CONVENȚIA

privind vămuirea centralizată, referitoare la distribuirea costurilor de colectare naționale care sunt reținute atunci când resursele proprii tradiționale sunt puse la dispoziția bugetului UE

2009/C 92/01

PĂRȚILE CONTRACTANTE, state membre ale Uniunii Europene,

AVÂND ÎN VEDERE Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene (denumită în continuare „decizia”),

AVÂND ÎN VEDERE Regulamentul (CE/Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a deciziei referitoare la sistemul de resurse proprii menționată anterior (denumit în continuare „regulamentul”),

AVÂND ÎN VEDERE faptul că vămuirea centralizată și alte simplificări ale formalităților vamale, în sensul Regulamentului (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului vamal comunitar (denumit în continuare „Codul vamal modernizat”), pot contribui la crearea condițiilor favorabile comerțului,

AVÂND ÎN VEDERE faptul că autorizația unică, astfel cum a fost definită la articolul 1 punctul 13 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei, aduce aceleași beneficii pentru perioada la finalul căreia Codul vamal modernizat devine aplicabil,

AVÂND ÎN VEDERE Declarația Consiliului din 25 iunie 2007 privind repartizarea costurilor de colectare a taxelor vamale, privind TVA și privind statisticile în cadrul sistemului de vămuire centralizată și declarația Consiliului și a Comisiei din 25 iunie 2007 privind evaluarea funcționării sistemului de vămuire centralizată,

ȚINÂND SEAMA de articolele 17 și 120 din Codul vamal modernizat care prevăd recunoașterea validității deciziilor luate de autoritățile vamale în întreaga Comunitate, precum și forța probatorie a rezultatelor verificărilor aplicabile pe întreg teritoriul Comunității,

ÎNTRUCÂT:

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

CAPITOLUL I

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

(1)   Prezenta convenție definește procedurile privind reîmpărțirea costurilor de colectare atunci când resursele proprii sunt puse la dispoziția bugetului UE, care trebuie să fie urmate de părțile contractante în cazul vămuirii centralizate, în sensul articolului 106 din Codul vamal modernizat, când mărfurile sunt declarate pentru punere în liberă circulație într-un stat membru, dar prezentate la vamă într-un alt stat membru.

(2)   Procedurile menționate la alineatul (1) se aplică, de asemenea, atunci când conceptul de „vămuire centralizată” se combină cu simplificările stabilite în conformitate cu Codul vamal modernizat.

(3)   Procedurile menționate la alineatul (1) se aplică, de asemenea, în cazul autorizației unice, astfel cum este definită la articolul 1 punctul 13 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei, pentru punerea în liberă circulație.

Articolul 2

În sensul prezentei convenții se aplică următoarele definiții:

CAPITOLUL II

STABILIREA ȘI REÎMPĂRȚIREA COSTURILOR DE COLECTARE

Articolul 3

(1)   Statul membru al autorităților vamale de autorizare comunică statului membru al autorităților vamale de asistență, prin mijloace electronice sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, prin orice mijloace adecvate, cu privire la informațiile relevante referitoare la suma corespunzătoare costurilor de colectare care urmează a fi reîmpărțite.

(2)   Autoritățile vamale de asistență comunică autorităților vamale de autorizare:

(3)   Informațiile relevante menționate la alineatul (1) sunt următoarele:

Articolul 4

Suma corespunzătoare costurilor de colectare care urmează să fie reîmpărțite de statul membru al autorităților vamale de autorizare către statul membru al autorităților vamale de asistență este egală cu cincizeci la sută (50 %) din suma corespunzătoare costurilor de colectare reținute.

Articolul 5

(1)   Plata sumei menționate la articolul 4 este efectuată în luna în cursul căreia suma corespunzătoare resurselor proprii stabilite este creditată în conformitate cu articolele 9 și 10 din regulament.

(2)   Penalitățile de întârziere se percep la valoarea sumei menționate la alineatul (1) pentru perioada cuprinsă între data la care a expirat termenul fixat și data plății.

Rata penalității de întârziere este rata dobânzii aplicată de Banca Centrală Europeană asupra celei mai recente operațiuni majore de refinanțare pe care a efectuat-o anterior primei zile calendaristice a semestrului în cauză („rată de referință”), majorată cu două puncte procentuale.

Pentru un stat membru al autorităților vamale de autorizare care nu participă la a treia fază a uniunii economice și monetare, rata de referință menționată anterior este rata echivalentă fixată de către banca centrală națională a statului respectiv. În acest caz, rata de referință în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului în cauză se aplică pe parcursul următoarelor șase luni.

CAPITOLUL III

SOLUȚIONAREA LITIGIILOR

Articolul 6

Orice litigiu între părțile contractante rezultat din interpretarea sau din aplicarea prezentei convenții se soluționează prin negociere, în măsura în care acest lucru este posibil. În cazul în care nu este găsită nicio soluție într-un termen de trei luni, părțile contractante vizate pot să aleagă, de comun acord, un mediator pentru a soluționa litigiul.

CAPITOLUL IV

PUNERE ÎN APLICARE ȘI DISPOZIȚII FINALE

Articolul 7

(1)   Secretarul General al Consiliului Uniunii Europene este depozitarul prezentei convenții.

(2)   Statele membre ale Uniunii Europene pot deveni părți contractante la prezenta convenție, depunând pe lângă Secretarul General al Consiliului Uniunii Europene un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, după îndeplinirea procedurilor interne necesare pentru adoptarea prezentei convenții.

(3)   Prezenta convenție intră în vigoare la nouăzeci de zile după ce ultimul stat membru semnatar a declarat că a îndeplinit toate procedurile interne necesare pentru adoptarea prezentei convenții. Între timp, orice stat membru care a dus la îndeplinire procedurile respective poate totuși să declare că va aplica convenția în relațiile sale cu statele membre care au făcut aceeași declarație, în ceea ce privește dispozițiile avute în vedere de prezenta convenție.

(4)   Toate aranjamentele administrative dintre statele membre referitoare la reîmpărțirea sumelor corespunzătoare costurilor de colectare în situații care se încadrează în domeniul de aplicare a prezentei convenții se înlocuiesc cu dispozițiile prezentei convenții începând cu data de aplicare a acesteia între statele membre vizate.

Articolul 8

(1)   Orice parte contractantă poate propune modificări ale prezentei convenții, în special atunci când o parte contractantă se confruntă cu pierderi bugetare considerabile din cauza aplicării prezentei convenții. Orice modificare propusă se transmite depozitarului menționat la articolul 7, care o comunică părților contractante.

(2)   Modificările se adoptă de comun acord de către părțile contractante.

(3)   Modificările adoptate în conformitate cu alineatul (2) intră în vigoare în conformitate cu articolul 7.

Articolul 9

Prezenta convenție se reexaminează de către părțile contractante cel târziu la trei ani de la data aplicării Codului vamal modernizat și, dacă este necesar, poate fi modificată pe baza acestei reexaminări, în conformitate cu articolul 8.

Articolul 10

(1)   Orice parte contractantă poate denunța prezenta convenție printr-o notificare adresată Secretarului General al Consiliului Uniunii Europene.

(2)   Denunțarea produce efecte la nouăzeci de zile de la data la care Secretarul General a primit notificarea privind denunțarea.