42005X1216(07)

Regulamentul nr. 113 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU): Prescripții uniforme referitoare la omologarea farurilor pentru vehiculele care emit un fascicul de întâlnire simetric sau un fascicul de drum sau ambele fascicule simultan și sunt echipate cu lămpi cu incandescență (1)

A.   DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

0.   DOMENIUL DE APLICARE

Prezentul regulament se aplică farurilor autovehiculelor care emit un fascicul de întâlnire simetric și/sau un fascicul de drum care pot încorpora dispersoare din sticlă sau material plastic și care sunt echipate cu lămpi cu incandescență înlocuibile (2)  (3).

1.   DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament se înțelege prin:

1.1.   „dispersor”: elementul cel mai exterior al farului (al unității) care transmite lumina prin suprafața iluminantă;

1.2.   „acoperitor”: orice produs sau produse aplicat(e) într-unul sau mai multe straturi pe suprafața externă a unui dispersor;

faruri de „tipuri” diferite: faruri care prezintă diferențe esențiale care pot fi în special, următoarele:

1.3.1.   marca sau denumirea comercială;

1.3.2.   caracteristicile sistemului optic;

1.3.3.   includerea sau eliminarea elementelor susceptibile de a modifica efectele optice prin reflexie, refracție, absorbție și/sau deformare în timpul funcționării;

1.3.4.   tipul fasciculului furnizat (fascicul de întâlnire, fascicul de drum sau ambele);

1.3.5.   materialele constitutive ale dispersoarelor și ale acoperitoarelor, dacă este cazul;

1.3.6.   categoria lămpii cu incandescență utilizate;

1.4.   faruri de „clase” diferite (A sau B sau C sau D), faruri identificate prin prescripții fotometrice specifice;

2.   CEREREA DE OMOLOGARE A UNUI FAR

Cererea de omologare este prezentată de către proprietarul mărcii sau al denumirii comerciale sau de către reprezentantul său legal acreditat. Aceasta trebuie să precizeze:

2.1.1.   în cazul în care farul este destinat obținerii în același timp a unui fascicul de întâlnire și a unui fascicul de drum sau numai a unuia dintre aceste două fascicule;

2.1.2.   dacă este vorba de un far din clasa A, B, C sau D;

2.1.3.   categoria (categoriile) lămpii (lămpilor) cu incandescență utilizată (utilizate), în conformitate cu Regulamentul nr. 37.

Orice cerere de omologare trebuie să fie însoțită de:

2.2.1.   desene, în trei exemplare, suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului, reprezentând farul văzut din față, cu detaliile striurilor dispersoarelor, dacă este cazul, și în secțiune transversală; desenele trebuie să indice spațiul rezervat mărcii de omologare;

2.2.2.   o descriere tehnică succintă;

2.2.3.   două eșantioane ale tipului de far;

numai pentru faruri din clasele B, C sau D și pentru încercarea materialului plastic din care sunt realizate dispersoarele:

13 dispersoare;

2.2.4.1.1.   șase dintre aceste dispersoare pot fi înlocuite cu șase eșantioane de material de cel puțin 60 mm × 80 mm, care prezintă o față exterioară plană sau convexă și, în centru, o zonă practic plană de cel puțin 15 mm × 15 mm (cu o rază de curbură minimă de 300 mm);

2.2.4.1.2.   fiecare dispersor sau eșantion de material trebuie să fie produs prin procedeele aplicate în fabricația de serie;

2.2.4.2.   un reflector, la care pot fi adaptate dispersoarele în conformitate cu indicațiile constructorului.

2.3.   Materialele constitutive ale dispersoarele și ale eventualelor acoperitoare trebuie să fie însoțite de procesul-verbal de încercare privind caracteristicile acestor materiale și acoperitoare, în cazul în care acestea au fost deja încercate.

3.   INSCRIPȚII

3.1.   Farurile prezentate la omologare poartă marca sau denumirea comercială a solicitantului.

3.2.   Acestea cuprind pe dispersor și pe corpul principal (4)  (5) locuri de amplasare, de mărime suficientă, pentru marca de omologare și simbolurile suplimentare prevăzute la punctul 4; aceste locuri de amplasare sunt indicate pe desenele menționate la punctul 2.2.1 de mai sus.

3.3.   pe partea din spate, acestea poartă indicația categoriei de lampă cu incandescență utilizate.

4.   OMOLOGAREA

4.1.   Generalități

4.1.1.   Atunci când toate eșantioanele unui tip de far prezentate în conformitate cu punctul 2 de mai sus satisfac cerințele prezentului regulament, omologarea pentru acest tip de far este acordată.

4.1.2.   Atunci când lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate îndeplinesc cerințele mai multor regulamente, se poate aplica o singură marcă de omologare internațională, cu condiția ca fiecare dintre lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate să îndeplinească cerințele care îi sunt aplicabile.

4.1.3.   Fiecare omologare presupune atribuirea unui număr de omologare ale cărui prime două cifre (în prezent 00) indică seria de amendamente corespunzătoare modificărilor tehnice majore celor mai recente aduse regulamentului la data acordării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de far vizat de prezentul regulament.

4.1.4.   Omologarea, extinderea, refuzul sau retragerea omologării sau oprirea definitivă a producției unui tip de far prin aplicarea prezentului regulament este comunicată părților la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, cu ajutorul unei fișe conforme cu modelul prevăzut la anexa 1 la prezentul regulament.

4.1.5.   Pe orice far conform unui tip omologat în conformitate cu prezentul regulament se aplică, pe locurile de amplasare prevăzute la punctul 3.2 de mai sus, în afara mărcii prescrise la punctul 3.1, o marcă de omologare, așa cum este descrisă la punctele 4.2 și 4.3 de mai jos.

Compunerea mărcii de omologare

Marca de omologare este compusă din:

o marcă de omologare internațională, care cuprinde:

4.2.1.1.   un cerc, în interiorul căruia se află litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea (6);

4.2.1.2.   numărul de omologare prescris la punctul 4.1.3 de mai sus;

simbolul suplimentar următor:

4.2.2.1.   o săgeată orizontală cu două vârfuri, îndreptate unul spre stânga, celălalt spre dreapta;

4.2.2.2.   pe farurile care satisfac cerințele prezentului regulament doar pentru fasciculul de întâlnire, literele „C-AS” pentru farurile din clasa A, „C-BS” pentru farurile din clasa B, „WC-CS” pentru farurile din clasa C sau „WC-DS” pentru farurile din clasa D;

4.2.2.3.   pe farurile care satisfac cerințele prezentului regulament doar pentru fasciculul de drum, literele „R-BS” pentru farurile din clasa B, „WR-CS” pentru farurile din clasa C sau „WR-DS” pentru farurile din clasa D;

4.2.2.4.   pe farurile care satisfac cerințele prezentului regulament atât pentru fasciculul de întâlnire, cât și pentru fasciculul de drum, literele „CR-BS” pentru farurile din clasa B, „WCR-CS” pentru farurile din clasa C sau „WCR-DS” pentru farurile din clasa D;

4.2.2.5.   pe farurile care au în compunere un dispersor din material plastic, se aplică grupul de litere „PL”, alături de simbolurile prescrise la punctele 4.2.1 și 4.2.2 de mai sus;

4.2.2.6.   pe farurile din clasa D care satisfac cerințele prezentului regulament pentru fasciculul de drum, în apropierea cercului care înconjoară litera „E”, indicația de intensitate luminoasă maximă exprimată printr-un reper de marcaj astfel cum este definit la punctul 6.3.2.1.2. de mai jos.

În toate cazurile, modul de operare folosit în timpul procedurii de încercare în conformitate cu punctul 1.1.1.1 din anexa 4 și tensiunea (tensiunile) autorizată(e) în conformitate cu punctul 1.1.1.2 din anexa 4 trebuie să fie indicate pe certificatul de omologare și pe fișa comunicată țărilor care sunt părți la acord și care aplică prezentul regulament.

În cazurile corespunzătoare, echipamentul trebuie să poarte următoarea inscripție:

4.2.3.1.   pe farurile care satisfac cerințele prezentului regulament, concepute astfel încât să se excludă aprinderea simultană a filamentului fasciculului de întâlnire și a celui al oricărei alte surse luminoase cu care poate fi reciproc încorporat, se adaugă la marca de omologare o bară oblică (/), după simbolul luminii de întâlnire.

4.2.4.   Cele două cifre ale numărului de omologare (în prezent 00) ce indică seria de amendamente corespunzătoare celor mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data eliberării omologării și săgeata definită la punctul 4.2.2.1 pot figura în apropierea simbolurilor suplimentare de mai sus.

4.2.5.   Mărcile și simbolurile menționate la punctele 4.2.1 până la 4.2.3 de mai sus trebuie să fie ușor lizibile și de neșters. Acestea pot fi plasate pe o piesă internă sau externă (transparentă sau nu) a farului, care nu poate fi separată de piesa transparentă a farului care emite lumina. În orice caz, acestea vor fi vizibile atunci când farul este montat pe vehicul sau când o parte mobilă, cum ar fi capota, este deschisă.

Amplasarea mărcii de omologare

4.3.1.   Figurile 1 până la 10 din anexa 2 la prezentul regulament oferă exemple de mărci de omologare și de simboluri suplimentare menționate mai sus.

Lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate:

Atunci când lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate satisfac cerințele mai multor regulamente, se poate aplica o singură marcă de omologare internațională, compusă dintr-un cerc care înconjoară litera „E” urmat de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea și de un număr de omologare. Această marcă de omologare poate fi plasată într-un loc oarecare al lămpilor grupate, combinate sau reciproc încorporate, cu condiția:

4.3.2.1.1.   de a fi vizibile odată ce lămpile sunt instalate;

4.3.2.1.2.   ca nici un element din lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate care transmit lumina să nu poată fi îndepărtat fără a îndepărta în același timp marca de omologare.

Simbolul de identificare al fiecărei lămpi care corespunde fiecărui regulament în aplicarea căruia a fost acordată omologarea, ca și seria de amendamente care corespunde celor mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data acordării omologării, și, dacă este cazul, săgeata corespunzătoare, trebuie să fie aplicate:

4.3.2.2.1.   fie pe suprafața iluminantă,

4.3.2.2.2.   fie în grup, astfel încât fiecare dintre lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate să poate fi clar identificate.

4.3.2.3.   Dimensiunile elementelor unei mărci de omologare unice nu trebuie să fie inferioare dimensiunilor minime pentru cel mai mic dintre marcajele individuale prescrise de către regulamentul în conformitate cu care a fost acordată omologarea.

4.3.2.4.   Un număr de omologare este atribuit fiecărui tip omologat. O aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de lămpi grupate, combinate sau reciproc încorporate prevăzute de prezentul regulament.

4.3.2.5.   Figura 11 din anexa 2 la prezentul regulament oferă un exemplu de mărci de omologare a lămpilor grupate, combinate sau reciproc încorporate, cu toate simbolurile adiționale menționate mai sus.

Lămpi a căror lentilă este utilizată pentru diferite tipuri de faruri și care pot fi reciproc încorporate sau grupate cu alte lămpi:

Se aplică dispozițiile punctului 4.3.2 de mai sus.

4.3.3.1.   În plus, atunci când aceeași lampă este utilizată, aceasta poate purta diferitele mărci de omologare ale tipurilor de faruri sau ale ansamblului de lămpi cărora le este destinată, cu condiția ca corpul principal al farului, chiar dacă nu poate fi disociat de lentilă, să aibă la rândul lui locul de amplasare prevăzut la punctul 3.2. de mai sus și să poarte marca de omologare a funcțiilor prezente. În cazul în care diferite tipuri de lămpi au un corp principal identic, acesta poate purta diferitele mărci de omologare.

4.3.3.2.   Figura 12 din anexa 2 la prezentul regulament oferă exemple de mărci de omologare care corespund acestui caz.

B.   CERINȚE TEHNICE PENTRU FARURI (7)

5.   SPECIFICAȚII GENERALE

5.1.   Fiecare dintre eșantioane trebuie să satisfacă cerințele stabilite la punctele 6-8 de mai jos.

Farurile trebuie să fie astfel construite încât să-și păstreze caracteristicile fotometrice prescrise și să rămână în stare bună de funcționare în condiții de utilizare normală, în ciuda vibrațiilor la care pot fi supuse.

5.2.1.   Farurile trebuie să fie echipate cu un dispozitiv care să permită reglarea lor pe vehicul în conformitate cu cerințele care le sunt aplicabile. Acest dispozitiv poate sau nu să fie reglat pe orizontală, cu condiția ca farurile să fie concepute astfel încât să conserve o orientare convenabilă în sensul orizontal, chiar după reglajul vertical. Acest dispozitiv nu este obligatoriu pe farurile al căror reflector și dispersor sunt inseparabile, în cazul în care utilizarea farurilor respective este limitată la vehicule pe care reglajul farurilor este asigurat prin alte mijloace.

În cazul în care un far cu lumină de întâlnire și un far cu lumină de drum, echipate fiecare cu propria lampă cu incandescență, sunt dispuse împreună în aceeași unitate, dispozitivul trebuie să permită reglarea separată în mod corect.

5.2.2.   Totuși, aceste cerințe nu se aplică farurilor cu reflectoare care nu pot fi separate, care sunt supuse cerințelor punctului 6.3 din prezentul regulament.

5.3.   Farurile trebuie să fie prevăzute cu o lampă (lămpi) cu incandescență omologată (omologate) în conformitate cu Regulamentul nr. 37. Este posibilă utilizarea oricărei lămpi cu incandescență prevăzute în Regulamentul nr. 37, cu condiția ca:

5.4.   Părțile destinate fixării lămpii cu incandescență la reflector trebuie să fie astfel construite încât, chiar pe întuneric, lampa cu incandescență să poată fi fixată cu siguranță numai în poziția sa corespunzătoare (8).

5.5.   Dulia trebuie să fie conformă cu caracteristicile publicației CEI 61–2, ediția a III-a, 1969. Se utilizează fișa cu caracteristici corespunzătoare categoriei lămpii cu incandescență utilizate.

5.6.   În afară de aceasta, farurile din clasa B, C sau D sunt supuse încercărilor suplimentare în conformitate cu cerințele din anexa 4, pentru a verifica dacă performanța lor fotometrică nu suferit o variație excesivă în timpul utilizării.

5.7.   În cazul în care dispersorul unui far din clasa B, C sau D este realizat din material plastic, încercările trebuie să fie efectuate în conformitate cu prescripțiile din anexa 6.

Pe farurile destinate să emită alternativ un fascicul de drum și un fascicul de întâlnire, dispozitivul mecanic, electromagnetic sau de alt fel, eventual încorporate în far pentru a trece de la un fascicul la altul, trebuie să fie realizat astfel încât:

5.8.1.   să fie suficient de rezistent pentru a suporta 50 000 de operații fără avarie și aceasta în ciuda vibrațiilor la care poate fi supus în folosirea normală;

5.8.2.   în caz de pană, să se pună în mod automat în fascicul de întâlnire;

5.8.3.   să se pună întotdeauna fie în fascicul de întâlnire, fie în fascicul de drum, fără posibilitatea unei poziții intermediare;

5.8.4.   să fie imposibil utilizatorului să modifice, cu uneltele curente, forma și poziția elementelor mobile.

6.   ILUMINARE

Prescripții generale

6.1.1.   Farurile trebuie construite astfel încât să dea o iluminare care să nu orbească și cu toate acestea suficientă în fasciculul de întâlnire, și o bună iluminare în fasciculul de drum.

6.1.2.   Pentru a verifica iluminarea produsă de far, se folosește un ecran plasat vertical, la o distanță de 25 m în fața farului și perpendicular pe axa acestuia, așa cum se indică în anexa 3 la prezentul regulament.

6.1.3.   Pentru verificarea farurilor, se utilizează o lampă cu incandescență-etalon incoloră, construită pentru o tensiune nominală conformă fișei cu caracteristici corespunzătoare din Regulamentul nr. 37. În timpul verificării farului, tensiunea la bornele lămpii trebuie să fie reglată pentru a obține fluxul luminos de referință, cum se indică în fișa cu caracteristici corespunzătoare din Regulamentul nr. 37.

6.1.4.   Farul este considerat ca satisfăcător în cazul în care corespunde cerințelor prezentului punct 6, cu cel puțin o lampă cu incandescență-etalon, care poate fi prezentată împreună cu farul.

Cerințe referitoare la fasciculul de întâlnire

6.2.1.   Fasciculul de întâlnire trebuie să producă o „linie de separare” suficient de netă pentru a face posibil un bun reglaj cu ajutorul acestei linii de separare. „Linia de separare” trebuie să fie sensibil orizontală și cât mai dreaptă posibil, pe o lungime orizontală de cel puțin ± 3° pentru farurile din clasele A, C și D și de cel puțin ± 5° pentru cele din clasa B.

Farul trebuie orientat astfel încât:

6.2.2.1.   lateral, fasciculul să fie cât mai simetric posibil în raport cu linia V-V, cu excepția farurilor din clasa A și din clasa B lipsite de orice mecanism de reglare orizontală. Aceste faruri trebuie să fie reglate astfel încât să fie poziționate în aceeași manieră ca pe vehicul;

6.2.2.2.   vertical, „linia de separare” trebuie să se situeze la 250 mm sub linia H-H. Aceasta trebuie să fie cât mai orizontală posibil.

6.2.3.   Astfel reglat, farul trebuie să satisfacă doar condițiile menționate mai jos la punctele 6.2.5. și 6.2.6, în cazul în care omologarea sa nu este cerută decât pentru un fascicul de întâlnire (9), și condițiile menționate la punctele 6.2.5, 6.2.6 și 6.3, în cazul în care este destinat să emită un fascicul de întâlnire și un fascicul de drum.

6.2.4.   În cazul în care un far, reglat în maniera indicată mai sus, nu corespunde condițiilor menționate la punctele 6.2.5, 6.2.6 și 6.3, este permis, cu excepția farurilor lipsite de orice mecanism de reglare orizontală, să se schimbe reglajul, cu condiția să nu se deplaseze axa fasciculului în lateral cu mai mult de un grad (= 44 cm) către dreapta sau stânga (10). Pentru a facilita reglarea cu ajutorul „liniei de separare”, este permisă mascarea parțială a farului pentru ca „linia de separare” să fie mai netă. „Linia de separare” nu trebuie, cu toate acestea, să depășească linia H-H.

Iluminarea produsă de fasciculul de întâlnire pe ecranele din anexa 3 trebuie să corespundă următoarelor cerințe:

6.2.5.1.   Pentru farurile din clasa A:

6.2.5.2.   Pentru farurile din clasa B:

6.2.5.3.   Pentru farurile din clasa C sau din clasa D:

Note:

Alt text general:

Omologarea de tipul CEE la nivelul fluxului luminos de referință în conformitate cu Regulamentul nr. 37 sau la nivelul fluxului luminos real pentru sursele luminoase cu descărcare în conformitate cu Regulamentul nr. 99.

Reglaj nominal pentru fotometrie:

Toleranțe admise pentru fotometrie:

6.2.6.   Lumina trebuie să fie repartizată de-o manieră pe cât posibil uniformă în zonele 1, 2 și 3 pentru farurile din clasa C sau D.

Prescripții referitoare la fasciculul de drum

6.3.1.   În cazul în care este vorba de un far destinat să emită un fascicul de drum și un fascicul de întâlnire, măsurarea iluminării produse pe ecran de către fasciculul de drum se efectuează cu același reglaj al farului ca acela care îndeplinește cerințele punctului 6.2 de mai sus; în cazul în care este vorba de un far care emite numai un fascicul de drum, trebuie reglat astfel încât aria de iluminare maximă să fie centrată în punctul de întâlnire al liniilor H-H și V-V; un astfel de far nu trebuie să satisfacă decât condițiile menționate la punctul 6.3.

Cu excepția farurilor din clasa A, iluminarea produsă pe ecran de către fasciculul de drum trebuie să corespundă următoarelor cerințe:

Punctul HV de intersecție a liniilor H-H și V-V trebuie să se găsească în interiorul isoluxului 80 % din iluminarea maximă. Această valoare maximă (EM) trebuie să fie de cel puțin 32 de lucși pentru farurile din clasa B sau C și de 51,2 lucși pentru farurile din clasa D. Valoarea maximă nu trebuie în nici un caz să fie mai mare de 240 lucși pentru farurile din clasa B și de 180 lucși pentru farurile din clasele C și D.

6.3.2.1.1.   Intensitatea maximă (IM) a fasciculului de drum, exprimată în mii de candele, este calculată prin formula:

6.3.2.1.2.   Reperul de marcaj (I′M) al acestei intensități maxime, prevăzut la punctul 4.2.2.6 de mai sus, este obținut prin relația:

Această valoare este rotunjită la 7,5 – 10 – 12,5 – 17,5 – 20 – 25 – 27,5 – 30 – 37,5 – 40 – 45 – 50.

6.3.2.2.   Pornind din punctul HV, orizontal de la dreapta spre stânga, iluminarea nu trebuie să fie mai mică de 12 lucși pentru farurile din clasele B și C și de 24 de lucși pentru farurile din clasa D la o distanță de 1 125 mm și de 3 lucși pentru farurile din clasele B și C și de 6 lucși pentru farurile din clasa D la o distanță de 2 250 mm.

În cazul farurilor din clasele C și D, intensitățile trebuie să fie conforme cu tabelul A sau cu tabelul B din anexa 3. Tabelul A se aplică atunci când fasciculul de drum primar este produs de către una și aceeași sursă luminoasă, în timp ce tabelul B se aplică atunci când fasciculul de drum este produs de către un far care emite un fascicul de drum secundar funcționând cu un far care emite un fascicul de întâlnire armonizat sau un far care emite un fascicul de drum primar.

6.4.   În cazul farurilor echipate cu un reflector reglabil trebuie efectuate încercări suplimentare odată ce, sub efectul dispozitivului de reglaj al farului, reflectorul a fost deplasat vertical cu ± 2 grade în raport cu poziția sa inițială sau cel puțin până în poziția sa maximă pentru orice deplasare inferioară la 2 grade. Trebuie apoi repoziționat ansamblul farului (de exemplu, prin intermediul unui goniometru), deplasându-l cu același număr de grade, în sens opus deplasării reflectorului. Se efectuează măsurătorile următoare și punctele trebuie să se situeze în limitele cerute:

6.5.   Valorile iluminării pe ecran menționate la punctele 6.2 și 6.3 de mai sus sunt măsurate cu ajutorul unui fotoreceptor a cărui suprafață efectivă este cuprinsă în interiorul unui pătrat cu latura de 65 mm.

7.   CULOARE

7.1.   Lumina emisă trebuie să fie albă. Exprimată în coordonate tricromate CIE, lumina fasciculului trebuie să se situeze în limitele următoare:

C.   PRESCRIPȚII ADMINISTRATIVE

8.   MODIFICAREA TIPULUI DE FAR ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII

Orice modificare a tipului de far trebuie adusă la cunoștința serviciului administrativ care a acordat omologarea tipului de far. Acest serviciu poate atunci:

8.1.1.   fie să considere că modificările aduse nu riscă să aibă o influență defavorabilă sensibilă și că, în orice caz, acest far satisface încă cerințele;

8.1.2.   fie să solicite un nou proces-verbal de încercare serviciului tehnic însărcinat cu încercările.

8.2.   Confirmarea omologării sau refuzul omologării, cu indicarea modificărilor, este notificată părților la acord care aplică prezentul regulament, prin procedura indicată la punctul 4.1.4 de mai sus.

8.3.   Autoritatea competentă care eliberează extinderea omologării atribuie un număr de serie pe care îl notifică părților la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe de comunicare conformă cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

9.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Procedurile privind conformitatea producției trebuie să îndeplinească dispozițiile stabilite în acord, apendicele 2 (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), precum și condițiile următoare:

9.1.   farurile omologate în conformitate cu prezentul regulament sunt fabricate astfel încât să fie conforme cu tipul omologat și să îndeplinească cerințele punctelor 6 și 7;

9.2.   trebuie să fie îndeplinite cerințele minime în ceea ce privește procedurile de control al conformității producției stabilite în anexa 5 la prezentul regulament;

9.3.   trebuie să fie îndeplinite cerințele minime în ceea ce privește prelevarea eșantioanelor de către un inspector, stabilite în anexa 7 la prezentul regulament;

9.4.   autoritatea competentă care a eliberat omologarea de tip poate să verifice în orice moment metodele de control al conformității aplicate în fiecare instalație de producție. Frecvența normală a acestor verificări este o dată la doi ani;

9.5.   nu vor fi luate în considerare farurile cu defecte aparente.

10.   SANCȚIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

10.1.   Omologarea eliberată pentru un tip de far prin aplicarea prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care cerințele nu sunt satisfăcute sau în cazul în care un far care poartă marca de omologare nu este conform tipului omologat.

10.2.   În cazul în care o parte la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare pe care a acordat-o anterior, ea trebuie să informeze de îndată celelalte părți care aplică prezentul regulament, cu ajutorul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

11.   OPRIREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care titularul unei omologări încetează definitiv fabricația unui tip de far omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta trebuie să informeze autoritatea care a eliberat omologarea. La primirea comunicării corespunzătoare, autoritatea informează despre aceasta celelalte părți la acord care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe de comunicare în conformitate cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

12.   DENUMIRI ȘI ADRESE ALE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU ÎNCERCĂRILE DE OMOLOGARE ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

Părțile la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament trebuie să comunice Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu încercările de omologare și ale serviciilor administrative care eliberează omologarea și cărora trebuie să li se transmită fișele de omologare sau de extindere, de refuz sau de retragere a omologării sau de oprire definitivă a producției emise în celelalte țări.

(1)  Include:

Suplimentul 1 la versiunea originală a regulamentului – Data de intrare în vigoare: 11 august 2002.

Rectificarea 1 la versiunea originală a regulamentului – Data de intrare în vigoare: 13 noiembrie 2002.

Suplimentul 2 la versiunea originală a regulamentului – Data de intrare în vigoare: 27 februarie 2004.

Rectificarea 1 la suplimentul 2 la versiunea originală a regulamentului – Data de intrare în vigoare: 10 martie 2004.

(2)  Domeniul de aplicare al farurilor este indicat în diferite regulamente referitoare la instalarea echipamentelor de iluminare și semnalizare luminoasă.

(3)  Nimic din prezentul regulament nu împiedică o parte la acord care aplică prezentul regulament să interzică combinarea unui far care conține un dispersor din material plastic omologat prin aplicarea prezentului regulament cu un dispozitiv de ștergere a farurilor mecanic (cu lamelă).

(4)  Reflectorul este considerat drept corp principal.

(5)  În cazul în care dispersorul nu poate fi separat de corpul principal al farului, este suficient un loc de amplasare pe dispersor, în conformitate cu punctul 4.2.5.

(6)  1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Iugoslavia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (disponibil), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (disponibil), 31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (disponibil), 34 pentru Bulgaria, 35 (disponibil), 36 pentru Lituania, 37 pentru Turcia, 38 (disponibil), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (disponibil), 42 pentru Comunitatea Europeană (omologările sunt acordate de statele sale membre cu ajutorul simbolului lor în cauză), 43 pentru Japonia, 44 (disponibil), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud și 48 pentru Noua Zeelandă. Numerele următoare vor fi atribuite celorlalte țări în ordinea cronologică a ratificării Acordului privind adoptarea de prescripții tehnice uniforme aplicabile vehiculelor cu roți, echipamentelor și componentelor ce pot fi montate sau utilizate pe vehicule cu roți și condițiile de recunoaștere reciprocă a omologărilor eliberate pe baza acestor prescripții, iar numerele astfel atribuite vor fi comunicate de către secretarul general al Organizației Națiunilor Unite părților contractante la acord.

(7)  Pentru cerințele tehnice referitoare la lămpile cu incandescență, a se vedea Regulamentul nr. 37.

(8)  Se estimează că un far satisface prescripțiile prezentului paragraf în cazul în care lampa cu incandescență poate fi montată ușor la far, iar proeminențele de orientare se fixează corect în locașurile lor, chiar și în condiții de obscuritate.

(9)  Un astfel de far specializat „de întâlnire” poate avea un fascicul de drum care nu este supus cerințelor.

(10)  Toleranța de dereglare de 1° către dreapta sau stânga nu este incompatibilă cu o dereglare verticală în sus sau în jos, care este limitată doar de condițiile fixate la punctul 6.3 (dispozițiile punctului 6.3 nu sunt aplicabile luminilor de întâlnire).

(11)  Raportul intensităților.

ANEXA 1

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 mm × 297 mm)]

ANEXA 2

EXEMPLE DE MĂRCI DE OMOLOGARE

Farul care poartă una dintre mărcile de omologare de mai sus este un far care a fost omologat în Țările de Jos (E4), sub numărul de omologare 243 și care corespunde cerințelor Regulamentului nr. … în forma sa originală (00). Literele C-AS (figura 1) indică faptul că este vorba de un fascicul de întâlnire clasa A și literele CR-BS (figura 2) indică faptul că este vorba de un fascicul de drum și un fascicul de întâlnire din clasa B.

Notă: Numărul de omologare și simbolurile adiționale trebuie să fie plasate în apropierea cercului și dispuse fie deasupra sau dedesubtul literei „E”, fie la dreapta sau la stânga acestei litere. Cifrele numărului de omologare trebuie să fie dispuse de aceeași parte în raport cu litera „E” și orientate în același sens.

Utilizarea cifrelor romane pentru numerele de omologare trebuie să fie evitată, pentru a exclude orice confuzie cu alte simboluri.

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care cuprinde un dispersor din material plastic care corespunde cerințelor prezentului regulament și care este conceput:

Figura 3: Clasa B, numai pentru fasciculul de întâlnire.

Figura 4: Clasa B, pentru fasciculul de întâlnire și fasciculul de drum.

Farul care poartă marca de omologare de mai sus corespunde cerințelor prezentului regulament:

Figura 5: Clasa B, pentru fasciculul de întâlnire și fasciculul de drum.

Figura 6: Clasa B, numai pentru fasciculul de întâlnire.

Fasciculul de întâlnire nu trebuie să funcționeze în același timp cu fascicul de drum și/sau cu orice alt far cu care este reciproc încorporat.

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care cuprinde un dispersor din material plastic care corespunde cerințelor prezentului regulament și care este conceput:

Figura 7: Clasa C, numai pentru fasciculul de întâlnire.

Figura 8: Clasa C, pentru fasciculul de întâlnire și fasciculul de drum.

Farul care poartă marca de omologare de mai sus corespunde cerințelor prezentului regulament:

Figura 9: Clasa B, pentru fasciculul de întâlnire și fasciculul de drum.

Figura 10: Clasa B, numai pentru fasciculul de întâlnire.

Fasciculul de întâlnire nu trebuie să funcționeze în același timp cu fascicul de drum și/sau cu orice alt far cu care este reciproc încorporat.

Marcaj simplificat pentru farurile grupate, combinate sau reciproc încorporate

Figura 11

(Liniile verticale și orizontale schematizează formele dispozitivului de semnalizare și nu fac parte din marca de omologare.)

Notă: Cele patru exemple de mai sus corespund unui dispozitiv de iluminat care poartă o marcă de omologare referitoare la:

o lampă de poziție față omologată în conformitate cu Regulamentul nr. 50 sub forma sa originală (00);

un far, din clasa D, cu un fascicul de întâlnire și un fascicul de drum de o intensitate maximă cuprinsă între 86 250 și 101 250 candela (indicată prin cifra 30), omologat în conformitate cu cerințele prezentului regulament sub forma sa originală (00) și care are un dispersor din material plastic;

un far de ceață omologat în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 19 care are un dispersor din material plastic;

o lampă indicatoare de direcție față din categoria 11, omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 50.

Lampă reciproc încorporată cu un far

Figura 12

Exemplul 1

Exemplul de mai sus corespunde marcajului unui dispersor din plastic utilizat pentru diferite tipuri de faruri, respectiv:

ANEXA 3

ECRAN DE MĂSURARE

pentru farurile din clasa A

(dimensiunile în mm, ecranul fiind plasat la 25 m distanță)

Figura A

ECRAN DE MĂSURARE

pentru farurile din clasa B

(dimensiunile în mm, ecranul fiind plasat la 25 m distanță)

Figura B

ECRAN DE MĂSURARE

pentru farurile din clasele C și D

(dimensiunile în mm, ecranul fiind plasat la 25 m distanță)

Tabelul A   Far care emite un fascicul de drum primar

A se raporta la figura D pentru poziția exactă a punctelor de încercare

Tabelul B   Far care emite un fascicul de drum secundar funcționând cu un far care emite un fascicul de întâlnire armonizat sau un far care emite un fascicul de drum primar

A se raporta la figura E pentru poziția exactă a punctelor de încercare

Figura D

Fascicul de drum primar

Figura E

Fascicul de drum secundar

(1)  Intensitatea la punctul H-V trebuie să fie cel puțin egală cu 80 % din intensitatea maximă în diagrama direcțională de radiere a fasciculului.

(2)  Intensitatea la punctul 4D-V trebuie să fie cel puțin egală cu 30 % din intensitatea maximă în diagrama direcțională de radiere a fasciculului.

(3)  Intensitatea la punctul H-V trebuie să fie cel puțin egală cu 80 % din intensitatea maximă în diagrama direcțională de radiere a fasciculului.

(4)  Intensitatea la punctul 4D-V trebuie să fie cel puțin egală cu 30 % din intensitatea maximă în diagrama direcțională de radiere a fasciculului.

ANEXA 4

ÎNCERCĂRI DE STABILITATE A COMPORTAMENTULUI FOTOMETRIC AL FARURILOR ÎN FUNCȚIONARE

ÎNCERCĂRI ALE FARURILOR COMPLETE DIN CLASELE B, C ȘI D

Odată măsurate valorile fotometrice în conformitate cu cerințele prezentului regulament, în punctul Emax pentru fasciculul de drum și în punctele HV, 50R, 50L și B50 pentru fasciculul de întâlnire, un eșantion al farului complet trebuie să fie supus la o încercare de stabilitate a comportamentului fotometric în funcționare. Prin „far complet” se înțelege ansamblul farului însuși, inclusiv părțile caroseriei și lămpile din vecinătate care pot influența disiparea sa termică.

1.   ÎNCERCAREA DE STABILITATE A COMPORTAMENTULUI FOTOMETRIC

Încercările trebuie să fie efectuate în atmosferă uscată și calmă, la o temperatură ambiantă de 23 °C ± 5 °C, farul complet fiind fixat pe un suport care să reprezinte instalarea corectă pe vehicul.

Far curat

Farul trebuie să rămână aprins 12 ore în conformitate cu punctul 1.1.1 și verificat în conformitate cu punctul 1.1.2.

Procedura de încercare (1)

Farul trebuie să rămână aprins în timpul perioadei prescrise și în conformitate cu cerințele următoare:

1.1.1.2.   Tensiunea de încercare

Tensiunea trebuie să fie reglată astfel încât să furnizeze 90 % din puterea maximă specificată în Regulamentul nr. 37 pentru lampa (lămpile) cu incandescență utilizată (utilizate).

Puterea de încercare trebuie să corespundă în toate cazurile cu valoarea înscrisă pe o lampă cu incandescență concepută pentru a fi utilizată la o tensiune de 12 V, cu excepția cazului în care solicitantul nu precizează că acesta poate fi utilizat la o tensiune diferită.

Rezultatele încercării

1.1.2.1.   Inspecția vizuală

Odată ce temperatura farului este stabilizată la temperatura ambiantă, se curăță dispersorul farului și dispersorul exterior în cazul în care există, cu o cârpă de bumbac curată și umedă. Se examinează apoi vizual; nu trebuie să se constate distorsiuni, deformări, fisuri sau schimbarea culorii dispersorului sau a dispersorului exterior, în cazul în care există.

1.1.2.2.   Încercare fotometrică

În conformitate cu cerințele prezentului regulament, se verifică valorile fotometrice în următoarele puncte:

Un nou reglaj poate fi efectuat pentru a ține seama de eventualele deformări ale suportului farului determinate de căldură (pentru deplasarea liniei de separare, a se vedea punctul 2 din prezenta anexă).

Se admite o abatere de 10 %, incluzând toleranțele datorate procedurii de măsurare fotometrică, între caracteristicile fotometrice și valorile măsurate înainte de încercare.

Far murdar

După încercarea prescrisă la punctul 1.1 de mai sus, farul este pregătit în maniera descrisă la punctul 1.2.1, apoi aprins timp de o oră, în conformitate cu punctul 1.1.1 și apoi verificat după cum este prescris la punctul 1.1.2.

Pregătirea farului

Amestecul de încercare

1.2.1.1.1.   Pentru un far cu dispersor exterior din sticlă:

1.2.1.1.2.   Pentru un far cu dispersorul exterior din material plastic:

1.2.1.2.   Aplicarea amestecului de încercare pe far

Amestecul de încercare se aplică uniform pe orice suprafață de ieșire a luminii din far, apoi se lasă să se usuce. Se repetă această operație până ce iluminarea scade la o valoare cuprinsă între 15 % și 20 % din valoarea măsurată pentru fiecare dintre punctele următoare, în condițiile descrise în prezenta anexă:

1.2.1.3.   Aparatura de măsurare

Aparatura de măsurare trebuie să fie echivalentă cu cea utilizată la încercările de omologare ale farurilor. Pentru verificarea fotometrică, trebuie să fie utilizată o lampă cu incandescență-etalon.

2.   VERIFICAREA DEPLASĂRII VERTICALE A LINIEI DE SEPARARE SUB EFECTUL CĂLDURII

Constă în a verifica dacă deplasarea verticală a liniei de separare a unui far cu lumină de întâlnire aprins, sub influența căldurii, nu depășește o valoare prescrisă.

După ce a fost supus încercărilor descrise la punctul 1, farul este supus încercării descrise la punctul 2.1 fără a fi demontat din suportul său sau reajustat în raport cu acesta.

2.1.   Încercarea

Încercarea trebuie efectuată în atmosferă uscată și calmă, la o temperatură ambiantă de 23 °C ± 5 °C.

Echipat cu o lampă cu incandescență de serie care a fost utilizată timp de cel puțin o oră, farul este aprins în poziția lumină de întâlnire, fără să fie demontat din suportul său sau reajustat în raport cu acesta (în scopul acestei încercări, tensiunea trebuie să fie reglată așa cum se prescrie la punctul 1.1.1.2). Poziția liniei de separare în partea sa orizontală (între verticalele care trec prin punctele 50L și 50R pentru farurile din clasa B și 3,5L și 3,5R pentru farurile din clasele C și D) trebuie verificată la 3 minute (r3) și respectiv la 60 de minute (r60) după aprindere.

Măsurarea deplasării liniei de separare descrisă mai sus trebuie să fie făcută prin orice metodă care dă o precizie suficientă și rezultate reproductibile.

Rezultatele încercării

2.2.1   Rezultatul exprimat în miliradiani (mrad) nu este considerat ca satisfăcător decât atunci când valoarea absolutăînregistrată pe far nu este mai mare de 1,0 mrad (ΔrI ≤ 1,0 mrad).

2.2.2.   Cu toate acestea, în cazul în care această valoare este mai mare de 1,0 mrad, dar mai mică sau egală cu 1,5 mrad (1,0 mrad < ΔrI ≤ 1,5 mrad), un al doilea far trebuie supus la încercarea în conformitate cu punctul 2.1 după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului descris mai jos, pentru stabilizarea poziției părților mecanice ale farului pe un suport reprezentativ pentru instalarea corectă pe vehicul:

o oră de funcționare a luminii de întâlnire (tensiunea de alimentare fiind reglată astfel cum se prevede la punctul 1.1.1.2);

o oră, stins.

Tipul de far va fi considerat acceptabil în cazul în care media valorilor absolute ΔrI măsurate pe primul eșantion și ΔrII măsurate pe cel de al doilea eșantion este inferioară sau egală cu 1,0 mrad.

(1)  Pentru detaliile programului de încercare a se vedea anexa 8 la prezentul regulament.

(2)  În cazul în care farul supus încercării include lanterne de poziție, acestea din urmă trebuie să fie aprinse pe durata încercării. În cazul în care este vorba de o lampă indicatoare de direcție, aceasta trebuie să funcționeze în mod intermitent, cu un raport durată de aprindere/durată de stingere aproximativ egal cu unu.

(3)  În cazul în care două lămpi cu incandescență sau mai multe se aprind simultan atunci când farul este utilizat ca avertizor luminos, această utilizare nu trebuie să fie considerată ca o utilizare normală simultană a două lămpi cu incandescență.

(4)  NaCMC reprezintă carboximetilceluloza sodică, indicată în mod obișnuit prin literele CMC. NaCMC utilizată în amestec de pulberi trebuie să aibă un grad de substituire de 0,6 la 0,7 și o viscozitate de 200-300 cP pentru o soluție de 2 % la 20 °C.

(5)  Toleranța la cantitate este datorată necesității de a obține un poluant care să se întinde corect pe toată suprafața dispersorului din material plastic.

ANEXA 5

CERINȚE MINIME PENTRU PROCEDURILE PRIVIND CONTROLUL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

1.   GENERALITĂȚI

1.1.   Cerințele de conformitate se consideră ca fiind îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, în cazul în care diferențele nu depășesc inevitabilele abateri de fabricație. Această condiție se aplică, de asemenea, pentru culoare.

În ceea ce privește caracteristicile fotometrice, conformitatea farurilor de serie nu este contestată în cazul în care, în timpul încercării caracteristicilor fotometrice ale unui far ales la întâmplare și echipat cu o lampă cu incandescență-etalon:

1.2.1.   pentru un far din clasa A: nici o valoare măsurată nu se abate, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % față de valorile prescrise în prezentul regulament;

pentru un far din clasele B, C și D:

1.2.2.1.   nici o valoare măsurată nu se abate, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % față de valorile prescrise în prezentul regulament. Pentru valorile din zona III, pentru un far din clasa B și din zona I pentru un far din clasele C și D, abaterea maximă, în sens defavorabil, poate fi de:

1.2.2.2.   și dacă, pentru fasciculul de drum, punctul HV fiind situat în interiorul isoluxului 0,75 Emax, s-a respectat pentru valorile fotometrice o toleranță de +20 % pentru valorile maxime și de –20 % pentru valorile minime, în oricare punct de măsurare definit la punctele 6.2.3.2 și 6.3.2.2 din prezentul regulament.

1.2.3.   în cazul în care rezultatele încercărilor descrise mai sus nu sunt conforme cu cerințele, farul este din nou supus la încercări cu o altă lampă cu incandescență-etalon.

1.3.   Pentru a verifica cum se schimbă poziția verticală a liniei de separare sub efectul căldurii, se aplică metoda de mai jos (numai pentru farurile din clasele B, C și D):

Unul dintre farurile eșantionului este supus încercărilor în conformitate cu metoda prevăzută la punctul 2.1 din anexa 4, după ce a fost supus de trei ori la rând ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 4.

Farul este considerat ca acceptabil în cazul în care Δr nu depășește 1,5 mrad.

În cazul în care această valoare este mai mare de 1,5 mrad, fără a depăși însă 2,0 mrad, cel de-al doilea far este supus încercării, după care media valorilor absolute înregistrate pe cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

1.4.   Farurile care prezintă defecte aparente nu sunt luate în considerare.

2.   CERINȚE MINIME PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII DE CĂTRE CONSTRUCTOR

Pentru fiecare tip de far, titularul omologării trebuie să efectueze cel puțin încercările următoare, la intervale corespunzătoare. Aceste încercări trebuie efectuate în conformitate cu specificațiile prezentului regulament.

Orice prelevare de eșantioane care pun în evidență neconformitatea pentru tipul de încercare considerat trebuie să conducă la o nouă prelevare și o nouă încercare. Constructorul trebuie să ia toate măsurile pentru a asigura conformitatea producției respective.

2.1.   Natura încercărilor

Încercările de conformitate din prezentul regulament se referă la caracteristicile fotometrice și pentru farurile din clasele B, C și D la verificarea schimbării poziției verticale a liniei de separare sub efectul căldurii.

Metoda utilizată la încercări

2.2.1.   Încercările trebuie efectuate, în general, în conformitate cu metodele definite în prezentul regulament.

2.2.2.   Pentru orice încercare de conformitate efectuată prin grija sa, constructorul va putea totuși utiliza metode echivalente, cu aprobarea autorității competente responsabile cu încercările de omologare. Constructorul trebuie să probeze că metodele de încercare utilizate sunt echivalente cu cele indicate în prezentul regulament.

2.2.3.   Aplicarea punctelor 2.2.1 și 2.2.2 necesită o etalonare regulată a echipamentelor de încercare și o corelare cu măsurările efectuate de o autoritate competentă.

2.2.4.   În toate cazurile, metodele de referință sunt cele din prezentul regulament, în special pentru controalele și prelevările administrative.

2.3.   Natura prelevării

Eșantioanele farurilor trebuie să fie prelevate la întâmplare, dintr-un lot omogen. Prin lot omogen se înțelege un ansamblu de faruri de același tip, definit după metodele de producție ale constructorului.

Evaluarea se referă în general la farurile produse în serie într-o uzină. Totuși, un constructor poate grupa cifrele de producție privind același tip de faruri produse de mai multe uzine, cu condiția ca acestea să aplice aceleași criterii de calitate și același management al calității.

Caracteristici fotometrice măsurate și înregistrate

Farurile prelevate trebuie supuse măsurărilor fotometrice în punctele prevăzute de regulament, limitând înregistrarea la punctele următoare:

2.4.1.   Pentru farurile din clasa A: HV, LH, RH, 12,5L și 12,5R.

2.4.2.   Pentru farurile din clasa B: Emax, HV (1), în cazul fasciculului de drum, și HV, 50R, 50L, în cazul fasciculului de întâlnire.

2.4.3.   Pentru farurile din clasele C și D: Emax, HV (1), în cazul fasciculului de drum, și HV, 0,86D/3,5R și 0,86D/3,5L, în cazul fasciculului de întâlnire.

2.5.   Criterii de acceptabilitate

Constructorul este responsabil cu efectuarea analizei statistice a rezultatelor încercărilor și cu definirea, în acord cu autoritatea competentă, a criteriilor de acceptabilitate ale producției sale pentru a satisface specificațiile definite pentru controlul conformității producției cu punctul 9.1 din prezentul regulament.

Criteriile care guvernează acceptabilitatea trebuie să fie stabilite astfel încât, cu un nivel de încredere de 95 %, probabilitatea minimă de a trece cu succes o verificare prin sondaj cum este cea descrisă în anexa 7 (prima prelevare) să fie de 0,95.

(1)  Atunci când fasciculul de drum este reciproc încorporat cu fasciculul de întâlnire, HV va fi, în cazul fasciculului de drum, același punct ca în cazul fasciculului de întâlnire.

ANEXA 6

CERINȚELE APLICABILE LĂMPILOR CARE AU ÎN COMPUNERE DISPERSOARE DIN MATERIAL PLASTIC – ÎNCERCĂRILE DISPERSOARELOR SAU ALE EȘANTIOANELOR DE MATERIAL ȘI ALE LĂMPILOR COMPLETE

1.   SPECIFICAȚII GENERALE

1.1.   Eșantioanele furnizate în conformitate cu punctul 2.2.4 din prezentul regulament trebuie să satisfacă cerințele indicate la punctele 2.1 până la 2.5 de mai jos.

1.2.   Cele două eșantioane de lămpi complete, furnizate în conformitate cu punctul 2.2.3 din prezentul regulament și care au în compunere dispersoare din material plastic, trebuie, în ceea ce privește materialul dispersoarelor, să îndeplinească prescripțiile indicate la punctul 2.6 de mai jos.

1.3.   Eșantioanele de dispersoare din material plastic sau eșantioanele de materiale trebuie supuse încercărilor de omologare împreună cu reflectorul la care trebuie, dacă este cazul, să fie montate dispersoarele, în ordinea cronologică indicată în tabelul A reprodus în apendicele 1 la prezenta anexă.

1.4.   Totuși, în cazul în care constructorul farului este în măsură să facă dovada că produsul a trecut deja cu succes încercările prevăzute la punctele 2.1 până la 2.5 de mai jos, sau cele echivalente conform unui alt regulament, aceste încercări nu vor trebui executate din nou; numai încercările prevăzute în tabelul B din apendicele 1 trebuie obligatoriu efectuate.

2.   ÎNCERCĂRI

Rezistența la schimbări de temperatură

2.1.1.   Încercări

Trei eșantioane (dispersoare) noi sunt supuse la cinci cicluri de schimbări de temperatură și de umiditate (UR = umiditate relativă), după următorul program:

Înaintea acestei încercări, eșantioanele sunt condiționate timp de cel puțin 4 ore la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % UR.

Notă: Perioadele de 1 oră la 23 °C ± 5 °C cuprind perioadele de tranziție de la o temperatură la alta, necesare pentru evitarea efectelor șocului termic.

Măsurări fotometrice

2.1.2.1.   Metodă

Măsurările fotometrice trebuie să fie executate pe eșantioane înainte și după încercare.

Măsurările fotometrice sunt efectuate cu ajutorul unei lămpi-etalon, în următoarele puncte:

2.1.2.2.   Rezultate

Diferențele dintre valorile fotometrice măsurate înainte și după încercare pe fiecare dintre eșantioane nu trebuie să depășească 10 %, incluzând toleranțele datorate procedurilor de măsurare fotometrică.

Rezistența la agenți atmosferici și la agenți chimici

2.2.1.   Rezistența la agenți atmosferici

Trei eșantioane noi (dispersoare sau eșantioane de materiale) sunt expuse radiației unei surse care are o repartiție energetică spectrală apropiată de cea a unui corp negru, a cărui temperatură se situează între 5 500 K și 6 000 K. Între sursă și eșantioane se interpun filtre adecvate, astfel încât să se reducă sensibil radiațiile cu lungimea de undă mai mică de 295 nm și mai mare de 2 500 nm. Iluminarea energetică la nivelul eșantioanelor trebuie să fie de 1 200 W/m2± 200 W/m2, o perioadă de timp astfel încât energia luminoasă primită de acestea să fie egală cu 4 500 MJ/m2± 200 MJ/m2. În incintă, temperatura măsurată pe panoul negru așezat la nivelul eșantioanelor trebuie să fie de 50 °C ± 5 °C. Pentru a se asigura o expunere uniformă, eșantioanele trebuie să se rotească în jurul sursei de radiații cu o viteză cuprinsă între 1 și 5 min-1.

Eșantioanele sunt pulverizate cu apă distilată având o conductivitate inferioară valorii de 1 mS/m la o temperatură de 23 °C ± 5 °C, după următorul ciclu:

Rezistența la agenți chimici

După încercarea descrisă la punctul 2.2.1 de mai sus și măsurarea descrisă la punctul 2.2.3.1 de mai jos, suprafața exterioară a acestor trei eșantioane este supusă unui tratament descris la punctul 2.2.2.2, cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai jos.

2.2.2.1.   Amestec pentru încercare

Amestecul pentru încercare este constituit din 61,5 % n-heptan, 12,5 % toluen, 7,5 % tetraclorură de etil, 12,5 % tricloretilenă și 6 % xilen (procente în volum).

2.2.2.2.   Aplicarea amestecului de încercare

Se impregnează până la saturare o bucată de pânză de bumbac (conform standardului internațional ISO 105) cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 și se aplică, după cel mult 10 secunde, timp de 10 minute, pe suprafața exterioară a eșantionului, cu o presiune de 50 N/cm2 ce corespunde unei forțe de 100 N aplicată pe o suprafață de încercare de 14 mm × 14 mm.

În timpul acestei perioade de 10 minute, tamponul de material este reimpregnat cu amestec astfel încât compoziția lichidului aplicat să rămână în continuare identică cu amestecul de încercare prescris.

În timpul aplicării, se admite compensarea presiunii exercitate pe eșantion pentru a evita provocarea de fisuri.

2.2.2.3.   Spălare

La sfârșitul aplicării amestecului de încercare, eșantioanele trebuie uscate în aer liber și apoi spălate la temperatura de 23 °C ± 5 °C cu soluția descrisă la punctul 2.3 (rezistența la detergenți).

Eșantioanele sunt apoi clătite cu atenție cu apă distilată care nu trebuie să conțină mai mult de 0,2 % impurități, la 23 °C ± 5 °C, și șterse cu o cârpă moale.

2.2.3.   Rezultate

2.2.3.1.   După încercarea de rezistență la agenți atmosferici, suprafața exterioară a eșantioanelor nu trebuie să prezinte nici o fisură, zgâriere, jupuire, deformare, iar variația medie a transmisiei, măsurată pe cele trei eșantioane în conformitate cu procedura descrisă la apendicele 2 la prezenta anexă, trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,020 (Δtm ≤ 0,020).

2.2.3.2.   După încercarea rezistenței la agenți chimici, eșantioanele nu trebuie să prezinte urme de atac chimic susceptibile de a provoca o variație de difuziunemăsurată în conformitate cu procedura descrisă la apendicele 2 la prezenta anexă, a cărei valoare medie pe cele trei eșantioane trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,020 (Δdm ≤ 0,020).

2.3.   Rezistența la detergenți și la hidrocarburi

2.3.1.   Rezistența la detergenți

Suprafața exterioară a celor trei eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale), după ce a fost încălzită la 50 °C ± 5 °C, este scufundată timp de 5 minute într-un amestec menținut la 23 °C ± 5 °C și compus din 99 părți apă distilată, care nu conține mai mult de 0,02 % impurități, și o parte de alchilarisulfonat.

La sfârșitul încercării, eșantioanele sunt uscate la 50 °C ± 5 °C.

Suprafața eșantioanelor se curăță cu o cârpă umedă.

2.3.2.   Rezistența la hidrocarburi

Suprafața exterioară a celor trei eșantioane se freacă apoi ușor, timp de un minut, cu o bucată de material de bumbac impregnată cu un amestec compus din 70 % n-heptan și 30 % toluen (procente din volum), apoi uscată în aer liber.

2.3.3.   Rezultate

După efectuarea succesivă a celor două încercări de mai sus, variația coeficientului de transmisiemăsurat pe cele trei eșantioane în conformitate cu procedura descrisă la apendicele 2 la prezenta anexă trebuie să aibă o valoare medie inferioară sau egală cu 0,010 (Δtm ≤ 0,010).

2.4.   Rezistența la deteriorarea mecanică

2.4.1.   Metoda de deteriorare mecanică

Suprafața exterioară a trei noi eșantioane (dispersoare) este supusă încercării de deteriorare mecanică uniformă, prin metoda descrisă în apendicele 3 la prezenta anexă.

2.4.2.   Rezultate

După această încercare, variațiile:

sunt măsurate în conformitate cu procedura descrisă în apendicele 2, în zona definită la punctul 2.2.4.1.1 din prezentul regulament, și valoarea lor medie pe cele trei eșantioane trebuie să fie astfel încât:

;

.

2.5.   Încercarea de aderență a eventualelor acoperitori

2.5.1.   Pregătirea eșantionului

Se incizează o suprafață de 20 mm × 20 mm din acoperitorul unui dispersor cu o lamă de ras sau cu un ac, pentru a se obține o grilă formată din pătrate de aproximativ 2 mm × 2 mm. Presiunea lamei sau a acului trebuie să fie suficientă pentru a tăia cel puțin acoperitorul.

2.5.2.   Descrierea încercării

Se utilizează o bandă adezivă cu o forță de aderență de 2 N/(cm lățime) ±20 %, măsurată în condițiile standard descrise în apendicele 4 la prezenta anexă. Această bandă adezivă, cu o lățime de minimum 25 mm, se presează pe suprafața pregătită în conformitate cu cerințele punctului 2.5.1, timp de cel puțin 5 minute.

Apoi, extremitatea benzii adezive este supusă unei tensiuni până la echilibrarea forței de aderență pe suprafața considerată, printr-o forță perpendiculară pe această suprafață. În acest moment, banda va fi smulsă cu o viteză constantă de 1,5 m/s ± 0,2 m/s.

2.5.3.   Rezultate

Nu trebuie să se constate nici o alterare notabilă a părții cadrilate. Sunt admise alterări la intersecțiile caroiajului sau pe marginea inciziilor, cu condiția ca suprafața alterată să nu depășească 15 % din suprafața cadrilată.

2.6.   Încercări ale farului complet care are încorporat un dispersor din material plastic

2.6.1.   Rezistența la deteriorarea mecanică a suprafeței dispersorului

2.6.1.1.   Încercări

Dispersorul farului nr. 1 este supus încercării descrise la punctul 2.4.1 de mai sus.

2.6.1.2.   Rezultate

După încercare, rezultatele măsurărilor fotometrice efectuate pe far în conformitate cu prezentul regulament nu trebuie să depășească cu mai mult de 30 % valorile-limită prescrise pentru punctul HV, și nici să fie inferioare cu mai mult de 10 % valorilor-limită prescrise la punctele 50L și 50R pentru un far din clasa B și 0,86D/3,5R, 0,86D/3,5L pentru faruri din clasele C și D.

2.6.2.   Încercarea de aderență a eventualului acoperitor

Dispersorul eșantionului nr. 2 este supus încercării descrise la punctul 2.5 de mai sus.

3.   CONTROLUL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

În ceea ce privește materialele utilizate pentru fabricarea dispersoarelor, conformitatea cu prezentul regulament a farurilor dintr-o serie este recunoscută în cazul în care:

3.1.1.   după încercarea de rezistență la agenți chimici și încercarea de rezistență la detergenți și la hidrocarburi, suprafața exterioară a eșantioanelor nu prezintă fisuri, exfolieri sau deformări vizibile cu ochiul liber (a se vedea punctele 2.2.2, 2.3.1 și 2.3.2);

3.1.2.   după ce au fost supuse încercării descrise la punctul 2.6.1.1, valorile fotometrice în punctele de măsurare indicate la punctul la 2.6.1.2 se găsesc în limitele prevăzute pentru conformitatea producției din prezentul regulament.

3.2.   În cazul în care rezultatele încercărilor nu satisfac cerințele, încercările sunt repetate pe un alt eșantion de faruri alese la întâmplare.

APENDICELE 1

ORDINEA CRONOLOGICĂ A ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE

APENDICELE 2

METODA DE MĂSURARE A DIFUZIEI ȘI TRANSMISIEI LUMINII

1.   APARATURĂ (a se vedea figura)

Un colimator K cu semidivergența β/2 = 17,4 × 104 rd este diafragmat la 6 mm cu ajutorul diafragmei Dτ, în fața căreia este plasat suportul eșantionului.

O lentilă convergentă acromatică L2, având aberațiile sferice corectate, conjugă diafragma Dτ și receptorul R; diametrul lentilei L2 trebuie astfel ales încât să nu diafragmeze lumina difuzată de eșantion într-un con cu semiunghiul la vârf β/2 = 14°.

O diafragmă inelară DD cu unghiurile α0/2 = 1° și αmax/2 = 12° este plasată într-un plan focal-imagine al lentilei L2.

Partea centrală netransparentă a diafragmei este necesară pentru a elimina lumina care vine direct de la sursa luminoasă. Trebuie să fie posibilă înlăturarea părții centrale a diafragmei fasciculului luminos astfel încât acesta să revină la poziția sa inițială.

Distanța L2Dτ și lungimea focală F2  (1) a lentilei L2 trebuie să fie alese astfel încât imaginea lui Dτ să acopere în întregime receptorul R.

Pentru un flux incident inițial adus la 1 000 unități, precizia absolută a fiecărei citiri trebuie să fie mai mare decât unitatea.

2.   MĂSURĂRI

Trebuie efectuate următoarele măsurări:

(1)  Pentru L2 se recomandă utilizarea unei distanțe focale de aproximativ 80 mm.

APENDICELE 3

METODA DE ÎNCERCARE PRIN PULVERIZARE

1.   MATERIAL DE ÎNCERCARE

1.1.   Pistolet

Se utilizează un pistolet cu apă, echipat cu o duză care are un diametru de 1,3 mm și care permite un debit al lichidului de 0,24 l/min ± 0,02 l/min, la o presiune de 6,0 bar + 0,5 bar.

În aceste condiții de utilizare, trebuie să se obțină un jet cu diametrul de 170 mm ± 50 mm pe suprafața de degradat, situată la o distanță de 380 mm ± 10 mm față de duză.

1.2.   Amestec pentru încercare

Amestecul pentru încercare este constituit din:

2.   ÎNCERCARE

Suprafața exterioară a dispersoarelor farurilor este supusă, o dată sau de mai multe ori, acțiunii jetului de nisip produs prin mijloacele și în condițiile descrise mai sus; acest jet este trimis cvasiperpendicular pe suprafața de deteriorare.

Deteriorarea este controlată cu ajutorul unuia sau a mai multor eșantioane de sticlă plasate ca referință în apropierea dispersoarelor de încercat. Proiecția amestecului este continuată până când variația difuziunii pe eșantion sau eșantioane, măsurată în conformitate cu metoda descrisă în apendicele 2, este astfel încât:

Pot fi folosite mai multe eșantioane de referință pentru a verifica omogenitatea degradării pe întreaga suprafață de încercare.

APENDICELE 4

ÎNCERCAREA DE ADERENȚĂ A BENZII ADEZIVE

1.   OBIECT

Prezenta metodă are drept obiect descrierea procedurii de determinare a forței liniare de aderență a unei benzi adezive pe o placă de sticlă.

2.   PRINCIPIU

Măsurarea forței necesare pentru a dezlipi o bandă adezivă de pe o placă de sticlă la un unghi de 90°.

3.   CONDIȚII ATMOSFERICE SPECIFICATE

Condițiile ambiante trebuie să fie de 23 °C ± 5 °C și 65 % ±15 % umiditate relativă (UR).

4.   EPRUVETE

Înaintea încercării, se condiționează ruloul-eșantion timp de 24 h în atmosfera specificată (a se vedea punctul 3 de mai sus).

Pentru fiecare rulou, se efectuează încercarea pe 5 epruvete de 400 mm lungime. Epruvetele sunt prelevate din rulouri după ce primele 3 înfășurări au fost îndepărtate.

5.   PROCEDURĂ

Încercarea este efectuată în atmosfera specificată la punctul 3.

Se prelevează cele cinci epruvete, derulând radial banda cu o viteză de aproximativ 300 mm/s, apoi sunt aplicate în următoarele 15 s în modul următor:

Se aplică progresiv banda pe placa de sticlă prin frecare longitudinală a degetului astfel încât să nu existe nici o bulă de aer între bandă și placa de sticlă, fără a exercita însă o presiune prea mare.

Se lasă ansamblul să stea timp de 10 minute în condițiile ambiante specificate.

Se dezlipește epruveta de placa de sticlă pe o lungime de aproximativ 25 mm, planul de dezlipire fiind perpendicular pe axa epruvetei. Se fixează placa și se rabatează extremitatea liberă a benzii la 90°. Se aplică forța astfel încât linia de separație placă/bandă să fie perpendiculară pe această forță și perpendiculară pe placă.

Se trage pentru a o dezlipi de placă cu o viteză de 300 mm/s ±30 mm/s și se înregistrează forța necesară.

6.   REZULTATE

Cele cinci valori obținute trebuie să fie clasate și valoarea medie se va reține ca rezultat al măsurării. Această valoare trebuie să fie exprimată în Newtoni pe centimetru de lățime a benzii.

ANEXA 7

PRESCRIPȚII MINIME PRIVIND EȘANTIONAREA EFECTUATĂ DE UN INSPECTOR

1.   GENERALITĂȚI

1.1.   Cerințele de conformitate sunt considerate ca îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu prescripțiile din prezentul regulament, în cazul în care diferențele nu depășesc abaterile de fabricație inevitabile. Această condiție se aplică, de asemenea, culorii.

În ceea ce privește caracteristicile fotometrice, conformitatea farurilor de serie nu este contestată în cazul în care, în timpul încercării caracteristicilor fotometrice ale unui far ales la întâmplare și echipat cu o lampă cu incandescență-etalon:

1.2.1.   pentru farurile din clasa A: nici o valoare măsurată nu se abate, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % față de valorile prescrise în prezentul regulament;

pentru farurile din clasele B, C și D:

1.2.2.1.   nici o valoare măsurată nu se abate, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % față de valorile prescrise în prezentul regulament. Pentru valorile din zona III pentru faruri din clasa B și din zona I pentru faruri din clasele C și D, abaterea maximă, în sens defavorabil, poate fi, respectiv, de:

1.2.2.2.   și în cazul în care, pentru fasciculul de drum, HV fiind situat în interiorul isoluxului 0,75 Emax, este respectată o toleranță de +20 % pentru valorile maxime și de –20 % pentru valorile minime pentru valorile fotometrice în oricare punct de măsurare definit la punctele 6.2.3.2 și 6.3.2.2 din prezentul regulament.

1.2.3.   În cazul în care rezultatele încercărilor descrise mai sus nu sunt în conformitate cu cerințele, farul este supus unei noi încercări cu o altă lampă cu incandescență-etalon.

1.2.4.   Nu se iau în considerare farurile cu defecte aparente.

2.   PRIMA PRELEVARE

La prima prelevare, sunt alese la întâmplare patru faruri. Pe primele două faruri este aplicată litera A, iar litera B, pe celelalte două.

Conformitatea nu este contestată

În urma procedurii de prelevare indicată la figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie nu este contestată în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe faruri, în sens defavorabil, sunt următoarele:

2.1.1.1.   eșantion A

2.1.1.2.   eșantion B

Conformitatea este contestată

Urmând procedura de prelevare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie este contestată și constructorului i se cere să-și repună producția în conformitate cu cerințele în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

2.2.1.1.   eșantion A

2.2.1.2.   eșantion B

Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și paragraful 11 aplicat în cazul în care, urmând procedura de prelevare indicată în figura 1 din prezenta anexă, abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

2.3.1.   eșantion A

2.3.2.   eșantion B

3.   A DOUA PRELEVARE

În cazul eșantioanelor A3, B2 și B3 trebuie să se efectueze o nouă prelevare, alegând un al treilea eșantion C alcătuit din două faruri din stocul produs după punerea în conformitate în cele două luni care urmează notificării.

Conformitatea nu este contestată

În urma procedurii de prelevare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie nu este contestată în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.1.1.1.   eșantion C

3.1.1.2   eșantion D

Conformitatea este contestată

În urma procedurii de prelevare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie trebuie contestată și constructorului i se cere să-și pună producția în conformitate cu cerințele, în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.2.1.1.   eșantionul D

Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și punctul 11 aplicat în cazul în care, la sfârșitul procedurii de prelevare indicate în figura 1 din prezenta anexă, abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele:

3.3.1.   eșantion C

3.3.2.   eșantion D

Figura 1

ANEXA 8

TABEL SINOPTIC AL DURATELOR DE APRINDERE PENTRU ÎNCERCĂRILE DE STABILITATE A CARACTERISTICILOR FOTOMETRICE

Toate farurile grupate și lămpile de ceață față următoare împreună cu marcajele adăugate din clasa B sunt prezentate cu titlu de exemplu și nu sunt exhaustive.