16.7.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 188/32

Doar textele originale CEE/ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în ultima versiune a documentului de situație CEE/ONU TRANS/WP.29/343, disponibilă pe site-ul internet: http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 21 al Comisiei Economice pentru Europa din cadrul Organizației Națiunilor Unite (CEE/ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea vehiculelor în ceea ce privește echipamentele interioare ale acestora

Cuprinde întregul text valabil, până la:

Supliment 3 la seria 01 de modificări - Data intrării în vigoare: 31 ianuarie 2003

1. DOMENIUL DE APLICARE

Prezentul regulament se aplică echipamentelor interioare ale autoturismelor în ceea ce privește:

1.1	părțile interioare ale habitaclului, altele decât oglinda sau oglinzile retrovizoare:

1.2	dispunerea comenzilor;

1.3	acoperișul sau acoperișul mobil, și

1.4	spătarul și părțile din spate ale scaunelor.

1.5	acționarea electrică a geamurilor, a trapelor de aerisire și a sistemelor de pereți despărțitori.

2. DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament:

2.1.	„Omologarea vehiculului” înseamnă omologarea unui tip de vehicul în ceea ce privește echipamentele interioare ale acestuia;

2.2.

„Tip de vehicul”, referitor la echipamentele interioare ale habitaclului, înseamnă vehicule din categoria M1 care nu diferă în privința unor elemente esențiale cum ar fi:

2.2.1.

forma materialelor constitutive ale caroseriei habitaclului;

2.2.2.

dispunerea comenzilor;

2.2.3.

funcționarea sistemului de protecție, dacă zona de referință din zona de impact a capului determinată în conformitate cu anexa VIII (evaluare dinamică) este aleasă de solicitant.

2.2.3.1.

Vehiculele care diferă numai prin funcționarea sistemului (sistemelor) de protecție aparțin aceluiași tip de vehicul dacă acestea oferă ocupanților o protecție egală sau superioară în comparație cu cea oferită de sistemul sau vehiculul prezentat serviciului tehnic responsabil cu efectuarea testărilor de omologare.

2.3.

„Zonă de referință” înseamnă zona de impact a capului definită în anexa I la prezentul regulament sau, la alegerea constructorului, în conformitate cu anexa VIII, cu excepția următoarelor suprafețe (a se vedea anexa X, notele explicative, punctele 2.3. și 2.3.1.):

2.3.1.

suprafața delimitată de proiecția orizontală în față a unui cerc care circumscrie limitele exterioare ale comenzii de direcție, mărită cu o bandă periferică cu lățimea de 127 mm; această suprafață este limitată în partea de jos de planul orizontal tangențial marginii inferioare a comenzii de direcție, aceasta din urmă aflându-se în poziția de mers drept înainte (a se vedea anexa X, notele explicative, punctele 2.3. și 2.3.1.);

2.3.2.

partea din suprafața tabloului de bord cuprinsă între marginea suprafeței menționate la punctul 2.3.1 de mai sus și partea interioară a celui mai apropiat perete lateral al vehiculului; această suprafață este limitată în partea de jos de planul orizontal tangențial marginii inferioare a comenzii de direcție; și (a se vedea anexa X, notele explicative, punctele 2.3. și 2.3.1.)

2.3.3.

stâlpii laterali ai parbrizului (a se vedea anexa X, notele explicative, punctele 2.3. și 2.3.1.);

2.4.	„Nivelul tabloului de bord” înseamnă linia definită de punctele de contact ale verticalelor tangente la tabloul de bord (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 2.4.);

2.5.	„Acoperiș” înseamnă partea superioară a vehiculului care se întinde de la marginea superioară a parbrizului până la marginea superioară a lunetei și care este mărginită lateral de marginea superioară a pereților laterali (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 2.5);

2.6.	„Linie de centură” înseamnă linia formată de conturul inferior transparent al geamurilor laterale ale vehiculului;

2.7.

„Autoturism decapotabil” înseamnă un vehicul care, în anumite configurații, nu are niciun element structural de rezistență al caroseriei deasupra liniei de centură, cu excepția montanților față ai acoperișului și/sau a barelor de siguranță în caz de răsturnare și/sau a punctelor de ancorare ale centurii de siguranță (a se vedea anexa X, notele explicative, punctele 2.5. și 2.7.);

2.8.

„Vehicul cu acoperiș mobil” înseamnă un vehicul la care numai acoperișul sau numai o parte a acestuia poate fi repliat înspre înapoi, poate fi deschis sau poate culisa, păstrând elementele structurale existente ale vehiculului de deasupra liniei de centură (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 2.5.);

2.9	„Scaun rabatabil (strapontină)” înseamnă un scaun auxiliar destinat utilizării ocazionale și care în mod normal este rabatat;

2.10.

„Sistem de protecție” înseamnă echipamente interioare și dispozitive destinate reținerii ocupanților vehiculului;

2.11.

„Tip de sistem de protecție” înseamnă o categorie de dispozitive de protecție care nu diferă în ceea ce privește următoarele aspecte esențiale:

2.11.1.

tehnologia;

2.11.2.

geometria;

2.11.3.

materialele constitutive.

2.12.

„Geamuri acționate electric” înseamnă geamuri care sunt închise utilizând sursa de energie electrică a vehiculului;

2.13.

„Trape de aerisire acționate electric” înseamnă trape mobile în acoperișul vehiculului care sunt închise utilizând sursa de energie electrică a vehiculului, printr-o mișcare de culisare și/sau basculare, și care nu includ sistemele de acoperișuri decapotabile;

2.14.

„Sisteme de pereți despărțitori acționate electric” înseamnă sisteme care împart habitaclul unui autoturism în cel puțin două compartimente și care sunt închise utilizând sursa de energie electrică a vehiculului;

2.15.

„Deschizătură” înseamnă o deschidere maximă neobstrucționată între marginea superioară sau marginea anterioară, în funcție de direcția de închidere, a unui geam, sistem despărțitor sau trape de aerisire acționate electric și structura vehiculului care formează marginea geamului, sistemului despărțitor sau trapei de aerisire, văzută din interiorul vehiculului sau, în cazul unui sistem despărțitor, văzută din partea din spate a habitaclului.

Pentru măsurarea unei deschizături, se introduce prin aceasta un baston de testare cilindric (fără forțare), în mod normal perpendicular pe marginea geamului, trapei de aerisire sau sistemului despărțitor și perpendicular pe direcția de închidere, în conformitate cu figura 1 din anexa IX, din interior către exteriorul vehiculului sau, după caz, din partea din spate a habitaclului;

2.16.

„Cheie”

2.16.1.

„Cheia de contact” înseamnă dispozitivul care comandă alimentarea cu energie electrică necesară funcționării motorului vehiculului. Această definiție nu exclude dispozitivele nemecanice;

2.16.2.

„Cheia pentru circuitele electrice” înseamnă dispozitivul care permite alimentarea cu energie electrică a circuitelor electrice ale vehiculului. Această cheie poate fi și cheia de contact. Această definiție nu exclude dispozitivele nemecanice.

2.17.

„Airbag” înseamnă un dispozitiv instalat pentru a completa centurile de siguranță și sistemele de reținere în autovehicule, adică sistemele care, în caz de coliziune gravă a vehiculului, desfășoară automat o structură elastică destinată să limiteze, prin compresia gazului pe care-l conține, gravitatea contactelor uneia sau mai multor părți ale corpului unui ocupant al vehiculului cu interiorul habitaclului;

2.18.

„Margine ascuțită” este o margine din material rigid cu o rază de curbură mai mică de 2,5 mm, cu excepția proeminențelor mai mici de 3,2 mm, măsurate de la panou, în conformitate cu procedura descrisă la punctul 1 din anexa VI. În acest caz, raza de curbură minimă nu se aplică, cu condiția ca înălțimea proeminenței să nu fie mai mare de jumătate din lățimea sa și marginile acesteia să fie teșite (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 2.18.).

3. CEREREA DE OMOLOGARE

3.1. Cererea de omologare a unui tip de vehicul cu privire la echipamentele sale interioare se înaintează de către constructorul vehiculului sau de către reprezentantul său autorizat.

3.2. Aceasta este însoțită de documentele menționate în continuare, în trei exemplare, și de următoarele informații:

descrierea detaliată a tipului de vehicul în ceea ce privește elementele menționate la punctul 2.2. de mai sus, însoțită de o fotografie sau de o vedere detaliată a habitaclului. Se precizează numerele și/sau simbolurile de identificare a tipului de vehicul.

3.3. Trebuie prezentate serviciului tehnic responsabil cu testările de omologare:

3.3.1.

la alegerea constructorului, fie un vehicul reprezentativ pentru tipul care urmează a fi omologat, fie partea sau părțile vehiculului considerată (considerate) esențială (esențiale) pentru efectuarea controalelor și testărilor stabilite de prezentul regulament;

3.3.2.

la cererea serviciului tehnic menționat, anumite piese și anumite eșantioane din materialele utilizate.

4. OMOLOGARE

4.1. Dacă vehiculul prezentat pentru omologare în conformitate cu prezentul regulament respectă cerințele prevăzute la punctul 5 de mai jos, se acordă omologarea pentru acel tip de vehicul.

4.2. Se atribuie un număr de omologare fiecărui tip de vehicul omologat. Primele două cifre ale numărului (actualmente 01 corespunde seriilor 01 de modificări care au intrat în vigoare la 26 aprilie 1986) vor indica seriile de modificări cuprinzând cele mai recente modificări tehnice majore aduse la regulament în momentul emiterii omologării. Aceeași parte contractantă nu va atribui același număr unui alt tip de vehicul.

4.3. Omologarea, extinderea, refuzul, retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției unui tip de vehicul în conformitate cu prezentul regulament sunt notificate părților semnatare ale acordului care pun în aplicare prezentul regulament prin intermediul unui formular conform cu modelul din anexa II la prezentul regulament.

4.4. Pe fiecare vehicul conform cu un anumit tip de vehicul omologat în temeiul prezentului regulament, se aplică în mod vizibil și într-un loc ușor accesibil, menționat în formularul de omologare, o marcă de omologare internațională constând din:

4.4.1.

un cerc în care este înscrisă litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (1);

4.4.2.

numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, o liniuță și numărul de omologare, în dreapta cercului menționat la punctul 4.4.1. de mai sus.

4.5. În cazul în care vehiculul corespunde unui tip de vehicul omologat, în temeiul unuia sau mai multor regulamente anexate la acord, în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament, simbolul prevăzut la punctul 4.4.1. nu trebuie repetat; în acest caz, regulamentul, numerele de omologare și simbolurile suplimentare ale tuturor regulamentelor în temeiul cărora s-a acordat omologarea în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament se înscriu în coloane verticale la dreapta simbolului prevăzut la punctul 4.4.1. de mai sus.

4.6. Marca de omologare trebuie să fie perfect lizibilă și indelebilă.

4.7. Marca de omologare se aplică în apropierea plăcuței cu datele vehiculului aplicată de constructor sau pe aceasta.

4.8 Anexa III la prezentul regulament furnizează exemple de aplicare a mărcilor omologare.

5. CERINȚE

5.1. Echipamente interioare din față ale habitaclului aflate deasupra nivelului tabloului de bord în fața punctelor „H” ale scaunului din față, cu excepția portierelor laterale.

5.1.1. Zona de referință definită la punctul 2.3 de mai sus trebuie să nu conțină asperități periculoase sau margini ascuțite care pot crește riscul de lezare gravă a ocupanților. Dacă zona de impact a capului se determină conform anexei I, componentele menționate la punctele 5.1.2.-5.1.6. de mai jos se consideră satisfăcătoare dacă acestea respectă cerințele paragrafelor menționate. Daca zona de impact a capului se determină conform anexei VIII, se aplică cerințele punctului 5.1.7. (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.1.1.).

5.1.2. Componentele vehiculului din zona de referință, cu excepția celor care nu fac parte din tabloul de bord și care sunt situate la mai puțin de 10 cm de suprafețe vitrate, trebuie să fie disipatoare de energie în conformitate cu anexa IV la prezentul regulament. De asemenea, nu sunt luate în considerare acele componente din zona de referință care satisfac ambele cerințe de mai jos, dacă: (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.1.2.).

5.1.2.1.

în cursul unei testări în conformitate cu cerințele anexei IV la prezentul regulament, pendulul ajunge în contact cu componente din afara zonei de referință; și

5.1.2.2.

componentele supuse testării sunt situate la mai puțin de 10 cm distanță de componentele de contact din afara zonei de referință, această distanță fiind măsurată la suprafața zonei de referință;

suporturile metalice nu vor avea margini proeminente.

5.1.3. Marginea inferioară a tabloului de bord se rotunjește la o rază de curbură de cel puțin 19 mm, cu excepția cazului în care aceasta respectă cerințele punctului 5.1.2 de mai sus (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.1.3.).

5.1.4. Comutatoarele, mânerele acționate prin tragere etc., confecționate din material rigid și care, măsurate conform metodei descrise în anexa VI, ies în afara panoului cu 3,2-9,5 mm, trebuie să aibă o secțiune transversală cu o arie de cel puțin 2 cm2, măsurată la 2,5 mm de la punctul cel mai proeminent, și trebuie să aibă margini rotunjite cu o rază de curbură de cel puțin 2,5 mm (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.1.4.).

5.1.5. Daca aceste componente ies în afară cu mai mult de 9,5 mm de la suprafața tabloului de bord, acestea trebuie astfel proiectate și construite încât, sub efectul unei forțe longitudinale orizontale de 37,8 daN exercitate de un piston cu cap plat cu diametrul de cel mult 50 mm, fie să se retracteze în suprafața tabloului de bord până nu ies mai mult de 9,5 mm, fie să se detașeze; în cazul din urmă, nu trebuie să rămână nicio proeminență periculoasă mai mare de 9,5 mm; aria secțiunii transversale măsurată la cel mult 6,5 mm de la punctul de proeminență maximă nu va fi mai mică de 6,5 cm2 (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.1.5.).

5.1.6. În cazul unei proeminențe care conține o parte confecționată dintr-un material nerigid cu o duritate mai mică de 50 Shore A fixată pe un suport rigid, cerințele punctelor 5.1.4. și 5.1.5. se aplică numai suportului rigid, sau se demonstrează prin testări suficiente, conform procedurii descrise în anexa IV, că materialul moale cu o duritate mai mică de 50 Shore A nu se va secționa astfel încât să intre în contact cu suportul în cursul testului de impact specificat. În acest caz cerințele referitoare la rază nu se aplică (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.1.6.).

5.1.7. Se aplică următoarele puncte:

5.1.7.1.

Dacă sistemul de protecție al tipului de vehicul nu poate împiedica contactele capului ocupanților, descrise la punctul 1.2.1. din anexa VIII, cu tabloul de bord, și o zonă de referință dinamică este determinată conform anexei VIII, cerințele punctelor 5.1.2-5.1.6. se aplică numai componentelor aflate zona menționată.

Componentele situate în alte zone ale bordului, deasupra nivelului tabloului de bord, dacă pot fi contactate de o sferă cu diametrul de 165 mm, trebuie cel puțin să fie teșite.

5.1.7.2.

Dacă sistemul de protecție al tipului de vehicul poate împiedica contactele capului ocupanților, descrise la punctul 1.2.1. din anexa VIII, cu tabloul de bord și, prin urmare, o zonă de referință nu poate fi determinată, cerințele punctelor 5.1.2-5.1.6. nu se aplică acestui tip de vehicul.

Componentele bordului aflate deasupra nivelului tabloului de bord, dacă pot fi contactate de o sferă cu diametrul de 165 mm, trebuie cel puțin să fie teșite.

5.2. Echipamentele interioare din față ale habitaclului aflate sub nivelul tabloului de bord și în fața punctelor „H” ale scaunului din față, cu excepția portierelor laterale și a pedalelor.

5.2.1. Cu excepția pedalelor și a elementelor de fixare ale acestora, precum și a componentelor care nu pot veni în contact cu dispozitivul descris în anexa VII la prezentul regulament și utilizate conform procedurii descrise în anexa respectivă, componentele la care se referă punctul 5.2., cum ar fi comutatoarele, cheia de contact etc. trebuie să respecte cerințele punctelor 5.1.4-5.1.6 de mai sus.

5.2.2. Comanda pentru frâna de mână, dacă este montată pe tabloul de bord sau sub acesta, trebuie amplasată astfel încât, atunci când frâna de mână este în poziție de repaus, să nu existe posibilitatea ca, în eventualitatea unui impact frontal, ocupanții vehiculului să se lovească de această comandă. Dacă această condiție nu este satisfăcută, aria suprafeței comenzii trebuie să respecte cerințele punctului 5.3.2.3 de mai jos (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.2.2.).

5.2.3. Rafturile și alte componente similare trebuie proiectate și construite astfel încât suporturile acestora să nu prezinte în niciun caz margini proeminente și astfel încât acestea să îndeplinească una din următoarele condiții: (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.2.3.).

5.2.3.1.

Componenta orientată către interiorul vehiculului trebuie să prezinte o suprafață cu o înălțime de cel puțin 25 mm, cu marginile rotunjite la o rază de curbură de cel puțin 3,2 mm. Această suprafață trebuie confecționată din sau acoperită cu un material disipator de energie definit în anexa IV la prezentul regulament și trebuie testată în conformitate cu această anexă, impactul fiind aplicat în direcție orizontală și longitudinală (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.2.3.1.).

5.2.3.2.

Rafturile și alte componente similare, sub efectul unei forțe orizontale longitudinale de 37,8 daN, aplicată spre înainte de un cilindru având un diametru de 110 mm și axa verticală, trebuie să de detașeze, să se rupă, să se deformeze semnificativ sau să se retracteze fără să producă suprafețe periculoase pe marginea raftului. Forța trebuie direcționată către cea mai solidă parte a raftului sau a componentelor similare (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.2.3.2.).

5.2.4. În cazul în care elementele în cauză conțin o parte confecționată dintr-un material cu o duritate mai mică de 50 Shore A fixată pe un suport rigid, cerințele de mai sus, cu excepția cerințelor din anexa IV referitoare la absorbția de energie, se aplică numai suportului rigid, sau se demonstrează prin testări suficiente, conform procedurii descrise în anexa IV, că materialul moale cu o duritate mai mică de 50 Shore A nu se va secționa astfel încât să intre în contact cu suportul în cursul testului de impact specificat. În acest caz cerințele referitoare la rază nu se aplică.

5.3. Alte echipamente interioare ale habitaclului situate în fața planului transversal care trece prin linia de referință a trunchiului manechinului amplasat pe scaunele situate cel mai în spate (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.3.).

5.3.1. Domeniul de aplicare

Cerințele punctului 5.3.2 de mai jos se aplică mânerelor, manetelor și butoanelor de comandă și oricăror altor obiecte proeminente la care nu s-a făcut referire la punctele 5.1 și 5.2 de mai sus (a se vedea, de asemenea, punctul 5.3.2.2.).

5.3.2. Cerințe

În cazul în care elementele prevăzute la punctul 5.3.1 de mai sus sunt astfel amplasate încât ocupanții vehiculului pot veni în contact cu acestea, ele trebuie să îndeplinească cerințele de la punctele 5.3.2.1-5.3.4. În cazul în care acestea pot fi atinse de o sferă cu un diametru de 165 mm și sunt situate deasupra punctului „H” cel mai de jos (vezi anexa V la prezentul regulament) al scaunelor din față și înaintea planului transversal al liniei de referință a trunchiului manechinului de pe scaunul cel mai din spate și în afara zonelor definite la punctele 2.3.1 și 2.3.2, aceste cerințe sunt considerate a fi îndeplinite în cazul în care: (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.3.2.)

5.3.2.1.

suprafața acestora se termină cu margini rotunjite, ale căror raze de curbură sunt cel puțin 3,2 mm (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.3.2.1.);

5.3.2.2.

manetele și butoanele de comandă sunt proiectate și construite astfel încât, sub efectul unei forțe longitudinale orizontale de 37,8 daN aplicată spre înainte, fie se reduce proeminența la mai puțin de 25 mm de la suprafața panoului, în poziția cea mai defavorabilă, fie aceste echipamente se detașează sau se îndoaie: în cele două cazuri din urmă, nu trebuie să rămână proeminențe periculoase. Cu toate acestea, manetele de acționare a geamurilor pot să aibă o proeminență de 35 mm de la suprafața panoului (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.3.2.2.);

5.3.2.3.

Comanda pentru frâna de mână, în poziție de repaus, și maneta schimbătorului de viteze, aflată în orice poziție de mers înainte, cu excepția cazurilor când acestea se află în zonele definite la punctele 2.3.1 și 2.3.2 și în zonele de sub planul orizontal care trece prin punctul „H” al scaunelor din față, trebuie să aibă o suprafață de cel puțin 6 cm2, măsurată în secțiune transversală perpendiculară pe direcția longitudinală și orizontală la cel mult 6,5 mm de la punctul cel mai proeminent, raza de curbură fiind cel puțin 3,2 mm (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.3.2.3.).

5.3.3. Cerințele de la punctul 5.3.2.3 nu se aplică comenzii frânei de mână montate pe podea; pentru astfel de comenzi, în cazul în care înălțimea oricărei părți în poziție de repaus se află deasupra unui plan orizontal care trece prin punctul „H”al scaunelor din față (a se vedea anexa V din prezentul regulament), comanda trebuie să aibă o arie de secțiune transversală de cel puțin 6,5 cm2, măsurată în plan orizontal la cel mult 6,5 mm de la punctul cel mai proeminent (măsurată pe direcție verticală). Raza de curbură nu trebuie să fie mai mică de 3,2 mm.

5.3.4. Celelalte elemente ale echipamentelor vehiculului care nu fac obiectul punctului de mai sus, cum ar fi șinele scaunelor, dispozitivele de reglare a părții orizontale sau verticale a scaunului, dispozitivele de rulare a centurilor de siguranță etc., nu fac obiectul niciunei reglementări dacă acestea sunt situate sub liniile orizontale care trec prin punctul „H”al fiecărui scaun din față, chiar dacă este probabil ca ocupantul să vină în contact cu astfel de elemente (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.3.4.).

5.3.4.1. Componentele montate în acoperiș, dar care nu fac parte din structura acoperișului, precum mânerele de viraj, plafonierele și parasolarele etc., trebuie să aibă o rază de curbură de cel puțin 3,2 mm. În plus, lățimea părților proeminente trebuie să aibă cel puțin dimensiunea proeminenței lor în jos; în mod alternativ, aceste părți proeminente trebuie să treacă testul de disipare a energiei în conformitate cu cerințele anexei IV (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.3.4.1.).

5.3.5. În cazul în care componentele de mai sus conțin o parte confecționată dintr-un material cu o duritate mai mică de 50 Shore A fixată pe un suport rigid, cerințele de mai sus se aplică numai suportului rigid, sau se demonstrează prin testări suficiente, conform procedurii descrise în anexa IV, că materialul moale cu o duritate mai mică de 50 Shore A nu se va secționa astfel încât să intre în contact cu suportul în cursul testului de impact specificat. În acest caz cerințele referitoare la rază nu se aplică.

5.3.6. În plus, geamurile și sistemele de pereți despărțitori acționate electric, precum și elementele de comandă ale acestora, trebuie să îndeplinească cerințele punctului 5.8 de mai jos.

5.4. Acoperiș (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.4.)

5.4.1. Domeniul de aplicare

5.4.1.1. Cerințele punctului 5.4.2 de mai jos se aplică feței interioare a acoperișului.

5.4.1.2. Cu toate acestea, ele nu se aplică părților din acoperiș care nu pot intra în contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm.

5.4.2. Cerințe

5.4.2.1. Acea parte a feței interioare a acoperișului care este situată deasupra sau în fața ocupanților trebuie să nu prezinte asperități periculoase sau margini ascuțite, orientate spre spate sau în jos. Lățimea părților proeminente trebuie să aibă cel puțin dimensiunea proeminenței lor în jos, iar marginile trebuie să aibă o rază de curbură de cel puțin 5 mm. În special, armăturile și nervurile rigide, cu excepția ranforsărilor superioare ale suprafețelor vitrate și ale cadrelor portierelor, trebuie să nu prezinte proeminențe în jos mai mari de 19 mm (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.4.2.1.).

5.4.2.2. În cazul în care armăturile sau nervurile nu îndeplinesc cerințele punctului 5.4.2.1, acestea trebuie să treacă testul de disipare a energiei în conformitate cu cerințele anexei IV la prezentul regulament.

5.4.2.3. Sârmele metalice care întind căptușeala plafonului și ramele parasolarelor trebuie să aibă un diametru maxim de 5 mm sau să fie capabile să absoarbă energia, în conformitate cu anexa IV la prezentul regulament. Elementele de fixare nerigide ale ramelor parasolarelor trebuie să îndeplinească cerințele punctului 5.3.4.1. de mai sus.

5.5. Vehiculele cu acoperiș mobil (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.5.)

5.5.1. Cerințe

5.5.1.1. Următoarele cerințe și cele de la punctul 5.4 de mai sus se aplică vehiculelor cu acoperiș mobil atunci când acoperișul este în poziția închis.

5.5.1.2. În plus, dispozitivele de deschidere și acționare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: (a se vedea anexa X, notele explicative, punctele 5.5.1.2., 5.5.1.2.1. și 5.5.1.2.2.):

5.5.1.2.1.

să fie astfel proiectate și construite încât să evite pe cât posibil funcționarea accidentală sau inoportună (a se vedea anexa X, notele explicative, punctele 5.5.1.2., 5.5.1.2.1. și 5.5.1.2.2.);

5.5.1.2.2.

suprafețele acestora trebuie să se termine cu margini rotunjite, razele de curbură fiind de cel puțin 5 mm; (a se vedea anexa X, notele explicative, punctele 5.5.1.2., 5.5.1.2.1. și 5.5.1.2.2.);

5.5.1.2.3.

să fie amplasate, în poziție de repaus, în zone care nu pot intra în contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm. Dacă această condiție nu poate fi satisfăcută, dispozitivele de deschidere și acționare trebuie, în poziție de repaos, fie să rămână retrase, fie să fie astfel proiectate și construite încât, sub efectul unei forțe de 37,8 daN aplicată în direcția de impact definită în anexa IV la prezentul regulament ca tangentă la traiectoria capului fals, fie se reduce proeminența descrisă în anexa VI la prezentul regulament la cel mult 25 mm față de suprafața pe care sunt montate dispozitivele, fie dispozitivele se detașează; în cel din urmă caz, trebuie să nu rămână proeminențe periculoase (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.5.1.2.3.).

5.5.2. În plus, trapele de aerisire acționate electric și dispozitivele de comandă ale acestora trebuie să îndeplinească cerințele punctului 5.8 de mai jos.

5.6. Vehicule decapotabile (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.6.)

5.6.1. În cazul vehiculelor decapotabile, numai părțile inferioare ale elementelor superioare ale barelor de siguranță în caz de răsturnare și partea superioară a cadrului parbrizului, în toate pozițiile de utilizare normală, trebuie să îndeplinească cerințele de la punctul 5.4. Sistemul de tije rabatabile sau articulații utilizate la susținerea unui acoperiș nerigid trebuie, în cazul în care acestea sunt situate deasupra sau în fața pasagerilor, să nu prezinte asperități periculoase sau margini ascuțite, orientate spre spate sau în jos (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.6.1.).

5.7. Părțile din spate ale scaunelor fixate de vehicul

5.7.1. Cerințe

5.7.1.1. Suprafața părților din spate ale scaunelor trebuie să nu prezinte asperități periculoase sau margini ascuțite care pot crește riscul de lezare sau severitatea leziunilor ocupanților (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.7.1.1.).

5.7.1.2. Sub rezerva condițiilor prevăzute la punctele 5.7.1.2.1., 5.7.1.2.2, și 5.7.1.2.3 de mai jos, partea spătarului scaunului din față care se află în zona de impact a capului, descrisă în anexa I la prezentul regulament, trebuie să fie disipatoare de energie, conform prevederilor anexei IV la prezentul regulament. Pentru determinarea zonei de impact a capului scaunele din față trebuie, în cazul în care acestea sunt reglabile, să fie în poziția de conducere cea mai posterioară, cu spătarele înclinate sub un unghi cât mai apropiat de 25 °, dacă nu se precizează altfel de către constructor (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.7.1.2.).

5.7.1.2.1.

În cazul scaunelor din față separate, zona de impact a capului pentru pasagerii din spate se extinde cu 10 cm de fiecare parte a liniei mediane a scaunului, în partea superioară a părții posterioare a spătarului.

5.7.1.2.1.1

În cazul scaunelor dotate cu tetieră, fiecare testare trebuie efectuată cu tetiera în poziția cea mai de jos și într-un punct situat pe linia verticală care trece prin centrul tetierei.

5.7.1.2.1.2

În cazul scaunelor proiectate pentru a fi montate pe mai multe tipuri de vehicule, zona de impact trebuie determinată la vehiculul a cărui poziție de conducere cea mai posterioară este, dintre toate tipurile de vehicule considerate, cea mai nefavorabilă; zona de impact determinată astfel va fi considerată adecvată și pentru celelalte tipuri.

5.7.1.2.2.

În cazul banchetelor din față, zona de impact trebuie să fie extinsă între planurile longitudinale verticale situate la 10 cm în exterior față de linia mediană a fiecărui loc exterior prevăzut. Linia mediană a fiecărui loc exterior de pe banchetă trebuie să fie specificată de constructor.

5.7.1.2.3.

În zona de impact a capului din afara limitelor prevăzute la punctele 5.7.1.2.1-5.7.1.2.2 inclusiv, structura cadrului scaunului se capitonează pentru a împiedica contactul direct al capului cu aceasta: și, în aceste zone structura trebuie să aibă o rază de curbură de cel puțin 5 mm. Aceste părți pot să satisfacă cerințele de disipare a energiei prevăzute în anexa IV la prezentul regulament (a se vedea anexa X, notele explicative, punctul 5.7.1.2.3.).

5.7.2. Aceste cerințe nu se aplică scaunelor care se află cel mai în spate, scaunelor orientate spre lateral sau spre spate, scaunelor aflate spate-în-spate sau scaunelor rabatabile (strapontinelor). În cazul în care zonele de impact ale scaunelor, tetierelor și suporturilor acestora conțin părți acoperite cu materiale cu o duritate mai mică de 50 Shore A, cerințele de mai sus, cu excepția celor care se referă la disiparea energiei descrise în anexa IV la prezentul regulament, se aplică numai părților rigide.

5.7.3. Cerințele punctului 5.7. sunt considerate satisfăcute în cazul părților din spate ale scaunelor care fac parte dintr-un tip de vehicul omologat conform Regulamentului nr. 17 (seria 03 de modificări sau serii ulterioare).

5.8. Acționarea electrică a geamurilor, a trapelor de aerisire și a sistemelor de pereți despărțitori

5.8.1. Cerințele de mai jos se aplică acționării electrice a geamurilor/trapelor de aerisire/sistemelor de pereți despărțitori în vederea reducerii la minimum a posibilității apariției leziunilor cauzate de utilizarea accidentală sau necorespunzătoare.

5.8.2. Cerințe privind exploatarea în condiții normale

Cu excepția dispozițiilor de la punctul 5.8.3, geamurile/trapele de aerisire/sistemele de pereți despărțitori acționate electric pot fi închise cu respectarea uneia sau mai multora dintre următoarele condiții:

5.8.2.1.

atunci când cheia de contact se află în contact, în orice poziție de utilizare sau într-o situație echivalentă în cazul dispozitivelor nemecanice;

5.8.2.2.

atunci când cheia de contact a fost utilizată pentru activarea alimentării cu energie electrică a geamurilor/trapelor de aerisire/sistemelor de pereți despărțitori acționate electric;

5.8.2.3.

prin forță musculară neasistată de sursa de energie electrică a vehiculului;

5.8.2.4.

prin activarea continuă a unui sistem de închidere situat în exteriorul vehiculului;

5.8.2.5.

în intervalul de timp dintre momentul în care contactul a fost întrerupt sau cheia de contact a fost scoasă din contact, sau o situație echivalentă în cazul dispozitivelor nemecanice, și momentul în care niciuna din portierele din față nu a fost deschisă suficient de mult ca să permită ieșirea ocupanților;

5.8.2.6.

atunci când mișcarea de închidere a geamului, trapei de aerisire sau a sistemului de pereți despărțitori acționate electric începe de la o deschidere care nu depășește 4 mm;

5.8.2.7.

atunci când geamul acționat electric al portierei unui vehicul care nu are cadru superior al portierei se închide automat ori de câte ori portiera respectivă este închisă. În acest caz, deschiderea maximă, astfel cum a fost definită la punctul 2.15, înainte de închiderea geamului, trebuie să nu depășească 12 mm.

5.8.2.8.

Se permite închiderea de la distanță prin activarea continuă a unui dispozitiv de acționare la distanță, sub rezerva ca una din condițiile următoare să fie îndeplinită:

5.8.2.8.1.

distanța de acționare dintre dispozitivul de acționare la distanță și vehicul să nu depășească 6 m;

5.8.2.8.2.

distanța de acționare dintre dispozitivul de acționare la distanță și vehicul să nu depășească 11 m, cu condiția ca sistemul să necesite vizibilitate directă între dispozitiv și vehicul. Această condiție poate fi verificată prin plasarea unui obiect opac între dispozitivul de acționare la distanță și vehicul.

5.8.2.9.

Se permite închiderea printr-o singură atingere de buton doar pentru geamul acționat electric de la portiera șoferului și pentru trapa de aerisire, și doar pe perioada în care cheia de contact este în poziția de funcționare a motorului. De asemenea, închiderea se permite atunci când motorul a fost oprit sau cheia de contact/cheia pentru circuitele electrice a fost scoasă, sau o situație echivalentă în cazul dispozitivelor nemecanice, dacă niciuna din portierele din față nu a fost deschisă suficient de mult ca să permită ieșirea ocupanților;

5.8.3. Cerințe privind inversarea automată a cursei

5.8.3.1. Niciuna din cerințele punctului 5.8.2 nu se aplică dacă geamul/trapa de aerisire/sistemul de pereți despărțitori acționate electric sunt dotate cu un dispozitiv de inversare automată a cursei.

5.8.3.1.1. Acest dispozitiv asigură inversarea cursei pentru geam/trapa de aerisire/sistemul de pereți despărțitori înainte de exercitarea unei forțe de strângere mai mare de 100 N în intervalul de deschidere de la 200 mm până la 4 mm deasupra marginii superioare a geamului/sistemului de pereți despărțitori acționate electric sau în fața marginii anterioare a unei trape culisante și la nivelul marginii mobile a unei trape basculante.

5.8.3.1.2. După o astfel de mișcare în cursă inversă, geamul sau trapa de aerisire sau sistemul de pereți despărțitori se deschide într-una din următoarele poziții:

5.8.3.1.2.1.

o poziție care să permită introducerea unui baston semi-rigid cilindric cu diametrul de 200 mm, prin deschizătura respectivă, la același (aceleași) punct(e) de contact utilizat(e) pentru a determina comportamentul în cursă inversă de la punctul 5.8.3.1.1.;

5.8.3.1.2.2.

o poziție care reprezintă cel puțin poziția inițială înainte de inițierea închiderii;

5.8.3.1.2.3.

o poziție deschisă cu cel puțin 50 mm mai mult decât poziția din momentul în care a fost inițiată mișcarea în cursă inversă;

5.8.3.1.2.4.

în cazul unei mișcări de basculare a unei trape de aerisire, deschiderea unghiulară maximă.

5.8.3.1.3. Pentru a verifica geamurile/trapele de aerisire/sistemele de pereți despărțitori acționate electric cu dispozitive de inversare a cursei conform punctului 5.8.3.1.1., se introduce prin deschidere un instrument de măsurare/un baston de testare, din interior către exteriorul vehiculului sau, în cazul unui sistem cu pereți despărțitori, din partea din spate a habitaclului, astfel încât suprafața cilindrică a bastonului să intre în contact cu fiecare parte a structurii vehiculului care formează marginea geamului/deschiderii trapei de aerisire/peretelui despărțitor. Raportul forță/deformare a instrumentului de măsurare trebuie să fie 10 ± 0,5 N/mm. Pozițiile bastonului de testare (amplasată în mod normal perpendicular pe marginea geamului/trapei de aerisire/sistemului despărțitor și perpendicular pe direcția de închidere) sunt ilustrate în figura 1 din anexa IX la prezentul regulament. Poziția bastonului de testare față de margine și direcția de închidere trebuie păstrată pe toată durata testării.

5.8.4. Amplasarea și utilizarea comutatoarelor

5.8.4.1. Comutatoarele geamurilor/trapelor de aerisire/pereților despărțitori acționate electric trebuie amplasate sau acționate astfel încât să se reducă la minimum riscul închiderii accidentale. Comutatoarele trebuie să necesite o acționare continuă pentru închidere, cu excepția cazurilor de la punctele 5.8.2.7, 5.8.2.9 sau 5.8.3.

5.8.4.2. Toate comutatoarele pentru geamurile din spate, trapa de aerisire și peretele despărțitor care sunt proiectate pentru a fi utilizate de ocupanții care se află în partea din spate a vehiculului trebuie să poată fi dezactivate printr-un comutator acționat de conducătorul vehiculului, amplasat în fața unui plan transversal vertical care trece prin punctele „R” ale scaunelor din față. Comutatorul acționat de conducătorul vehiculului nu este necesar dacă geamurile din spate, trapa de aerisire sau peretele despărțitor sunt echipate cu un dispozitiv de inversare automată a cursei. Dacă comutatorul acționat de conducătorul vehiculului este totuși prezent, acesta trebuie să nu dezactiveze dispozitivul de inversare automată a cursei sau să prevină coborârea sistemului de pereți despărțitori.

Comutatorul acționat de conducătorul vehiculului este amplasat astfel încât să reducă la minimum orice posibilitate de manipulare accidentală. Acesta trebuie să fie identificat prin simbolul reprezentat în figura 2 din anexa IX la prezentul regulament sau printr-un simbol echivalent, de exemplu un simbol conform ISO 2575:1998 reprodus în figura 3 din anexa IX la prezentul regulament.

5.8.5. Dispozitive de protecție

Toate dispozitivele de protecție utilizate pentru prevenirea deteriorării sursei de alimentare cu energie electrică în caz de supraîncărcare sau blocare trebuie să se reactiveze după încetarea supraîncărcării sau după decuplarea automată. După reactivarea dispozitivelor de protecție, mișcarea de închidere trebuie să nu reînceapă în lipsa unei acțiuni deliberate asupra dispozitivului de comandă.

5.8.6. Instrucțiuni prezentate în manualul utilizatorului

5.8.6.1. Manualul utilizatorului vehiculului trebuie să conțină instrucțiuni clare referitoare la geamul/trapa de aerisire/peretele despărțitor acționate electric, inclusiv:

5.8.6.1.1.

explicarea consecințelor posibile (imobilizarea unor părți ale corpului în deschizătură);

5.8.6.1.2.

utilizarea comutatorului acționat de conducătorul vehiculului;

5.8.6.1.3.

un mesaj de „AVERTIZARE” indicând pericolele, în special cele pentru copii, în cazul utilizării necorespunzătoare/activării geamurilor/trapelor de aerisire/sistemelor de pereți despărțitori acționate electric. Aceste informații trebuie să precizeze responsabilitățile conducătorului auto, inclusiv instrucțiuni pentru ceilalți ocupanți și recomandarea de a părăsi vehiculul numai după ce cheia de contact/cheia pentru circuitele electrice a fost scoasă, sau o situație echivalentă în cazul dispozitivelor nemecanice;

5.8.6.1.4.

un mesaj de „AVERTIZARE” indicând faptul că ar trebui să se acorde o atenție specială atunci când se utilizează sistemele de închidere la distanță (a se vedea punctul 5.8.2.8), de exemplu aceste sisteme să se acționeze doar atunci când cel care le utilizează are o vedere clară asupra vehiculului, pentru a se asigura că nimeni nu poate fi prins în deschizătura geamurilor/trapei de aerisire/sistemelor de pereți despărțitori acționate electric.

5.8.7. Dacă geamurile/trapa de aerisire/sistemele de pereți despărțitori acționate electric sunt instalate într-un vehicul care nu poate fi testat conform procedurilor de testare menționate mai sus, omologarea poate fi acordată în cazul în care constructorul poate demonstra că protecția ocupanților este echivalentă sau superioară.

5.9. Alte echipamente nespecificate

5.9.1. Cerințele de la punctul 5. se aplică echipamentelor care nu sunt menționate la punctele anterioare care, în sensul diferitelor cerințe de la punctele 5.1.-5.7. și în funcție de amplasarea acestora în vehicul, pot veni în contact cu ocupanții. În cazul în care aceste componente sunt confecționate dintr-un material cu o duritate mai mică de 50 Shore A, fixat pe un suport rigid, cerințele în cauză se aplică numai suportului rigid, sau se demonstrează prin testări suficiente, conform procedurii descrise în anexa IV, că materialul moale cu o duritate mai mică de 50 Shore A nu se va secționa în cursul testului de impact specificat. În acest caz, raza de curbură prevăzută se aplică numai suprafeței din material moale.

5.9.2. Pentru componente cum ar fi, de exemplu, consola centrală sau alte componente ale vehiculului care se încadrează la punctul 5.9.1., nu este necesară efectuarea unui test de disipare a energiei conform anexei IV pentru niciuna dintre componentele care poate intra în contact cu dispozitivul de la procedura prevăzută în anexa I dacă:

în opinia serviciului tehnic, este improbabil ca această componentă să intre în contact cu capul ocupantului datorită sistemului (sistemelor) de reținere instalat(e) în vehicul, sau

constructorul poate dovedi lipsa acestui contact utilizând, de exemplu, metoda descrisă în anexa VIII sau orice altă metodă echivalentă.

6. MODIFICĂRI ȘI PRELUNGIRI ALE OMOLOGĂRILOR PENTRU TIPURI DE VEHICULE

6.1. Orice modificare a tipului de vehicul trebuie comunicată serviciului administrativ care a omologat tipul de vehicul. Acest serviciu poate:

6.1.1.

fie să considere că este improbabil ca modificările efectuate să aibă consecințe negative apreciabile și că, în orice caz, vehiculul respectă în continuare cerințele;

6.1.2.

fie să solicite un nou raport de testare serviciului tehnic responsabil cu efectuarea testărilor.

6.2. Confirmarea sau refuzul omologării, cu specificarea modificărilor, se comunică prin procedura menționată la punctele 4.3. de mai sus părților acordului care aplică prezentul regulament.

6.3. Autoritatea competentă care eliberează prelungirea omologării trebuie să atribuie un număr de serie pentru prelungirea în cauză și să comunice acest număr celorlalte părți ale Acordului din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unui formular de comunicare în conformitate cu modelul din anexa II la prezentul regulament.

7. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

7.1. Fiecare vehicul care poartă o marcă de omologare în conformitate cu prezentul regulament trebuie să fie conform cu tipul de vehicul omologat.

7.2. Pentru a verifica conformitatea cu cerințele de la punctul 7.1 de mai sus, se prelevează din serie un vehicul care poartă marca de omologare în conformitate cu prezentul regulament.

7.3. Se consideră că producția este conformă cu cerințele prezentului regulament dacă sunt îndeplinite cerințele punctului 5 de mai sus.

8. SANCȚIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

8.1. Omologarea acordată pentru un tip de vehicul în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care nu se respectă cerința prevăzută la punctul 7.1. de mai sus sau în cazul în care vehiculul nu trece verificările prevăzute la punctul 7. de mai sus.

8.2. În cazul în care o parte a acordului care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, partea respectivă este obligată să anunțe de îndată celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unui formular de comunicare în conformitate cu modelul din anexa II la prezentul regulament.

9. ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care deținătorul omologării încetează definitiv producția unui tip de vehicul care face obiectul prezentului regulament, acesta trebuie să informeze autoritatea care a acordat omologarea. După primirea comunicării în cauză, autoritatea respectivă trebuie să o comunice celorlalte părți ale acordului care aplică prezentul regulament prin intermediul unui formular de comunicare în conformitate cu modelul din anexa II la prezentul regulament.

10. DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA TESTĂRILOR DE OMOLOGARE, PRECUM ȘI ALE DEPARTAMENTELOR ADMINISTRATIVE

Părțile acordului care aplică prezentul regulament trebuie să comunice secretariatului Națiunilor Unite numele și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea testărilor de omologare și ale departamentelor administrative care acordă omologarea și către care se trimit formularele care atestă omologarea sau refuzul ori retragerea omologării eliberate în alte țări.

(1) 1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Iugoslavia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (vacant), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia și 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (vacant), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (vacant), 34 pentru Bulgaria, 35-36 (vacant), 37 pentru Turcia, 38-39 (vacant), 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (vacant), 42 pentru Comunitatea Europeană (Omologările sunt acordate de statele membre, folosind simbolul CEE corespunzător), 43 pentru Japonia, 44 (vacant), 45 pentru Australia și 46 pentru Ucraina. Numerele următoare se atribuie altor țări, în ordinea cronologică în care acestea ratifică sau aderă la Acordul privind adoptarea de specificații tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații, iar numerele astfel atribuite se comunică părților contractante la acord de către Secretarul General al Națiunilor Unite.

ANEXA I

Determinarea zonei de impact a capului

Zona de impact a capului cuprinde toate suprafețele nevitrate din interiorul unui vehicul care pot intra în contact static cu un cap sferic cu un diametru de 165 mm, parte integrantă a unui aparat de măsurare a cărui dimensiune de la punctul de pivotare a coapsei la vârful capului este reglabilă în mod continuu între 736 mm și 840 mm.

Zona menționată mai sus se determină utilizând procedura de mai jos sau echivalentul grafic al acesteia:

2.1.

Punctul de pivotare al aparatului de măsurare trebuie amplasat după cum urmează, pentru fiecare poziție de ședere specificată de constructor:

2.1.1.

în cazul scaunelor culisante:

2.1.1.1.

în punctul „H” (a se vedea anexa V), și

2.1.1.2.

într-un punct situat orizontal la 127 mm în fața punctului „H” și la o înălțime care rezultă din variația înălțimii punctului „H” cauzată de deplasarea înainte fie cu 127 mm, fie cu 19 mm (a se vedea anexa 1X, notele explicative pentru punctul 2.1.1.2. din anexa I).

2.1.2.

în cazul scaunelor neculisante:

2.1.2.1.

în punctul „H” al scaunului considerat.

2.2.

Toate punctele de contact situate în fața punctului „H” se determină pentru fiecare dimensiune de la punctul de pivotare la vârful capului care poate fi măsurată cu aparatul de măsurare în limita dimensiunilor interioare ale vehiculului (a se vedea anexa X, notele explicative pentru punctul 2.2. din anexa I).

2.2.1.

În cazul în care capul fals, al cărui braț este reglat la distanța minimă, se suprapune cu scaunul din față, pornind de la punctul „H” din spate, nu se stabilește niciun punct de contact pentru această operațiune specială.

2.3.

Cu aparatul de măsurare în poziție verticală, se determină punctele de contact posibile prin pivotarea aparatului înainte și în jos, descriind toate arcurile de cerc în planurile verticale, până la 90° de fiecare parte a planului vertical longitudinal al vehiculului care trece prin punctul „H”.

2.3.1.

Pentru determinarea punctelor de contact, lungimea brațului aparatului de măsurare nu se schimbă în timpul unei anumite operațiuni. Fiecare operațiune începe din poziție verticală.

3.	Un „punct de contact” este un punct în care capul aparatului atinge o parte din interiorul vehiculului. Mișcarea maximă în jos este mișcarea în jos într-o poziție în care capul este tangențial pe un plan orizontal situat la 25,4 mm deasupra punctului „H”.

ANEXA II

COMUNICARE

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA III

MODELE DE MĂRCI DE OMOLOGARE

MODELUL A

(A se vedea punctul 4.4 din prezentul regulament)

Marca de omologare de mai sus aplicată pe un vehicul indică faptul că tipul de vehicul în cauză a fost omologat, în ceea ce privește echipamentele sale interioare, în Țările de Jos (E4), sub numărul 012439. Primele două cifre ale numărului de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 21, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de modificări.

MODELUL B

(A se vedea punctul 4.5 din prezentul regulament)

Marca de omologare de mai sus aplicată pe un vehicul indică faptul că tipul de vehicul în cauză a fost omologat în Țările de Jos (E4), în conformitate cu Regulamentele nr. 21 și 33 (1). Primele două cifre ale numărului de omologare indică faptul că, la data la care au fost acordate aceste omologări, Regulamentul nr. 21 a inclus seria 01 de modificări, iar Regulamentul nr. 33 a fost încă în forma sa originală.

(1) Cel de-al doilea număr este oferit doar ca exemplu.

ANEXA IV

Procedură de testare a materialelor disipatoare de energie

1. PREGĂTIRE; APARATUL DE TESTARE; PROCEDURĂ

1.1. Pregătire

1.1.1.

Componenta produsă din materiale disipatoare de energie se montează și se testează pe membrul structural de sprijin care trebuie instalat pe vehicul. Testul se efectuează, preferabil și atunci când este posibil, direct pe caroserie. Membrul structural, sau caroseria, se fixează ferm de bancul de testare astfel încât să nu se miște la impact.

1.1.2.

Totuși, la cererea constructorului, obiectul testat poate fi montat pe un echipament care simulează instalarea pe vehicul, cu condiția ca ansamblul care cuprinde componenta și echipamentul să aibă aceeași dispoziție geometrică, un grad de rigiditate care să nu fie mai mic și o capacitate de disipare a energiei care să nu fie mai mare decât a ansamblului real care cuprinde componenta și membrul structural de sprijin.

1.2. Aparatul de testare

1.2.1.

Acest aparat constă într-un pendul a cărui pivot este sprijinit pe rulmenți cu bile și a cărui masă redusă (1), în centrul de percuție, este de 6,8 kg. Extremitatea inferioară a pendulului constă într-un cap fals rigid, cu diametrul de 165 mm, al cărei centru este identic cu centrul de percuție al pendulului.

1.2.2.

Capul fals este dotat cu două accelerometre și un vitezometru, toate capabile să măsoare valorile pe direcția de impact.

1.3. Instrumentele de înregistrare

Instrumentele de înregistrare utilizate sunt astfel alese încât măsurătorile să poată fi efectuate cu următoarele grade de precizie:

1.3.1.

Accelerație:

precizie = ± 5 % din valoarea reală;

frecvența de răspuns = până la 1 000 Hz;

sensibilitatea transversală = > 5 % din cel mai mic punct de pe scală.

1.3.2.

Viteză:

precizie = ± 2,5 % din valoarea reală;

sensibilitate = 0,5 km/h.

1.3.3.

Înregistrarea timpului:

instrumentele permit înregistrarea acțiunii pe toată durata ei, iar citirile se fac în maxim o miime de secundă;

începutul impactului la momentul primului contact între capul fals și componenta testată se notează pe înregistrările utilizate pentru analizarea testului.

1.4. Procedura de testare (a se vedea anexa X, notele explicative pentru punctul 1.4 din anexa IV).

1.4.1.

În orice punct de impact de pe suprafața de testat, direcția de impact este tangentă la traiectoria capului fals al aparatului de măsurare descris în anexa I.

1.4.1.1.

Pentru testarea părților menționate la punctele 5.3.4.1 și 5.4.2.2 din prezentul regulament, brațul aparatului de măsurare se alungește până la realizarea contactului cu partea care urmează să fie luată în considerare, până la o limită de 1 000 mm între punctul de pivotare și polul capului aparatului. Cu toate acestea, orice armături și nervuri ale acoperișului menționate la punctul 5.4.2.2. care nu pot fi atinse se supun cerințelor punctului 5.4.2.1 din prezentul regulament, cu excepția celei referitoare la înălțimea proeminenței.

1.4.2.

În cazul în care unghiul dintre direcția de impact și perpendiculara la suprafață în punctul de impact este 5 ° sau mai puțin, testul se efectuează astfel încât tangenta la traiectoria centrului de percuție al pendulului coincide cu direcția de impact. Capul fals lovește componenta de testat cu o viteză de 24,1 km/h sau, în cazul componentelor care acoperă un airbag neumflat, cu o viteză de 19,3 km/h; această viteză se obține fie chiar prin energia de propulsare, fie prin utilizarea unui dispozitiv suplimentar de propulsie.

1.4.3.

În cazul în care unghiul dintre direcția de impact și perpendiculara la suprafață în punctul de impact este mai mare de 5 °, testul se poate efectua astfel încât tangenta la traiectoria centrului de percuție al pendulului coincide cu perpendiculara pe punctul de impact. Viteza de testare se reduce în acest caz la valoarea componentei normale a vitezei prevăzute la punctul 1.4.2.

2. REZULTATE

2.1. În testele efectuate în conformitate cu procedurile de mai sus, decelerația capului fals nu depășește în mod continuu valoarea de 80 g mai mult de 3 milisecunde. Valoarea decelerației înregistrate este media citirilor de la cele două decelerometre.

3. PROCEDURI ECHIVALENTE

3.1. Proceduri de testare echivalente sunt permise, cu condiția ca rezultatele cerute la punctul 2 de mai sus să poată fi obținute.

3.2. Responsabilitatea pentru demonstrarea echivalenței unei metode diferite de cea descrisă la punctul 1 revine persoanei care utilizează o astfel de metodă.

(1) Relația dintre masa redusă „mr” a pendulului și masa totală „m” a pendulului la o distanță „a” între centrul de percuție și axul de rotație și la o distanță „l” între centrul de gravitație și axul de rotație este dat de formula: Mr = (m.l)/a

ANEXA V

Procedura de determinare a punctului „H” și a unghiului efectiv al trunchiului pentru pozițiile de ședere în vehiculele cu motor

1. SCOP

Procedura descrisă în prezenta anexă este folosită pentru a stabili locul punctului „H” și unghiul efectiv al trunchiului pentru una sau mai multe poziții de ședere într-un vehicul cu motor și pentru a verifica relația dintre datele măsurate și specificațiile tehnice furnizate de constructorul vehiculului (1).

2. DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe:

2.1.

„Date de referință” înseamnă una sau mai multe dintre următoarele caracteristici ale unei poziții de ședere:

2.1.1.

Punctul „H” și punctul „R”, precum și relația dintre acestea;

2.1.2.

Unghiul efectiv al trunchiului și unghiul proiectat al trunchiului, precum și relația dintre acestea.

2.2.	„Dispozitiv tridimensional pentru determinarea punctului H” (dispozitiv 3-D H) înseamnă dispozitivul folosit pentru determinarea punctelor „H” și a unghiurilor efective ale trunchiului. Acest dispozitiv este descris în apendicele 1 la prezenta anexă;

2.3.

„Punctul H” înseamnă centrul de pivotare între trunchiul și coapsa dispozitivului 3-D H instalat pe scaunul vehiculului, în conformitate cu punctul 4 de mai jos. Punctul „H” este situat în centrul liniei mediane a dispozitivului, care se află între reperele punctului „H” situate pe fiecare parte a dispozitivului 3-D H. Punctul „H” corespunde teoretic punctului „R” (pentru toleranțe, a se vedea punctul 3.2.2 de mai jos). Odată determinat conform procedurii descrise la punctul 4, punctul „H” este considerat că este fix față de structura șezutului a scaunului și că se deplasează împreună cu aceasta atunci când scaunul este reglat;

2.4.	„Punctul R” sau „punctul de ședere de referință” înseamnă un punct definit prin construcție de constructorul vehiculului pentru fiecare poziție de ședere și stabilit în raport cu sistemul de referință tridimensional;

2.5.	„Linia trunchiului” înseamnă linia mediană a sondei dispozitivului 3-D H atunci când sonda se află în poziția cea mai posterioară;

2.6.

„Unghi efectiv al trunchiului” reprezintă unghiul măsurat între o linie verticală care trece prin punctul „H” și linia trunchiului, folosind cvadrantul unghiului spatelui al dispozitivului 3-DH. Unghiul efectiv al trunchiului corespunde teoretic unghiului proiectat al trunchiului (pentru toleranțe, a se vedea punctul 3.2.2 de mai jos);

2.7.	„Unghiul proiectat al trunchiului” înseamnă unghiul măsurat între o linie verticală prin punctul „R” și linia trunchiului aflat într-o poziție care corespunde poziției proiectate a spătarului, stabilită de constructorul vehiculului;

2.8.

„Planul median al ocupantului” (C/LO) înseamnă planul median al dispozitivului 3-D H poziționat în fiecare poziție proiectată de ședere; el este reprezentat de coordonata punctului „H” pe axa „Y”. Pentru scaunele individuale, planul median al scaunului coincide cu planul median al ocupantului. Pentru alte scaune, planul median al ocupantului este specificat de către constructor;

2.9.	„Sistemul de referință tridimensional” înseamnă un sistem astfel cum este descris în apendicele 2 din prezenta anexă;

2.10.

„Puncte de reper” reprezintă repere fizice (găuri, suprafețe, semne sau crestături) pe caroseria vehiculului, astfel cum sunt definite de către constructor;

2.11.

„Poziția vehiculului în care se efectuează măsurătorile” înseamnă poziția vehiculului definită de coordonatele punctelor de reper în sistemul de referință tridimensional.

3. CERINȚE

3.1. Prezentarea datelor

Pentru fiecare poziție de ședere pentru care sunt solicitate date de referință necesare pentru a demonstra conformitatea cu dispozițiile prezentului regulament trebuie prezentate, sub forma indicată în apendicele 3 la prezenta anexă, toate sau o selecție corespunzătoare următoarelor date:

3.1.1.

coordonatele punctului „R” în raport cu sistemul de referință tridimensional;

3.1.2.

unghiul proiectat al trunchiului;

3.1.3.

toate indicațiile necesare reglării scaunului (dacă este reglabil) până la poziția de măsurare stabilită la punctul 4.3 de mai jos.

3.2. Relația dintre datele măsurate și specificațiile proiectate

3.2.1.

Coordonatele punctului „H” și valoarea unghiului efectiv al trunchiului obținute prin procedura stabilită la punctul 4 de mai jos se compară cu coordonatele punctului „R”, respectiv cu valoarea unghiului proiectat al trunchiului indicată de către constructorul vehiculului.

3.2.2.

Pozițiile relative ale punctelor „R” și „H” și relația dintre unghiul proiectat al trunchiului și unghiul efectiv al trunchiului se consideră satisfăcătoare pentru poziția de ședere în cauză dacă punctul „H”, astfel cum este definit prin coordonatele sale, se situează într-un pătrat cu latura de 50 mm, având laturi orizontale și verticale ale căror diagonale se intersectează în punctul „R” și dacă unghiul efectiv al trunchiului variază cu cel mult 5 ° față de unghiul proiectat al trunchiului.

3.2.3.

Dacă aceste condiții sunt întrunite, punctul R și unghiul proiectat al trunchiului se folosesc pentru a demonstra respectarea dispozițiilor prezentului regulament.

3.2.4.

Dacă punctul „H” sau unghiul efectiv al trunchiului nu îndeplinesc cerințele punctului 3.2.2 de mai sus, punctul „H” și unghiul efectiv al trunchiului se măsoară de încă două ori (în total de trei ori). Dacă rezultatele a două dintre aceste trei operații îndeplinesc cerințele, se aplică dispozițiile de la punctul 3.2.3 de mai sus.

3.2.5.

Dacă rezultatele a cel puțin două dintre cele trei operații descrise la punctul 3.2.4 de mai sus nu îndeplinesc cerințele punctului 3.2.2 de mai sus sau dacă nu pot fi verificate deoarece constructorul nu a pus la dispoziție informații referitoare la poziția punctului „R” sau la unghiul proiectat al trunchiului, centrul de greutate al celor trei puncte măsurate sau media celor trei unghiuri măsurate se folosesc și se consideră ca fiind aplicabile în toate cazurile în care punctul „R” sau unghiul proiectat al trunchiului sunt menționate în prezentul regulament.

4. PROCEDURĂ PENTRU DETERMINAREA PUNCTULUI „H” ȘI A UNGHIULUI EFECTIV AL TRUNCHIULUI (a se vedea anexa X, notele explicative pentru punctul 4 al anexei V)

4.1.

Vehiculul trebuie precondiționat la o temperatură de 20 ± 10 °C, la alegerea constructorului, pentru a se asigura faptul că materialul scaunului ajunge la temperatura camerei. Dacă scaunul care urmează a fi verificat nu a mai fost utilizat niciodată, pe acesta se va așeza o persoană sau un dispozitiv de 70-80 kg, de două ori timp de câte un minut, pentru a flecta șezutul și spătarul scaunului. La cererea constructorului, toate ansamblurile de scaune rămân neîncărcate timp de minimum 30 de minute înainte de instalarea dispozitivului 3-D H.

4.2.	Vehiculul trebuie să fie în poziția în care se efectuează măsurătorile definită la punctul 2.11 de mai sus.

4.3.

Dacă este reglabil, scaunul se reglează mai întâi în cea mai posterioară poziție normală de conducere, conform indicațiilor constructorului vehiculului, luând în considerare doar reglarea longitudinală a scaunului, excluzând cursa scaunului utilizată în alte scopuri decât pozițiile normale de conducere. Dacă există alte moduri de reglare a scaunelor (vertical, unghiular, al spătarului etc.), în acest caz acestea se reglează în poziția specificată de constructorul vehiculului. Pentru scaunele cu suspensie, poziția verticală se fixează rigid, corespunzător unei poziții normale de conducere specificată de constructor.

4.4.

Suprafața poziției de ședere cu care intră în contact dispozitivul 3-D H se acoperă cu o muselină de bumbac, cu dimensiuni suficiente și textură adecvată, descrisă ca o țesătură de bumbac uniformă având 18,9 fire pe cm și cântărind 0,228 kg/m2 sau ca un material tricotat sau nețesut cu caracteristici echivalente. Dacă testul se efectuează cu un scaun aflat în exteriorul vehiculului, podeaua pe care este așezat scaunul trebuie să aibă aceleași caracteristici esențiale (2) ca și podeaua vehiculului căruia îi este destinat scaunul.

4.5.

Ansamblul șezut și spătar al dispozitivului 3-D H se plasează în așa fel încât planul median al ocupantului (C/LO) să coincidă cu planul median al dispozitivului 3-D H. La cererea constructorului, dispozitivul 3-D H poate fi deplasat spre interior față de C/LO dacă dispozitivul 3-D H este situat atât de mult în afară încât marginea scaunului nu permite aducerea la orizontală a dispozitivului 3-D H.

4.6.	Ansamblurile labelor picioarelor și gambelor se atașează la ansamblul suportului de ședere, fie în mod individual, fie folosind bara T și ansamblul pentru gambă. Linia care trece prin reperele punctului „H” este paralelă cu solul și perpendiculară pe planul median longitudinal al scaunului.

4.7.

Pozițiile labelor picioarelor și gambelor dispozitivului 3-D H se reglează astfel:

4.7.1.

Pozițiile de ședere specificate: șoferul și pasagerul exterior din față

4.7.1.1.

Atât ansamblurile labelor picioarelor și cât și cel al gambelor se deplasează înainte astfel încât labele picioarelor să aibă o poziție naturală pe podea, chiar între pedale dacă este necesar. Dacă este posibil, laba piciorului stâng trebuie așezată la aproximativ aceeași distanță de partea stângă a planului median al dispozitivului 3-D H la care se află laba piciorului drept de partea dreaptă. Nivela cu ajutorul căreia se verifică orientarea transversală a dispozitivului 3-D H se aduce la orizontală prin reglarea suportului de ședere, dacă este necesar, sau prin reglarea ansamblurilor labelor picioarelor și gambelor spre înapoi. Linia care trece prin reperele punctului „H” se menține perpendicular pe planul median longitudinal al scaunului.

4.7.1.2.

Dacă gamba stângă nu poate fi menținută paralel cu gamba dreaptă, iar laba piciorului stâng nu poate fi susținută de structură, se mișcă laba piciorului stâng până când este susținută. Alinierea reperelor se menține.

4.7.2.

Pozițiile de ședere specificate: lateral posterior

Pentru scaunele din spate sau pentru cele auxiliare, picioarele sunt așezate conform specificațiilor constructorului. Dacă labele picioarelor se sprijină pe părți ale podelei situate la niveluri diferite, laba piciorului care intră prima în contact cu scaunul din față servește ca referință, iar cealaltă labă a piciorului se așează astfel încât nivela care determină orientarea transversală a scaunului dispozitivului să indice orizontala.

4.7.3.

Alte poziții de ședere specificate:

Se urmează procedura generală indicată la punctul 4.7.1 de mai sus, cu excepția faptului că labele picioarelor se așează conform specificațiilor constructorului vehiculului.

4.8.	Se aplică greutăți pe coapse și gambe, iar dispozitivul 3-D H se aduce la orizontală.

4.9.

Suportul de spate se înclină înainte până la prima oprire, iar dispozitivul 3-D H se trage dinspre spătarul scaunului cu ajutorul barei T. Dispozitivul 3-D H se repoziționează pe scaun cu ajutorul uneia din următoarele metode:

4.9.1.

Dacă dispozitivul 3-D H tinde să alunece înapoi, se folosește următoarea procedură: Se permite dispozitivului 3-D H să alunece înapoi până când nu mai este necesară aplicarea pe bara T a unei sarcini limitante a mișcării pe orizontală aplicată spre înainte, adică până când suportul de ședere intră în contact cu spătarul scaunului. Dacă este nevoie, se repoziționează gambele.

4.9.2.

Dacă dispozitivul 3-D H nu tinde să alunece înapoi, se folosește următoarea procedură: se împinge dispozitivul 3-D H spre înapoi aplicând pe bara T o sarcină orizontală spre înapoi până când suportul de ședere intră în contact cu spătarul scaunului (a se vedea figura 2 din apendicele 1 din prezenta anexă).

4.10.

Se aplică o sarcină de 100 ± 10 N asupra ansamblului suportului de spate al dispozitivului 3-D H la intersecția cvadrantului unghiului șoldului cu locașul barei T. Direcția de aplicare a sarcinii se menține de-a lungul unei linii care trece prin intersecția menționată anterior spre un punct chiar deasupra locașului barei corespunzătoare coapselor (a se vedea figura 2 din apendicele 1 din prezenta anexă). În continuare, suportul de spate se repoziționează cu grijă în contact cu spătarul scaunului. Pe întreg parcursul restului procedurii trebuie să se procedeze cu grijă, pentru a preveni alunecarea înainte a dispozitivului 3-D H.

4.11.

Se aplică greutățile pentru fesele dreaptă și stângă, iar apoi, alternativ, cele opt greutăți pentru trunchi. Dispozitivul 3-D H se menține la orizontală.

4.12.

Suportul de spate se înclină înainte pentru a elibera presiunea asupra spătarului scaunului. Dispozitivul 3-D H se balansează dintr-o parte în alta pe un arc de 10 ° (5 ° de fiecare parte a planului median vertical) în trei cicluri complete pentru a elibera orice frecare acumulată între dispozitivul 3-D H și scaun.

În timpul acțiunii de balansare, bara T a dispozitivului 3-D H poate tinde să se deplaseze față de alinierea orizontală și verticală specificată. De aceea, bara T trebuie înfrânată prin aplicarea unei sarcini laterale corespunzătoare în timpul mișcărilor de balansare. Înfrânarea barei T și balansarea dispozitivului 3-D H trebuie făcute cu atenție pentru a evita aplicarea unor sarcini exterioare necorespunzătoare pe direcția verticală sau pe direcția înainte-înapoi.

Labele picioarelor dispozitivului 3-D H nu trebuie să fie înfrânate sau fixate în timpul acestei etape. Dacă acestea își schimbă poziția, ar trebui lăsate pentru moment în acea poziție.

Suportul de spate se repoziționează cu grijă pe spătarul scaunului și se verifică dacă cele două nivele sunt în poziția zero. Dacă în timpul operației de balansare a dispozitivului 3-D H labele picioarelor și-au schimbat poziția, acestea trebuie repoziționate după cum urmează:

Se ridică alternativ și cât mai puțin posibil fiecare labă a piciorului de la podea până când acestea nu se mai mișcă. În timpul acestei ridicări, tălpile sunt libere să se rotească; și nu se aplică nicio sarcină pe direcția laterală sau înainte. Atunci când fiecare labă a piciorului este reașezată în poziția de jos, călcâiul trebuie să fie în contact cu structura proiectată în acest scop.

Se verifică dacă nivela laterală este în poziția zero; dacă este necesar, se aplică o sarcină laterală pe partea superioară a suportului de spate, suficientă pentru a aduce suportul de ședere al dispozitivului 3-D H la orizontală pe scaun.

4.13.

Ținând bara T pentru a preveni alunecarea înainte a dispozitivului 3-D H pe perna scaunului, se procedează după cum urmează:

(a)	se repoziționează suportul de spate pe spătarul scaunului;

(b)

se aplică și se îndepărtează alternativ o sarcină orizontală spre înapoi și care nu depășește 25 N, asupra barei unghiului spatelui, la o înălțime care corespunde cu aproximație centrului greutăților trunchiului până când cvadrantul unghiului șoldului indică atingerea unei poziții stabile după îndepărtarea sarcinii. Se procedează cu grijă pentru a asigura evitarea aplicării unor sarcini exterioare orientate în jos sau lateral asupra dispozitivului 3-D H. Dacă o nouă aducere la orizontală a dispozitivului 3-D H este necesară, se rotește înainte suportul de spate, se reia procedura de aducere la orizontală și se repetă procedura de la punctul 4.12.

4.14.

Se efectuează toate măsurătorile:

4.14.1.

Coordonatele punctului „H” se măsoară în raport cu sistemul tridimensional de referință.

4.14.2.

Unghiul efectiv al trunchiului se citește pe cvadrantul unghiului spatelui al dispozitivului 3-D H cu sonda în poziția cea mai înapoi.

4.15.

Dacă se dorește o reinstalare a dispozitivului 3-DH, ansamblul scaunului nu trebuie să fie supus vreunei sarcini timp de cel puțin 30 de minute înainte de reinstalare. Dispozitivul 3-D H nu trebuie lăsat pe ansamblul scaunului sub acțiunea unei sarcini o perioadă mai mare decât timpul necesar efectuării testului.

4.16.

Dacă scaunele de pe același rând pot fi considerate similare (banchetă, scaune identice etc.), pentru fiecare rând de scaune se determină doar un singur punct „H” și doar un singur „unghi efectiv al trunchiului”, dispozitivul 3-D H descris în apendicele 1 din prezenta anexă fiind poziționat într-un loc considerat reprezentativ pentru rândul în cauză. Acest loc este:

4.16.1.

în cazul rândului din față, scaunul conducătorului auto;

4.16.2.

în cazul rândului sau rândurilor din spate, un scaun de la margine.

(1) În orice poziție de ședere pe alte locuri decât cele din față, în care punctul „H” nu poate fi determinat folosind „dispozitivul tridimensional pentru determinarea punctului H” sau alte proceduri, punctul „R” indicat de constructor poate fi luat drept referință de autoritățile competente, dacă acestea consideră necesar.

(2) Unghi de înclinare, diferența de înălțime dată de suportul scaunului, textura suprafeței etc.

Apendice 1

Descrierea dispozitivului tridimensional pentru determinarea punctului „H” (1)

(dispozitivul 3-D H)

1. Suportul de spate și suportul de ședere

Suportul de spate și suportul de ședere sunt construite din plastic armat și metal; ele simulează trunchiul și coapsele unui om și sunt articulate mecanic în punctul „H”. Pentru măsurarea unghiului efectiv al trunchiului, la sonda articulată în punctul „H” este fixat un cvadrant. O bară ajustabilă reprezentând coapsele, atașată la suportul de ședere, stabilește linia mediană corespunzătoare coapselor și servește ca linie de referință pentru cvadrantul unghiului șoldului.

2. Elementele corespunzătoare corpului și picioarelor

Segmentele gambelor sunt conectate la ansamblul suportului de ședere prin capetele barei T corespunzătoare genunchilor, care sunt extensii laterale ale barei ajustabile corespunzătoare coapselor. În segmentele gambelor se incorporează cvadranți pentru măsurarea unghiurilor genunchilor. Ansamblurile pantofilor și labelor picioarelor sunt calibrate pentru măsurarea unghiului labelor picioarelor. Două nivele orientează dispozitivul în spațiu. Greutățile corespunzătoare elementelor corpului sunt amplasate în centrele de greutate corespunzătoare pentru a determina asupra scaunului o sarcină echivalentă cu cea a unui bărbat de 76 kg. Toate articulațiile dispozitivului 3-D H trebuie verificate pentru a se asigura mișcarea liberă fără frecări semnificative.

Figura 1

Denumirea elementelor dispozitivului 3-D H

Figura 2

Dimensiunile elementelor dispozitivului 3-D H și distribuirea sarcinilor

(1) Pentru detalii legate de construcția dispozitivului 3-D H, a se vedea Society of Automobile Engineers (SAE), 400 Commonwealth Drive, Warrendale, Pennsylvania 15096, United States of America.

Dispozitivul corespunde celui descris în standardul ISO 6549-1980.

Apendice 2

Sistemul de referință tridimensional

1.	Sistemul de referință tridimensional este definit de trei planuri ortogonale stabilite de constructorul vehiculului (vezi figura) (1).

2.	Poziția vehiculului în care se efectuează măsurătorile este stabilită prin așezarea vehiculului pe suprafața de susținere astfel încât coordonatele punctelor de reper să corespundă valorilor indicate de către constructor.

3.	Coordonatele punctelor „R” și „H” sunt stabilite în raport cu punctele de reper definite de constructorul vehiculului.

Figură

Sistemul de referință tridimensional

(1) Sistemul de referință corespunde Standardului ISO 4130, 1978.

Apendice 3

Date de referință privind pozițiile de ședere

1. Codificarea datelor de referință

Datele de referință sunt enumerate consecutiv pentru fiecare poziție de ședere. Pozițiile de ședere sunt identificate printr-un cod format din două caractere. Primul caracter este o cifră arabă și desemnează rândul de scaune, numărând din fața spre spatele vehiculului. Al doilea caracter este o majusculă care desemnează locația poziției de ședere într-un rând, privind pe direcția de deplasare înainte a vehiculului; se folosesc următoarele litere:

L	=	stânga
C	=	centru
R	=	dreapta

2. Descrierea poziției vehiculului în care se efectuează măsurătorile:

2.1.

Coordonatele punctelor de reper

X	…
Y	…
Z	…

3. Lista datelor de referință:

3.1.

Poziția de ședere: …

3.1.1.

Coordonatele punctului „R”

X	…
Y	…
Z	…

3.1.2.

Unghiul proiectat al trunchiului: …

3.1.3.

Specificații pentru reglarea scaunului (1):

orizontal	:	…
vertical	:	…
unghiular	:	…
unghiul trunchiului	:	…

Notă: Datele de referință pentru alte poziții se enumeră ca punctele 3.2, 3.3, etc.

(1) Tăiați ceea ce nu se aplică.

ANEXA VI

Metoda de măsurare a proeminențelor

1. Pentru a determina măsura în care un element determină o proeminență față de panoul pe care este montat, de-a lungul elementului luat în considerare se deplasează o sferă cu diametrul de 165 mm, care se menține în contact cu acesta începând cu prima poziție în care au realizat contactul. Valoarea proeminențelor este variația cea mai mare din toate variațiile posibile „y”, variații măsurate din centrul sferei perpendicular la panou, și variația „x”, măsurată din centrul sferei perpendicular la panou.

1.1. În cazul în care panourile și elementele, etc., sunt acoperite cu materiale cu duritate mai mică de 50 Shore A, procedura de măsurare a proeminențelor descrisă mai sus se aplică numai după îndepărtarea acestor materiale.

2. Proeminența comutatoarelor, mânerelor acționate prin tragere, etc., situate în zonele de referință se măsoară utilizând aparatul de testare și procedura descrisă mai jos:

2.1. Aparat

2.1.1.

Aparatul de măsurare a proeminențelor se compune dintr-un cap fals emisferic cu diametrul de 165 de mm, în care există un piston culisant cu diametrul de 50 de mm.

2.1.2.

Pozițiile relative ale capătului plat al pistonului și marginea capului fals se indică pe o scală pe care un indicator mobil înregistrează valoarea maximă măsurată care se obține atunci când aparatul este îndepărtat de elementul testat. Distanța minimă măsurabilă este 30 de mm; scala se gradează din jumătate în jumătate de milimetru pentru a face posibilă măsurarea proeminențelor în cauză.

2.1.3.

Procedura de etalonare:

2.1.3.1.

Aparatul se așează pe o suprafață plană astfel încât axul său să fie perpendicular pe suprafața respectivă. Cu capătul plat al pistonului în contact cu suprafața, scala se poziționează la zero.

2.1.3.2.

Între capătul plat al pistonului și suprafața de susținere se inserează un suport de 10 mm. E necesară o verificare pentru a se asigura că indicatorul mobil înregistrează această măsurătoare.

2.1.4.

Aparatul de măsurare a proeminențelor este ilustrat în figura apendicelui din prezenta anexă.

2.2. Procedura de testare

2.2.1.

Prin retragerea pistonului se formează o cavitate în interiorul capului fals, iar indicatorul mobil se poziționează lângă piston.

2.2.2.

Aparatul se aplică pe proeminența de măsurat astfel încât capul fals să fie în contact cu o zonă înconjurătoare cu suprafață maximă, cu o forță care nu depășește 2 daN.

2.2.3.

Pistonul se împinge spre înainte până când vine în contact cu proeminența de măsurat, iar valoarea proeminenței se observă pe scală.

2.2.4.

Capul fals se ajustează pentru putea obține valoarea maximă a proeminenței. Această valoare se înregistrează.

2.2.5.

Dacă două sau mai multe comenzi sunt situate suficient de aproape încât pistonul sau capul fals vin simultan în contact cu ele, se procedează în felul următor:

2.2.5.1.

Comenzi multiple, toate putând fi cuprinse în cavitatea capului fals; se tratează ca și cum ar constitui o singură proeminență.

2.2.5.2.

Dacă alte comenzi împiedică testarea normală prin contactul lor cu capul fals, ele se îndepărtează, iar testul se efectuează fără ele. Ele pot fi reinstalate ulterior și testate la rândul lor, împreună cu alte comenzi care au fost îndepărtate pentru a facilita procedura.

Apendice

Figură

Aparat de măsurare a proeminențelor

ANEXA VII

Aparat și procedură de aplicare a punctului 5.2.1. din prezentul regulament I

Acele părți (comutatoare, mânere acționate prin tragere, etc.) care pot fi atinse în cursul utilizării aparatului conform procedurii de mai jos se consideră că pot veni în contact cu genunchii unui ocupant. Elementele de comandă acționate cu piciorul sunt considerate pedale.

1. Aparat

1.1. Diagrama aparatului

2. Procedură

Aparatul poate fi așezat în orice poziție aflată sub panoul de comandă astfel încât:

2.1.	planul XX’ rămâne paralel cu planul longitudinal median al vehiculului;

2.2.	axa X poate fi rotită de o parte și de cealaltă a orizontalei, formând unghiuri de până la 30°.

3. În cursul efectuării testării de mai sus, toate materialele cu o duritate mai mică de 50 Shore A se îndepărtează.

ANEXA VIII

Determinarea dinamică a zonei de impact a capului

1. Determinarea dinamică a zonei de impact a capului cu referire la sistemul de protecție

1.1.	Solicitantul poate dovedi printr-o procedură diferită de cea descrisă în anexa I și acceptată de serviciul tehnic responsabil de efectuarea testărilor că o zonă de impact a capului determinată dinamic este relevantă pentru acest tip de vehicul.

1.2.

O metodă potrivită pentru dovedirea unei zone de impact a capului determinată dinamic poate fi una din următoarele:

1.2.1.

Teste de impact cu vehicule

pentru a determina secvența mișcării ocupanților raportat la sistemul de protecție instalat în tipul de vehicul, în condițiile unui impact frontal în intervalul ± 30 ° cu un obstacol rigid fix la o viteză de impact de cel puțin 48,3 km/h. În mod normal, ar fi suficient să se efectueze teste la 0 °, + 30 ° și – 30 °.

Zona de impact a capului determinată dinamic trebuie evaluată pentru ocupanții reprezentați de manechinele de adulți din tipurile reprezentând percentila 5 pentru femei, percentila 50 pentru bărbați și percentila 95 pentru bărbați, fiecare dintre acestea fiind plasate în locurile lor recomandate de ședere înainte de test astfel cum au fost definite de constructor, sau

1.2.2.

Testele cu platforme culisante

Secvența mișcărilor se investighează sub efectul diagramei decelerație-timp, după cum este prezentat în anexa VIII din Regulamentul nr. 16 (variația vitezei fiind 50 km/h), respectând familia de manechine descrisă mai sus și determinând o direcție de deplasare înainte a manechinelor respective corespunzătoare mișcării manechinelor în cursul testelor de impact frontal real în conformitate cu punctul 1.2.1.

Direcția deplasării înainte a manechinelor este considerată satisfăcătoare dacă linia mediană a obiectului testat, în mod normal o caroserie, acoperă intervalul ± 18 ° față de linia mediană longitudinală a platformei culisante. În mod normal, ar fi suficient să se efectueze teste la 0 °, +18 ° și –18 °, sau

1.2.3.

Testul impactului simulat

Secvența de mișcări a ocupanților, reprezentați de familia de manechine descrisă la punctul 1.2.1. de mai sus, se investighează după cum este descris la punctele 1.2.1. sau 1.2.2. de mai sus. Metoda simulării se validează prin cel puțin 3 situații de impact, după cum este descris la punctele 1.2.1. sau 1.2.2. de mai sus.

2. Zona de impact a capului determinată dinamic include toate zonele de pe tabloul de bord care pot veni în contact cu capul ocupanților care sunt reținuți prin utilizarea sistemului de protecție instalat pe tipul respectiv de vehicul.

3. Dacă tipul respectiv de vehicul poate fi echipat cu sisteme de protecție diferite este suficient a se investiga sistemul de protecție care are performanța minimă. Totuși, sistemele de protecție care pot fi dezactivate de conducător sau de ocupant trebuie reglate conform recomandărilor și indicațiilor constructorului descrise în manualul utilizatorului.

Dacă constructorul prevede posibilitatea dezactivării permanente a unei părți a sistemului de protecție, atunci această parte trebuie reglată în configurația „dezactivat”.

4. Constructorul sau reprezentantul său este îndreptățit să prezinte calcule, simulări, date referitoare la testări sau rezultate din testări care dovedesc în măsură suficientă zona de impact a capului determinată dinamic.

ANEXA IX

Poziția tipică a bastonului cilindric de testare în deschizătura din acoperiș și în deschizăturile de la nivelul ferestrelor

Exemple de simboluri pentru comutatoarele controlate de conducător

Figura 2

Figura 3

(ISO 2575:1998)

ANEXA X

Note explicative

Punctul 2.3.

Zona de referință este determinată fără oglinda retrovizoare. Testul disipării energiei se realizează fără oglinda retrovizoare. Pendulul nu trebuie să lovească suportul oglinzii.

Punctele 2.3. și 2.3.1.

Zona exceptată dinapoia volanului, definită în conformitate cu aceste puncte, este valabilă și pentru zona de impact a capului pasagerilor din față.

În cazul volanelor reglabile, zona exceptată în final se limitează la suprafața comună a zonelor exceptate pentru fiecare poziție de conducere pe care o poate avea volanul.

În cazul în care se poate opta între diferite volane, zona exceptată se stabilește prin utilizarea celui mai puțin favorabil volan cu diametrul cel mai mic.

Punctul 2.4.

Nivelul tabloului de bord se întinde pe întreaga lățime a habitaclului și este definit de cele mai posterioare puncte de contact ale unei linii verticale cu suprafața tabloului de bord când linia este deplasată pe lățimea vehiculului. În cazul în care apar simultan două sau mai multe puncte de contact, pentru a stabili nivelul tabloului de bord se utilizează punctul de contact cel mai inferior. În cazul consolelor, dacă nu este posibil să se stabilească nivelul tabloului de bord prin raportare la punctele de contact ale unei linii verticale, nivelul tabloului de bord este acolo unde o linie orizontală situată la 25,4 mm deasupra punctului „H” al scaunelor din față intersectează consola.

Punctul 2.5.

Pe părțile laterale ale vehiculului, acoperișul începe de la marginea superioară a deschiderii corespunzătoare portierei. În mod normal, limitele laterale ale acoperișului sunt reprezentate de contururile formate de marginea inferioară (vedere laterală) a părții superioare din caroserie vizibilă după deschiderea portierei. În cazul geamurilor, limita laterală a acoperișului este reprezentată de linia transparentă continuă (punctul de pătrundere al geamurilor laterale). La nivelul stâlpilor de susținere, limita laterală a acoperișului trece prin linia de legătură dintre liniile transparente. Definiția de la punctul 2.5 este valabilă și pentru orice deschidere de la nivelul acoperișului, în poziția închis, a unui vehicul definit ca la punctele 2.7 sau 2.8. În vederea efectuării măsurărilor, rebordurile orientate în jos se ignoră. Acestea se consideră ca făcând parte din peretele lateral al vehiculului.

Punctul 2.7.

Un geam posterior nedemontabil se consideră ca fiind un element structural rigid.

Automobilele care dispun de geamuri posterioare fixe din material rigid se consideră ca fiind automobile cu acoperiș mobil astfel cum sunt definite la punctul 2.8.

Punctul 2.18.

În cazul existenței unui gol între marginea unui material rigid și panou, această margine se rotunjește la o rază minimă de curbură în funcție de golul menționat în tabelul din nota explicativă de la punctul 5.1.1. Această mențiune se aplică și în cazul în care înălțimea proeminenței, determinată în conformitate cu procedura descrisă la punctul 1 din anexa VI, este egală sau mai mică decât 3,2 mm.

Dacă golul este localizat într-o zonă unde trebuie efectuat un test de impact pentru cap, marginile cu care se poate realiza un contact în cursul testului (testelor) ca urmare a deplasării părților se protejează cu o rază minimă de 2,5 mm.

Punctul 5.1.1

O margine ascuțită este o margine din material rigid cu o rază de curbură mai mică de 2,5 mm, cu excepția proeminențelor mai mici de 3,2 mm, măsurate de la panou. În acest caz, dacă înălțimea proeminenței nu este mai mare de jumătate din lățimea sa, iar marginile acesteia sunt teșite, raza de curbură minimă nu se aplică.

Grilajele sunt considerate a fi în conformitate cu reglementările în cazul în care îndeplinesc cerințele minime din tabel următor:

Gol între elemente [mm]	Elemente plate		Elemente rotunjite raza min. [mm]
Gol între elemente [mm]	e/min. [mm]	raza min. [mm]	Elemente rotunjite raza min. [mm]
0-10	1,5	0,25	0,5
10-15	2,0	0,33	0,75
15-20	3,0	0,50	1,25

Punctul 5.1.2

În timpul testului, se determină dacă părți din zona de impact destinate consolidării pot fi deplasate sau propulsate în afară, astfel încât să mărească riscurile pentru pasageri sau gravitatea leziunilor.

Punctul 5.1.3

Aceste două concepte (nivelul și marginea inferioară a tabloului de bord) pot fi diferite. Totuși, acest punct este inclus în punctul 5.1. (… deasupra nivelului tabloului de bord …) și, de aceea, este aplicabil doar acolo unde aceste două concepte sunt combinate. În cazul în care cele două concepte nu sunt combinate, și anume, dacă marginea inferioară a tabloului de bord este situată sub nivelul tabloului de bord, el va fi luat în considerare în conformitate cu punctul 5.3.2.1 prin trimitere la punctul 5.8.

Punctul 5.1.4

Dacă un mâner acționat prin tragere sau un buton are o lățime egală sau mai mare de 50 de mm și este localizat într-o zonă astfel încât dacă ar fi mai mic de 50 de mm în lățime, valoarea proeminenței sale maxime ar fi determinată prin utilizarea capului fals al aparatului de la anexa VI, punctul 2. Valoarea proeminenței maxime se determină în conformitate cu anexa VI, punctul 1. Și anume, prin utilizarea unei sfere cu diametrul de 165 de mm și determinarea variației maxime a înălțimii axei „y”. Suprafața secțiunii transversale se măsoară într-un plan paralel cu suprafața pe care este montată componenta.

Punctul 5.1.5

Punctele 5.1.4 și 5.1.5 se completează reciproc; prima teză de la punctul 5.1.5. (și anume, o forță de retractare sau de detașare de 37,8 daN) se aplică, iar apoi punctul 5.1.4 în cazul retractării până la nivelul unei proeminențe între 3,2 și 9,5 mm sau, în cazul detașării, ultimele două teze de la punctul 5.1.5. (aria de secțiune transversală este măsurată înainte ca forța să fie exercitată). Cu toate acestea, în cazul în care din considerente practice trebuie aplicat punctul 5.1.4 (retractare sub 9,5 mm și peste 3,2 mm), ar putea fi mai convenabil, la latitudinea constructorului, să se verifice specificațiile punctului 5.1.4 înaintea exercitării forței de 37,8 daN specificată la punctul 5.1.5.

Punctul 5.1.6

Întrucât în prezența materialelor moi cerințele se aplică numai suportului rigid, proeminența se măsoară numai pentru suportul rigid.

Măsurarea durității Shore se realizează pe eșantioane ale obiectului testat. În cazul în care, datorită caracteristicilor materialului, este imposibil să se efectueze măsurarea durității prin procedura Shore A, pentru evaluare se utilizează măsurători comparabile.

Punctul 5.2.1

Pedalele, tijele lor și mecanismele lor de pivotare nemijlocite, dar nu și suportul metalic care le înconjoară, nu sunt luate în considerare.

Cheia de contact este considerată că satisface cerințele prezentului punct dacă partea proeminentă a mânerului este compusă dintr-un material cu duritate Shore A între 60 și 80 și are o grosime de cel puțin 5 mm sau este acoperită cu un astfel de material, cu grosime de minim 2 mm pe întreaga suprafață.

Punctul 5.2.2

Criteriul de stabilire a faptului că frâna de mână poate fi atinsă constă în utilizarea:

capului simulat specificat în anexa I, în cazul în care frâna de mână este amplasată deasupra sau la nivelul tabloului de bord (a se testa în conformitate cu punctul 5.1. și în interiorul zonei de impact);

genunchiului specificat în anexa VII, în cazul în care frâna de mână este amplasată sub nivelul tabloului de bord (în acest caz maneta se testează în conformitate cu punctul 5.3.2.3).

Punctul 5.2.3

Specificațiile tehnice descrise la punctul 5.2.3 se aplică și rafturilor, precum și acelor elemente ale consolelor care sunt situate sub nivelul tabloului de bord, între scaunele din față, cu condiția ca acestea să fie amplasate în fața punctului „H”. În cazul în care o cavitate este închisă, aceasta este tratată ca și compartiment de depozitare și nu face obiectul acestor specificații.

Punctul 5.2.3.1

Dimensiunile specificate se referă la suprafață înainte de adăugarea de material cu duritate Shore A mai mică de 50 (a se vedea punctul 5.2.4). Testele de disipare a energiei se realizează în conformitate cu anexa IV.

Punctul 5.2.3.2

În cazul în care un raft se detașează sau se rupe, nu trebuie să rezulte niciun element periculos; aceasta se aplică nu numai ramei, ci și altor margini orientate spre interiorul habitaclului ca rezultat al forței aplicate.

Partea cea mai solidă a raftului se consideră a fi adiacentă unui element de fixare. De asemenea, „deformare substanțială” înseamnă că, sub efectul forței aplicate, deflecția raftului, măsurată de la punctul inițial de contact cu cilindrul de testare, trebuie să fie o pliere sau o deformare vizibilă cu ochiul liber. Deformarea elastică este admisibilă.

Lungimea cilindrului de testare este de cel puțin 50 mm.

Punctul 5.3.

„Alte părți” include elemente precum închizătoarele geamului, punctele de ancorare superioară ale centurii de siguranță și alte elemente situate în spațiul pentru picioare și de partea portierelor, cu excepția cazului în care aceste elemente au fost tratate anterior sau sunt exceptate în text.

Punctul 5.3.2

Spațiul dintre torpedo și tabloul de bord localizat deasupra marginii inferioare a tabloului de bord nu face obiectul specificațiilor de la punctul 5.3.

Punctul 5.3.2.1

Raza de minimum 3,2 mm se aplică tuturor elementelor care pot fi atinse și care fac obiectul punctului 5.3 pentru toate pozițiile de utilizare.

Ca excepții, compartimentele de depozitare se iau în considerare doar în poziția închis; centurile de siguranță ale scaunelor vor fi în mod normal luate în considerare doar în poziția de utilizare, dar orice element care are o poziție de așezare fixă respectă de asemenea cerința razei de 3,2 mm în poziția de așezare respectivă.

Punctul 5.3.2.2

Suprafața de referință se determină prin aplicarea dispozitivului descris la punctul 2. din anexa VI cu o forță de 2 daN. În cazul în care acest lucru nu este posibil, metoda descrisă la punctul 1. din anexa VI, se utilizează cu o forță de 2 daN.

Evaluarea proeminențelor periculoase este la latitudinea autorităților responsabile de efectuarea testelor.

Forța de 37,8 daN se aplică chiar dacă proeminența originală este mai mică de 35 sau 25 mm, după caz. Proeminența se măsoară în timpul aplicării sarcinii.

Forța orizontală, longitudinală, de 37,8 daN, se aplică în mod normal cu ajutorul unui piston cu cap plat, cu diametru maximum de 50 mm dar, atunci când acest lucru nu este posibil, se poate utiliza o metodă echivalentă; de exemplu, prin înlăturarea obstacolelor.

În condițiile unui design modern al portierelor, mânerul geamurilor este uneori înconjurat de o formă a panoului portierei. Este adesea dificil sau imposibil pentru un ocupant să atingă mânerul cu genunchii. Este la latitudinea serviciilor tehnice să decidă în acest caz, cu acordul constructorului, dacă este sau nu cazul să fie efectuate testele de împingere, astfel cum au fost descrise, sau nu.

Punctul 5.3.2.3

Partea cea mai proeminentă a manetei schimbătorului de viteze este acea parte a părții de prindere sau a mânerului care vine prima în contact cu un plan transversal vertical deplasat într-o direcție longitudinală orizontală. În cazul în care orice element al manetei schimbătorului de viteze sau al frânei de mână este situat deasupra nivelului punctului „H”, atunci acea manetă va fi considerată a fi în întregime situată deasupra nivelului punctului „H”.

Punctul 5.3.4

În cazul în care planul (planurile) orizontal (orizontale) care trece (trec) prin punctul „H” al celor mai de jos părți ale scaunelor din față și din spate nu coincid, se determină un plan vertical perpendicular pe axa longitudinală a vehiculului, care trece prin punctul „H” al scaunului din față. Zona exceptată este luată în considerare separat, atât pentru partea din față cât și pentru partea din spate a habitaclului, în funcție de punctele lor „H” respective și până la planul vertical definit mai sus.

Punctul 5.3.4.1

Parasolarele reglabile se iau în considerare în toate pozițiile de utilizare. Ramele parasolarelor nu sunt considerate suporturi rigide (vezi punctul 5.3.5).

Punctul 5.4.

Atunci când acoperișul este testat pentru a se măsura acele proeminențe și elemente care pot veni în contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm, căptușeala plafonului trebuie îndepărtată. Atunci când se evaluează razele specificate, se iau în considerare proporțiile și proprietățile atribuibile materialelor căptușelii plafonului. Zona de testare a acoperișului se întinde în fața și deasupra planului transversal delimitat de linia de referință a trunchiului manechinului amplasat pe scaunul cel mai din spate.

Punctul 5.4.2.1

(A se vedea punctul 5.1.1 pentru definiția „marginilor ascuțite”).

Proeminența îndreptată în jos se măsoară perpendicular pe acoperiș, în conformitate cu punctul 1 din anexa VI.

Lățimea elementului proeminent se măsoară în unghi drept față de linia proeminenței. În mod particular, armăturile și nervurile rigide ale acoperișului nu vor avea proeminențe mai mari de 19 mm în afara suprafeței interioare a acoperișului.

Punctul 5.5.

Orice nervuri ale acoperișurilor mobile trebuie să îndeplinească cerințele punctului 5.4 în cazul în care acestea pot fi atinse de o sferă cu diametrul de 165 mm;

Punctele 5.5.1.2., 5.5.1.2.1., 5.5.1.2.2.

Atunci când sunt în poziție de repaus și cu acoperișul închis, dispozitivele de deschidere și de acționare trebuie să îndeplinească toate condițiile specificate.

Punctul 5.5.1.2.3.

Forța de 37,8 daN se aplică chiar dacă proeminența originală este de 25 mm sau mai mică. Proeminența se măsoară în timpul aplicării forței.

Forța de 37,8 daN aplicată pe direcția de impact, definită în anexa IV ca tangenta la traiectoria capului fals, se aplică în mod normal cu ajutorul unui piston cu cap plat cu diametrul de maximum 50 mm, dar în cazul în care acest lucru nu este posibil se poate utiliza o metodă echivalentă; de exemplu, prin înlăturarea obstacolelor.

Prin „poziție de repaus” se înțelege poziția dispozitivului de acționare când acesta este în poziția „încuiat”.

Punctul 5.6.

Cadrul acoperișurilor decapotabile nu reprezintă o bară de siguranță în caz de răsturnare.

Punctul 5.6.1

Partea superioară a cadrului parbrizului începe deasupra conturului transparent al parbrizului.

Punctul 5.7.1.1

A se vedea punctul 5.1.1 pentru definiția „marginii ascuțite”.

Punctul 5.7.1.2

Pentru a defini zona de impact a capului cu spătarul scaunelor din față, orice structură necesară pentru a sprijini spătarul scaunului este considerată o componentă a acestui spătar de scaun.

Punctul 5.7.1.2.3.

Căptușeala structurii cadrului scaunului trebuie să nu prezinte asperități periculoase și margini ascuțite care pot mări riscul unor lezări grave a ocupanților.

ANEXA I

Stabilirea zonei de impact a capului

Punctul 2.1.1.2

Alegerea uneia dintre cele două proceduri pentru stabilirea înălțimii se lasă la latitudinea constructorului.

Punctul 2.2.

La determinarea punctelor de contact, lungimea brațului aparatului de măsurare nu se schimbă în timpul unei anumite operațiuni. Fiecare operațiune începe din poziție verticală.

Punctul 3.

Dimensiunea de 25,4 mm reprezintă distanța dintre un plan orizontal care trece prin punctul „H” și tangenta orizontală la conturul cel mai de jos al capului fals.

ANEXA IV

Procedură pentru testarea materialelor disipatoare de energie

Punctul 1.4.

Ruperea oricărei componente în cursul testului de disipare a energiei, a se vedea nota de la paragraful 5.1.2.

ANEXA V

Procedura de determinare a punctului „H” Și a unghiului efectiv al trunchiului pentru pozițiile de ședere în vehiculele cu motor

Punctul 4.

Dacă este necesar, pentru a determina punctul „H” al oricărui scaun, se înlătură alte scaune.