30.11.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 313/58

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

Anexa 1A:

Anexa 1B:

Anexa 2:

Anexa 3:

Anexa 4:

Anexa 5:

Anexa 6:

Anexa 7:

Anexa 8:

Anexa 9:

Anexa 10:

Anexa 11:

Anexa 12:

Anexa 13:

Anexa 14:

Anexa 15:

Apendicele 1 –

Apendicele 2 –

Apendicele 3 –

Anexa 16:

Anexa 17:

Apendicele 1 –

Apendicele 2 –

Apendicele 3 –

2.2.1.

componentele rigide (cataramă, piese de fixare, retractor etc.);

2.2.2.

materialul, ţesătura, dimensiunile şi culoarea chingilor; sau

2.2.3.

geometria centurii.

2.7.

„Zona de referinţă” înseamnă spaţiul dintre două planuri longitudinale verticale, aflate la 400 mm distanţă şi simetrice faţă de punctul „H”, definit prin rotirea aparatului în formă de cap din poziţie verticală în poziţie orizontală, astfel cum este descris în Regulamentul nr. 21 anexa 1. Aparatul va fi aşezat astfel cum este descris în anexa la Regulamentul nr. 21 şi fixat la lungimea maximă de 840 mm.

2.8.

„Ansamblul airbag-ului” înseamnă un dispozitiv instalat pentru a suplimenta centurile de siguranţă şi sistemele de fixare din autovehicule, adică un sistem care, în cazul unui impact sever care afectează automobilul, declanşează automat o structură flexibilă destinată să limiteze, prin comprimarea gazului din interior, severitatea contactului între una sau mai multe părţi ale corpului pasagerului şi interiorul habitaclului.

2.9.

„Airbag pasager” înseamnă un alt ansamblu de airbag decât cel al şoferului, destinat să protejeze pasagerul (pasagerii) aflat (aflaţi) pe scaune în caz de coliziune frontală.

2.10.

„Sistem de fixare a scaunelor pentru copii” înseamnă un dispozitiv de siguranţă astfel cum este definit în Regulamentul nr. 44.

2.11.

„Orientat cu spatele la direcţia de mers” înseamnă orientat în direcţia opusă direcţiei normale de deplasare a vehiculului.

2.14.4.1.

frânarea vehiculului (sensibilitate unică);

2.14.4.2.

o combinaţie între frânarea vehiculului, deplasarea centurii sau orice alte mijloace automate (sensibilitate multiplă).

2.18.1.

„Un scaun pentru pasagerul din faţă” înseamnă orice scaun la care „punctul H cel mai avansat” al scaunului respectiv se află în sau în faţa planului transversal vertical prin punctul „R” al şoferului.

2.21.1.

deplasarea longitudinală;

2.21.2.

deplasarea verticală;

2.21.3.

deplasarea unghiulară.

2.23.1.

forma, dimensiunile şi materialele structurii scaunului;

2.23.2.

tipurile şi dimensiunile sistemelor de blocare şi de reglare a blocării scaunului;

2.23.3.

tipul şi dimensiunile ancorajului centurii de pe scaun, ale ancorajului scaunului şi ale componentelor afectate ale structurii vehiculului.

2.29.

„ISOFIX” este un sistem destinat prinderii sistemelor de fixare a scaunelor pentru copii, format din două ancoraje rigide în vehicul, două piese rigide de fixare corespunzătoare pe sistemul de fixare şi un mijloc de limitare a rotirii sistemului de fixare în jurul axei transversale.

2.30.

„Sistem ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii” înseamnă un sistem de fixare a scaunelor pentru copii care îndeplineşte condiţiile Regulamentului nr. 44 şi care trebuie prins de un sistem de ancorare ISOFIX, conform cerinţelor Regulamentului nr. 14.

2.31.

„Poziţia ISOFIX” înseamnă un sistem care permite instalarea:

2.32.

„Sistem de ancorare ISOFIX”: un sistem alcătuit din două ancore cu prindere inferioară ISOFIX, care îndeplineşte cerinţele Regulamentului nr. 14 şi care este destinat prinderii unui sistem ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii împreună cu un dispozitiv antirotaţie.

2.33.

„Ancoră cu prindere inferioară ISOFIX”: o bară orizontală rotundă şi rigidă, cu diametrul de 6 mm, care depăşeşte structura vehiculului sau a scaunului, permiţând prinderea unui sistem ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii echipat cu piese de fixare ISOFIX.

(a)

Un dispozitiv antirotaţie pentru un sistem ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii universal constă dintr-o ancoră cu prindere superioară ISOFIX.

(b)

Un dispozitiv antirotaţie pentru un sistem ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii semiuniversal constă dintr-o ancoră cu prindere superioară, tabloul de bord al vehiculului sau o tijă de sprijin vizând limitarea rotirii sistemului de fixare în cazul unui impact frontal.

(c)

În cazul sistemelor ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii, de tip universal şi semiuniversal, scaunul vehiculului nu reprezintă în sine un dispozitiv antirotaţie.

2.35.

„Sistem de ancorare în partea superioară ISOFIX”: o componentă care îndeplineşte cerinţele din Regulamentul nr. 14, cum ar fi o bară amplasată într-o zonă definită, destinată cuplării chingii de prindere superioară ISOFIX şi transferării forţei de imobilizare a acesteia la structura vehiculului.

2.36.

Un „dispozitiv de ghidare” are rolul de a asista persoana care instalează sistemul ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii. El permite alinierea corectă între piesele de fixare ale sistemului ISOFIX şi ancorele cu prindere inferioară ISOFIX, facilitând fixarea.

2.37.

„Marcajul ISOFIX” este o informaţie furnizată persoanei care doreşte să instaleze un sistem ISOFIX de fixare a scaunelor pentru copii cu privire la poziţiile ISOFIX din vehicul şi poziţia fiecărui sistem de ancorare ISOFIX corespunzător.

2.38.

„Gabaritul sistemului de fixare a scaunelor pentru copii” (GSFSC) este un dispozitiv în conformitate cu una dintre cele şapte clase de dimensiuni ISOFIX, astfel cum sunt definite la punctul 4 din anexa 17 apendicele 2 din prezentul regulament şi, în special, ale cărui dimensiuni sunt prezentate în figurile 1-7 de la punctul 4 menţionat anterior. Gabaritele sistemelor de fixare a scaunelor pentru copii (GSFSC) se folosesc în prezentul regulament pentru a verifica clasele de dimensiuni ale sistemelor de fixare ISOFIX care se pot adapta la poziţiile ISOFIX ale vehiculului. În plus, unul dintre GSFSC, aşa-numitul ISO/F2 (B), descris în figura 2 de la punctul 4 menţionat anterior, este utilizat în Regulamentul nr. 14 pentru a verifica amplasarea şi posibilitatea de acces la oricare sistem de ancorare ISOFIX.

3.1.1.

Cererea de omologare a unui tip de vehicul în ceea ce priveşte instalarea centurilor de siguranţă şi a sistemelor de fixare trebuie trimisă de constructorul vehiculului sau de reprezentantul său acreditat.

3.1.2.

Aceasta va fi însoţită de documentele menţionate mai jos în trei exemplare şi de următoarele informaţii:

3.1.2.1.

desene ale structurii generale a vehiculului la scară adecvată, arătând poziţiile centurilor de siguranţă şi desene detaliate ale centurilor de siguranţă şi ale punctelor în care acestea sunt prinse;

3.1.2.2.

o specificaţie privind materialele utilizate care ar putea afecta rezistenţa centurilor de siguranţă;

3.1.2.3.

o descriere tehnică a centurilor de siguranţă;

3.1.2.4.

în cazul centurilor de siguranţă prinse de structura scaunului;

3.1.2.5.

descrierea detaliată a tipului de vehicul în ceea ce priveşte proiectarea scaunelor, a ancorajelor scaunelor şi a sistemelor de reglare şi blocare a acestora;

3.1.2.6.

desene la scară adecvată şi suficient de detaliate ale scaunelor, ale ancorajelor acestora în vehicul şi ale sistemelor de reglare şi blocare ale acestora.

3.1.3.

La alegerea constructorului, trebuie prezentat serviciului tehnic însărcinat cu testele de omologare fie un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul care urmează să fie omologat, fie componente ale vehiculului considerate esenţiale pentru testarea centurilor de siguranţă de către acest serviciu.

3.2.1.

Cererea de omologare a unui tip de centură de siguranţă trebuie trimisă de către deţinătorul mărcii înregistrate sau de reprezentantul acreditat al acestuia. În cazul sistemelor de fixare, cererea de omologare trebuie trimisă de către deţinătorul mărcii înregistrate sau de reprezentantul acestuia ori de către constructorul vehiculului în care urmează a fi instalat sau de reprezentantul acestuia.

3.2.2.

Aceasta va fi însoţită de:

3.2.2.1.

O descriere tehnică a tipului de centură, menţionându-se chingile şi părţile rigide folosite, însoţite de desene ale componentelor centurii; desenele trebuie să arate poziţia vizată pentru numărul de omologare şi simbolul (simbolurile) suplimentar(e) referitoare la cercul mărcii de omologare. Descrierea trebuie să menţioneze culoarea modelului trimis spre omologare şi să specifice tipul (tipurile) de vehicul pentru care se doreşte centura. În cazul retractoarelor, trebuie furnizate instrucţiunile de instalare pentru dispozitivul de detectare, iar pentru dispozitivele sau sistemele de pretensionare, trebuie furnizată o descriere tehnică completă a construcţiei şi funcţionării, alături de dispozitivul de detectare, dacă există, care descrie metoda de activare, precum şi orice metodă de evitare a activării accidentale. În cazul unui sistem de fixare, descrierea trebuie să cuprindă: desene la scară adecvată ale structurii vehiculului şi ale structurii scaunului, ale sistemului de reglare şi ale elementelor de prindere, indicând suficient de detaliat poziţia ancorajelor scaunelor, a ancorajelor centurilor şi a elementelor de consolidare, precum şi o specificaţie a materialelor folosite care ar putea afecta rezistenţa ancorajelor scaunelor şi a ancorajelor centurilor şi o descriere tehnică a ancorajelor scaunelor şi a ancorajelor centurilor. Dacă centura este destinată să fie fixată de structura vehiculului printr-un dispozitiv de reglare a centurii pe înălţime, descrierea tehnică trebuie să specifice dacă acest dispozitiv este considerat drept o componentă a centurii;

3.2.2.2.

şase mostre ale tipului de centură, dintre care unul este de referinţă;

3.2.2.3.

o bucată lungă de zece metri din fiecare tip de chingă folosită la tipul de centură;

3.2.2.4.

serviciul tehnic însărcinat cu testele de omologare are dreptul să solicite mostre suplimentare.

3.2.3.

În cazul sistemelor de fixare, trebuie trimise serviciului două mostre care pot include două dintre centurile prevăzute la punctele 3.2.2.2 şi 3.2.2.3 şi, la alegerea fabricantului, fie un vehicul reprezentativ pentru vehiculul ce urmează a fi omologat, fie partea sau părţile vehiculului considerate drept esenţiale pentru teste de către serviciul tehnic însărcinat cu testele de omologare.

5.1.

Un certificat conform modelului specificat la punctele 5.1.1 sau 5.1.2 trebuie ataşat certificatului de omologare de tip:

5.1.1.

anexa 1A pentru cereri la care se face trimitere la punctul 3.1;

5.1.2.

anexa 1B pentru cereri la care se face trimitere la punctul 3.2;

5.2.1.

Dacă vehiculul trimis spre omologare conform prezentului regulament respectă condiţiile prevăzute la punctul 8 de mai jos şi în anexele 15 şi 16 la prezentul regulament, se acordă omologarea pentru acel tip de vehicul.

5.2.2.

Fiecărui tip omologat i se atribuie un număr de omologare. Primele două cifre (în prezent 04) indică seria de modificări care cuprind cele mai recente modificări tehnice aduse regulamentului în momentul emiterii aprobării. Aceeaşi parte contractantă nu poate atribui acelaşi număr unui alt tip de vehicul, aşa cum este definit la punctul 2.16 de mai sus.

5.2.3.

Orice notificare referitoare la omologarea, prelungirea, refuzul ori retragerea omologării sau întreruperea definitivă a producţiei unui tip de vehicul în conformitate cu prezentul regulament se comunică părţilor la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unui formular conform modelului din anexa 1A la prezentul regulament.

5.2.4.

Pe orice vehicul conform unui tip de vehicul omologat în temeiul prezentului regulament se aplică în mod vizibil şi într-un loc uşor accesibil menţionat pe formularul de omologare, o marcă de omologare internaţională ce cuprinde:

5.2.4.1.

un cerc care înconjoară litera „E” urmat de numărul distinctiv al ţării care a acordat omologarea (3);

5.2.4.2.

numărul prezentului regulament, urmat de litera R, o liniuţă şi numărul de omologare în dreapta cercului astfel cum este prevăzut la punctul 5.2.4.1.

5.2.5.

În cazul în care vehiculul este conform unui tip de vehicul omologat, în temeiul unuia sau a mai multor regulamente anexate la acord, în ţara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament, simbolul prevăzut la punctul 5.2.4.1 nu trebuie repetat; într-o astfel de situaţie, numerele şi simbolurile suplimentare din toate regulamentele în temeiul cărora s-a acordat omologarea în ţara care a acordat omologarea conform prezentului regulament trebuie aşezate în coloane verticale la dreapta simbolului prevăzut la punctul 5.2.4.1.

5.2.6.

Marca de omologare trebuie să fie lizibilă şi de neşters.

5.2.7.

Marca de omologare trebuie amplasată în apropierea plăcuţei cu datele vehiculului, fixată de constructor.

5.3.1.

Dacă mostrele unui tip de centură, care sunt trimise în conformitate cu dispoziţiile punctului 3.2 de mai sus, respectă condiţiile de la punctele 4, 5.3 şi 6 ale prezentului regulament, omologarea este acordată.

5.3.2.

Fiecărui tip omologat i se atribuie un număr de omologare. Primele două cifre ale acestui număr (în prezent 04 corespunzător seriei 04 de modificări intrate în vigoare la 22 decembrie 1985) indică seria de modificări care include cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului în momentul emiterii omologării. Aceeaşi partea contractantă nu poate atribuit acelaşi număr unui alt tip de centură sau sistem de fixare.

5.3.3.

Orice notificare referitoare la omologarea, prelungirea sau refuzul omologării unui tip de centură ori sistem de fixare în conformitate cu prezentul regulament trebuie comunicată părţilor la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unui formular conform modelului din anexa 1B din prezentul regulament.

5.3.4.

Pe orice centură conformă unui tip omologat în temeiul prezentului regulament trebuie prevăzute, într-un loc adecvat, în afară de mărcile prevăzute la punctul 4 de mai sus, următoarele informaţii specifice:

5.3.4.1.

O marcă de omologare internaţională ce cuprinde:

5.3.4.1.1.

un cerc care înconjoară litera „E” urmat de numărul distinctiv al ţării care a acordat omologarea (4);

5.3.4.1.2.

un număr de omologare;

5.3.4.2.

următorul (următoarele) simbol (simboluri) suplimentar(e):

5.3.4.2.1.

Litera „A” pentru o centură cu prindere în trei puncte, litera „B” pentru o centură transversală şi litera „S” pentru centuri speciale.

5.3.4.2.2.

În plus faţă de simbolurile la care se face trimitere la punctul 5.3.4.2.1 de mai sus trebuie prevăzute următoarele marcaje adiţionale:

5.3.4.2.2.1.

litera „e” pentru o centură cu un dispozitiv de absorbţie a energiei;

5.3.4.2.2.2.

litera „r” pentru o centură care include un retractor, urmată de simbolul (1, 2, 3, 4 sau 4N) al retractorului utilizat, în conformitate cu punctul 2.14 din prezentul regulament şi litera „m” în cazul în care retractorul utilizat este un retractor cu blocare în caz de urgenţă cu sensibilitate multiplă;

5.3.4.2.2.3.

litera „p” în cazul centurilor de siguranţă cu dispozitiv de pretensionare;

5.3.4.2.2.4.

litera „t” în cazul unei centuri cu un retractor care include un limitator de tensiune;

5.3.4.2.2.5.

centurile dotate cu un retractor de tip 4N trebuie să poarte de asemenea un simbol constând dintr-un dreptunghi având un vehicul de categoria M1 tăiat, indicând interzicerea utilizării acestui tip de retractor la vehiculele din categoria respectivă.

5.3.4.2.2.6.

În cazul în care centura de siguranţă este omologată în conformitate cu dispoziţiile punctului 6.4.1.3.3 din prezentul regulament, aceasta va fi marcată de cuvântul „AIRBAG” într-un dreptunghi.

5.3.4.2.3.

Simbolul la care se face trimitere la punctul 5.3.4.2.1 de mai sus trebuie precedat de litera „Z” atunci când centura de siguranţă face parte dintr-un sistem de fixare.

5.3.5.

Anexa 2 punctul 2 din prezentul regulament oferă exemple de dispuneri ale mărcii de omologare.

5.3.6.

Informaţiile specifice la care se face referire la punctul 5.3.4 de mai sus trebuie să fie clar vizibile, de neşters, putând fi fixate permanent fie prin intermediul unei etichete, fie prin marcaj direct. Eticheta sau marcajul trebuie să fie rezistente la uzură.

5.3.7.

Etichetele la care se face referire la punctul 5.3.6 de mai sus pot fi emise fie de autoritatea care a acordat omologarea, fie, cu autorizarea sa, de constructor.

6.1.1.

Fiecare mostră trimisă în conformitate cu punctele 3.2.2.2, 3.2.2.3 şi 3.2.2.4 de mai sus trebuie să respecte condiţiile prevăzute la punctul 6 din prezentul regulament.

6.1.2.

Centura sau sistemul de fixare trebuie proiectat(ă) şi construit(ă) astfel încât, atunci când este instalat(ă) corect şi folosit(ă) în mod corespunzător de către un ocupant, să fie asigurată buna sa funcţionare şi să reducă riscul de vătămare corporală în cazul unui accident.

6.1.3.

Chingile centurii nu trebuie să permită vreo configuraţie periculoasă.

6.1.4.

Folosirea materialelor având proprietăţile poliamidei 6 în ceea ce priveşte reţinerea apei este interzisă în toate piesele mecanice pentru care un astfel de fenomen poate afecta negativ funcţionarea lor.

6.2.1.1.

Componentele rigide ale centurii de siguranţă, precum cataramele, dispozitivele de reglare, piesele de fixare şi altele asemănătoare, nu trebuie să aibă margini ascuţite care ar putea cauza uzura sau ruperea chingilor prin frecare.

6.2.1.2.

Toate componentele centurii care pot fi afectate de coroziune trebuie protejate corespunzător în acest sens. După testul de rezistenţă la coroziune la care au fost supuse conform punctului 7.2, nu trebuie să se observe niciun semn de deteriorare care ar putea afecta funcţionarea corectă a dispozitivului sau vreun semn de coroziune importantă atunci când componentele sunt examinate cu ochiul liber de un observator calificat.

6.2.1.3.

Componentele rigide destinate să absoarbă energia, ori să suporte sau să transmită o sarcină, nu trebuie să fie fragile.

6.2.1.4.

Elementele şi componentele rigide din plastic ale unei centuri de siguranţă trebuie amplasate şi instalate astfel încât, în timpul utilizării normale a unui autovehicul, să nu rişte să fie blocate sub un scaun reglabil sau într-o portieră a vehiculului respectiv. Dacă vreuna din aceste componente nu întruneşte condiţiile de mai sus, ea trebuie supusă testului de impact la rece menţionat la punctul 7.5.4 de mai jos. După test, în cazul în care apar crăpături vizibile în orice apărătoare sau dispozitiv de reţinere din plastic al unei componente rigide, tot elementul din material plastic trebuie demontat şi trebuie verificat dacă restul centurii continuă să ofere siguranţa necesară. Dacă acesta este cazul, sau dacă nici o crăpătură nu este vizibilă, se verifică din nou dacă centura întruneşte condiţiile prevăzute la punctele 6.2.2, 6.2.3 şi 6.4.

6.2.2.1.

Catarama trebuie proiectată astfel încât să excludă orice posibilitate de utilizare incorectă. Aceasta înseamnă, între altele, că este imposibil ca o cataramă să rămână în poziţie semi-închisă. Procedura de deschidere a cataramei trebuie să fie evidentă. Componentele cataramei care ar putea intra în contact cu corpul pasagerului trebuie să prezinte o secţiune de cel puţin 20 cm2 şi cel puţin 46 mm lăţime, măsurată într-un plan situat la distanţa maximă de 2,5 mm de suprafaţa de contact. În cazul cataramelor pentru centura de tip ham, cea de-a doua condiţie se consideră îndeplinită dacă zona de contact a cataramei cu corpul pasagerului este cuprinsă între 20 şi 40 cm2.

6.2.2.2.

Chiar şi atunci când nu este sub tensiune, catarama trebuie să rămână închisă indiferent de poziţia vehiculului. Nu trebuie să existe posibilitatea de deblocare a cataramei din greşeală, accidental sau la o forţă mai mică de 1 daN. Catarama trebuie să fie uşor de utilizat şi de apucat; atunci când nu se află sub tensiune sau se află sub tensiunea menţionată la punctul 7.8.2 de mai jos, ea trebuie să poată fi deblocată de pasager printr-o singură mişcare a mâinii într-o singură direcţie; în plus, în cazul centurilor care se vor utiliza la scaunele faţă laterale, în afară de centurile tip ham, catarama trebuie să poată fi de asemenea închisă de către pasager printr-o simplă mişcare a mâinii într-o singură direcţie. Catarama trebuie deblocată apăsând fie un buton, fie un dispozitiv asemănător. Suprafaţa pe care se aplică această presiune trebuie să aibă următoarele dimensiuni, atunci când butonul este în poziţia reală de deblocare, iar ea este proiectată pe un plan perpendicular pe direcţia iniţială de mişcare a butonului: pentru butoanele încastrate, o zonă mai mare de 4,5 cm2, cu lăţimea mai mare de 15 mm; pentru butoanele neîncastrate, o zonă mai mare de 2,5 cm2, cu lăţimea mai mare 10 mm. Suprafaţa de deblocare a cataramei trebuie colorată în roşu. Nicio altă componentă a cataramei nu mai poate avea această culoare.

6.2.2.3.

Atunci când este testată conform punctului 7.5.3 de mai jos, catarama trebuie să funcţioneze normal.

6.2.2.4.

Catarama trebuie să poată rezista la acţionare repetată şi, înainte de testul dinamic prevăzut la punctul 7.7, trebuie să fie supusă la 5 000 de cicluri de deschidere şi închidere în condiţii normale de utilizare. În cazul cataramelor pentru centuri de tip ham, acest test se poate derula fără a introduce toate limbile.

6.2.2.5.

Forţa necesară pentru a deschide catarama în testul prevăzut la punctul 7.8 de mai jos nu trebuie să depăşească 6 daN.

6.2.2.6.

Catarama trebuie supusă unor teste de rezistenţă conform punctului 7.5.1 şi, acolo unde este cazul, 7.5.5. Ea nu trebuie să se rupă, să fie deteriorată grav sau să se desprindă sub tensiunea rezultată din sarcina prescrisă.

6.2.2.7.

În cazul cataramelor care conţin o componentă comună pentru două centuri, testele de rezistenţă şi deblocare de la punctele 7.7 şi 7.8 trebuie de asemenea efectuate cu partea cataramei aparţinând unei centuri fixată în partea corespunzătoare aparţinând celeilalte centuri, în cazul în care catarama poate fi astfel asamblată în vederea utilizării.

6.2.3.1.

Centura, după ce este fixată de pasager, trebuie să se ajusteze automat la talia acestuia, ori să fie proiectată în aşa fel încât dispozitivul de reglare manuală să fie uşor accesibil pentru pasagerul aşezat, şi să permită utilizarea comodă şi facilă. Acest dispozitiv trebuie de asemenea să permită strângerea centurii cu o singură mână în funcţie de statura pasagerului şi de poziţia scaunului vehiculului.

6.2.3.2.

Trebuie testate două mostre pentru fiecare dispozitiv de reglare a centurii conform condiţiilor de la punctul 7.3. Alunecarea chingii nu trebuie să depăşească 25 mm pentru fiecare mostră a dispozitivului de reglare, iar suma deplasărilor tuturor dispozitivelor de reglare nu trebuie să depăşească 40 mm.

6.2.3.3.

Toate dispozitivele de reglare trebuie supuse unor teste de rezistenţă conform punctului 7.5.1. Aceste dispozitive nu trebuie să se rupă sau să se desprindă sub tensiunea rezultată din sarcina prescrisă.

6.2.3.4.

La testarea conform punctului 7.5.6, forţa necesară pentru acţionarea oricărui dispozitiv de reglare manuală nu trebuie să depăşească 5 daN.

6.2.5.1.1.

Chinga unei centuri de siguranţă dotată cu un retractor cu deblocare manuală nu trebuie să se mişte mai mult de 25 mm între poziţiile de blocare ale reactorului.

6.2.5.1.2.

Chinga unei centuri de siguranţă trebuie să poată fi extrasă dintr-un retractor cu deblocare manuală până la 6 mm din lungimea sa maximă atunci când chinga este supusă unei tensiuni de minimum 1,4 daN şi maximum 2,2 daN în direcţia normală de tragere.

6.2.5.1.3.

Chinga trebuie extrasă din retractor şi lăsată să se retragă după metoda descrisă la punctul 7.6.1, până când sunt efectuate 5 000 de cicluri. Retractorul trebuie apoi supus testului de coroziune prevăzut la punctul 7.2, apoi testului de praf prevăzut la punctul 7.6.3. Apoi el trebuie supus cu succes unui set suplimentar de 5 000 de cicluri de extragere şi retragere. După testele de mai sus, retractorul trebuie să funcţioneze corect, respectând condiţiile de la punctele 6.2.5.1.1 şi 6.2.5.1.2 de mai sus.

6.2.5.2.1.

Chinga unei centuri de siguranţă dotată cu un retractor cu blocare automată nu trebuie să se deplaseze mai mult de 30 mm între poziţiile de blocare ale retractorului. După o mişcare spre spate a pasagerului, centura trebuie fie să rămână în poziţia sa iniţială, fie să revină automat în poziţia respectivă atunci în momentul mişcării înspre înainte a pasagerului.

6.2.5.2.2.

În cazul în care retractorul face parte dintr-o centură transversală, forţa de retragere a chingii nu trebuie să fie mai mică de 0,7 daN măsurată pe lungimea liberă dintre manechin şi retractor în conformitate cu punctul 7.6.4.

În cazul în care retractorul face parte dintr-o centură diagonală, forţa de retragere a chingii trebuie să fie cuprinsă între 0,1 daN şi 0,7 daN când este măsurată în mod similar.

6.2.5.2.3.

Chinga trebuie extrasă din retractor şi lăsată să se retragă după metoda descrisă la punctul 7.6.1, până când sunt efectuate 5 000 de cicluri. Retractorul trebuie apoi supus testului de coroziune prevăzut la punctul 7.2, după care testului de praf prevăzut la punctul 7.6.3. Apoi el trebuie supus cu succes unui set suplimentar de 5 000 de cicluri de extragere şi retragere. După testele de mai sus, retractorul trebuie să funcţioneze corect, respectând condiţiile de la punctele 6.2.5.2.1 şi 6.2.5.2.2 de mai sus.

6.2.5.3.1.

Un retractor cu blocare în caz de urgenţă trebuie să respecte condiţiile de mai jos atunci când este testat în conformitate cu punctul 7.6.2. În cazul unei sensibilităţi unice, în conformitate cu punctul 2.14.4.1, sunt valabile doar specificaţiile cu privire la frânarea vehiculului.

6.2.5.3.1.1.

El trebuie să se blocheze atunci când frânarea vehiculului atinge 0,45 g (5) în cazul retractoarelor de tip 4 sau 0,85 g în cazul celor de tip 4N.

6.2.5.3.1.2.

El nu trebuie să se blocheze la accelerări ale chingii, măsurate în direcţia de extragere a acesteia, mai mici de 0,8 g pentru tipul 4 şi 1,0 g pentru tipul 4N.

6.2.5.3.1.3.

El nu trebuie să se blocheze atunci când dispozitivul său de detectare este înclinat 12o sau mai puţin în orice direcţie faţă de poziţia de instalare specificată de fabricant.

6.2.5.3.1.4.

El trebuie să se blocheze atunci când dispozitivul său de detectare este înclinat mai mult de 27o în cazul retractoarelor de tip 4 sau 40o în cazul celor de tip 4N în orice direcţie faţă de poziţia de instalare specificată de fabricant.

6.2.5.3.1.5.

În cazurile în care funcţionarea unui retractor depinde de un semnal exterior sau de o sursă de energie exterioară, retractorul trebuie proiectat astfel încât să se blocheze automat la căderea sau întreruperea semnalului sau a sursei de energie respective. Cu toate acestea, această condiţie nu e necesar să fie îndeplinită în cazul unui retractor cu sensibilităţi multiple, cu condiţia ca numai o sensibilitate să depindă de un semnal exterior sau de o sursă de energie exterioară, iar întreruperea semnalului sau a sursei de energie să fie indicată şoferului prin mijloace optice şi/sau acustice.

6.2.5.3.2.

Atunci când este testat în conformitate cu punctul 7.6.2, un retractor cu blocare în caz de urgenţă şi cu sensibilitate multiplă, inclusiv sensibilitatea chingii, trebuie să respecte cerinţele specifice şi să se blocheze atunci când acceleraţia chingii măsurată în direcţia de extragere nu este mai mică de 2,0 g.

6.2.5.3.3.

În cazul testelor menţionate la punctele 6.2.5.3.1 şi 6.2.5.3.2 de mai sus, cursa chingii înainte de blocarea retractorului nu trebuie să depăşească 50 mm, pornind de la lungimea prevăzută la punctul 7.6.2.1. În cazul testului menţionat la punctul 6.2.5.3.1.2 de mai sus, blocarea nu trebuie să se producă în timpul cursei de 50 mm a chingii pornind de la lungimea prevăzută la punctul 7.6.2.1.

6.2.5.3.4.

În cazul în care retractorul face parte dintr-o centură transversală, forţa de retragere a chingii nu trebuie să fie mai mică de 0,7 daN măsurată pe lungimea liberă dintre manechin şi retractor în conformitate cu punctul 7.6.4.

În cazul în care retractorul face parte dintr-o centură diagonală, forţa de retragere a chingii trebuie să fie cuprinsă între 0,1 daN şi 0,7 daN când este măsurată în mod similar, cu excepţia unei centuri dotate cu un limitator de tensiune, situaţie în care forţa minimă de retragere poate fi redusă la 0,05 daN numai atunci când un astfel de limitator este în funcţiune. În cazul în care chinga trece printr-un ghidaj sau printr-o pulie, forţa de retragere trebuie măsurată pe lungimea liberă dintre manechin şi ghidaj sau pulie.

Dacă centura comportă un mecanism manual sau automat care împiedică retragerea completă a chingii, acest mecanism nu trebuie să fie în funcţiune la evaluarea forţei de retragere.

Dacă centura comportă un limitator de tensiune, forţa de retragere a chingii descrisă de mai sus trebuie măsurată cu limitatorul pus în funcţiune şi apoi scos din funcţiune atunci când această evaluare este efectuată înainte sau după testele de durabilitate conform punctului 6.2.5.3.5.

6.2.5.3.5.

Chinga trebuie extrasă din retractor şi lăsată să se retragă după metoda descrisă la punctul 7.6.1, până când sunt efectuate 40 000 de cicluri. Retractorul trebuie apoi supus testului de coroziune prevăzut la punctul 7.2, apoi testului de praf prevăzut la punctul 7.6.3. În continuare, trebuie supus cu succes unui set de 5 000 de cicluri ulterioare (adică în total 45 000).

Dacă centura include un limitator de tensiune, testele de mai sus se vor desfăşura cu condiţia ca limitatorul să fie pe rând pus în funcţiune şi apoi scos din funcţiune.

După testele de mai sus, retractorul trebuie să funcţioneze corect, respectând condiţiile de la punctele 6.2.5.3.1, 6.2.5.3.3 şi 6.2.5.3.4 de mai sus.

6.2.5.4.

După testul de durabilitate efectuat în conformitate cu punctul 6.2.5.3.5 şi imediat după măsurarea forţei de retragere în conformitate cu punctul 6.2.5.3.4, retractoarele trebuie să respecte următoarele două specificaţii:

6.2.5.4.1.

Atunci când retractoarele, cu excepţia celor cu blocare automată, sunt testate conform punctului 7.6.4.2, ele trebuie să poată împiedica orice slăbire a centurii pe corpul pasagerului.

6.2.5.4.2.

Când catarama este deblocată, doar retractorul trebuie să poată retrage chinga în întregime.

6.2.6.1.

După ce este supus testului de coroziune în conformitate cu punctul 7.2, dispozitivul de pretensionare (inclusiv senzorul de impact legat la dispozitiv prin intermediul unor conexiuni originale, fără a fi traversate de curent electric) trebuie să funcţioneze normal.

6.2.6.2.

Trebuie verificat ca declanşarea accidentală a dispozitivului să nu producă riscul de vătămare corporală a pasagerului.

6.2.6.3.

În cazul dispozitivelor de pretensionare pirotehnică:

6.2.6.3.1.

După condiţionare în conformitate cu punctul 7.9.2, dispozitivul de pretensionare nu trebuie să fie declanşat de temperatură şi trebuie să funcţioneze normal.

6.2.6.3.2.

Trebuie luate măsuri pentru a împiedica gazele fierbinţi eliminate să aprindă materialele inflamabile aflate în apropiere.

6.3.1.1.

Chingile trebuie proiectate astfel încât presiunea asupra corpului pasagerului să fie distribuită cât mai uniform posibil pe lăţimea lor şi să nu se răsucească sub tensiune. Chingile trebuie să poată absorbi şi dispersa energia. Ele trebuie să aibă margini finisate care să nu se desfacă la utilizare.

6.3.1.2.

Lăţimea chingii sub o sarcină de 980 daN nu trebuie să fie mai mică de 46 mm. Această dimensiune trebuie măsurată în timpul testului de rezistenţă la rupere prevăzut la punctul 7.4.2, fără a opri maşina.

6.4.1.1.

Centura sau sistemul de fixare trebuie supus(ă) unui test dinamic în conformitate cu punctul 7.7 de mai jos.

6.4.1.2.

Testul dinamic trebuie efectuat pe două centuri care nu s-au aflat anterior sub sarcină, cu excepţia centurilor care fac parte din sistemele de fixare, caz în care testul dinamic trebuie efectuat pe sisteme de fixare create pentru un grup de scaune care nu s-au aflat anterior sub sarcină. Cataramele centurilor care vor fi testate trebuie să respecte condiţiile de la punctul 6.2.2.4 de mai sus. În cazul centurilor de siguranţă cu retractoare, retractorul trebuie supus testului de rezistenţă la praf prevăzut la punctul 7.6.3; în plus, în cazul centurilor de siguranţă sau a sistemelor de fixare dotate cu un dispozitiv de pretensionare conţinând mijloace pirotehnice, dispozitivul trebuie supus condiţionării specificate la punctul 7.9.2.

6.4.1.2.1.

Centurile trebuie să fie în prealabil supuse testului de coroziune descris la punctul 7.2, după care cataramele trebuie supuse unui set de 500 de cicluri suplimentare de deschidere şi închidere în condiţii normale de utilizare.

6.4.1.2.2.

Centurile de siguranţă cu retractoare trebuie în prealabil supuse fie testelor descrise la punctul 6.2.5.2, fie testelor descrise la punctul 6.2.5.3. Dacă totuşi un retractor a fost deja supus testului de coroziune în conformitate cu dispoziţiile punctului 6.4.1.2.1 de mai sus, nu este necesar să se repete acest test.

6.4.1.2.3.

În cazul unei centuri destinate utilizării împreună cu un dispozitiv de reglare a centurii pe înălţime, astfel cum este definit la punctul 2.14.6 de mai sus, testul trebuie efectuat cu dispozitivul reglat în cea (cele) mai defavorabilă(e) poziţie (poziţii) aleasă (alese) de serviciul tehnic responsabil de testare. Cu toate acestea, dacă dispozitivul de reglare a centurii pe înălţime este alcătuit din ancorajul centurii, atestat în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului nr. 14, serviciul tehnic responsabil de testare poate aplica la discreţie dispoziţiile punctului 7.7.1 de mai jos.

6.4.1.2.4.

În cazul unei centuri de siguranţă cu dispozitiv de pretensionare, deplasarea minimă specificată la punctul 6.4.1.3.2 de mai jos poate fi redusă la jumătate. Pentru acest test, dispozitivul de pretensionare trebuie să fie în funcţiune.

6.4.1.2.5.

În cazul unei centuri de siguranţă cu limitator de tensiune, centura trebuie supusă unui test de durabilitate cu limitatorul în funcţiune conform punctului 6.2.5.3.5, înainte de un test dinamic. Testul dinamic trebuie apoi efectuat cu limitatorul de tensiune în funcţiune.

6.4.1.3.

În timpul acestui test, trebuie respectate următoarele condiţii:

6.4.1.3.1.

nicio componentă a centurii sau a sistemului de fixare care afectează imobilizarea pasagerului nu trebuie să se rupă şi nicio cataramă, niciun sistem de blocare şi nici un sistem de deplasare nu trebuie să se declanşeze sau să se deblocheze; şi

6.4.1.3.2.

deplasarea în faţă a manechinului trebuie să fie între 80 şi 200 mm la nivelul pelvisului în cazul centurilor transversale. În cazul altor tipuri de centuri, deplasarea în faţă trebuie să fie între 80 şi 200 mm la nivelului pelvisului şi între 100 şi 300 mm la nivelul pieptului. În cazul unei centuri de tip ham, deplasările minime specificate mai sus s-ar putea reduce la jumătate. Aceste deplasări sunt cele referitoare la punctele de măsurare prezentate în anexa 7 figura 6 din prezentul regulament.

6.4.1.3.3.

În cazul unei centuri de siguranţă destinate utilizării la un scaun faţă lateral protejat de un airbag frontal, deplasarea punctului de referinţă al pieptului poate fi superioară celei menţionate la punctul 6.4.1.3.2 de mai sus dacă viteza sa la această valoare nu depăşeşte 24 km/h.

6.4.1.4.

În cazul unui sistem de fixare:

6.4.1.4.1.

Mişcarea punctului de referinţă al pieptului o poate depăşi pe cea specificată la punctul 6.4.1.3.2 de mai sus, dacă se poate demonstra fie prin calcule, fie printr-un test suplimentar că nicio parte a corpului sau a capului manechinului, folosită în testul dinamic, nu vine în contact cu vreo componentă rigidă a părţii frontale a vehiculului, alta decât pieptul cu dispozitivul de direcţie, dacă acesta din urmă respectă cerinţele Regulamentului nr. 12 şi cu condiţia ca respectivul contact să nu aibă loc la o viteză mai mare de 24 km/h. Pentru această analiză, se va considera că scaunul se află în poziţia menţionată la punctul 7.7.1.5 de mai jos.

6.4.1.4.2.

La vehiculele în care se folosesc astfel de dispozitive, sistemele de deplasare şi de blocare care permit ocupanţilor tuturor scaunelor să părăsească vehiculul trebuie să poată fi în continuare deblocate cu mâna după testul dinamic.

6.4.1.5.

Prin derogare, în cazul unui sistem de fixare, deplasările pot fi mai mari decât cele menţionate la punctul 6.4.1.3.2, acolo unde ancorajul superior fixat de scaun face obiectul derogării prevăzute în Regulamentul nr. 14 punctul 7.4.

6.4.2.1.

În cazul ambelor mostre condiţionate în conformitate cu punctul 7.4.1.6 de mai jos, rezistenţa la rupere trebuie evaluată astfel cum este prevăzut la punctele 7.4.2 şi 7.5 de mai jos. Aceasta trebuie să fie cel puţin egală cu 75 % din media rezistenţei la rupere determinate în timpul testelor pe chingi nesupuse abraziunii şi cel puţin egală cu sarcina minimă specificată pentru articolul testat. Diferenţa dintre rezistenţa la rupere a celor două mostre nu trebuie să depăşească 20 % din rezistenţa la rupere cea mai mare măsurată. Pentru procedurile de tipul 1 şi tipul 2, testul de rezistenţă la rupere trebuie efectuat doar pe mostre de chingi (punctul 7.4.2). Pentru procedurile de tipul 3, testul de rezistenţă la rupere trebuie efectuat pe chingă împreună cu componenta metalică implicată (punctul 7.5).

6.4.2.2.

Componentele unei centuri care vor fi supuse unei proceduri de abraziune sunt prezentate în următorul tabel, iar tipurile de proceduri la care pot fi supuse sunt indicate prin „x”. Pentru fiecare procedură trebuie folosită o nouă mostră.

7.1.1.

Sunt necesare două centuri sau sisteme de fixare pentru inspecţia cataramei, testul cataramei la temperatură joasă, dacă e cazul testul la temperatură joasă descris la punctul 7.5.4 de mai jos, testul de rezistenţă a cataramei, testul de coroziune a cataramei, testele de funcţionare a retractoarelor, testul dinamic şi testul de deschidere a cataramei după testul dinamic. Una dintre aceste două mostre trebuie folosită pentru inspecţia centurii sau a sistemului de fixare.

7.1.2.

Sunt necesare o centură sau un sistem de fixare pentru inspecţia cataramei şi pentru testul de rezistenţă a cataramei, a pieselor de fixare, a dispozitivelor de reglare a centurii şi, unde este cazul, a retractoarelor.

7.1.3.

Sunt necesare două centuri sau sisteme de fixare pentru inspecţia cataramei, testul de micro-alunecare şi testul de abraziune. Testul de funcţionare a dispozitivului de reglare a centurii trebuie efectuat pe una din aceste două mostre.

7.1.4.

Mostra de chingă trebuie folosită la testarea rezistenţei la rupere a chingii. O parte din această mostră trebuie păstrată atâta timp cât omologarea rămâne validă.

7.2.1.

O centură de siguranţă completă trebuie poziţionată într-o cameră de testare aşa cum este prevăzut în anexa 12 la prezentul regulament. În cazul unei centuri care include un retractor, chinga trebuie derulată pe toată lungimea ei, minus 300 ± 3 mm. Cu excepţia întreruperilor scurte care ar putea fi necesare, de exemplu la verificarea şi completarea soluţiei saline, testul de expunere trebuie să continue pe o perioadă de 50 de ore.

7.2.2.

La finalizarea testului de expunere, centura trebuie spălată cu grijă sau introdusă în apă curgătoare curată la o temperatură nu mai mare de 38 oC pentru a se înlătura orice depuneri de sare şi a permite ulterior uscarea la temperatură ambiantă timp de 24 de ore, înainte de inspecţia în conformitate cu punctul 6.2.1.2 de mai sus.

7.3.1.

Mostrele care vor fi supuse testului de micro-alunecare trebuie păstrate minimum 24 de ore într-un mediu cu temperatura de 20 ± 5 oC şi umiditatea relativă de 65 ± 5 %. Testul trebuie efectuat la o temperatură între 15 şi 30 oC.

7.3.2.

Trebuie să se verifice că secţiunea liberă a dispozitivului de reglare este orientată fie în sus, fie în jos pe bancul de probă, la fel ca în vehicul.

7.3.3.

O sarcină de 5 daN trebuie ataşată la capătul inferior al secţiunii chingii. Celălalt capăt trebuie supus unei mişcări înainte şi înapoi, amplitudinea totală fiind de 300 ± 20 mm (a se vedea figura).

7.3.4.

Dacă există un capăt liber care serveşte drept chingă de rezervă, acesta nu trebuie sub nicio formă fixat sau prins de secţiunea aflată sub sarcină.

7.3.5.

Trebuie să se verifice pe bancul de probă că, în poziţie slăbită, chinga coboară într-o curbă concavă de la dispozitivul de reglare, la fel ca în vehicul. Sarcina de 5 daN aplicată pe bancul de probă trebuie orientată vertical în aşa fel încât să împiedice balansarea sarcinii şi răsucirea centurii. Piesa de fixare trebuie fixată la sarcina de 5 daN, la fel ca în vehicul.

7.3.6.

Înainte de începerea efectivă a testului, trebuie efectuată o serie de 20 de cicluri, astfel încât sistemul de auto-întindere să se fixeze corect.

7.3.7.

Trebuie efectuate 1 000 de cicluri la o frecvenţă de 0,5 cicluri pe secundă, amplitudinea totală fiind de 300 ± 20 mm. Sarcina de 5 daN trebuie aplicată doar în momentul corespunzător unei deplasări de 100 ± 20 mm pentru fiecare jumătate de perioadă.

7.4.1.2.1.

Se aplică dispoziţiile Recomandării ISO 105-BO2 (1978). Chinga trebuie expusă la lumină pe durata necesară obţinerii, pe etalonul albastru standard nr. 7, a contrastului echivalent cu gradul 4 pe scara nuanţelor cenuşii.

7.4.1.2.2.

După expunere, chinga trebuie ţinută minimum 24 de ore într-un mediu cu o temperatură de 20 ± 5 oC şi umiditate relativă de 65 ± 5 %. În cazul în care testul nu este efectuat imediat după condiţionare, specimenul trebuie aşezat într-un recipient închis ermetic până la începerea testului. Sarcina de rupere trebuie determinată în decurs de cinci minute de la scoaterea chingii din instalaţia de condiţionare.

7.4.1.3.1.

Chinga trebuie ţinută minimum 24 de ore într-un mediu cu o temperatură de 20 ± 5 oC şi umiditate relativă de 65 ± 5 %.

7.4.1.3.2.

În continuare, chinga trebuie păstrată o oră şi jumătate pe o suprafaţă plană într-o încăpere cu temperatură scăzută în care temperatura aerului este de – 30 ± 5 oC. Apoi trebuie pliată, iar pe chinga astfel pliată se aşează o greutate de 2 kg răcită anterior la – 30 ± 5 oC. După ce chinga este ţinută sub sarcină timp de 30 de minute în aceeaşi încăpere cu temperatură scăzută, greutatea este înlăturată, iar sarcina de rupere trebuie măsurată în decurs de 5 minute de la scoaterea chingii din încăperea cu temperatură joasă.

7.4.1.4.1.

Chinga trebuie ţinută trei ore într-o etuvă cu o temperatură de 60 ± 5 oC şi umiditate relativă de 65 ± 5 %.

7.4.1.4.2.

Sarcina de rupere trebuie determinată în decurs de cinci minute de la scoaterea chingii din etuvă.

7.4.1.5.1.

Chinga trebuie ţinută timp de trei ore scufundată complet în apă distilată având o temperatură de 20 ± 5 oC, la care s-a adăugat o urmă de agent de înmuiere. Se poate folosi orice agent de înmuiere adecvat pentru fibra care se testează.

7.4.1.5.2.

Sarcina de rupere trebuie determinată în decurs de 10 minute de la scoaterea chingii din apă.

7.4.1.6.1.

Condiţionarea prin abraziune trebuie efectuată pe fiecare dispozitiv în care chinga se află în contact cu o componentă rigidă a centurii, cu excepţia tuturor dispozitivelor de reglare în care testul de micro-alunecare (7.3) arată că o chingă alunecă cu mai puţin din jumătatea valorii prevăzute. În acest caz, nu va fi necesară procedura 1 de condiţionare prin abraziune (7.4.1.6.4.1). Instalarea dispozitivului de condiţionare trebuie să reproducă aproximativ poziţia relativă a chingii şi a zonei de contact.

7.4.1.6.2.

Mostrele trebuie păstrate minimum 24 de ore într-un mediu cu o temperatură de 20 ± 5 oC şi umiditate relativă de 65 ± 5 %. Temperatura ambiantă în timpul procedurii de abraziune trebuie să fie între 15 şi 30 oC.

7.4.1.6.3.

În tabelul de mai jos sunt prezentate condiţiile generale pentru fiecare procedură de abraziune.

Deplasarea indicată în coloana a cincea din acest tabel reprezintă amplitudinea unei mişcări înainte şi înapoi aplicate chingii.

7.4.1.6.4.

Proceduri speciale de condiţionare

7.4.1.6.4.1.

Procedura 1: pentru cazurile în care chinga glisează printr-un dispozitiv de reglare.

Trebuie menţinută o sarcină verticală constantă de 2,5 daN pe unul din capetele chingii, celalalt capăt fiind anexat la un dispozitiv care supune chinga unei mişcări înainte şi înapoi pe orizontală.

Dispozitivul de reglare trebuie aşezat pe chinga orizontală, astfel încât chinga să rămână sub tensiune (a se vedea anexa 11 figura 1 din prezentul regulament).

7.4.1.6.4.2

Procedura 2: pentru cazurile în care chinga îşi schimbă direcţia trecând printr-o componentă rigidă.

În timpul acestui test, unghiurile chingilor trebuie menţinute ca în anexa 11, figura 2 din prezentul regulament.

Trebuie menţinută sarcina constantă de 0,5 daN în timpul testului.

În cazurile în care chinga îşi schimbă de mai multe ori direcţia trecând printr-o componentă rigidă, sarcina de 0,5 daN poate fi crescută astfel încât să se asigure deplasarea necesară a curelei pe 300 mm prin componenta rigidă respectivă.

7.4.1.6.4.3.

Procedura 3: pentru cazurile în care chinga este fixată de o componentă rigidă printr-o cusătură ori mijloace similare.

Mişcarea totală înainte şi înapoi trebuie să fie de 300 ± 20 mm, dar sarcina de 5 daN trebuie aplicată doar în timpul unei deplasări de 100 ± 20 mm pentru fiecare jumătate de perioadă (a se vedea anexa 11 figura 3 din prezentul regulament).

7.4.2.1.

Testul trebuie desfăşurat de fiecare dată pe două mostre noi de chingă suficient de lungi, condiţionate în conformitate cu dispoziţiile punctului 7.4.1.

7.4.2.2.

Fiecare chingă trebuie prinsă între clemele unei maşini de testare la tracţiune. Clemele trebuie proiectate astfel încât să se evite ruperea chingii în dreptul lor sau în apropierea lor. Viteza de deplasare trebuie să fie de aproximativ 100 mm/min. Lungimea liberă a specimenului între clemele maşinii la începutul testului trebuie să fie de 200 mm ± 40 mm.

7.4.2.3.

Atunci când sarcina atinge 980 daN, lăţimea chingii trebuie măsurată fără a opri maşina.

7.4.2.4.

Tensiunea trebuie crescută până când chinga se rupe, notându-se sarcina de rupere.

7.4.2.5.

În cazul în care chinga alunecă în dreptul uneia dintre cleme sau la mai puţin de 10 mm de oricare dintre ele, testul nu este valabil şi trebuie efectuat un nou test pe un alt specimen.

7.5.1.

Catarama şi dispozitivul de reglare trebuie conectate la aparatul de testare la tracţiune prin componentele centurii la care sunt ataşate în mod normal, iar sarcina trebuie apoi crescută până la 980 daN.

În cazul centurilor de tip ham, catarama trebuie conectată la aparatul de testare prin intermediul chingilor ataşate la cataramă şi la clema de prindere sau două cleme de prindere aşezate în mod aproape simetric faţă de centrul geometric al cataramei. În cazul în care catarama sau dispozitivul de reglare face parte din piesa de fixare sau componenta comună a unei centuri cu prindere în trei puncte, catarama sau dispozitivul de reglare trebuie testat(ă) cu piesa de fixare, în conformitate cu punctul 7.5.2 de mai jos, exceptând retractoarele cu pulie ghidaj de chingă la ancorajul cu prindere superioară: în acest caz, sarcina trebuie să fie de 980 daN, iar lungimea chingii rămasă înfăşurată pe rolă trebuie să fie lungimea rezultată din blocarea cea mai apropiată de 450 mm de la capătul chingii.

7.5.2.

Piesele de fixare, împreună cu orice dispozitive de reglare a centurii pe înălţime, trebuie testate după metoda indicată la punctul 7.5.1, dar sarcina trebuie să fie de 1 470 daN şi, conform dispoziţiilor din a două frază de la punctul 7.7.1 de mai jos, ea trebuie aplicată în condiţiile cel mai puţin favorabile care pot apărea într-un vehicul în care centura este instalată corect. În cazul retractoarelor, testul este efectuat având chinga complet derulată de pe rolă.

7.5.3.

Două mostre ale centurii complete trebuie aşezate timp de două ore într-un dulap frigorific la – 10o ± 1 oC. Piesele complementare ale cataramei trebuie cuplate manual, imediat după ce au fost scoase din dulapul frigorific.

7.5.4.

Două mostre ale centurii complete trebuie aşezate timp de două ore într-un dulap frigorific la – 10o ± 1 oC. Elementele şi componentele rigide din plastic care sunt testate trebuie puse apoi pe rând pe o suprafaţă plană rigidă din oţel (care a fost păstrată împreună cu mostrele în dulapul frigorific), aşezată pe suprafaţa orizontală a unui bloc compact rigid în greutate de cel puţin 100 kg şi, în decurs de 30 de secunde de la scoaterea centurii din dulapul frigorific, o greutate de 18 kg din oţel trebuie lăsată să cadă pe mostra de testare sub forţa gravitaţiei, de la înălţimea de 300 mm. Faţa de impact a greutăţii de 18 kg trebuie să ia forma unei suprafeţe convexe cu o duritate de cel puţin 45 HRC, având o rază transversală de 10 mm şi o rază longitudinală de 150 mm de-a lungul liniei centrale a masei. Axa barei curbate trebuie să fie aliniată cu chinga pentru testarea uneia dintre cele două mostre şi la 90o faţă de chingă pentru testarea celeilalte mostre.

7.5.5.

Cataramele care au elemente comune cu două centuri de siguranţă trebuie supuse unei sarcini în aşa fel încât să se simuleze condiţiile de utilizare într-un vehicul cu scaune reglate în poziţia de mijloc. Fiecare chingă trebuie simultan supusă unei sarcini de 1 470 daN. Direcţia de aplicare a sarcinii trebuie stabilită conform punctului 7.7.1 de mai jos. Anexa 10 din prezentul regulament prezintă un dispozitiv adecvat pentru testare.

7.5.6.

La testarea unui dispozitiv de reglare manuală, chinga trebuie extrasă constant dintr-un dispozitiv de reglare, ţinând cont de condiţiile normale de utilizare, la o viteză de aproximativ 100 mm/s, forţa maximă fiind măsurată la sarcina cea mai apropiată de 0,1 daN după extragerea primilor 25 mm de chingă. Testul trebuie efectuat în ambele direcţii ale cursei chingii în dispozitiv, chinga fiind supusă la 10 cicluri înainte de măsurare.

7.6.1.1.

Chinga trebuie extrasă şi lăsată să se retragă de atâtea ori cât este prescris, la o frecvenţă nu mai mare de 30 de cicluri pe minut. În cazul retractoarelor cu blocare în caz de urgenţă, se aplică o scuturare mai puternică, având ca efect blocarea retractorului, la fiecare 5 cicluri.

Se aplică acelaşi număr de scuturări din cinci poziţii diferite, la 90, 80, 75, 70 şi 65 % din lungimea totală a chingii rămasă înfăşurată pe retractor. Cu toate acestea, atunci când această lungime depăşeşte 900 mm, procentajele de mai sus trebuie raportate la ultima parte de 900 mm a chingii care poate fi derulată din retractor.

7.6.1.2.

Anexa 3 din prezentul regulament prezintă un aparat adecvat pentru testele menţionate la punctul 7.6.1.1 de mai sus.

7.6.2.1.

Sistemul de blocare al retractorului trebuie testat o dată după ce chinga a fost derulată pe toată lungimea ei, minus 300 ± 3 mm.

7.6.2.1.1.

În cazul unui retractor acţionat prin mişcarea chingii, extragerea se va face în direcţia în care are loc în mod normal, atunci când retractorul este instalat într-un vehicul.

7.6.2.1.2.

Atunci când retractoarele sunt supuse unor teste de sensibilitate la frânarea vehiculului, testele trebuie efectuate cu extragerea de mai sus de-a lungul a două axe perpendiculare, care sunt orizontale dacă retractorul este instalat într-un vehicul aşa cum e specificat de către fabricantul centurii de siguranţă. Dacă această poziţie nu este specificată, autoritatea responsabilă de testare trebuie să consulte fabricantul centurii de siguranţă. Una dintre aceste axe trebuie să se afle în direcţia aleasă de serviciul tehnic însărcinat cu testele de omologare, astfel încât să fie simulate cele mai defavorabile condiţii de funcţionare a mecanismului de blocare.

7.6.2.2.

Anexa 4 din prezentul regulament descrie un aparat adecvat pentru testele specificate la punctul 7.6.2.1 de mai sus. Acest aparat trebuie să fie proiectat astfel încât să se asigure că acceleraţia prescrisă este atinsă înainte ca chinga să fie derulată din retractor mai mult de 5 mm, iar derularea are loc la o rată medie de creştere a acceleraţiei cuprinsă între 25 g/s (7) şi 150 g/s. (7)

7.6.2.3.

Pentru a verifica respectarea cerinţelor de la punctele 6.2.5.3.1.3 şi 6.2.5.3.1.4, retractorul trebuie montat pe o masă orizontală, iar masa trebuie înclinată cu o viteză care să nu depăşească 2o pe secundă până în momentul blocării. Testul trebuie repetat cu înclinarea în alte direcţii pentru a se asigura că sunt îndeplinite cerinţele.

7.6.3.1.

Retractorul trebuie instalat într-o cameră de testare astfel cum este descris în anexa 5 la prezentul regulament. Direcţia de montare trebuie să fie similară celei în care este instalat în vehicul. Camera de testare trebuie să conţină praf astfel cum este specificat la punctul 7.6.3.2 de mai jos. Chinga trebuie extrasă din retractor pe o lungime de 500 mm şi ţinută astfel extrasă, numai că trebuie supusă unui set de 10 cicluri complete de extragere şi retragere în decurs de un minut sau două după fiecare agitare a prafului. În decurs de cinci ore, praful trebuie agitat o dată la 20 de minute timp de cinci secunde folosind aer comprimat sec şi fără ulei la o presiune manometrică de 5,5 · 105±0,5 · 105 Pa trecând printr-un orificiu cu diametrul de 1,5 ±0,1 mm.

7.6.3.2.

Praful folosit în testul descris la punctul 7.6.3.1 de mai sus trebuie să fie alcătuit dintr-un kilogram de cuarţ uscat. Distribuţia dimensiunii particulelor este următoarea:

7.6.4.1.

Forţa de retragere trebuie măsurată cu centura de siguranţă fixată de un manechin ca pentru testul dinamic prevăzut la punctul 7.7. Tensiunea chingii trebuie măsurată la punctul de contact cu manechinul (sau pe cât de aproape posibil de acest punct) în timp ce chinga este retrasă cu o viteză de aproximativ 0,6 m/min. În cazul unei centuri de siguranţă cu limitator de tensiune, forţa de retragere şi tensiunea chingii trebuie măsurate cu limitatorul de tensiune pe rând pus în funcţiune şi apoi scos din funcţiune.

7.6.4.2.

Înainte de testul dinamic prevăzut la punctul 7.7, manechinul aşezat, îmbrăcat în cămaşă din bumbac, trebuie înclinat în faţă până când chinga este retrasă din retractor pe o lungime de 350 mm şi lăsată apoi să revină în poziţia iniţială.

7.7.1.

Centura trebuie instalată pe un cărucior echipat cu scaunul şi ancorajul definite în anexa 6 la prezentul regulament. Cu toate acestea, dacă centura este destinată pentru un vehicul specific sau tipuri specifice de vehicule, distanţele dintre manechin şi ancoraje trebuie determinate de către serviciul tehnic responsabil de testare fie în conformitate cu instrucţiunile de fixare furnizate împreună cu centura, fie în conformitate cu informaţiile furnizate de constructorul vehiculului. Dacă centura este echipată cu un dispozitiv de reglare a centurii pe înălţime astfel cum este definit la punctul 2.14.6 de mai sus, poziţia dispozitivului şi mijloacele de fixare trebuie să fie aceleaşi cu cele prevăzute pe vehicul.

În acest caz, atunci când testul dinamic s-a efectuat pentru un tip de vehicul, nu e necesar să fie repetat pentru alte tipuri de vehicule dacă fiecare punct de ancoraj este situat la o distanţă mai mică de 50 mm faţă de punctul de ancorare corespunzător al centurii testate. În mod alternativ, fabricanţii pot determina poziţiile ipotetice de ancorare pentru teste, astfel încât să includă numărul maxim de puncte de ancorare reale.

7.7.1.1.

În cazul unei centuri de siguranţă sau al unui sistem de fixare care face parte dintr-un ansamblu pentru care este necesară omologarea ca sistem de fixare, centura de siguranţă trebuie montată pe partea structurii vehiculului unde sistemul de fixare este prins în mod normal, această parte fiind bine fixată pe căruciorul de test în modul prevăzut la punctele 7.7.1.2-7.7.1.6.

În cazul unei centuri de siguranţă sau al unui sistem de fixare cu dispozitive de pretensionare care se bazează pe alte componente decât cele care constituie centura propriu-zisă, centura trebuie montată împreună cu componentele suplimentare necesare ale vehiculului pe căruciorul de test, în modul prevăzut la punctele 7.7.1.2-7.7.1.6.

În mod alternativ, dacă dispozitivele respective nu pot fi testate pe căruciorul de test, fabricantul poate demonstra printr-un test de impact frontal convenţional la viteza de 50 km/h, în conformitate cu procedura ISO 3560 (1975), că dispozitivul îndeplineşte cerinţele din regulament.

7.7.1.2.

Metoda utilizată pentru a asigura vehiculul în timpul testului nu trebuie să aibă ca efect întărirea ancorajelor scaunelor sau ale centurilor de siguranţă ori atenuarea deformării normale a structurii. Nu trebuie să fie prezentă nicio componentă frontală a vehiculului care, limitând mişcarea spre înainte a manechinului, cu excepţia piciorului, ar reduce sarcina asupra sistemului de fixare în timpul testului. Componentele structurii eliminate pot fi înlocuite cu piese având o rezistenţă echivalentă, cu condiţia să nu împiedice mişcarea spre înainte a manechinului.

7.7.1.3.

Un dispozitiv de fixare este considerat satisfăcător dacă nu are niciun efect asupra unei zone care se extinde pe toată lăţimea structurii şi dacă vehiculul sau structura este blocat(ă) sau fixat(ă) în faţă la o distanţă de cel puţin 500 mm de ancorajul sistemului de fixare. La partea din spate, structura trebuie asigurată la o distanţă suficientă în spatele ancorajelor pentru a se asigura că sunt îndeplinite condiţiile punctului 7.7.1.2 de mai sus.

7.7.1.4.

Scaunele trebuie fixate şi aşezate în poziţia de conducere aleasă de serviciul tehnic însărcinat cu testele de omologare, astfel încât să fie simulate cele mai defavorabile condiţii de rezistenţă compatibile cu instalarea manechinului în vehicul. Poziţiile scaunelor trebuie menţionate în raport. Dacă scaunul are un spătar cu înclinare reglabilă, spătarul trebuie fixat după cum este specificat de fabricant sau, în absenţa oricărei specificaţii, la un unghi efectiv cât mai aproape de 25o în cazul vehiculelor de categoriile M1 şi N1 şi cât mai aproape de 15o în cazul vehiculelor de alte categorii.

7.7.1.5.

Pentru evaluarea cerinţelor de la punctul 6.4.1.4.1, scaunul trebuie considerat în poziţia sa cea mai avansată, adecvată dimensiunilor manechinului.

7.7.1.6.

Toate scaunele din orice grup de scaune trebuie testate simultan.

7.7.1.7.

Testele dinamice ale centurilor de tip ham trebuie efectuate fără chinga de cuprindere a coapselor, dacă există.

7.7.2.

Centura trebuie fixată pe manechinul din anexa 7 la prezentul regulament după cum urmează: se aşează o planşă groasă de 25 mm între spatele manechinului şi spătarul scaunului. Centura trebuie să fie strânsă bine pe manechin. Planşa trebuie apoi scoasă, iar manechinul aşezat astfel încât spatele său să fie pe lungimea sa în contact cu spătarul scaunului. Trebuie să se asigure că modul de cuplare a celor două părţi ale cataramei nu antrenează niciun risc de reducere a siguranţei blocării.

7.7.3.

Capetele libere ale chingilor trebuie să depăşească suficient de mult ca lungime dispozitivele de reglare pentru a permite alunecarea.

7.7.4.

Căruciorul trebuie apoi propulsat astfel încât, la momentul impactului, viteza liberă să fie de 50 km/h ± 1 km/h, iar manechinul să rămână nemişcat. Distanţa de oprire a căruciorului trebuie să fie de 40 cm ± 5 cm. Căruciorul trebuie să rămână în poziţie orizontală pe parcursul frânării. Căruciorul trebuie frânat folosind aparatul descris în anexa 6 la prezentul regulament sau oricare alt dispozitiv care dă rezultate echivalente. Acest aparat trebuie să respecte performanţa specificată în anexa 8 la prezentul regulament.

7.7.5.

Trebuie măsurate viteza căruciorului, deplasarea spre înainte a manechinului, precum şi viteza toracelui atunci când deplasarea toracelui este de 300 mm.

7.7.6.

După impact, centura sau sistemul de fixare, precum şi componentele rigide ale acesteia, trebuie examinate vizual, fără a deschide catarama, pentru a determina dacă s-a produs vreo defecţiune sau rupere. În cazul sistemelor de fixare trebuie de asemenea constatat dacă, în urma testului, componentele structurii vehiculului care sunt prinse de cărucior au suferit o deformare permanentă vizibilă. Dacă există o astfel de deformare, aceasta trebuie luată în considerare la calculul efectuat în conformitate cu punctul 6.4.1.4.1.

7.8.1.

Pentru acest test trebuie folosite centurile ori sistemele de fixare care au fost deja supuse testului dinamic, în conformitate cu punctul 7.7 de mai sus.

7.8.2.

7.8.3.

Trebuie măsurată forţa de deschidere a cataramei şi notată orice defecţiune a cataramei.

7.8.4.

După testul de deschidere a cataramei, componentele centurii sau ale dispozitivului de fixare care au fost supuse testelor descrise la punctul 7.7 de mai sus trebuie verificate, iar gravitatea deteriorărilor suferite de centură sau de dispozitivul de fixare în timpul testului dinamic trebuie înregistrată în raportul de testare.

7.10.1.

Raportul de testare trebuie să înregistreze rezultatele tuturor testelor de la punctul 7 de mai sus, în special viteza căruciorului, deplasarea maximă înainte a manechinului, locul – dacă poate fi variat – ocupat de cataramă în timpul testului, forţa de deschidere a cataramei, precum şi orice defecţiune sau rupere. Dacă, în temeiul punctului 7.7.1, amplasarea ancorajelor prevăzute în anexa 6 din prezentul regulament nu a fost respectată, raportul de testare trebuie să descrie modul în care centura sau sistemul de fixare a fost instalat(ă) şi să specifice unghiurile şi dimensiunile relevante. Raportul trebuie de asemenea să menţioneze orice deformare sau rupere a cataramei care a apărut în timpul testării. În cazul unui sistem de fixare, raportul trebuie să specifice şi modul de fixare a structurii vehiculului la cărucior, poziţia scaunelor şi înclinarea spătarelor scaunelor. Dacă deplasarea manechinului spre înainte a depăşit valorile prevăzute la punctul 6.4.1.3.2 de mai sus, raportul trebuie să constate dacă s-au respectat condiţiile de la punctul 6.4.1.4.1.

8.1.1.

Cu excepţia scaunelor rabatabile (aşa cum sunt definite în Regulamentul nr. 14) şi a poziţiilor scaunelor destinate utilizării numai când vehiculul staţionează, scaunele vehiculelor de categorie M şi N trebuie dotate cu centuri de siguranţă sau sisteme de fixare care satisfac condiţiile prezentului regulament, aşa cum sunt definite în anexa 7 la Rezoluţia consolidată (R.E.3) (8) (cu excepţia vehiculelor de categoriile M2 şi M3 care aparţin claselor I sau II conform Regulamentului nr. 36, clasei A conform Regulamentului nr. 52 şi claselor I sau II şi A conform Regulamentului nr. 107).

8.1.2.

Tipurile de centuri de siguranţă sau sisteme de fixare pentru fiecare scaun unde este necesară instalarea trebuie să fie cele specificate în anexa 16 [cu care nu pot fi utilizate nici retractoare fără blocare (punctul 2.14.1), nici retractoare cu deblocare manuală (punctul 2.14.2)]. Pentru toate scaunele unde este prevăzută instalarea centurilor transversale de tip B, aşa cum este specificat în anexa 16, sunt permise centuri transversale de tip Br3, cu excepţia cazului în care, atunci când sunt în uz, ele se retrag atât de mult, încât reduc semnificativ confortul după fixarea normală.

8.1.2.1.

Cu toate acestea, pentru scaunele laterale, altele decât cele frontale, ale vehiculelor din categoria N1 prezentate în anexa 16 şi marcate cu simbolul Ø, instalarea unei centuri transversale de tip Br4m sau Br4Nm este permisă în cazul în care există un culoar între un scaun şi peretele lateral cel mai apropiat al vehiculului, destinat să permită accesul pasagerilor în alte părţi ale vehiculului. Spaţiul dintre un scaun şi peretele lateral este considerat un culoar dacă distanţa dintre peretele lateral, cu toate uşile închise, şi un plan longitudinal vertical ce trece prin linia mediană a scaunului – măsurat în poziţia punctului R şi perpendicular pe planul longitudinal median al vehiculului – este mai mare de 500 mm.

8.1.3.

Dacă nu sunt necesare centuri de siguranţă, orice fel de centură de siguranţă sau sistem de fixare, conform prezentului regulament, poate fi instalat(ă) la alegerea fabricantului. Centurile de tip A, conform modelelor permise în anexa 16, pot fi furnizate ca alternativă la centurile transversale pentru acele scaune unde este prevăzută instalarea de centuri transversale, aşa cum este specificat în anexa 16.

8.1.4.

În cazul centurilor cu prindere în trei puncte, echipate cu retractoare, un retractor trebuie să acţioneze cel puţin asupra centurii diagonale.

8.1.5.

Cu excepţia vehiculelor de categoria M1, un retractor cu blocare în caz de urgenţă de tip 4N (punctul 2.14.5) poate fi permis în locul unui retractor de tip 4 (punctul 2.14.4), dacă se demonstrează serviciilor responsabile de testare că fixarea unui retractor de tip 4 retractor nu ar fi practică.

8.1.6.

Pentru scaunele laterale frontale şi centrale frontale prezentate în anexa 16 şi marcate cu simbolul *, centurile transversale de tipul specificat în anexa respectivă trebuie considerate adecvate atunci când parbrizul se află în afara zonei de referinţă definită în anexa 1 la Regulamentul nr. 21.

În ceea ce priveşte centurile de siguranţă, parbrizul este considerat ca făcând parte din zona de referinţă dacă poate intra în contact static cu aparatul de testare, conform metodei descrise în anexa 1 la Regulamentul nr. 21.

8.1.7.

Pentru fiecare scaun prezentat în anexa 16 şi marcat cu simbolul •, trebuie furnizată o centură cu prindere în trei puncte de tipul specificat în anexa 16, dacă nu este îndeplinită una dintre următoarele condiţii, caz în care pot fi prevăzute centuri cu prindere în două puncte, de tipul specificat în anexa 16.

8.1.7.1.

un scaun sau alte componente ale vehiculului conforme cu punctul 3.5 din apendicele 1 la Regulamentul nr. 80 este (sunt) situat(e) direct în faţă, sau

8.1.7.2.

nicio componentă a vehiculului nu este situată în zona de referinţă sau nu se poate găsi în acea zonă atunci când vehiculul este în mişcare, sau

8.1.7.3.

componentele vehiculului din cadrul zonei de referinţă menţionate mai sus respectă cerinţele privind absorbţia energiei stabilite în anexa 6 la Regulamentul nr. 80.

8.1.8.

Cu excepţia cazului de la punctul 8.1.9, fiecare scaun pentru pasageri care este echipat cu un airbag trebuie să aibă o etichetă de avertizare împotriva utilizării unui sistem de fixare a scaunelor pentru copii montat cu spatele la direcţia de mers. Eticheta de avertizare, sub forma unei pictograme care poate include un text explicativ, trebuie fixată în mod durabil şi amplasată într-un loc uşor vizibil pentru o persoană care intenţionează să monteze un astfel de sistem orientându-l cu spatele la direcţia de mers. Un exemplu de pictogramă propusă este prezentat în figura 1. O referinţă permanentă trebuie să fie vizibilă în orice moment, dacă eticheta de avertizare nu este vizibilă atunci când uşa este închisă.

Figura 1

Culori:

8.1.9.

Cerinţele de la punctul 8.1.8 nu se aplică dacă vehiculul este echipat cu un mecanism care detectează automat prezenţa unui sistem de fixare a scaunelor pentru copii orientat cu spatele la direcţia de mers, asigurând că airbag-ul nu se declanşează atunci când este fixat un astfel de sistem.

8.1.10.

În cazul scaunelor care se pot fi rotite sau plasate într-o altă orientare folosită numai când vehiculul staţionează, cerinţele de la punctul 8.1.1 trebuie aplicate doar acelor orientări destinate utilizării normale atunci când vehiculul se deplasează pe şosea, în conformitate cu prezentul regulament.

8.2.1.

Centurile de siguranţă, sistemele de fixare şi sistemele ISOFIX trebuie prinse, conform tabelului 2 din anexa 17 apendicele 3, de ancoraje în conformitate cu specificaţiile Regulamentului nr. 14, între altele proiectarea şi caracteristicile referitoare la dimensiuni, numărul de ancoraje şi condiţiile de rezistenţă.

8.2.2.

Centurile de siguranţă, sistemele de fixare, sistemele de fixare a scaunelor pentru copii şi sistemele ISOFIX recomandate de fabricant conform tabelelor 1 şi 2 din anexa 17 apendicele 3 trebuie instalate astfel încât să funcţioneze satisfăcător şi să reducă riscul de vătămare corporală în cazul unui accident. Acestea trebuie instalate în aşa fel încât:

8.2.2.1.

chingile să nu se poată amesteca într-un mod periculos;

8.2.2.2.

pericolul ca o centură poziţionată corect să alunece de pe umărul unui pasager în urma deplasării spre înainte a acestuia să fie redus la minim;

8.2.2.3.

riscul de deteriorare a chingii prin contactul cu părţi ascuţite ale structurii vehiculului ori scaunului, sisteme de fixare a scaunelor pentru copii sau sisteme ISOFIX recomandate de fabricant conform tabelelor 1 şi 2 din anexa 17 apendicele 3 să fie redus la minim;

8.2.2.4.

orice centură de siguranţă destinată să echipeze un scaun trebuie să fie proiectată şi instalată în aşa fel încât să permită o utilizare facilă. În plus, dacă întregul scaun sau perna scaunului şi/sau spătarul scaunului se pot rabata în întregime pentru a permite accesul la partea din spate a vehiculului sau la compartimentul de bagaje, ocupantul scaunului respectiv trebuie să poată, după ce readuce scaunul în poziţia iniţială, recupera centura de siguranţă corespunzătoare de sub ori din spatele scaunului, conform instrucţiunilor din manualul de utilizare a vehiculului, fără a fi nevoie ca persoana respectivă să aibă pregătire sau experienţă;

8.2.2.5.

serviciul tehnic trebuie să verifice dacă, în condiţiile în care clema de prindere a cataramei este cuplată, iar pe scaun nu se află niciun pasager:

8.2.2.5.1.

posibila slăbire a centurii nu împiedică instalarea corectă a sistemelor de fixare a scaunelor pentru copii recomandate de fabricant, şi

8.2.2.5.2.

în cazul centurilor cu prindere în trei puncte, se poate stabili o tensiune de cel puţin 50 N în zona centurii transversale, prin aplicarea exterioară a tensiunii în secţiunea centurii diagonale.

8.3.1.

Componentele rigide cum ar fi cataramele, dispozitivele de reglare şi piesele de fixare nu trebuie să crească riscul de vătămare corporală a pasagerului respectiv sau a altor ocupanţi ai vehiculului în cazul unui accident.

8.3.2.

Dispozitivul de deblocare a cataramei trebuie să fie foarte vizibil pentru pasager şi la îndemâna acestuia, fiind proiectat în aşa fel încât să nu poată fi deschis din greşeală sau accidental. Catarama trebuie de asemenea să se afle într-o poziţie uşor accesibilă pentru un salvator care trebuie să elibereze pasagerul în caz de urgenţă.

Catarama trebuie instalată în aşa fel încât, atunci când nu se află sub sarcină şi când suportă greutatea pasagerului, să poată fi scoasă de ocupantul scaunului printr-o singură mişcare a oricărei mâini într-o direcţie.

În cazul unei centuri de siguranţă sau a unor sisteme de fixare pentru scaunele laterale frontale, cu excepţia centurilor de tip ham, catarama trebuie să poată fi blocată în acelaşi mod.

Trebuie să se asigure că, în cazul în care catarama se află în contact cu pasagerul, lăţimea suprafeţei de contact nu este mai mică de 46 mm.

Trebuie să se asigure că, în cazul în care catarama se află în contact cu pasagerul, suprafaţa de contact îndeplineşte cerinţele de la punctul 6.2.2.1 din prezentul regulament.

8.3.3.

Atunci când centura este uzată, aceasta trebuie fie să se ajusteze automat la corpul pasagerului, fie să fie proiectată în aşa fel încât dispozitivul de reglare manuală să fie uşor accesibil, comod şi uşor de utilizat pentru pasager atunci când acesta este aşezat. Centura trebuie de asemenea să poată fi strânsă cu o mână pentru a se ajusta la statura pasagerului şi poziţia scaunului din vehicul.

8.3.4.

Centurile de siguranţă sau sistemele de fixare care includ retractoare trebuie instalate în aşa fel încât retractoarele să poată funcţiona corect şi să deruleze eficient centurile.

8.3.5.

Pentru a informa utilizatorul (utilizatorii) vehiculului în legătură cu dispoziţiile referitoare la transportul copiilor, vehiculele de categoriile M1 şi N1 trebuie să respecte cerinţele de informare din anexa 17. Orice vehicul de categoria M1 trebuie echipat cu poziţii ISOFIX, în conformitate cu prescripţiile aplicabile din Regulamentul nr. 14.

Prima poziţie ISOFIX trebuie să permită cel puţin instalarea unuia dintre cele trei gabarite orientate cu faţa la direcţia de mers, ca în apendicele 2 din anexa 17; cea de-a doua poziţie ISOFIX trebuie să permită cel puţin instalarea unuia dintre cele trei gabarite orientate cu spatele la direcţia de mers, ca în apendicele 2 din anexa 17. Pentru această a doua poziţie ISOFIX, în cazul în care gabaritul nu este proiectat să permită montarea cu spatele la direcţia de mers pe al doilea rând de scaune ale vehiculului, instalarea unuia dintre cele şase gabarite este permisă în orice poziţie din vehicul.

9.1.

Fiecare tip de vehicul sau centură de siguranţă, sau sistem de fixare omologat(ă) în temeiul prezentului regulament trebuie fabricat în aşa fel încât să fie în conformitate cu tipul omologat, îndeplinind condiţiile stabilite la punctele 6, 7 şi 8 de mai sus.

9.2.

Trebuie respectate cerinţele minime de conformitate a procedurilor de control al producţiei, stipulate în anexa 14 din prezentul regulament.

9.3.

Autoritatea care a acordat omologarea de tip poate verifica oricând metodele de verificare a conformităţii aplicate în fiecare uzină de producţie. Frecvenţa normală a acestor verificări trebuie să fie de două ori pe an.

10.1.

Omologarea acordată pentru un vehicul sau un tip de centură sau sistem de fixare poate fi retrasă dacă nu se respectă cerinţa stipulată la punctul 9.1 de mai sus sau dacă centura (centurile) de siguranţă sau sistemul (sistemele) de fixare nu a (au) reuşit să treacă de verificările prevăzute la punctul 9.2 de mai sus.

10.2.

În cazul în care o parte contractantă la acord, care aplică prezentul regulament, retrage o omologare pe care a acordat-o anterior, ea trebuie să notifice imediat acest aspect celorlalte părţi contractante care aplică prezentul regulament prin intermediul unui formular de comunicare, conform modelului din anexa 1A sau anexa 1B din prezentul regulament (după caz).

11.1.

Orice modificare a tipului de vehicul sau a tipului de centură, sau a sistemului de fixare sau a ambelor trebuie notificată departamentului administrativ care a omologat tipul de vehicul sau tipul de centură de siguranţă, sau sistem de fixare. Departamentul poate apoi:

11.1.1.

să considere că modificările făcute nu pot avea efecte adverse considerabile şi că, în orice caz, vehiculul, centura de siguranţă sau sistemul de fixare respectă în continuare cerinţele; sau

11.1.2.

să solicite un raport suplimentar asupra testului din partea serviciului tehnic însărcinat cu testele de omologare.

11.2.

Fără a aduce atingere dispoziţiilor punctului 11.1 de mai sus, o variantă a vehiculului a cărui greutate în stare de funcţionare este mai mică decât cea a vehiculului supus testului de omologare nu trebuie privită drept o modificare a tipului de vehicul.

11.3.

Confirmarea sau refuzul omologării, cu specificarea modificărilor, trebuie comunicată prin procedura specificată la punctul 5.2.3 sau 5.3.3 de mai sus părţilor acordului care aplică prezentul regulament.

11.4.

Autoritatea competentă care a emis prelungirea omologării trebuie să atribuie un număr de serie pentru o astfel de prelungire şi să informeze celelalte părţi la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unui formular de comunicare, conform modelului din anexa 1A sau 1B la prezentul regulament.

15.1.1.

De la data oficială de intrare în vigoare a suplimentului 15 la seria 04 de modificări, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu poate refuza să acorde omologări CEE conform prezentului regulament, astfel cum este modificat prin suplimentul 15 la seria 04 de modificări.

15.1.2.

După 2 ani de la intrarea în vigoare a suplimentului 15 la seria 04 de modificări ale prezentului regulament, părţile contractante care aplică prezentul regulament vor acorda omologări CEE numai dacă sunt îndeplinite cerinţele din prezentul regulament, astfel cum este modificat prin suplimentul 15 la seria 04 de modificări.

15.1.3.

După 7 ani de la intrarea în vigoare a suplimentului 15 la seria 04 de modificări ale prezentului regulament, părţile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza să recunoască omologările care nu au fost acordate în conformitate cu suplimentul 15 la seria 04 de modificări ale prezentului regulament. Cu toate acestea, omologările existente pentru alte categorii de vehicule decât M1 care nu sunt afectate de suplimentul 15 la seria 04 de modificări ale prezentului regulament rămân valabile, iar părţile contractante care aplică prezentul regulament continuă să le accepte.

15.1.3.1.

Cu toate acestea, de la 1 octombrie 2000, pentru vehiculele din categoriile M1 şi N1, părţile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza să recunoască omologările CEE care nu au fost acordate în conformitate cu suplimentul 8 la seria 04 de modificări ale prezentului regulament, în cazul în care nu se respectă cerinţele de informare de la punctul 8.3.5 şi anexa 17.

15.2.1.

De la data oficială de intrare în vigoare a suplimentului 12 la seria 04 de modificări, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu poate refuza să acorde omologări CEE conform prezentului regulament, astfel cum este modificat prin suplimentul 12 la seria 04 de modificări.

15.2.2.

La expirarea unei perioade de 36 de luni de la data oficială de intrare în vigoare menţionată la punctul 15.2.1 de mai sus, părţile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări doar dacă tipul de vehicul satisface condiţiile prezentului regulament modificate de suplimentul 12 la seria 04 de modificări.

15.2.3.

La expirarea unei perioade de 60 de luni de la data oficială de intrare în vigoare menţionată la punctul 15.2.1 de mai sus, părţile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza să recunoască omologările care nu au fost acordate în conformitate cu suplimentul 12 la seria 04 de modificări din prezentul regulament.

15.2.4.

De la data oficială de intrare în vigoare a suplimentului 14 la seria 04 de modificări, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu trebuie să refuze să acorde omologări ale CEE-ONU conform prezentului regulament modificat de suplimentul 14 la seria 04 de modificări.

15.2.5.

De la data oficială de intrare în vigoare a suplimentului 16 la seria 04 de modificări, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu trebuie să refuze să acorde omologări ale CEE-ONU conform prezentului regulament modificat de suplimentul 16 la seria 04 de modificări.

15.2.6.

La expirarea unei perioade de 36 de luni de la data oficială de intrare în vigoare menţionată la punctul 15.2.4 de mai sus, părţile contractante care aplică prezentul regulament trebuie să acorde omologări doar dacă tipul de vehicul satisface condiţiile prezentului regulament modificate de suplimentul 14 la seria 04 de modificări.

15.2.7.

La expirarea unei perioade de 60 de luni de la data oficială de intrare în vigoare menţionată la punctul 15.2.4 de mai sus, părţile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza să recunoască omologările care nu au fost acordate în conformitate cu suplimentul 14 la seria 04 de modificări din prezentul regulament.

15.2.8.

După data de 16 iulie 2006, părţile contractante care aplică prezentul regulament trebuie să acorde omologarea doar dacă tipul de vehicul satisface condiţiile prezentului regulament modificate de suplimentul 16 la seria 04 de modificări.

1.5.2.9.

După data de 16 iulie 2008, părţile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza să recunoască omologările vehiculelor din categoria N1 neacordate în conformitate cu suplimentul 16 la seria 04 de modificări din prezentul regulament.