum se prevede la punctul 1.1.1.2.) Poziția liniei de separație, în partea sa orizontală (între VV și verticala care trece prin punctul B 50 L pentru farurile proiectate pentru circulația pe dreapta, respectiv prin punctul B 50 R pentru farurile proiectate pentru circulația pe stânga), este verificată la 3 minute (r3) și la 60 minute (r60) după aprindere.

Măsurarea deplasării liniei de separare descrise mai sus trebuie să fie efectuată prin orice metodă suficient de exactă și prin care se obțin rezultate reproductibile.

2.2.   Rezultatele încercărilor

2.2.1.

Rezultatul exprimat în miliradiani (mrad) se consideră acceptabil pentru un far cu lumină de întâlnire atunci când valoarea absolută

Formula

înregistrată pe far nu depășește 1,0 mrad (Δ r1 ≤ 1,0 mrad) în direcția sus și nu depășește 2,0 mrad (Δ r1 ≤ 2,0 mrad) în direcția jos.

2.2.2.

Cu toate acestea, în cazul în care această valoare este:

Direcția de deplasare

 

În sus

mai mare de 1,0 mrad, dar nu mai mare de 1,5 mrad

(1,0 mrad < ΔrI ≤ 1,5 mrad)

În jos

mai mare de 2,0 mrad, dar nu mai mare de 3,0 mrad

(2,0 mrad < ΔrI ≤ 3,0 mrad)

Se supune încercării un al doilea eșantion de far, astfel cum se prevede la punctul 2.1, după ce a fost supus de trei ori la rând ciclului descris mai jos, pentru a stabiliza poziția părților mecanice ale farului pe un suport reprezentativ pentru instalarea lui corectă pe vehicul:

 

o oră de funcționare a luminii de întâlnire (tensiunea de alimentare fiind reglată în conformitate cu punctul 1.1.1.2).

 

După această perioadă de o oră, tipul de far este considerat acceptabil dacă valoarea absolută Δr măsurată pe eșantion respectă dispozițiile de la punctul 2.2.1 de mai sus.


(1)  Atunci când farul supus încercării este grupat și/sau reciproc încorporat cu lămpi de semnalizare, acestea trebuie să fie aprinse pe durata încercării. În cazul în care este vorba de o lampă indicatoare de direcție, aceasta trebuie să se aprindă intermitent, timpul de aprindere fiind aproximativ egal cu cel de stingere.

(2)  Dacă două sau mai multe surse luminoase se aprind simultan atunci când farul este utilizat drept avertizor luminos, această utilizare nu trebuie considerată drept o utilizare normală a celor două surse aprinse simultan.

(3)  NaCMC reprezintă sarea de sodiu a carboximetilcelulozei, cunoscută ca CMC. NaCMC utilizată în amestecul de praf trebuie să aibă un grad de substituție de 0,6-0,7 și o viscozitate de 200-300 cP pentru o soluție de 2 %, la 20 °C.

(4)  Toleranța în ceea ce privește cantitatea este necesară pentru a se obține o murdărie care se întinde corect pe toate dispersoarele din plastic.

(5)  50 V este situat la 375 mm sub HV, pe linia verticală VV pe ecran, la 25 m distanță.

Apendice

Tabel sinoptic al perioadelor operaționale pentru încercarea de stabilitate a performanței fotometrice

Abrevieri

:

P: fascicul de întâlnire

D: fascicul de drum (D1 + D2 înseamnă două fascicule de drum)

F: lampă de ceață față

Image

Reprezintă un ciclu cuprinzând 15 minute de stingere și 5 minute de aprindere

Image

Reprezintă un ciclu cuprinzând 9 minute de stingere și 1 minut de aprindere

Image

Reprezintă un ciclu cuprinzând 15 minute de aprindere și 5 minute de stingere

Toate farurile grupate următoare și lămpile de ceață față, împreună cu simbolurile de marcaj adăugate, sunt prezentate cu titlu de exemplu și nu sunt exhaustive.

Image

ANEXA 5

Cerințe aplicabile farurilor care conțin dispersoare din material plastic – încercări ale dispersoarelor sau eșantioanelor de materiale și ale farurilor complete

1.   SPECIFICAȚII GENERALE

1.1.

Eșantioanele furnizate în conformitate cu punctele 2.2.5 și 2.3 din prezentul regulament trebuie să satisfacă dispozițiile indicate la punctele 2.1-2.5 de mai jos.

1.2.

Cele două eșantioane de faruri complete/sisteme furnizate în conformitate cu punctul 2.2.4 din prezentul regulament și care conțin dispersoare din material plastic trebuie să satisfacă dispozițiile de mai jos în ceea ce privește materialul dispersoarelor.

1.3.

Eșantioanele dispersoarelor din materiale plastice sau eșantioanele de materiale, împreună cu reflectorul în fața căruia dispersoarele sunt prevăzute a fi montate, după caz, fac obiectul încercărilor de omologare în ordinea cronologică indicată în tabelul A reprodus în apendicele 1 la prezenta anexă.

1.4.

Cu toate acestea, dacă producătorul lămpii poate demonstra că produsul a trecut deja cu succes de încercările prevăzute la punctele 2.1-2.5 de mai jos sau încercări echivalente în conformitate cu un alt regulament, aceste încercări nu vor fi efectuate din nou; numai încercările prevăzute în tabelul B din apendicele 1 sunt obligatorii.

1.5.

În cazul în care farurile sunt concepute pentru a fi instalate numai pe partea dreaptă sau numai pe partea stângă, încercările prescrise în prezenta anexă pot fi efectuate pe un singur eșantion, la alegerea solicitantului.

2.   TESTE

2.1.   Rezistența la variații de temperatură

2.1.1.   Teste

Trei eșantioane (dispersoare) noi sunt supuse la cinci cicluri de schimbare de temperatură și umiditate (RH = umiditate relativă) în conformitate cu următorul program:

(a)

3 ore la 40 ± 2 °C și la 85-95 % RH;

(b)

1 oră la 23 ± 5 °C și 60-75 % RH;

(c)

15 ore la – 30 ± 2 °C;

(d)

1 oră la 23 ± 5 °C și 60-75 % RH;

(e)

3 ore la 80 ± 2 °C;

(f)

1 oră la 23 ± 5 °C și 60-75 % RH.

Înaintea acestei încercări, eșantioanele sunt ținute la 23 ± 5 °C și 60-75 % HR timp de cel puțin patru ore.

Notă:

Perioadele de 1 oră la 23 °C ± 5 °C cuprind perioade de tranziție de la o temperatură la alta, necesare pentru a se evita efectele șocului termic.

2.1.2.   Măsurători fotometrice

2.1.2.1.   Metodă

Eșantioanele sunt supuse măsurărilor fotometrice înainte și după încercare.

Măsurătorile fotometrice se efectuează cu o lampă-etalon în următoarele puncte:

B 50 L și 50 R pentru lumina de întâlnire a unui far cu lumină de întâlnire sau a unui far cu lumină de întâlnire și de drum (B 50 R și 50 L în cazul farurilor pentru circulația pe stânga);

Imax pentru fasciculul de drum.

2.1.2.2.   Rezultate

Diferențele între valorile fotometrice măsurate înainte și după încercare pe fiecare eșantion nu trebuie să depășească 10 %, inclusiv toleranțele datorate procedurilor de măsurare fotometrică.

2.2.   Rezistența la agenți atmosferici și la agenți chimici

2.2.1.   Rezistența la agenți atmosferici

Trei eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale) noi sunt expuse radiației unei surse având o distribuție energetică spectrală similară cu cea a unui corp negru a cărui temperatură se situează între 5 500 K și 6 000 K. Între sursă și eșantioane, se plasează filtre adecvate, astfel încât să reducă foarte mult radiațiile cu lungimea de undă mai mică de 295 nm și mai mare de 2 500 nm. Iluminarea energetică la nivelul eșantioanelor trebuie să fie de 1 200 W/m2 ± 200 W/m2 pentru o perioadă suficient de mare încât energia luminoasă primită să fie egală cu 4 500 MJ/m2 ± 200 MJ/m2. În interiorul incintei, temperatura măsurată pe panoul negru plasat la același nivel cu eșantioanele trebuie să fie de 50 °C ± 5 °C. În scopul asigurării unei expuneri uniforme, eșantioanele trebuie rotite în jurul sursei de radiație cu o turație între 1 și 5 min–1.

Eșantioanele sunt supuse unei pulverizări cu apă distilată având o conductivitate mai mică de 1 mS/m și o temperatură de 23 °C ± 5 °C conform următorului ciclu:

pulverizare

:

5 minute;

uscare

:

25 de minute.

2.2.2.   Rezistența la agenți chimici

După încercarea descrisă la punctul 2.2.1 de mai sus și după ce s-a efectuat măsurarea descrisă la punctul 2.2.3.1 de mai jos, suprafața exterioară a acestor trei eșantioane este supusă tratamentului descris la punctul 2.2.2.2, cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai jos.

2.2.2.1.   Amestecul pentru încercare

Amestecul pentru încercare este constituit din 61,5 % n-heptan, 12,5 % toluen, 7,5 % tetraclorură de etil, 12,5 % tricloretilenă și 6 % xilenă (procente volumice).

2.2.2.2.   Aplicarea amestecului pentru încercare

Se impregnează până la saturație o bucată de țesătură de bumbac (conform standardului ISO 105) cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai sus și se aplică, după maximum 10 secunde, timp de 10 minute, pe fața exterioară a eșantionului, cu o presiune de 50 N/cm2, corespunzătoare unei forțe de 100 N aplicată pe o suprafață de încercare de 14 × 14 mm.

În timpul acestei perioade de 10 minute, tamponul din material este din nou impregnat cu amestecul de încercare astfel încât compoziția lichidului aplicat să rămână în continuare identică cu amestecul pentru încercare prescris.

În timpul aplicării se admite compensarea presiunii exercitate pe eșantion pentru a evita fisurile cauzate de această presiune.

2.2.2.3.   Curățare

La sfârșitul aplicării amestecului de încercare, eșantioanele se usucă în aer liber, apoi se spală cu soluția descrisă la punctul 2.3 (Rezistență la detergenți) la o temperatură de 23 ± 5 °C.

Eșantioanele sunt apoi clătite, atent, cu apă distilată care nu conține mai mult de 0,2 % impurități la 23 °C ± 5 °C, apoi se șterg cu o cârpă moale.

2.2.3.   Rezultate

2.2.3.1.   După încercarea de rezistență la agenții atmosferici, suprafața exterioară a eșantioanelor nu trebuie să prezinte nicio fisură, zgârietură, spărtură sau deformare, iar media variațiilor transmisiei Formula, măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la prezenta anexă, trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,020 (Δtm < 0,020).

2.2.3.2.   După încercarea de rezistență la agenții chimici, eșantioanele nu trebuie să prezinte urme de atac chimic care poate să provoace o variație a difuziei fluxului, iar variația medie a acestuia Formula, măsurată pe cele trei eșantioane în conformitate cu procedura descrisă în apendicele 2 la prezenta anexă, trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,020 (Δdm < 0,020).

2.2.4.   Rezistența la radiațiile emise de o sursă luminoasă

Se efectuează următoarea încercare:

 

Eșantioane plate din fiecare componentă din material plastic a farului, care transmite lumina, sunt expuse la lumina sursei luminoase cu descărcare. Parametrii, cum sunt unghiurile și distanțele acestor eșantioane, trebuie să fie aceiași ca în far. Eșantioanele trebuie să aibă aceeași culoare și același tratament al suprafeței, după caz, ca și părțile farului.

 

După 1 500 ore de expunere continuă, specificațiile colorimetrice ale luminii transmise trebuie să fie satisfăcute cu o nouă sursă luminoasă tip cu descărcare în gaz, și suprafețele eșantioanelor nu trebuie să prezinte nici o fisură, zgârietură, spărtură sau deformare.

2.3.   Rezistența la detergenți și la hidrocarburi

2.3.1.   Rezistența la detergenți

Fața exterioară a trei eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale), după ce a fost încălzită la 50 °C ± 5 °C, este scufundată 5 minute într-un amestec menținut la 23 °C ± 5 °C și alcătuit din 99 părți apă distilată care nu conține mai mult de 0,02 % impurități și o parte de alchilarilsulfonat.

La sfârșitul încercării, eșantioanele sunt uscate la 50 ± 5 °C. Suprafața eșantioanelor este curățată cu ajutorul unei cârpe umede.

2.3.2.   Rezistența la hidrocarburi

Suprafața exterioară a celor trei eșantioane se șterge ușor timp de un minut cu o cârpă de bumbac îmbibată într-un amestec compus din 70 % n-heptan și 30 % toluen (procente volumice) și se usucă apoi în aer liber.

2.3.3.   Rezultate

După realizarea succesivă a celor două încercări, valoarea medie a variației de transmisie Formula, măsurată pe cele trei eșantioane în conformitate cu procedura descrisă în apendicele 2 la prezenta anexă, trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,010 (Δtm < 0,010).

2.4.   Rezistența la deteriorarea mecanică

2.4.1.   Metoda de deteriorare mecanică

Suprafața exterioară a celor trei eșantioane (dispersoare) noi este supusă încercării de deteriorare mecanică uniformă prin metoda descrisă în apendicele 3 la prezenta anexă.

2.4.2.   Rezultate

După această încercare, variațiile:

transmisiei

:

Formula

și difuziei

:

Formula

sunt măsurate conform procedurii descrise în apendicele 2, în zona definită la punctul 2.2.4 de mai sus. Valoarea lor medie pe cele trei eșantioane trebuie să fie astfel încât:

 

Δtm ≤ 0,100;

 

Δdm ≤ 0,050.

2.5.   Încercarea de adeziune a eventualelor acoperiri

2.5.1.   Pregătirea eșantionului

O suprafață de 20 mm × 20 mm din zona acoperirii unui dispersor se taie cu o lamă sau cu un ac, astfel încât să se obțină un caroiaj format din pătrate de aproximativ 2 mm × 2 mm. Presiunea lamei sau a acului trebuie să fie suficientă pentru a tăia cel puțin acoperirea.

2.5.2.   Descrierea încercării

Se utilizează o bandă adezivă cu o forță de adeziune de 2 N/(cm de lățime) ± 20 % măsurată corespunzător condițiilor standard specificate în apendicele 4 din prezenta anexă. Această bandă adezivă, cu o lățime de minimum 25 mm, este presată pe suprafața pregătită în conformitate cu cerințele de la punctul 2.5.1 timp de cel puțin 5 minute.

Apoi, capătul benzii adezive este supus unei sarcini, până la echilibrarea forței de adeziune pe suprafața în cauză de o forță perpendiculară pe această suprafață. În acest moment, banda este smulsă cu o viteză constantă de 1,5 m/s ± 0,2 m/s.

2.5.3.   Rezultate

Nu trebuie să se constate alterări vizibile ale suprafeței caroiate. Sunt admise alterări la intersecțiile caroiajului sau pe marginea inciziilor, cu condiția ca suprafața alterată să nu depășească 15 % din suprafața caroiată.

2.6.   Încercări ale farului complet care are încorporat un dispersor din material plastic

2.6.1.   Rezistența la deteriorarea mecanică a suprafeței dispersorului

2.6.1.1.   Teste

Dispersorul eșantionului de far nr. 1 este supus încercării descrise la punctul 2.4.1 de mai sus.

2.6.1.2.   Rezultate

După încercare, rezultatele măsurătorilor fotometrice efectuate pe far în conformitate cu prezentul regulament nu trebuie să depășească:

(a)

cu mai mult de 30 % valorile maxime prescrise la punctele B50L și HV și cu mai mult de 10 % valorile minime prescrise la punctul 75 R (în cazul farurilor destinate circulației pe stânga, punctele luate în considerare sunt B50R, HV și 75 L);

sau

(b)

cu mai mult de 10 % valorile minime prescrise pentru HV, în cazul unui far care produce exclusiv un fascicul de drum.

2.6.2.   Încercarea de aderență a eventualelor acoperiri

Dispersorul eșantionului de far nr. 2 este supus încercării descrise la punctul 2.5 de mai sus.

Apendicele 1

ORDINEA CRONOLOGICA A ÎNCERCARILOR DE OMOLOGARE

A.   Încercări pe materiale plastice (dispersoare sau eșantioane de materiale furnizate în temeiul punctului 2.2.4 din prezentul regulament)

Eșantioane

Încercări

Dispersoare sau eșantioane de materiale

Dispersoare

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

1.1.

Măsurări fotometrice limitate

(punctul 2.1.2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

1.1.1.

Schimbare de temperatură

(punctul 2.1.1)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

1.2.

Măsurări fotometrice limitate

(punctul 2.1.2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

1.2.1.

Măsurarea coeficientului de transmisie

x

x

x

x

x

x

x

x

x

 

 

 

 

 

1.2.2.

Măsurarea difuziei

x

x

x

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

1.3.

Agenți atmosferici

(punctul 2.2.1)

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.3.1.

Măsurarea coeficientului de transmisie

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.4.

Agenți chimici

(punctul 2.2.2)

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.4.1.

Măsurarea difuziei

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.5.

Detergenți

(punctul 2.3.1)

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

1.6.

Hidrocarburi

(punctul 2.3.2)

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

1.6.1.

Măsurarea coeficientului de transmisie

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

 

 

 

1.7.

Deteriorare

(punctul 2.4.1)

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

1.7.1.

Măsurarea coeficientului de transmisie

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

1.7.2.

Măsurarea difuziei

 

 

 

 

 

 

x

x

x

 

 

 

 

 

1.8.

Aderență

(punctul 2.5)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

1.9.

Rezistență la radiațiile sursei luminoase

(punctul 2.2.4)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

x

 

 

 

 


B.   Încercări pe faruri complete (furnizate în conformitate cu punctul 2.2.3 din prezentul regulament)

Încercări

Far complet

Eșantion nr.

1

2

2.1.

Deteriorare

(punctul 2.6.1.1.1)

x

 

2.2.

Fotometrie

(punctul 2.6.1.2)

x

 

2.3.

Aderență

(punctul 2.6.2)

 

x

Apendicele 2

Metodă de măsurare a difuziei și transmisiei luminii

1.   ECHIPAMENT (A SE VEDEA FIGURA)

Fasciculul unui colimator K cu o semidivergență β/2 = 17,4 × 10–4 rd este limitat de o diafragmă DT, cu o deschidere de 6 mm, în fața căreia este așezat porteșantionul.

O lentilă convergentă acromatică L2, corectată de aberații sferice, leagă diafragma DT și receptorul R; diametrul lentilei L2 trebuie să fie astfel încât să nu diafragmeze lumina difuzată de eșantion într-un con cu semiunghiul la vârf de β/2 = 14°.

O diafragmă circulară DD cu unghiurile α/2 = 1° și αmax/2 = 12° se plasează într-un plan focal imagine al lentilei L2.

Partea centrală netransparentă a diafragmei este necesară pentru a elimina lumina care vine direct de la sursa luminoasă. Trebuie să fie posibilă înlăturarea părții centrale a diafragmei fasciculului luminos, astfel încât aceasta să revină exact la poziția sa inițială.

Distanța L2 DT și lungimea focală F2  (1) a lentilei L2 trebuie să fie alese astfel încât imaginea lui DT să acopere în întregime receptorul R.

Pentru un flux incident inițial de 1 000 unități, precizia absolută a fiecărei citiri trebuie să fie mai bună decât unitatea.

2.   MĂSURĂTORI

Trebuie efectuate următoarele citiri:

Citire

Cu eșantion

Cu partea centrală a DD

Mărimea reprezentată

T1

nu

nu

Fluxul incident la citirea inițială

T2

da

(înainte de încercare)

nu

Fluxul transmis de materialul nou într-un câmp de 24°

T3

da

(după încercare)

nu

Fluxul transmis de materialul încercat într-un câmp de 24°

T4

da

(înainte de încercare)

da

Fluxul difuzat de materialul nou

T5

da

(după încercare)

da

Fluxul difuzat de materialul supus încercării

Figura 1

Dispozitiv optic pentru măsurarea variațiilor difuziei și transmisiei

Image


(1)  Pentru L2, se recomandă utilizarea unei distanțe focale de aproximativ 80 mm.

Apendicele 3

METODĂ DE ÎNCERCARE PRIN PULVERIZARE

1.   ECHIPAMENTE DE ÎNCERCARE

1.1.   Pistol pentru pulverizat

Se utilizează un pistol pentru pulverizare, prevăzut cu o duză cu un diametru de 1,3 mm și care permite un debit de lichid de 0,24 ± 0,02 l/min, la o presiune de 6,0 bar – 0, + 0,5 bar.

În aceste condiții de utilizare, trebuie să se obțină un jet cu diametrul de 170 mm ± 50 mm pe suprafața expusă degradării situată la o distanță de 380 mm ± 10 mm de duză.

1.2.   Amestecul pentru încercare

Amestecul pentru încercare este compus din:

(a)

nisip de siliciu cu duritatea 7 pe scara Mohr și cu granulația cuprinsă între 0 și 0,2 mm, cu o distribuție practic normală, având un factor unghiular de 1,8-2;

(b)

apă, a cărei duritate nu depășește 205 g/m3, în proporție de 25 g nisip pentru 1 litru de apă.

2.   ÎNCERCARE

Suprafața exterioară a dispersoarelor farurilor este supusă o dată sau de mai multe ori acțiunii jetului de nisip, produs cu mijloacele și în condițiile descrise mai sus, acest jet fiind trimis aproape perpendicular pe suprafața care urmează să fie deteriorată.

Deteriorarea este controlată cu ajutorul unuia sau mai multor eșantioane de sticlă plasate ca referință în apropierea dispersoarelor de încercat. Amestecul este pulverizat până când variația difuziei luminii pe eșantion (eșantioane) măsurată în conformitate cu metoda descrisă în apendicele 2, este astfel încât:

Formula

Se pot utiliza mai multe eșantioane de referință pentru a se verifica omogenitatea degradării pe întreaga suprafață care urmează să fie încercată.

Apendicele 4

ÎNCERCAREA DE ADERENȚĂ A BENZII ADEZIVE

1.   SCOP

Prezenta metodă are ca scop determinarea, în condiții standard, a forței liniare de adeziune a unei benzi adezive pe o placă de sticlă.

2.   PRINCIPIU

Se măsoară forța necesară pentru a dezlipi o bandă adezivă de pe o placă de sticlă la un unghi de 90°.

3.   CONDIȚII AMBIANTE SPECIFICE

Atmosfera ambiantă trebuie să fie la 23 ± 5 °C și 65 ± 15 % umiditate relativă (RH).

4.   EPRUVETE

Înainte de încercare, rola-eșantion a benzii adezive se condiționează timp de 24 de ore în atmosfera specificată (a se vedea punctul 3 de mai sus).

Din fiecare rulou se încearcă 5 epruvete de 400 mm lungime fiecare. Epruvetele sunt prelevate din rulou după ce primele 3 înfășurări au fost îndepărtate.

5.   PROCEDURĂ

Încercarea se efectuează în condițiile atmosferice specificate la punctul 3.

Se prelevează cele 5 epruvete derulând radial banda cu o viteză de aproximativ 300 mm/s, apoi acestea sunt aplicate în următoarele 15 secunde după cum urmează:

 

Se aplică progresiv banda pe o placă de sticlă prin frecare longitudinală ușoară cu degetul, astfel încât să nu existe nici o bulă de aer între bandă și placa de sticlă, dar fără a exercita o presiune semnificativă.

 

Se lasă ansamblul să stea timp de 10 minute în condițiile atmosferice specificate.

 

Se dezlipește epruveta de pe placa de sticlă pe o lungime de aproximativ 25 mm, într-un plan perpendicular pe axa epruvetei.

 

Se fixează placa și se rabatează la 90° extremitatea liberă al benzii. Forța se aplică astfel încât linia de separație dintre placă și bandă să fie perpendiculară pe această forță și perpendiculară pe placă.

 

Se trage pentru a dezlipi cu viteza de 300 mm/s ± 30 mm/s și se notează forța necesară.

6.   REZULTATE

Cele cinci valori obținute se aranjează în ordine și se reține valoarea medie ca rezultat al măsurătorii. Această valoare trebuie să fie exprimată în newtoni pe centimetru de lățime a benzii.


ANEXA 6

CENTRU DE REFERINȚĂ

Image

Acest marcaj opțional al centrului de referință este poziționat pe dispersor la intersecția sa cu axa de referință a fasciculului cu lumină de întâlnire și, de asemenea, pe dispersoarele fasciculelor cu lumină de drum, atunci când acestea nu sunt grupate, combinate sau reciproc încorporate cu fasciculul de întâlnire.

Desenul de mai sus reprezintă marcajul centrului de referință proiectat pe un plan practic tangent la dispersor, aproape de centrul cercului. Liniile care constituie acest marcaj pot fi continue sau punctate.


ANEXA 7

MARCAREA TENSIUNII

Image

Acest marcaj trebuie aplicat pe corpul principal al fiecărui far care conține doar surse luminoase cu descărcare în gaz și balast și pe fiecare parte exterioară a balastului.

 

Acest marcaj trebuie aplicat pe corpul principal al fiecărui far care conține cel puțin o sursă luminoasă cu descărcare în gaz și balast.

Balastul (balasturile) este (sunt) conceput(e) pentru alimentarea cu ** volți.

 

Balastul (balasturile) este (sunt) conceput(e) pentru alimentarea cu ** volți.

 

 

Niciuna dintre lămpile cu filament și/sau niciunul dintre modulele LED conținute de far nu sunt concepute pentru alimentarea cu 24 V.


ANEXA 8

CERINȚE MINIME PENTRU PROCEDURILE DE CONTROL AL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

1.   GENERALITĂȚI

1.1.

Cerințele de conformitate sunt considerate satisfăcute din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, dacă diferențele nu depășesc abaterile inevitabile de fabricație.

1.2.

În ceea ce privește caracteristicile fotometrice, conformitatea farurilor de serie nu este contestată dacă, atunci când se încearcă performanța fotometrică a unui far ales la întâmplare și măsurat la 13,2 V ± 0,1 V sau la tensiunea specificată și:

 

fie

echipat cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz amovibilă conform punctului 6.1.3. Fluxul luminos al acestei surse luminoase cu descărcare poate diferi de valoarea fluxului luminos nominal specificat în Regulamentul nr. 99. În acest caz, iluminările vor fi corectate corespunzător;

 

fie

echipat, dacă este cazul, cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz de serie și cu balast de serie. Fluxul luminos al acestei surse luminoase poate să se abată de la fluxul luminos nominal în funcție de toleranțele referitoare la sursa luminoasă și la balast, astfel cum se specifică în Regulamentul nr. 99; în consecință, iluminările măsurate pot fi corectate cu 20 % în sens favorabil.

1.2.1.

Nicio valoare a iluminării, dacă este măsurată și corectată conform punctului 1.2 de mai sus, nu se îndepărtează, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % față de valorile prescrise în prezentul regulament. Pentru valorile B 50 L (sau R) și zona A, abaterea maximă defavorabilă poate fi:

B 50 L (sau R) (1):

170 cd echivalent 20 %

255 cd echivalent 30 %

Zona A

255 cd echivalent 20 %

380 cd echivalent 30 %.

1.2.2.

Sau dacă:

1.2.2.1.

pentru un fascicul cu lumină de întâlnire, valorile prescrise în prezentul regulament sunt atinse pe HV (cu o toleranță de + 170 cd) și, în raport cu această dreaptă, într-un punct dintr-un cerc de 0,35 de grade în jurul punctelor B 50 L (sau R) (1) (cu o toleranță de 85 cd), 75 R (sau L), 50 V, 25 R1, 25 L2 și pe segmentul I;

1.2.2.2.

și dacă, pentru un fascicul cu lumină de drum, HV fiind situat în interiorul liniei de izolux 0,75 Imax, se respectă o toleranță de + 20 % pentru valorile maxime și de – 20 % pentru valorile minime pentru valorile fotometrice în orice punct de măsurare definit la punctul 6.3 al prezentului regulament.

1.2.3.

Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, se poate modifica așezarea farului, cu condiția ca axa fasciculului să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 0,5° la dreapta sau la stânga și cu mai mult de 0,2° în sus sau în jos.

1.2.4.

Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, farul este supus din nou încercărilor, cu o altă sursă luminoasă de serie cu descărcare în gaz sau cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz și cu un balast, după caz, conform punctului 1.2 de mai sus.

1.3.

Pentru a verifica cum se modifică poziția verticală a liniei de separare sub efectul căldurii, se aplică metoda de mai jos:

 

Unul dintre farurile eșantionului este supus încercărilor în conformitate cu metoda prevăzută la punctul 2.1 din anexa 4, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 4.

 

Farul este considerat acceptabil dacă valoarea Δr (descrisă la punctele 2.1 și 2.2 din anexa 4 la prezentul regulament) nu depășește 1,5 mrad.

 

Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, dar fără a depăși 2 mrad, un al doilea far este supus încercării, după care media valorilor absolute înregistrate pentru cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

1.4.

Coordonatele cromatice trebuie să fie satisfăcute.

1.5.

În cazul în care nu se poate repeta reglarea verticală pentru a se atinge poziția necesară cu respectarea toleranțelor definite la punctul 6.2.2.3 din prezentul regulament, se testează un eșantion conform procedurii descrise la punctele 2 și 3 din anexa 10.

2.   CERINȚE MINIME PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII DE CĂTRE PRODUCĂTOR

Pentru fiecare tip de far, deținătorul mărcii de omologare trebuie să efectueze cel puțin încercările următoare, la intervale adecvate. Încercările se efectuează în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

Orice prelevare de eșantioane care pune în evidență neconformitatea pentru tipul de încercare considerat necesită o nouă prelevare și o nouă încercare. Producătorul ia toate măsurile necesare pentru a asigura conformitatea producției respective.

2.1.   Natura încercărilor

Încercările de conformitate din prezentul regulament se referă la caracteristicile fotometrice și la verificarea schimbării poziției verticale a liniei de separare sub efectul căldurii.

2.2.   Metode utilizate în cadrul încercărilor

2.2.1.

Încercările se efectuează, în general, în conformitate cu metodele definite în prezentul regulament.

2.2.2.

Pentru orice încercare de conformitate efectuată de către producător, se pot utiliza metode echivalente cu acordul autorității competente responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare. Producătorul trebuie să demonstreze că metodele de încercare utilizate sunt echivalente cu cele indicate în prezentul regulament.

2.2.3.

Aplicarea punctelor 2.2.1 și 2.2.2 necesită calibrări constante ale echipamentului de încercare și corelarea cu măsurătorile efectuate de o autoritate competentă.

2.2.4.

În toate cazurile, metodele de referință sunt cele din prezentul regulament, în special pentru controalele și prelevările de eșantioane efectuate de autorități.

2.3.   Natura prelevării

Eșantioanele farurilor trebuie să fie prelevate aleatoriu, dintr-un lot de producție omogen. Prin lot omogen, se înțelege un ansamblu de faruri de același tip, definit în conformitate cu metodele de fabricație ale producătorului.

Evaluarea se referă în general la producția de serie din fabricile individuale. Cu toate acestea, un producător poate grupa cifrele de producție privind același tip de la mai multe fabrici, cu condiția ca acestea să aplice același sistem de calitate și același management al calității.

2.4.   Caracteristicile fotometrice măsurate și înregistrate

Farurile prelevate trebuie supuse măsurătorilor fotometrice în punctele prevăzute de regulament, limitând citirea la punctele Imax, HV (2), HL, HR (3), în cazul fasciculului cu lumină de drum, și la punctele B 50 L (sau R) (1), HV, 50 V, 75 R (sau L) și 25 L2 (sau R2) în cazul fasciculului cu lumină de întâlnire (a se vedea figura din anexa 3).

2.5.   Criterii de acceptabilitate

Producătorul trebuie să efectueze analiza statistică a rezultatelor încercărilor și să definească, în acord cu autoritatea competentă, criteriile de acceptabilitate pentru producția sa, pentru a îndeplini specificațiile definite pentru controlul conformității producției de la punctul 9.1 din prezentul regulament.

Criteriile de acceptabilitate trebuie să fie stabilite astfel încât, cu un nivel de încredere de 95 %, probabilitatea minimă de a trece cu succes verificările prin sondaj descrise în anexa 9 (prima prelevare) să fie de 0,95.


(1)  Literele dintre paranteze se referă la farurile destinate circulației pe stânga.

(2)  Atunci când fasciculul cu lumină de drum este reciproc încorporat în fasciculul cu lumină de întâlnire, HV va fi în cazul fasciculului cu lumină de drum, același punct de măsurare ca și în cazul fasciculului cu lumină de întâlnire.

(3)  HL și HR: puncte pe linia „hh”, situate la 2,5 grade la stânga și, respectiv, la dreapta față de punctul HV.


ANEXA 9

CERINȚE MINIME PRIVIND SELECTAREA EȘANTIOANELOR DE CĂTRE UN INSPECTOR

1.   GENERALITĂȚI

1.1.

Cerințele de conformitate sunt considerate a fi îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, după caz, dacă diferențele nu depășesc abaterile de fabricație inevitabile.

1.2.

În ceea ce privește caracteristicile fotometrice, conformitatea farurilor de serie nu este contestată dacă, atunci când se încearcă performanța fotometrică a unui far ales la întâmplare și măsurat la 13,2 V ± 0,1 V sau la tensiunea specificată și:

 

fie

echipat cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz amovibilă conform punctului 6.1.3. Fluxul luminos al acestei surse luminoase cu descărcare poate diferi de fluxul luminos de referință specificat în Regulamentul nr. 99. În acest caz, iluminările vor fi corectate corespunzător;

 

fie

echipat cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz de serie și cu balast de serie. Fluxul luminos al acestei surse luminoase poate să se abată de la fluxul luminos nominal în funcție de toleranțele referitoare la sursa luminoasă și la balast, astfel cum se specifică în Regulamentul nr. 99; în consecință, iluminările măsurate pot fi corectate cu 20 % în sens favorabil.

1.2.1.

Nicio valoare măsurată nu se abate, în sens nefavorabil, cu mai mult de 20 % față de valorile prescrise în prezentul regulament.

În zona de reflecție, abaterea maximă admisibilă este următoarea:

B 50 L (sau R) (1):

170 cd echivalent 20 %

255 cd echivalent 30 %

Zona A

255 cd echivalent 20 %

380 cd echivalent 30 %.

1.2.2.

Sau dacă:

1.2.2.1.

pentru un fascicul cu lumină de întâlnire, valorile prescrise în prezentul regulament sunt atinse pe HV (cu o toleranță de + 170 cd) și, în raport cu această dreaptă, într-un punct dintr-un cerc de 0,35 de grade în jurul punctelor B 50 L (sau R) (1) (cu o toleranță de 85 cd), 75 R (sau L), 50 V, 25 R1, 25 L2 și pe segmentul I;

1.2.2.2.

și dacă, pentru un fascicul cu lumină de drum, HV fiind situat în interiorul liniei de izolux 0,75 Imax, se respectă o toleranță de + 20 % pentru valorile maxime și de – 20 % pentru valorile minime pentru valorile fotometrice în orice punct de măsurare definit la punctul 6.3 al prezentului regulament. Nu se ține seama de marcajul de referință.

1.2.3.

Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, se poate modifica așezarea farului, cu condiția ca axa fasciculului să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 0,5° la dreapta sau la stânga și cu mai mult de 0,2° în sus sau în jos.

1.2.4.

Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, farul este supus din nou încercărilor, cu o altă sursă luminoasă de serie cu descărcare în gaz sau cu o sursă luminoasă cu descărcare în gaz și cu un balast, după caz, conform punctului 1.2 de mai sus.

1.3.

Pentru a verifica cum se modifică poziția verticală a liniei de separare sub efectul căldurii, se aplică metoda de mai jos:

 

Unul dintre farurile eșantionului este supus încercărilor în conformitate cu metoda prevăzută la punctul 2.1 din anexa 4, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 4.

 

Farul este considerat acceptabil dacă valoarea Δr (descrisă la punctele 2.1 și 2.2 din anexa 4 la prezentul regulament) nu depășește 1,5 mrad.

 

Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, dar fără a depăși 2 mrad, un al doilea far este supus încercării, după care media valorilor absolute înregistrate pentru cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

1.4.

Coordonatele cromatice trebuie să fie satisfăcute.

1.5.

În cazul în care nu se poate repeta reglarea verticală pentru a se atinge poziția necesară cu respectarea toleranțelor definite la punctul 6.2.2.3 din prezentul regulament, se încearcă un eșantion conform procedurii descrise la punctele 2 și 3 din anexa 10.

2.   PRIMA PRELEVARE

La prima prelevare, se aleg la întâmplare patru faruri. Primul eșantion de două faruri este marcat cu litera A, iar al doilea eșantion de două faruri cu litera B.

2.1.   Conformitatea nu este contestată

2.1.1.

Ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea farurilor de serie nu este contestată dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri, în sens defavorabil, sunt următoarele:

2.1.1.1.

Eșantionul A

A1:

pentru un far

0 %

pentru celălalt far, nu mai mult de

20 %

A2:

pentru ambele faruri, mai mult de

0 %

dar nu mai mult de

20 %

se trece la eșantionul B

 

2.1.1.2.

Eșantionul B

B1:

pentru ambele faruri

0 %

2.1.2.

sau dacă sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.2.   Conformitatea este contestată

2.2.1.

Ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie este contestată și i se cere producătorului să ia măsuri pentru ca producția să fie conformă cu cerințele (aliniere) dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

2.2.1.1.

Eșantionul A

A3:

pentru un far, nu mai mult de

20 %

pentru un far, mai mult de

20 %

dar nu mai mult de

30 %

2.2.1.2.

Eșantionul B

B2:

în cazul A2

 

pentru un far, mai mult de

0 %

dar nu mai mult de

20 %

pentru un far, nu mai mult de

20 %

B3:

în cazul A2

 

pentru un far

0 %

pentru un far, mai mult de

20 %

dar nu mai mult de

30 %

2.2.2.

sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul A.

2.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 10 în cazul în care, ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

2.3.1.

Eșantionul A

A4:

pentru un far, nu mai mult de

20 %

pentru un far, mai mult de

30 %

A5:

pentru ambele faruri, mai mult de

20 %

2.3.2.

Eșantionul B

B4:

în cazul A2

 

pentru un far, mai mult de

0 %

dar nu mai mult de

20 %

pentru un far, mai mult de

20 %

B5:

în cazul A2

 

pentru ambele faruri, mai mult de

20 %

B6:

în cazul A2

 

pentru un far

0 %

pentru un far, mai mult de

30 %

2.3.3.

sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile de la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele A și B.

3.   A DOUA PRELEVARE

În cazul eșantioanelor A3, B2 și B3, este necesar să se efectueze o nouă prelevare, alegând un al treilea eșantion C compus din două faruri și un al patrulea eșantion D compus din două faruri, alese din stocul produs după punerea în conformitate, în termen de două luni de la notificare.

3.1.   Conformitatea nu este contestată

3.1.1.

Ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea farurilor de serie nu este contestată dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.1.1.1.

Proba C

C1:

pentru un far

0 %

pentru un far, nu mai mult de

20 %

C2:

pentru ambele faruri, mai mult de

0 %

dar nu mai mult de

20 %

se trece la eșantionul D

 

3.1.1.2.

Eșantionul D

D1:

în cazul C2

 

pentru ambele faruri

0 %

3.1.2.

sau dacă sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C.

3.2.   Conformitatea este contestată

3.2.1.

Ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie este contestată și i se cere producătorului să ia măsuri pentru ca producția să fie conformă cu cerințele (aliniere) dacă abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.2.1.1.

Eșantionul D

D2:

în cazul C2

 

pentru un far, mai mult de

0 %

dar nu mai mult de

20 %

pentru un far, nu mai mult de

20 %

3.2.1.2.

sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C.

3.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 11 în cazul în care, ca urmare a procedurii de prelevare indicate în figura 1 a prezentei anexe, abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.3.1.

Proba C

C3:

pentru un far, nu mai mult de

20 %

pentru un far, mai mult de

20 %

C4:

pentru ambele faruri, mai mult de

20 %

3.3.2.

Eșantionul D

D3:

în cazul C2

 

pentru un far, 0 sau mai mult de

0 %

pentru un far, mai mult de

20 %

3.3.3.

sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile de la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele C și D.

4.   MODIFICAREA POZIȚIEI VERTICALE A LINIEI DE SEPARARE

Pentru a verifica cum se modifică pozițiile verticale ale liniei de separare sub efectul căldurii, se aplică metoda de mai jos:

 

După prelevarea eșantioanelor în conformitate cu figura 1 din prezenta anexă, un far din eșantionul A este supus încercărilor în conformitate cu procedura prevăzută la punctul 2.1 din anexa 4, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 4.

 

Farul este considerat acceptabil dacă Δr nu depășește 1,5 mrad.

 

Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, dar fără a depăși 2,0 mrad, al doilea far din eșantionul A este supus încercării, după care, media valorilor absolute înregistrate pentru ambele eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

 

Cu toate acestea, dacă valoarea de 1,5 mrad nu este respectată pentru eșantionul A, cele două faruri din eșantionul B fac obiectul aceleiași proceduri, iar valoarea Δr pentru fiecare dintre ele nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

Figura 1

Image

(1)  Literele dintre paranteze se referă la farurile destinate circulației pe stânga.


ANEXA 10

VERIFICAREA INSTRUMENTALĂ A LINIEI DE SEPARARE PENTRU FARURILE CU FASCICUL DE ÎNTÂLNIRE

1.   GENERALITĂȚI

În cazul în care se aplică punctul 6.2.2.4 din prezentul regulament, calitatea liniei de separare se testează în conformitate cu cerințele enunțate la punctul 2 de mai jos, iar reglarea instrumentală verticală și orizontală a fasciculului se efectuează în conformitate cu cerințele enunțate la punctul 3 de mai jos.

Înainte de a efectua măsurarea calității liniei de separare și procedura instrumentală de reglare, este necesară o reglare vizuală prealabilă în conformitate cu punctele 6.2.2.1 și 6.2.2.2 din prezentul regulament.

2.   MĂSURAREA CALITĂȚII LINIEI DE SEPARARE

Pentru a determina claritatea minimă, măsurătorile trebuie efectuate prin scanarea verticală a părții orizontale a liniei de separare, în trepte unghiulare de 0,05° la o distanță de măsurare de:

(a)

10 m cu un detector cu un diametru de aproximativ 10 mm; sau

(b)

25 m cu un detector cu un diametru de aproximativ 30 mm.

Distanța de măsurare la care s-a efectuat încercarea se înregistrează la punctul 9 al fișei de comunicare (a se vedea anexa 1 la prezentul regulament).

Pentru a determina claritatea maximă, măsurătorile trebuie efectuate prin scanarea verticală a părții orizontale a liniei de separare, în trepte unghiulare de 0,05° exclusiv la o distanță de măsurare de 25 m și cu un detector cu un diametru de aproximativ 30 mm.

Calitatea liniei de separare este considerată acceptabilă dacă cerințele enunțate la punctele 2.1-2.3 de mai jos sunt în conformitate cu cel puțin un set de măsurători.

2.1.   Numărul maxim de linii de separare vizibile este 1 (1).

2.2.   Claritatea liniei de separare

Factorul de claritate G se determină prin scanarea verticală a părții orizontale a liniei de separare la 2,5° față de V-V, unde:

Formula unde β = poziția verticală exprimată în grade.

Valoarea factorului G nu trebuie să fie mai mică decât 0,13 (claritate minimă) și nici mai mare decât 0,40 (claritate maximă).

2.3.   Liniaritate

Partea liniei de separare orizontale luată în considerare la reglarea verticală trebuie să fie orizontală și poziționată între 1,5° și 3,5° față de linia V-V (a se vedea figura 1 de mai jos).

(a)

Punctele de inflexiune ale unghiului de înclinare al liniei de separare de pe liniile verticale de 1,5°, 2,5° și 3,5° sunt determinate prin ecuația:

Formula.

(b)

Distanța verticală maximă dintre punctele de inflexiune determinate nu trebuie să depășească 0,2 °.

3.   REGLARE VERTICALĂ ȘI ORIZONTALĂ

Dacă linia de separare îndeplinește cerințele de calitate de la punctul 2 din prezenta anexă, reglarea luminii poate fi efectuată instrumental.

Figura 1

Măsurarea calității liniei de separare

Image

Notă:

Liniile verticale și orizontale sunt reprezentate la scări diferite.

3.1.   Reglare verticală

Printr-o deplasare ascendentă a planului de sub linia B (a se vedea figura 2 de mai jos), se efectuează scanarea verticală a părții orizontale a liniei de separare la 2,5° față de linia V-V. Punctul de inflexiune [unde d2 (log E)/dv2 = 0] este determinat și poziționat pe linia B aflată la 1 % sub linia H-H.

3.2.   Reglare orizontală

Solicitantul trebuie să specifice unul dintre următoarele mecanisme de reglare orizontală:

(a)

Metoda „liniei 0,2 D” (a se vedea figura 2 de mai jos)

După reglarea verticală a farului, se scanează o singură linie orizontală la 0,2° D de la 5° stânga la 5° dreapta. Unghiul maxim de înclinare „G” determinat prin formula Formula, unde β este poziția orizontală exprimată în grade, trebuie să fie mai mare decât sau egal cu 0,08.

Punctul de inflexiune determinat pe linia 0,2 D trebuie poziționat pe linia A.

Figura 2

Reglare instrumentală verticală și orizontală – metoda scanării liniei orizontale

Image

Notă:

Liniile verticale și orizontale sunt reprezentate la scări diferite.

(b)

Metoda „celor 3 linii” (a se vedea figura 3 de mai jos)

După reglarea verticală a farului, se scanează trei linii verticale de la 2° D la 2° U la 1°R, 2°R, și 3°R. Unghiurile de înclinare maxime „G” respective determinate prin formula:

Formula

unde β este poziția verticală exprimată în grade, trebuie să fie mai mari sau egale cu 0,08. Punctele de inflexiune determinate pe cele trei linii sunt utilizate pentru a obține o linie dreaptă. Punctul de intersecție dintre această linie și linia B determinată la reglarea verticală trebuie să se afle pe linia V.

Figura 3

Reglare instrumentală verticală și orizontală – metoda scanării în trei linii

Image

Notă:

Liniile verticale și orizontale sunt reprezentate la scări diferite.


(1)  Acest punct ar trebui modificat în momentul în care devine disponibilă o metodă obiectivă de încercare.


ANEXA 11

CERINȚE PENTRU MODULELE LED ȘI FARURILE ECHIPATE CU MODULE LED

1.   SPECIFICAȚII GENERALE

1.1.

Fiecare eșantion de modul LED prezentat trebuie să îndeplinească specificațiile relevante din prezentul regulament la testarea cu dispozitivul (dispozitivele) de reglare electronică a sursei luminoase, după caz.

1.2.

Modulul (modulele) LED trebuie conceput(e) astfel încât să fie și să rămână în stare bună de funcționare în condiții de utilizare normale. În plus, acestea nu trebuie să prezinte niciun defect de concepție sau fabricație.

1.3.

Modulul (modulele) LED trebuie să fie imposibil de falsificat.

1.4.

Construcția modulului (modulelor) LED înlocuibil(e) trebuie să fie astfel încât:

1.4.1.

la îndepărtarea și înlocuirea modulului LED cu un alt modul furnizat de solicitant care poartă același cod de identificare a modulului de sursă luminoasă, specificațiile fotometrice ale farului să fie îndeplinite;

1.4.2.

modulele LED cu coduri diferite de identificare a modulului cu sursă luminoasă din aceeași carcasă a lămpii să nu fie interschimbabile.

1.5.

Dispozitivul (dispozitivele) de reglare electronică a sursei luminoase poate (pot) face parte din modulul (modulele) LED.

2.   FABRICAȚIA

2.1.

LED-ul (LED-urile) de pe modulul LED trebuie să fie echipat(e) cu elemente de fixare adecvate.

2.2.

Elementele de fixare trebuie să fie robuste și bine fixate pe LED(-uri) și pe modulul LED.

3.   CONDIȚIILE DE ÎNCERCARE

3.1.   Aplicarea

3.1.1.

Toate eșantioanele sunt supuse încercărilor conform specificațiilor de la punctul 4 de mai jos.

3.1.2.

Sursele luminoase de pe un MODUL LED trebuie să fie diode luminiscente (LED-uri) conform definiției de la punctul 2.7.1 din Regulamentul nr. 48, în special în ceea ce privește elementul pentru radiația vizibilă. Nu se admit alte tipuri de surse luminoase.

3.2.   Condiții de funcționare

3.2.1.   Condiții de funcționare ale modulului LED

Toate eșantioanele trebuie supuse încercărilor în condițiile prevăzute la punctul 6.2.4.4 din prezentul regulament. Dacă nu se specifică altfel în prezenta anexă, modulele LED trebuie supuse încercărilor în interiorul farului, astfel cum a fost prezentat de către producător.

3.2.2.   Temperatura ambiantă

La măsurarea caracteristicilor electrice și fotometrice, farul trebuie aprins într-o atmosferă uscată și calmă la o temperatură a mediului ambiant de 23 °C ± 5 °C.

3.3.   Îmbătrânire

La cererea solicitantului, modulul LED trebuie aprins timp de 15 ore și răcit la temperatura ambiantă înainte de începerea încercărilor, conform specificațiilor prezentului regulament.

4.   CERINȚE ȘI ÎNCERCĂRI SPECIFICE

4.1.   Radiația ultravioletă

Radiația ultravioletă a unui modul LED cu radiație ultravioletă redusă trebuie să fie astfel încât:

Formula

unde:

 

S(λ)(unitate: 1) este funcția de ponderare spectrală;

 

km = 683 lm/W reprezintă valoarea maximă a eficienței luminoase a radiației.

(Pentru definițiile celorlalte simboluri, a se vedea punctul 4.1.1 din anexa 9 la Regulamentul nr. 112.)

Această valoare se calculează la intervale de un nanometru. Radiația ultravioletă este ponderată conform valorilor indicate în tabelul UV de mai jos:

Tabel UV

Valori în conformitate cu „Orientările IRPA/INIRC privind limitele de expunere la radiațiile ultraviolete”. Lungimile de undă (în nanometri) selectate sunt reprezentative; celelalte valori trebuie interpolate.

λ

S(λ)

250

0,430

255

0,520

260

0,650

265

0,810

270

1,000

275

0,960

280

0,880

285

0,770

290

0,640

295

0,540

300

0,300

305

0,060

310

0,015

315

0,003

320

0,001

325

0,00050

330

0,00041

335

0,00034

340

0,00028

345

0,00024

350

0,00020

 

 

355

0,00016

360

0,00013

365

0,00011

370

0,00009

375

0,000077

380

0,000064

385

0,000053

390

0,000044

395

0,000036

400

0,000030