(1)

Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) prevede că produsele de consum trebuie să fie sigure și că autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre trebuie să ia măsuri împotriva produselor periculoase și să facă schimb de informații în acest sens prin Sistemul Uniunii de informare rapidă – RAPEX.

(2)

Directiva 2001/95/CE se impune să fie revizuită și actualizată având în vedere evoluțiile legate de noile tehnologii și de vânzarea online, pentru a se asigura coerența cu evoluțiile legislației de armonizare a Uniunii și ale legislației privind standardizarea, o mai bună funcționare a rechemărilor din motive de siguranță a produselor, precum și un cadru mai clar pentru produsele care imită alimentele, reglementate până în prezent de Directiva 87/357/CEE a Consiliului (4). Din motive de claritate, Directivele 2001/95/CE și 87/357/CEE ar trebui să fie abrogate și înlocuite cu prezentul regulament.

(3)

Un regulament constituie instrumentul juridic adecvat deoarece impune norme clare și detaliate care nu permit apariția unor diferențe la transpunerea de către statele membre. Alegerea unui regulament în locul unei directive permite, de asemenea, o mai bună realizare a obiectivului de asigurare a coerenței cu cadrul legislativ privind supravegherea pieței pentru produsele care intră în domeniul de aplicare al legislației de armonizare a Uniunii, în cazul în care instrumentul juridic aplicabil este, de asemenea, un regulament, și anume Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului (5). În cele din urmă, o astfel de alegere va reduce și mai mult sarcina de reglementare printr-o aplicare coerentă, în întreaga Uniune, a normelor privind siguranța produselor.

(4)

Scopul prezentului regulament este de a contribui la realizarea obiectivelor menționate la articolul 169 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În special, acesta ar trebui să vizeze asigurarea sănătății și siguranței consumatorilor și funcționarea pieței interne în ceea ce privește produsele destinate consumatorilor.

(5)

Prezentul regulament ar trebui să vizeze protejarea consumatorilor și a siguranței acestora, aceasta fiind unul dintre principiile fundamentale ale cadrului juridic al Uniunii, astfel cum este consacrat în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”). Produsele periculoase pot avea consecințe foarte negative pentru consumatori și cetățeni. Toți consumatorii, inclusiv cei mai vulnerabili, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă sau persoanele cu dizabilități, au dreptul la produse sigure. Consumatorii ar trebui să aibă la dispoziție suficiente mijloace care să le permită să își exercite acest drept, iar statele membre ar trebui să dispună de instrumente și măsuri adecvate pentru a asigura respectarea prezentului regulament.

(6)

În pofida elaborării unei legislații sectoriale de armonizare a Uniunii care abordează aspectele legate de siguranța anumitor produse sau categorii de produse, este practic imposibil să se adopte la nivelul Uniunii legislație referitoare la toate produsele de consum care există sau care pot fi dezvoltate. Prin urmare, există nevoia unui cadru legislativ vast cu caracter orizontal care să completeze lipsurile și să completeze dispozițiile din legislația sectorială de armonizare a Uniunii existentă și în curs de adoptare și să asigure protecția consumatorilor care nu este asigurată în alt mod prin acea legislație, în special în vederea atingerii unui înalt nivel de protecție a sănătății și siguranței consumatorilor, conform cerințelor de la articolele 114 și 169 din TFUE.

(7)

În același timp, în ceea ce privește produsele care fac obiectul legislației sectoriale de armonizare a Uniunii, ar trebui să se stabilească în mod clar domeniul de aplicare al diferitelor părți ale prezentului regulament, pentru a se evita suprapunerea dispozițiilor și a se asigura un cadru juridic clar.

(8)

În timp ce unele dispoziții ale prezentului regulament, cum ar fi majoritatea obligațiilor operatorilor economici, nu ar trebui să se aplice produselor reglementate de legislația de armonizare a Uniunii, alte dispoziții din prezentul regulament sunt complementare legislației de armonizare a Uniunii și, prin urmare, ar trebui să se aplice unor astfel de produse. În special, cerința generală de siguranță a produselor și dispozițiile conexe ar trebui să se aplice produselor de consum reglementate de legislația de armonizare a Uniunii, atunci când anumite tipuri de riscuri nu sunt acoperite de legislația de armonizare a Uniunii. Dispozițiile prezentului regulament privind obligațiile furnizorilor de piețe online, obligațiile operatorilor economici în caz de accidente, dreptul la informare și la măsuri reparatorii al consumatorilor, precum și rechemarea din motive de siguranță a produselor ar trebui să se aplice produselor reglementate de legislația de armonizare a Uniunii în măsura în care nu există dispoziții specifice care vizează același obiectiv în legislația de armonizare a Uniunii. De asemenea, RAPEX este deja utilizat în scopul legislației de armonizare a Uniunii, astfel cum se menționează la articolul 20 din Regulamentul (UE) 2019/1020: prin urmare, dispozițiile care reglementează „Safety Gate” și funcționarea acestuia, cuprinse în prezentul regulament, ar trebui să se aplice legislației de armonizare a Uniunii.

(9)

Produsele destinate exclusiv utilizării profesionale, dar care au migrat ulterior către piața de consum, ar trebui să facă obiectul prezentului regulament, deoarece ar putea prezenta riscuri pentru sănătatea și siguranța consumatorilor atunci când sunt folosite în condiții care pot fi prevăzute în mod rezonabil.

(10)

Medicamentele fac obiectul unei evaluări înainte de comercializare, care include o analiză risc-beneficiu specifică. Produsele respective ar trebui, prin urmare, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(11)

Legislația Uniunii privind produsele alimentare, furajele și domeniile conexe stabilește un regim specific care asigură siguranța produselor reglementate de aceasta. Într-adevăr, produsele alimentare și furajele au un cadru juridic specific instituit, în special, prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (6). În plus, produsele alimentare și furajele sunt reglementate și de Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului (7), care asigură o abordare armonizată în ceea ce privește controalele oficiale pentru verificarea conformității cu legislația privind furajele și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor. Prin urmare, produsele alimentare și furajele ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, cu excepția materialelor și a obiectelor destinate să intre în contact cu produsele alimentare în măsura în care presupun riscuri care nu sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (8) sau de alte acte legislative specifice privind produsele alimentare care acoperă numai riscurile chimice și biologice legate de produsele alimentare.

(12)

Plantele vii fac obiectul unui cadru juridic specific, prevăzut, în special, în Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului (9), care ia în considerare particularitățile produselor respective pentru a asigura siguranța consumatorilor.

(13)

Subprodusele de origine animală sunt materiale de origine animală pe care oamenii nu le consumă. Produsele respective, cum ar fi furajele, sunt supuse unui cadru juridic specific, prevăzut, în special, în Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (10).

(14)

Produsele de protecție a plantelor, denumite și pesticide, fac obiectul unor dispoziții specifice pentru autorizarea lor la nivel național, în temeiul Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (11), și, prin urmare, ar trebui să fie, de asemenea, excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(15)

Aeronavele menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului (12) fac obiectul controlului reglementat al statelor membre, având în vedere riscul lor limitat pentru siguranța aviației civile. Prin urmare, aeronavele respective ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(16)

Cerințele prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice produselor second-hand sau produselor care sunt reparate, recondiționate ori reciclate și care reintră în lanțul de aprovizionare în cursul unei activități comerciale, cu excepția produselor în cazul cărora consumatorul nu se poate aștepta în mod rezonabil ca acestea să îndeplinească cele mai avansate standarde de siguranță, cum ar fi produsele prezentate în mod explicit ca articole care necesită să fie reparate sau recondiționate sau care sunt puse la dispoziție pe piață drept obiecte de colecție cu semnificație istorică.

(17)

Serviciile nu ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament. Cu toate acestea, pentru a se asigura protecția sănătății și a siguranței consumatorilor, produsele care sunt furnizate sau puse la dispoziția consumatorilor în contextul furnizării de servicii, inclusiv produsele la care consumatorii sunt direct expuși în timpul furnizării unui serviciu, ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Cu toate acestea, echipamentele cu care se deplasează sau călătoresc consumatorii, atunci când astfel de echipamente sunt exploatate direct de un furnizor de servicii în cadrul unui serviciu de transport, ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, întrucât acestea trebuie tratate împreună cu siguranța serviciului furnizat.

(18)

Antichitățile, cum sunt operele de artă sau obiectele de colecție sunt categorii specifice de produse de la care nu se poate aștepta să îndeplinească cerințele de siguranță prevăzute în prezentul regulament și, prin urmare, ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al acestuia. Cu toate acestea, pentru a evita ca alte produse să fie considerate în mod eronat ca aparținând respectivelor categorii, este necesar să se țină cont de faptul că operele de artă sunt produse create exclusiv în scopuri artistice, că obiectele de colecție sunt suficient de rare și prezintă un interes istoric sau științific suficient pentru a justifica colectarea și conservarea lor și că antichitățile, în cazul în care nu reprezintă deja opere de artă sau obiecte de colecție sau ambele, au o vechime extraordinară. Atunci când se evaluează dacă un produs este o antichitate, ca de exemplu o operă de artă sau un obiect de colecție, ar putea fi luată în considerare anexa IX la Directiva 2006/112/CE a Consiliului (13).

(19)

Organizația Mondială a Sănătății definește sănătatea ca o stare de deplină bunăstare fizică, mintală și socială, și nu doar ca absență a bolii sau a infirmității.

(20)

Vânzările la distanță, inclusiv vânzările online, ar trebui, de asemenea, să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Vânzările online au crescut în mod semnificativ și constant, creând noi modele de afaceri, noi provocări în ceea ce privește siguranța produselor și noi actori pe piață, cum ar fi furnizorii de piețe online.

(21)

În cazul unui produs oferit spre vânzare online sau prin alte mijloace de vânzare la distanță, produsul ar trebui considerat ca fiind pus la dispoziție pe piață dacă oferta de vânzare se adresează consumatorilor din Uniune. În conformitate cu normele aplicabile ale Uniunii privind dreptul internațional privat, ar trebui să se efectueze o analiză de la caz la caz pentru a se stabili dacă o ofertă se adresează consumatorilor din Uniune. O ofertă de vânzare ar trebui considerată ca adresându-se consumatorilor din Uniune dacă operatorul economic în cauză își direcționează activitățile, prin orice mijloace, către un stat membru. Pentru analizele de la caz la caz, ar trebui să fie luați în considerare factorii pertinenți, cum ar fi zonele geografice în care este posibilă expedierea, limbile disponibile, utilizate pentru ofertă sau pentru comandă, mijloacele de plată, utilizarea monedei statului membru sau a unui nume de domeniu înregistrat într-unul dintre statele membre. În cazul vânzărilor online, este insuficient simplul fapt că interfața operatorilor economici sau a furnizorilor de piețe online este accesibilă în statul membru în care este stabilit sau are domiciliul consumatorul.

(22)

În conformitate cu cerința generală de siguranță prevăzută în prezentul regulament, operatorii economici ar trebui să fie obligați să introducă pe piață numai produse sigure. Un nivel de siguranță atât de ridicat ar trebui atins, în primul rând, prin proiectarea și caracteristicile produsului, ținând cont de utilizarea preconizată și previzibilă și de condițiile de utilizare a produsului. Riscurile rămase, dacă există, ar trebui să fie atenuate prin intermediul unor măsuri de protecție, cum ar fi avertismentele și instrucțiunile.

(23)

Siguranța unui produs ar trebui evaluată luând în considerare toate aspectele relevante ale produsului, în special caracteristicile sale, cum ar fi caracteristicile fizice, mecanice și chimice, și prezentarea acestuia, precum și nevoile și riscurile specifice pe care le prezintă produsul pentru anumite categorii de consumatori care sunt susceptibili să utilizeze produsele, în special copii, persoane în vârstă și persoane cu dizabilități. Riscurile respective pot include, de asemenea, un risc de mediu, în măsura în care produsul prezintă un risc pentru sănătatea și siguranța consumatorilor. Evaluarea respectivă ar trebui să țină cont de riscul pentru sănătate prezentat de produsele conectate digital, inclusiv în ceea ce privește sănătatea mintală, în special pentru consumatorii vulnerabili, îndeosebi copiii. Prin urmare, atunci când evaluează siguranța produselor conectate digital care sunt susceptibile să aibă un impact asupra copiilor, producătorii ar trebui să se asigure că produsele pe care le pun la dispoziție pe piață îndeplinesc cele mai înalte standarde de siguranță, securitate și protecție a vieții private încă de la momentul conceperii, în interesul superior al copiilor. Mai mult, dacă sunt necesare informații specifice pentru asigurarea unor produse sigure pentru o anumită categorie de persoane, evaluarea siguranței produselor ar trebui să ia în considerare, de asemenea, prezența informațiilor respective și accesibilitatea lor. Siguranța tuturor produselor ar trebui să fie evaluată luând în considerare necesitatea ca produsul să fie sigur pe toată durata sa de viață.

(24)

Articolele care se conectează la alte articole sau articolele neîncorporate care influențează modul de funcționare al altui articol pot prezenta un risc pentru siguranța produsului. Acest aspect ar trebui luat în considerare în mod corespunzător ca risc potențial. Conexiunile și legăturile pe care un articol le-ar putea avea cu articole externe nu ar trebui să pună în pericol siguranța acestuia.

(25)

Noile tehnologii ar putea implica noi riscuri pentru sănătatea și siguranța consumatorilor sau schimba modul în care riscurile existente s-ar putea materializa, cum ar fi o intervenție externă care duce la piratarea produsului sau la schimbarea caracteristicilor produsului. Noile tehnologii ar putea modifica substanțial produsul original, de exemplu prin actualizări de software, care ar trebui apoi să facă obiectul unei noi evaluări a riscurilor în cazul în care modificarea substanțială respectivă ar avea un impact asupra siguranței produsului.

(26)

Riscurile specifice în materie de securitate cibernetică care afectează siguranța consumatorilor, precum și protocoalele și certificările pot fi abordate în legislația sectorială. Cu toate acestea, în cazurile în care o astfel de legislație sectorială nu se aplică, ar trebui să se asigure faptul că operatorii economici relevanți și autoritățile naționale iau în considerare riscurile legate de noile tehnologii atunci când concep și, respectiv, evaluează produsele, pentru a se asigura că modificările aduse produsului nu pun în pericol siguranța acestuia.

(27)

În scopul de a înlesni aplicarea eficace și consecventă a cerinței generale de siguranță prevăzute în prezentul regulament, este important să se utilizeze standardele europene care vizează anumite produse și riscuri. Standardele europene ale căror referințe au fost publicate în conformitate cu Directiva 2001/95/CE ar trebui să ofere în continuare prezumția de conformitate cu cerința generală de siguranță prevăzută în prezentul regulament. Cererile de standardizare emise de Comisie în conformitate cu Directiva 2001/95/CE ar trebui considerate drept cereri de standardizare emise în conformitate cu prezentul regulament. În cazul în care diferite riscuri sau categorii de risc sunt acoperite de același standard, conformitatea unui produs cu partea din standard care acoperă riscul sau categoria de risc relevantă ar conferi, de asemenea, produsului însuși o prezumție de siguranță în ceea ce privește riscul sau categoria de risc relevantă.

(28)

În cazul în care constată că este necesar un standard european care să asigure conformitatea anumitor produse cu cerința generală de siguranță prevăzută în prezentul regulament, Comisia ar trebui să aplice dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (14) pentru a solicita uneia sau mai multor organizații de standardizare europene să elaboreze sau să identifice un standard adecvat care să asigure că produsele care îl respectă sunt considerate sigure.

(29)

Produsele ar putea prezenta riscuri diferite pentru diferitele genuri, iar activitățile de standardizare ar trebui să țină cont de acest lucru, pentru a evita discrepanțele în ceea ce privește siguranța și, prin urmare, o disparitate de gen în materie de siguranță. Declarația privind standardele care integrează dimensiunea de gen a Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite enumeră mai multe măsuri pe care organismele naționale de standardizare și organizațiile care elaborează standarde ar trebui să le includă în planul lor de acțiune privind genul pentru a elabora standarde care integrează dimensiunea de gen, în scopul de a obține standarde echilibrate din perspectiva genului, reprezentative și incluzive.

(30)

Odată cu adaptarea Regulamentului (UE) nr. 1025/2012, ar trebui introdusă o procedură specifică pentru adoptarea cerințelor specifice de siguranță, cu sprijinul comitetului specializat prevăzut în prezentul regulament.

(31)

În absența unor standarde europene, dreptul intern al statului membru în care produsul este pus la dispoziție pe piață, care stabilește cerințe de sănătate și siguranță, ar trebui să respecte dreptul Uniunii, în special articolele 34 și 36 din TFUE.

(32)

Operatorii economici ar trebui să aibă obligații proporționale în ceea ce privește siguranța produselor, în funcție de rolul care le revine în cadrul lanțului de aprovizionare, astfel încât să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății și siguranței consumatorilor, asigurând totodată funcționarea eficientă a pieței interne. Toți operatorii economici care intervin în lanțul de aprovizionare și de distribuție ar trebui să ia măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că pun la dispoziție pe piață numai produse care sunt sigure și conforme cu prezentul regulament. Este necesar să se prevadă o distribuire clară și proporțională a obligațiilor corespunzătoare rolului fiecărui operator în procesul de aprovizionare și de distribuție. De exemplu, în ceea ce privește verificarea respectării de către producător și, după caz, de către importator a obligațiilor care le revin, distribuitorului ar trebui să-i revină doar obligația de a efectua verificări factuale și nu o evaluare a informațiilor furnizate de aceștia. Informațiile privind identificarea produsului și a operatorilor economici, precum și instrucțiunile și informațiile privind siguranța ar putea fi furnizate, în plus, de operatorii economici în format digital, prin intermediul unor soluții electronice, cum ar fi un cod QR sau un cod de tip matrice de date.

(33)

Producătorii ar trebui să întocmească o documentație tehnică privind produsele pe care le introduc pe piață, care ar trebui să conțină informațiile necesare pentru a dovedi că produsele în cauză sunt sigure. Documentația tehnică ar trebui să se bazeze pe o analiză internă a riscurilor efectuată de producător. Cantitatea de informații care trebuie furnizate în documentația tehnică ar trebui să fie proporțională cu complexitatea produsului și cu posibilele riscuri identificate de producător. În special, producătorii ar trebui să furnizeze o descriere generală a produsului și elementele necesare pentru evaluarea siguranței acestuia. În cazul produselor complexe sau al produselor care prezintă riscuri posibile, informațiile care trebuie furnizate ar putea necesita o descriere mai detaliată a produsului. În astfel de cazuri, ar trebui inclusă, de asemenea, o analiză a riscurilor respective și a mijloacelor tehnice adoptate pentru atenuarea sau eliminarea riscurilor. Dacă produsul este conform cu standardele europene sau cu alte elemente aplicate stabilite în prezentul regulament, pentru a respecta cerința generală de siguranță, ar trebui să se indice, de asemenea, lista standardelor europene relevante sau a altor elemente.

(34)

Orice persoană fizică sau juridică care fie introduce pe piață un produs sub numele sau marca sa, fie modifică substanțial un produs astfel încât ar putea fi afectată conformitatea cu cerințele prezentului regulament, ar trebui să fie considerat producător și să își asume obligațiile producătorului.

(35)

Modificarea unui produs, prin mijloace fizice sau digitale, ar putea avea consecințe asupra naturii și caracteristicilor produsului într-un mod care nu a fost prevăzut în evaluarea inițială a riscurilor produsului și care ar putea pune în pericol siguranța produsului. Prin urmare, o astfel de modificare ar trebui considerată o modificare substanțială și, atunci când nu este efectuată de consumator sau în numele acestuia, ar trebui să conducă la considerarea produsului ca produs nou de la un producător diferit. Pentru a asigura conformitatea cu cerința generală de siguranță prevăzută în prezentul regulament, persoana care efectuează respectiva modificare substanțială ar trebui considerată producător și supusă acelorași obligații. Această cerință ar trebui să se aplice numai părții modificate a produsului, cu condiția ca modificarea să nu afecteze produsul în ansamblul său. Pentru a evita o sarcină inutilă și disproporționată, persoanei care efectuează modificarea substanțială nu ar trebui să i se impună obligația de a repeta testările și de a întocmi o nouă documentație cu privire la aspectele produsului care nu sunt afectate de modificare. Obligația de a demonstra că modificarea nu are un impact asupra produsului în ansamblul său ar trebui să îi revină persoanei care efectuează modificarea substanțială.

(36)

Operatorii economici înșiși ar trebui să instituie proceduri interne de verificare a conformității prin care să asigure, pe plan intern, îndeplinirea eficace și rapidă a obligațiilor lor, precum și condițiile de reacție rapidă în cazul unui produs periculos.

(37)

Pentru a preveni introducerea pe piață a produselor periculoase, operatorii economici ar trebui să aibă obligația de a include în activitățile lor de producție sau de comercializare procese interne care să asigure conformitatea cu cerințele aplicabile ale prezentului regulament. Aceste procese interne ar trebui să fie stabilite de operatorii economici înșiși în funcție de rolul lor în lanțul de aprovizionare și de tipul de produse în cauză și se pot baza, de exemplu, pe proceduri organizaționale, orientări, standarde sau pe numirea unui administrator ad-hoc. Stabilirea și formatul unor astfel de procese interne ar trebui să rămână responsabilitatea exclusivă a operatorilor economici vizați.

(38)

Cooperarea tuturor operatorilor economici și a furnizorilor de piețe online cu autoritățile de supraveghere a pieței pentru a elimina sau a atenua riscurile pentru produsele relevante puse la dispoziție pe piață este esențială. Cu toate acestea, solicitările care le sunt adresate de autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să fie adaptate în funcție de rolul lor în lanțul de aprovizionare și în raport cu obligațiile legale care le revin.

(39)

Vânzarea directă, prin intermediul canalelor online, de către operatorii economici stabiliți în afara Uniunii, împiedică activitatea de combatere a produselor periculoase în Uniune desfășurată de autoritățile de supraveghere a pieței, întrucât, în multe cazuri, este posibil ca operatorii economici să nu fie stabiliți și nici să nu aibă un reprezentant legal în Uniune. Prin urmare, este necesar să se asigure că autoritățile de supraveghere a pieței dispun de competențele și mijloacele adecvate pentru a combate în mod eficace vânzarea online de produse periculoase. Pentru a asigura o aplicare eficace a prezentului regulament, obligația prevăzută la articolul 4 alineatele (1), (2) și (3) din Regulamentul (UE) 2019/1020 ar trebui să fie extinsă la produsele care nu intră în domeniul de aplicare al legislației de armonizare a Uniunii, astfel încât să se asigure faptul că există un operator economic responsabil stabilit în Uniune, căruia i se încredințează sarcini referitoare la astfel de produse, care acționează ca interlocutor pentru autoritățile de supraveghere a pieței și, dacă este cazul în ceea ce privește riscurile posibile aferente unui produs, îndeplinește sarcini specifice, în timp util, pentru a asigura că produsele sunt sigure. Aceste sarcini specifice ar trebui să includă verificări periodice în ceea ce privește conformitatea cu documentația tehnică, informațiile despre produs și producător, instrucțiunile și informațiile privind siguranța.

(40)

Pentru a facilita controalele de-a lungul lanțului de aprovizionare, ar trebui să fie indicate, împreună cu produsul, datele de contact ale operatorului economic stabilit în Uniune și responsabil pentru produsele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(41)

Pentru ca operatorii economici care sunt întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), inclusiv microîntreprinderi, să se poată conforma noilor obligații impuse de prezentul regulament, Comisia ar trebui să le ofere orientări practice și ghiduri adaptate, de exemplu un canal direct pentru a lua legătura cu experți în cazul în care au întrebări, ținând cont de necesitatea de a simplifica și a limita sarcinile administrative care le revin.

(42)

Asigurarea identificării produselor și furnizarea de informații privind producătorul și alți operatori economici relevanți de-a lungul întregului lanț de aprovizionare contribuie la identificarea operatorilor economici și, dacă este cazul, la luarea de măsuri corective eficiente și proporționale împotriva produselor periculoase, cum ar fi rechemarea unor produse precis identificate. Identificarea produselor și furnizarea de informații privind producătorul și alți operatori economici relevanți garantează, așadar, faptul că consumatorii, inclusiv persoanele cu dizabilități, și autoritățile de supraveghere a pieței obțin informații precise cu privire la produsele periculoase, ceea ce sporește încrederea în piață și evită orice perturbare inutilă a schimburilor comerciale. Prin urmare, pe produse ar trebui să figureze informații care să permită identificarea lor și a producătorului, precum și, după caz, a importatorului și a altor operatori economici relevanți. Astfel de cerințe ar putea fi înăsprite pentru anumite tipuri de produse, care sunt susceptibile să prezinte un risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor, printr-un sistem de colectare și stocare a datelor care să permită, pe lângă identificarea produsului, identificarea componentelor sale sau a operatorilor economici implicați în lanțul său de aprovizionare. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere cerințelor în materie de informare prevăzute de Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului (15), referitoare la principalele caracteristici ale bunurilor, în mod corespunzător cu mediul de comunicare și cu natura bunurilor. O imagine ar trebui considerată o fotografie, o ilustrație sau un alt element pictografic, care permite cu ușurință identificarea unui produs sau a unui produs potențial.

(43)

Asigurarea faptului că producătorii notifică accidentele cauzate de un produs pe care l-au pus la dispoziție pe piață va îmbunătăți informațiile aflate la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței și va permite o mai bună identificare a categoriilor de produse potențial periculoase. Normele privind răspunderea pentru produse a operatorilor economici în cazul produselor cu defecte sunt prevăzute în dreptul specific al Uniunii și, prin urmare, o astfel de notificare și colectare de date nu ar trebui să fie considerată o recunoaștere a răspunderii pentru un produs cu defecte sau o confirmare a răspunderii în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii sau al dreptului intern aplicabil.

(44)

Pentru a putea detecta noile riscuri emergente și alte tendințe ale pieței legate de siguranța produselor, toate părțile interesate, inclusiv organizațiile de consumatori sau de întreprinderi, ar trebui încurajate să semnaleze autorităților de supraveghere a pieței și Comisiei informațiile de care dispun pentru a detecta și a investiga încălcările prezentului regulament.

(45)

Furnizorii de piețe online joacă un rol esențial în ceea ce privește lanțul de aprovizionare, permițându-le operatorilor economici să ajungă la un număr mai mare de consumatori, și, prin urmare, și în ceea ce privește sistemul de siguranță a produselor.

(46)

În cadrul noilor modele de afaceri complexe legate de vânzările online, aceeași entitate poate furniza o varietate de servicii. În funcție de natura serviciilor furnizate pentru un anumit produs, aceeași entitate se poate încadra în diferite categorii de modele de afaceri în temeiul prezentului regulament. În cazul în care furnizează numai servicii de intermediere online pentru un anumit produs, o entitate s-ar califica doar ca furnizor al unei piețe online pentru produsul respectiv. În cazul în care aceeași entitate furnizează atât servicii de piață online pentru vânzarea unui anumit produs și, de asemenea, acționează ca operator economic în temeiul prezentului regulament, aceasta s-ar califica, de asemenea, drept operator economic relevant. Într-un astfel de caz, entitatea în cauză ar trebui, așadar, să respecte obligațiile aplicabile operatorului economic relevant. De exemplu, dacă furnizorul pieței online distribuie, de asemenea, un produs, acesta ar fi considerat distribuitor în ceea ce privește vânzarea produsului distribuit. În mod similar, dacă entitatea în cauză își vinde propriile produse de marcă, aceasta ar acționa în calitate de producător și, prin urmare, ar trebui să respecte cerințele aplicabile producătorilor. Totodată, unele entități pot fi considerate furnizori de servicii de logistică dacă oferă servicii de logistică. Astfel de cazuri ar trebui, așadar, evaluate individual.

(47)

Având în vedere rolul important care le revine furnizorilor de piețe online atunci când intermediază vânzarea de produse între comercianți și consumatori, acești actori ar trebui să aibă mai multe responsabilități în combaterea vânzării online de produse periculoase. Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (16) prevede cadrul general pentru comerțul electronic și stabilește anumite obligații pentru platformele online. Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului (17) reglementează responsabilitatea și răspunderea furnizorilor de servicii intermediare online în ceea ce privește conținutul ilegal, inclusiv în ceea ce privește produsele periculoase. Regulamentul respectiv se aplică fără a aduce atingere normelor prevăzute de dreptul Uniunii privind protecția consumatorilor și siguranța produselor. În consecință, pe baza cadrului juridic orizontal prevăzut de regulamentul respectiv, ar trebui introduse cerințe specifice esențiale pentru a combate în mod eficace vânzarea online de produse periculoase, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) litera (f) din regulamentul respectiv. În măsura în care prezentul regulament precizează cerințele, în ceea ce privește siguranța produselor, pe care furnizorii de piețe online trebuie să le respecte pentru a asigura conformitatea cu anumite dispoziții din Regulamentul (UE) 2022/2065, cerințele respective nu ar trebui să afecteze aplicarea Regulamentului (UE) 2022/2065, care continuă să se aplice furnizorilor de piețe online în cauză.

(48)

Angajamentul privind siguranța produselor, semnat inițial în 2018, la care au aderat de atunci mai mulți furnizori de piețe online, prevede o serie de angajamente voluntare privind siguranța produselor. Angajamentul privind siguranța produselor și-a dovedit rațiunea de a fi în ceea ce privește consolidarea protecției consumatorilor împotriva produselor periculoase vândute online. Pentru a consolida protecția consumatorilor prin evitarea daunelor aduse vieții, sănătății și siguranței acestora și pentru a asigura o concurență loială pe piața internă, furnizorii de piețe online sunt încurajați să își asume respectivele angajamente voluntare în scopul de a preveni reapariția listărilor unor produse periculoase deja retrase. Utilizarea tehnologiilor și a proceselor digitale, precum și îmbunătățirile aduse sistemelor de alertă, în special portalului „Safety Gate”, pot permite identificarea și comunicarea automată a produselor periculoase notificate și efectuarea de verificări automate aleatorii pe portalul „Safety Gate”.

(49)

În conformitate cu obligațiile specifice prevăzute în prezentul regulament, furnizorii de piețe online ar trebui să acționeze cu prudența cuvenită în ceea ce privește conținutul găzduit pe interfețele lor online care se referă la siguranța produselor. În consecință, prezentul regulament ar trebui să stabilească obligații de diligență pentru toți furnizorii de piețe online în ceea ce privește conținutul găzduit pe interfețele lor online care se referă la siguranța produselor.

(50)

În plus, în scopul unei supravegheri eficace a pieței, furnizorii de piețe online ar trebui să se înregistreze pe portalul „Safety Gate” și să indice, pe portalul „Safety Gate”, informațiile referitoare la punctul lor unic de contact pentru facilitarea comunicării informațiilor privind siguranța produselor. Comisia ar trebui să se asigure că înregistrarea este ușoară și accesibilă utilizatorilor. Punctul unic de contact în temeiul prezentului regulament ar putea fi același cu punctul de contact în temeiul articolului 11 din Regulamentul (UE) 2022/2065, fără a pune în pericol obiectivul de a trata problemele legate de siguranța produselor într-un mod rapid și specific.

(51)

Furnizorii de piețe online ar trebui să desemneze un punct unic de contact pentru consumatori. Punctul unic respectiv de contact ar trebui să servească drept ghișeu unic pentru comunicările consumatorilor privind aspecte legate de siguranța produselor, care pot fi apoi redirecționate către unitatea de servicii corespunzătoare a unei piețe online. Acest lucru nu ar trebui să împiedice punerea la dispoziția consumatorilor a unor puncte de contact suplimentare pentru servicii specifice. Punctul unic de contact în temeiul prezentului regulament ar putea fi același cu punctul de contact prevăzut la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2022/2065.

(52)

Pentru a putea respecta obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament, în special în ceea ce privește respectarea la timp și în mod eficace a ordinelor autorităților publice, prelucrarea notificărilor altor părți terțe și cooperarea, la cerere, cu autoritățile de supraveghere a pieței în contextul măsurilor corective, furnizorii de piețe online ar trebui să dispună de un mecanism intern de gestionare a problemelor legate de siguranța produselor.

(53)

Articolul 14 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/1020 conferă autorităților de supraveghere a pieței, în cazul în care nu sunt disponibile alte mijloace eficace pentru a elimina un risc grav, competența de a solicita eliminarea conținutului care se referă la produsele conexe de pe o interfață online sau de a solicita afișarea explicită a unui avertisment în atenția utilizatorilor finali, atunci când aceștia accesează o interfață online. Competențele conferite autorităților de supraveghere a pieței prin articolul 14 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/1020 ar trebui să se aplice și prezentului regulament. Pentru a asigura o supraveghere eficace a pieței în temeiul prezentului regulament și pentru a evita prezența unor produse periculoase pe piața Uniunii, competențele respective ar trebui să se aplice în toate cazurile necesare și proporționale, precum și în cazul produselor care prezintă un risc mai puțin grav. Este esențial ca furnizorii de piețe online să respecte de urgență astfel de ordine. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să introducă termene obligatorii în acest sens. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2022/2065.

(54)

Ordinele care impun, de asemenea, furnizorului unei piețe online să elimine de pe interfața sa online orice conținut identic care se referă la oferta unui produs periculos specificată în ordin ar trebui să identifice elementele care vor determina și vor permite furnizorului unei piețe online să elimine oferte identice, pe baza informațiilor afișate de comercianți, în măsura în care furnizorului unei piețe online nu i se impune să efectueze o evaluare independentă a conținutului respectiv.

(55)

În cazul în care informațiile din sistemul de alertă rapidă „Safety Gate” nu conțin o adresă URL (Uniform Resource Locator) exactă și, dacă este necesar, informații suplimentare care să permită identificarea conținutului care se referă la o ofertă privind un produs periculos, furnizorii de piețe online ar trebui totuși să ia în considerare informațiile transmise, cum ar fi identificatorii de produs, atunci când sunt disponibili, și alte informații privind trasabilitatea, în contextul oricăror măsuri pe care furnizorii de piețe online le adoptă din proprie inițiativă și care vizează detectarea, identificarea, eliminarea sau blocarea accesului la astfel de oferte de produse periculoase pe interfața lor online, după caz. Cu toate acestea, portalul „Safety Gate” ar trebui să fie modernizat și actualizat pentru a facilita detectarea de către furnizorii de piețe online a produselor nesigure și, în acest scop, ar trebui să fie posibilă punerea în aplicare a dispozițiilor din prezentul regulament privind eliminarea de pe interfețele online a conținutului care se referă la o ofertă privind un produs periculos prin intermediul unui sistem de notificare conceput și dezvoltat în cadrul portalului „Safety Gate”.

(56)

Obligațiile impuse prin prezentul regulament furnizorilor de piețe online nu ar trebui să constituie o obligație generală de a monitoriza informațiile pe care le transmit sau le stochează, nici să impună furnizorilor de piețe online să caute în mod activ fapte sau circumstanțe care să indice activități ilegale, cum ar fi vânzarea online de produse periculoase. Cu toate acestea, pentru a beneficia de exonerarea de răspundere pentru serviciile de găzduire în temeiul Directivei 2000/31/CE și al Regulamentului (UE) 2022/2065, furnizorii de piețe online ar trebui să elimine rapid din interfețele lor online conținutul care se referă la o ofertă privind un produs periculos, de îndată ce obțin informații efective cu privire la conținutul care se referă la o ofertă privind un produs periculos sau, în cazul acțiunilor în despăgubiri, de îndată ce iau cunoștință efectiv de un astfel de conținut, în special în cazurile în care furnizorul pieței online a fost informat cu privire la fapte sau circumstanțe pe baza cărora un operator economic diligent ar fi trebuit să identifice ilegalitatea în cauză. Furnizorii de piețe online ar trebui să prelucreze notificările privind conținutul care se referă la o ofertă privind un produs periculos, primite în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) 2022/2065, în termenele suplimentare stabilite prin prezentul regulament. În plus, furnizorii de piețe online sunt încurajați să verifice produsele pe portalul „Safety Gate” înainte de a le pune la dispoziție pe interfața lor.

(57)

În sensul articolului 22 din Regulamentul (UE) 2022/2065 și în ceea ce privește siguranța produselor vândute online, coordonatorul serviciilor digitale ar trebui să ia în considerare, ca notificatori de încredere, la cererea acestora, în special organizațiile de consumatori și asociațiile care reprezintă interesele consumatorilor, precum și alte părți interesate relevante, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul respectiv.

(58)

Trasabilitatea produselor este fundamentală pentru supravegherea eficace a pieței produselor periculoase și pentru măsurile corective. De asemenea, consumatorii ar trebui să beneficieze de aceeași protecție împotriva produselor periculoase atât în cadrul canalelor de vânzare offline, cât și al celor online, inclusiv atunci când achiziționează produse pe piețele online. Pe baza dispozițiilor Regulamentului (UE) 2022/2065 referitoare la trasabilitatea comercianților, furnizorii de piețe online nu ar trebui să permită listarea ofertei unui anumit produs pe platformele lor, cu excepția cazului în care comerciantul a furnizat toate informațiile referitoare la siguranța și trasabilitatea produselor, astfel cum sunt detaliate în prezentul regulament. Informațiile respective ar trebui să fie afișate odată cu listarea produselor, astfel încât consumatorii să poată beneficia de aceleași informații puse la dispoziție online și offline. Cu toate acestea, furnizorii de piețe online nu ar trebui să fie responsabili de verificarea caracterului complet, a corectitudinii și a exactității informațiilor în sine, întrucât comerciantul relevant are obligația de a asigura trasabilitatea produselor.

(59)

De asemenea, este important ca furnizorii de piețe online să coopereze îndeaproape cu autoritățile de supraveghere a pieței, cu comercianții și cu operatorii economici relevanți în ceea ce privește siguranța produselor. Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/1020 impune furnizorilor de servicii ale societății informaționale obligația de a coopera cu autoritățile de supraveghere a pieței în ceea ce privește produsele care intră sub incidența regulamentului respectiv. Prin urmare, obligația respectivă ar trebui să fie extinsă la toate produsele de consum. De exemplu, autoritățile de supraveghere a pieței îmbunătățesc în mod constant instrumentele tehnologice pe care le utilizează pentru supravegherea pieței online în scopul de a identifica produsele periculoase vândute online. Pentru ca instrumentele respective să fie operaționale, furnizorii de piețe online ar trebui să acorde acces la interfețele lor. În plus, în scopul asigurării siguranței produselor, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea să extragă date de pe o interfață online, pe baza unei cereri motivate, în cazul unor obstacole tehnice instituite de furnizorii de piețe online sau de vânzătorii online. Furnizorii de piețe online ar trebui, de asemenea, să coopereze în ceea ce privește rechemarea produselor și raportarea accidentelor.

(60)

Cadrul juridic pentru supravegherea pieței produselor reglementat de legislația de armonizare a Uniunii și prevăzut în Regulamentul (UE) 2019/1020 și cadrul juridic pentru supravegherea pieței produselor reglementat de prezentul regulament ar trebui să fie cât mai coerente posibil. Prin urmare. este necesar să se alinieze cele două seturi de dispoziții în ceea ce privește activitățile, obligațiile, competențele și măsurile în materie de supraveghere a pieței, precum și cooperarea dintre autoritățile de supraveghere a pieței. În acest scop, articolul 10, articolul 11 alineatele (1)-(7), articolele 12-15, articolul 16 alineatele (1)-(5), articolele 18 și 19 și articolele 21-24 din Regulamentul (UE) 2019/1020 ar trebui să se aplice și produselor reglementate de prezentul regulament.

(61)

În temeiul Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (18) (Codul vamal al Uniunii), produsele din țări terțe destinate a fi puse la dispoziție pe piața Uniunii sau destinate uzului sau consumului privat pe teritoriul vamal al Uniunii sunt plasate sub regimul vamal de „punere în liberă circulație”. Regimul respectiv vizează îndeplinirea formalităților prevăzute în ceea ce privește importul mărfurilor, inclusiv asigurarea respectării dispozițiilor aplicabile din dreptul Uniunii, astfel încât mărfurile respective să poată fi puse la dispoziție pe piața Uniunii ca orice produs fabricat în Uniune. În ceea ce privește siguranța consumatorilor, produsele în cauză trebuie să respecte prezentul regulament și, în special, cerința generală de siguranță prevăzută în prezentul regulament.

(62)

Capitolul VII din Regulamentul (UE) 2019/1020, care stabilește normele de control privind produsele care intră pe piața Uniunii, este deja direct aplicabil produselor reglementate de prezentul regulament. Autoritățile responsabile de controalele respective ar trebui să le efectueze pe baza analizei riscurilor, astfel cum se menționează la articolele 46 și 47 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, în legislația de punere în aplicare și în orientările aferente. Prin urmare, prezentul regulament nu modifică în niciun fel capitolul VII din Regulamentul (UE) 2019/1020 și modul în care autoritățile responsabile cu controlul produselor care intră pe piața Uniunii se organizează și își desfășoară activitățile.

(63)

Statele membre ar trebui să se asigure că orice măsură adoptată de autoritățile lor competente în temeiul prezentului regulament face obiectul unor căi de atac judiciare eficace în conformitate cu articolul 47 din Cartă.

(64)

Pentru a asigura siguranța produselor, autoritățile naționale ar trebui să aibă posibilitatea de a completa activitățile tradiționale de supraveghere a pieței axate pe siguranța produselor cu activități de supraveghere a pieței axate pe procedurile interne de verificare a conformității instituite de operatorii economici. Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să poată solicita producătorului să indice ce alte produse – fabricate prin aceeași procedură sau care conțin aceleași componente considerate a prezenta un risc sau care fac parte din același lot de producție – sunt afectate de același risc.

(65)

Statele membre ar trebui să se asigure, de asemenea, că autoritățile de supraveghere a pieței dispun de cunoștințe de specialitate și resurse suficiente pentru toate activitățile lor de asigurare a respectării legii.

(66)

Pe baza unor indicatori de realizare care ar permite măsurarea eficacității legislației Uniunii privind siguranța produselor, ar trebui să se instituie un schimb de informații între statele membre și Comisie cu privire la aplicarea prezentului regulament.

(67)

Ar trebui să existe un schimb eficace, rapid și precis de informații privind produsele periculoase, pentru a asigura că se adoptă măsurile adecvate în raport cu aceste produse și, prin urmare, pentru a proteja sănătatea și siguranța consumatorilor.

(68)

RAPEX ar trebui modernizat pentru a permite luarea de măsuri corective mai eficiente în întreaga Uniune în privința produselor care prezintă un risc ce depășește teritoriul unui singur stat membru. Pentru o mai mare claritate și o mai bună informare a consumatorilor, este oportun să se modifice abrevierea RAPEX în „Safety Gate”. „Safety Gate” cuprinde trei elemente: primul, un sistem de alertă rapidă pentru produse nealimentare periculoase, prin care autoritățile naționale și Comisia pot face schimb de informații cu privire la astfel de produse (sistemul de alertă rapidă „Safety Gate”); al doilea, un portal web pentru informarea publicului și pentru a-i permite acestuia să depună reclamații (portalul „Safety Gate”); și al treilea, un portal web care să permită întreprinderilor să își respecte obligația de a informa autoritățile și consumatorii cu privire la produsele periculoase și la accidente („Safety Business Gateway”). Ar trebui să existe interfețe între diferitele elemente ale „Safety Gate”. Sistemul de alertă rapidă „Safety Gate” este sistemul intern prin care autoritățile și Comisia fac schimb de informații despre măsurile privind produsele periculoase și poate include informații confidențiale. Un extras din alerte ar trebui să fie publicat pe portalul „Safety Gate”, pentru a informa publicul în legătură cu produsele periculoase. „Safety Business Gateway” este portalul online prin intermediul căruia întreprinderile informează autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre cu privire la produsele periculoase și la accidente. Comisia ar trebui să elaboreze o soluție tehnică pentru a asigura că informațiile înregistrate de întreprinderi în portalul „Safety Business Gateway”, menite să alerteze consumatorii, pot fi puse la dispoziția consumatorilor pe portalul „Safety Gate” fără întârzieri nejustificate. În plus, Comisia ar trebui să dezvolte o interfață interoperabilă care să le permită furnizorilor de piețe online să își conecteze interfețele cu portalul „Safety Gate” într-un mod ușor, rapid și fiabil.

(69)

Statele membre ar trebui să notifice în sistemul de alertă rapidă „Safety Gate” atât măsurile corective obligatorii, cât și măsurile corective voluntare care împiedică sau restricționează posibila comercializare a unui produs sau impun condiții specifice privind posibila comercializare a unui produs din cauza unui risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor sau, în cazul produselor reglementate de Regulamentul (UE) 2019/1020, din cauza unui risc care afectează, de asemenea, alte interese publice relevante ale utilizatorilor finali.

(70)

În temeiul articolului 34 din Regulamentul (UE) 2019/1020, autoritățile statelor membre trebuie să notifice, prin intermediul sistemului de informare și comunicare menționat la articolul respectiv, măsurile luate împotriva produselor care intră sub incidența regulamentului respectiv și care prezintă un risc mai puțin grav, în timp ce măsurile corective luate cu privire la produsele reglementate de prezentul regulament care prezintă un risc mai puțin grav ar putea fi, de asemenea, notificate în sistemul de alertă rapidă „Safety Gate”. Statele membre și Comisia ar trebui să pună la dispoziția publicului informații referitoare la riscurile pe care le prezintă produsele pentru sănătatea și siguranța consumatorilor. Este oportun pentru consumatori și întreprinderi ca toate informațiile privind măsurile corective luate împotriva produselor care prezintă un risc grav să fie incluse în sistemul de alertă rapidă „Safety Gate”, astfel încât informațiile relevante privind produsele periculoase să poată să fie puse la dispoziția publicului prin intermediul portalului „Safety Gate”. Este important să se asigure că toate informațiile respective sunt disponibile în limba sau limbile oficiale ale statului membru de reședință a consumatorului și sunt redactate în mod clar și ușor de înțeles. Prin urmare, statele membre sunt încurajate să notifice în sistemul de alertă rapidă „Safety Gate” toate măsurile corective privind produsele care prezintă un risc pentru sănătatea și siguranța consumatorilor.

(71)

În cazul în care informațiile trebuie să fie notificate în sistemul de informare și comunicare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1020, există posibilitatea ca astfel de notificări să fie transmise direct în sistemul de alertă rapidă „Safety Gate” sau să fie generate în cadrul sistemului de informare și comunicare pentru supravegherea pieței prevăzut la articolul 34 din Regulamentul (UE) 2019/1020. În acest scop, Comisia ar trebui să gestioneze și să dezvolte în continuare interfața care a fost creată pentru transferul de informații între sistemul respectiv de informare și comunicare și sistemul de alertă rapidă „Safety Gate”, pentru a evita dubla înregistrare a datelor și pentru a facilita un astfel de transfer.

(72)

Comisia ar trebui să gestioneze și să dezvolte în continuare portalul web „Safety Business Gateway”, care le permite operatorilor economici să își respecte obligațiile de a informa autoritățile de supraveghere a pieței și consumatorii cu privire la produsele periculoase pe care le-au pus la dispoziție pe piață. Acesta ar trebui să permită un schimb de informații rapid și eficient între operatorii economici și autoritățile naționale și să faciliteze informațiile transmise consumatorilor de către operatorii economici.

(73)

Ar putea exista cazuri în care este necesar să se abordeze un risc grav la nivelul Uniunii și în care riscul respectiv nu poate fi combătut în mod satisfăcător prin măsuri luate de statul membru în cauză sau prin orice altă procedură în temeiul dreptului Uniunii. Acesta ar putea fi, în special, cazul noilor riscuri emergente sau al celor care afectează consumatorii vulnerabili. Din acest motiv, Comisia ar trebui să poată adopta măsuri fie din proprie inițiativă, fie la cererea statelor membre. Aceste măsuri ar trebui adaptate la gravitatea și urgența situației. În plus, este necesar să se prevadă un mecanism adecvat prin care Comisia să poată adopta măsuri provizorii imediat aplicabile.

(74)

Determinarea riscului privind un produs și nivelul acestuia se bazează pe o evaluare a riscurilor efectuată de actorii relevanți. Atunci când efectuează o astfel de evaluare a riscurilor, statele membre ar putea obține rezultate diferite în ceea ce privește prezența unui risc sau nivelul acestuia. Acest lucru ar putea pune în pericol, atât pentru consumatori, cât și pentru operatorii economici, funcționarea corectă a pieței interne și condițiile de concurență echitabile. Prin urmare, ar trebui să fie stabilit un mecanism care să îi permită Comisiei să emită un aviz cu privire la chestiunea în litigiu.

(75)

Comisia ar trebui să întocmească un raport periodic cu privire la aplicarea mecanismului în temeiul articolului 29, care ar trebui să fie prezentat rețelei europene a autorităților statelor membre competente în domeniul siguranței produselor în cadrul prezentului regulament (denumită în continuare „Rețeaua pentru siguranța consumatorilor”). Raportul respectiv ar trebui să identifice principalele criterii aplicate de statele membre pentru evaluarea riscurilor și impactul acestora asupra pieței interne și asupra unui nivel egal de protecție a consumatorilor, cu scopul de a le permite statelor membre și Comisiei să armonizeze abordările și criteriile de evaluare a riscurilor.

(76)

Rețeaua pentru siguranța consumatorilor consolidează cooperarea dintre statele membre în ceea ce privește asigurarea respectării normelor în materie de siguranță a produselor. În special, aceasta facilitează activitățile de schimb de informații, organizarea de activități comune de supraveghere a pieței și schimbul de cunoștințe de specialitate și de bune practici. Aceasta ar trebui să contribuie, de asemenea, la armonizarea metodologiilor de colectare a datelor privind siguranța produselor și la creșterea interoperabilității dintre sistemele de informații regionale, sectoriale, naționale și europene pentru siguranța produselor. Rețeaua pentru siguranța consumatorilor ar trebui să fie reprezentată în mod corespunzător și să participe la activitățile de coordonare și cooperare ale Rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020, ori de câte ori este necesară o coordonare a activităților care intră în domeniul de aplicare al ambelor regulamente, pentru a asigura eficacitatea acestora.

(77)

Pentru a menține coerența cadrului juridic de supraveghere a pieței și, în același timp, pentru a asigura o cooperare eficace între Rețeaua pentru siguranța consumatorilor și Rețeaua Uniunii pentru conformitatea produselor, în scopul coordonării și cooperării structurate între autoritățile de aplicare a legii din statele membre și Comisie prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1020, este necesar ca activitățile menționate la articolele 11, 12, 13 și 21 din Regulamentul (UE) 2019/1020 să includă, pe lângă Rețeaua Uniunii pentru conformitatea produselor, și Rețeaua pentru siguranța consumatorilor.

(78)

Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să desfășoare activități comune cu alte autorități sau organizații care reprezintă operatorii economici sau consumatorii, în vederea promovării siguranței produselor și a identificării produselor periculoase, inclusiv a celor care sunt oferite spre vânzare online. În acest sens, autoritățile de supraveghere a pieței și Comisia, după caz, ar trebui să se asigure că alegerea produselor și a producătorilor, precum și activitățile desfășurate nu creează situații care ar putea denatura concurența sau ar putea afecta obiectivitatea, independența și imparțialitatea părților. Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să pună la dispoziția publicului acordurile privind activitățile comune cât mai curând posibil, cu condiția ca o astfel de publicare să nu pună în pericol eficacitatea activităților care urmează să fie întreprinse.

(79)

Comisia ar trebui să organizeze, în mod regulat, o activitate comună în cadrul căreia autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să efectueze inspecții ale produselor achiziționate sub o identitate falsă online sau offline, în special ale produselor care sunt cel mai frecvent notificate pe portalul „Safety Gate”.

(80)

Acțiunile de control simultane și coordonate (denumite în continuare „acțiuni de verificare”) sunt acțiuni specifice de aplicare a legii, care ar putea spori și mai mult siguranța produselor și, prin urmare, ar trebui să se desfășoare pentru a identifica încălcările online și offline ale prezentului regulament. În special, ar trebui efectuate acțiuni de verificare atunci când tendințele pieței, reclamațiile consumatorilor sau alte indicații sugerează că anumite produse sau categorii de produse sunt adesea considerate ca prezentând un risc grav.

(81)

Ar trebui asigurat, în general, accesul public la informațiile despre siguranța produselor de care dispun autoritățile. Cu toate acestea, atunci când se pun la dispoziția publicului informații privind siguranța produselor, secretul profesional, astfel cum este menționat la articolul 339 din TFUE, ar trebui protejat într-un mod care să fie compatibil cu necesitatea asigurării eficienței activităților de supraveghere a pieței și a măsurilor de protecție.

(82)

Reclamațiile sunt importante pentru sensibilizarea autorităților naționale cu privire la siguranța și eficacitatea activităților de supraveghere și control legate de produsele periculoase. Prin urmare, statele membre ar trebui să le acorde consumatorilor și altor părți interesate, cum ar fi asociațiile de consumatori și operatorii economici, posibilitatea de a depune astfel de reclamații.

(83)

Interfața publică a sistemului de alertă rapidă „Safety Gate”, portalul „Safety Gate”, permite publicului larg, inclusiv consumatorilor, operatorilor economici și furnizorilor de piețe online, să fie informat cu privire la măsurile corective luate împotriva produselor periculoase prezente pe piața Uniunii. O secțiune separată a portalului „Safety Gate” le permite consumatorilor să informeze Comisia cu privire la produsele aflate pe piață care prezintă un risc pentru sănătatea și siguranța consumatorilor. După caz, Comisia ar trebui să asigure măsuri subsecvente adecvate, în special prin transmiterea acestor informații autorităților naționale în cauză. Baza de date și website-ul „Safety Gate” ar trebui să fie ușor accesibile persoanelor cu dizabilități.

(84)

După verificarea exactității informațiilor primite de la consumatori și de la alte părți interesate, Comisia ar trebui să asigure măsuri subsecvente adecvate. În special, Comisia ar trebui să transmită informațiile statelor membre relevante, astfel încât autoritatea competentă de supraveghere a pieței să poată acționa în mod corespunzător și astfel cum este necesar. Este important să se pună la dispoziția consumatorilor și a altor părți interesate informații corespunzătoare cu privire la acțiunea Comisiei.

(85)

Atunci când un produs deja vândut consumatorilor se dovedește a fi periculos, ar putea fi necesar ca acesta să fie rechemat, pentru a proteja consumatorii din Uniune. Este posibil ca consumatorii să nu aibă cunoștință de faptul că dețin un produs rechemat. Prin urmare, pentru a spori eficacitatea rechemării, este important ca informațiile în acest sens să parvină unui număr cât mai mare de consumatori vizați. Contactul direct este cea mai eficientă metodă de creștere a gradului de sensibilizare a consumatorilor cu privire la rechemări și de încurajare a acțiunilor. Acesta este, de asemenea, canalul de comunicare preferat pentru toate grupurile de consumatori. Pentru a garanta siguranța consumatorilor, este important ca aceștia să fie informați într-un mod rapid și fiabil. Prin urmare, operatorii economici și, atunci când este cazul, furnizorii de piețe online ar trebui să utilizeze datele clienților aflate la dispoziția lor pentru a informa consumatorii cu privire la rechemările și avertismentele privind siguranța referitoare la de produsele pe care le-au achiziționat. Prin urmare, este necesar ca operatorilor economici și furnizorilor de piețe online să li se impună obligația legală de a utiliza orice date ale clienților aflate deja la dispoziția lor pentru a informa consumatorii cu privire la rechemări și la avertismentele privind siguranța. În acest sens, operatorii economici și furnizorii de piețe online ar trebui să se asigure că includ posibilitatea de a contacta direct clienții în cazul unei rechemări sau al unui avertisment privind siguranța care îi afectează în programele existente de fidelizare a clienților și în sistemele de înregistrare a produselor, prin care li se solicită clienților, după ce au achiziționat un produs, să comunice producătorului, în mod voluntar, anumite informații, cum ar fi numele, datele de contact, modelul produsului sau numărul de serie. Simplul fapt că rechemările sunt direcționate către consumatori nu ar trebui să îi împiedice pe operatorii economici și furnizorii de piețe online să îi informeze pe toți clienții cu privire la un anunț de rechemare a unui produs, și nici să ofere măsuri reparatorii altor utilizatori finali. Operatorii economici și furnizorii de piețe online ar trebui încurajați să ia astfel de măsuri, în special în cazul microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici care acționează în calitate de consumatori.

(86)

Consumatorii ar trebui încurajați să înregistreze produsele pentru a primi informații cu privire la rechemări și avertismente privind siguranța. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a specifica faptul că, pentru anumite produse sau categorii de produse, consumatorii ar trebui să aibă întotdeauna posibilitatea de a înregistra un produs pe care l-au achiziționat pentru a fi notificați direct despre o rechemare sau despre un avertisment privind siguranța referitoare la produsul respectiv. La stabilirea produselor sau a categoriilor de produse care fac obiectul cerinței respective, ar trebui să se acorde atenția cuvenită ciclului de viață al produselor sau categoriilor de produse în cauză, precum și riscurilor pe care le prezintă produsele, frecvenței rechemărilor și categoriei de utilizatori ai produselor, în special consumatorilor vulnerabili.

(87)

O treime dintre consumatori continuă să utilizeze produse periculoase, în pofida faptului că au luat cunoștință de existența unui anunț de rechemare, în special deoarece anunțurile de rechemare sunt redactate într-un mod complex sau minimizează riscul în cauză. Prin urmare, anunțul de rechemare ar trebui să fie clar, transparent și să descrie în mod clar riscul în cauză, evitând orice termeni, expresii sau alte elemente care ar putea reduce percepția consumatorilor cu privire la risc. De asemenea, consumatorii ar trebui să poată obține mai multe informații, dacă este necesar, prin intermediul unui număr de telefon gratuit sau al altui instrument interactiv.

(88)

Pentru a încuraja răspunsul consumatorilor la rechemări, este, de asemenea, important ca acțiunile necesare din partea consumatorilor să fie cât mai simple posibil și ca măsurile reparatorii oferite să fie eficiente, gratuite și prompte. Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului (19) oferă consumatorilor măsuri reparatorii contractuale în cazul unei neconformități a bunurilor fizice care exista la momentul livrării și care a devenit evidentă în decursul perioadei de răspundere contractuală stabilite de statele membre în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din directiva respectivă. Articolul 14 din Directiva (UE) 2019/770 a Parlamentului European și a Consiliului (20) se aplică și în ceea ce privește suporturile materiale, cum ar fi DVD-urile, CD-urile, stick-urile USB și cardurile de memorie, utilizate pentru a transporta un conținut digital. Totuși, situațiile în care produsele periculoase sunt rechemate de pe piață justifică existența unui set specific de norme care ar trebui să fie aplicate fără a aduce atingere măsurilor reparatorii contractuale, deoarece obiectivele lor sunt diferite. În timp ce măsurile reparatorii contractuale au scopul de a remedia neconformitatea bunurilor cu contractul, măsurile reparatorii în cazul unei rechemări servesc atât la eliminarea produselor periculoase de pe piață, cât și drept măsură reparatorie adecvată pentru consumator. În consecință, există diferențe majore între cele două seturi de măsuri reparatorii potențiale: în primul rând, în cazul rechemării unui produs în temeiul prezentului regulament, nu ar trebui să existe nicio limită de timp pentru activarea măsurilor reparatorii; în al doilea rând, consumatorul ar trebui să aibă dreptul de a solicita măsuri reparatorii de la operatorul economic relevant, nu neapărat de la comerciant. În plus, în cazul unei rechemări, consumatorul nu ar trebui să fie nevoit să demonstreze că produsul este periculos.

(89)

Având în vedere obiectivele diferitele ale măsurilor reparatorii prevăzute în cazul rechemării unui produs periculos și ale măsurilor reparatorii în caz de neconformitate a bunurilor cu contractul, consumatorii ar trebui să utilizeze sistemul corespunzător situației relevante. De exemplu, dacă consumatorul primește un anunț de rechemare cu o descriere a măsurilor reparatorii aflate la dispoziția consumatorului, acesta ar trebui să acționeze în conformitate cu instrucțiunile din notificarea de rechemare. Totuși, acesta nu ar trebui să fie privat de posibilitatea de a solicita despăgubiri din partea vânzătorului pe baza neconformității bunurilor periculoase cu contractul.

(90)

Odată ce consumatorul a beneficiat de măsuri reparatorii în urma unei rechemări, consumatorul nu poate avea dreptul la o măsură reparatorie pentru neconformitatea bunului cu contractul din motive legate de faptul că produsul este periculos deoarece neconformitatea nu mai există. În mod similar, dacă consumatorul invocă drepturile consumatorului la o măsură reparatorie în temeiul Directivei (UE) 2019/770 sau al Directivei (UE) 2019/771, consumatorul nu are dreptul la o măsură reparatorie în temeiul prezentului regulament pentru aceeași problemă de siguranță. Cu toate acestea, dacă nu sunt îndeplinite alte cerințe de conformitate referitoare la același bun, vânzătorul ar rămâne răspunzător pentru o astfel de neconformitate a bunului cu contractul, chiar dacă a existat o măsură reparatorie acordată consumatorului în urma unei rechemări a unui produs periculos.

(91)

Operatorii economici care inițiază o rechemare a unui produs ar trebui să le ofere consumatorilor cel puțin două opțiuni între reparare, înlocuire sau rambursarea adecvată a valorii produsului rechemat, cu excepția cazurilor în care acest lucru este imposibil sau disproporționat. Posibilitatea consumatorilor de a alege între mai multe măsuri reparatorii poate îmbunătăți eficacitatea unei rechemări. În plus, pentru a spori eficacitatea rechemărilor, ar trebui încurajate stimulentele, cum ar fi reducerile sau cupoanele valorice, pentru a motiva consumatorii să participe la rechemare. Repararea produsului ar trebui considerată drept o măsură reparatorie posibilă numai dacă poate fi asigurat faptul că produsul reparat este sigur. Valoarea rambursării ar trebui să fie cel puțin egală cu prețul plătit de consumator, fără a aduce atingere unei compensații suplimentare, astfel cum se prevede în dreptul intern. Dacă nu este disponibilă nicio dovadă a prețului plătit, ar trebui să se acorde totuși o rambursare adecvată a valorii produsului rechemat. În cazul rechemării suportului material al conținutului digital în înțelesul articolului 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2019/770, rambursarea ar trebui să acopere toate sumele plătite de consumator în temeiul contractului, astfel cum se prevede la articolul 16 alineatul (1) din directiva respectivă. Nicio măsură reparatorie nu ar trebui să aducă atingere dreptului consumatorilor la despăgubiri în temeiul dreptului intern.

(92)

Măsurile reparatorii oferite în cazul unei rechemări din motive de siguranță a unui produs nu ar trebui să reprezinte o sarcină excesivă pentru consumatori și nici să îi pună în pericol. Dacă măsura reparatorie implică și eliminarea produsului rechemat, această eliminare ar trebui efectuată ținând seama în mod corespunzător de obiectivele de mediu și de durabilitate stabilite la nivelul Uniunii și la nivel național. În plus, repararea de către consumatori ar trebui considerată o măsură reparatorie posibilă numai dacă aceasta poate fi efectuată cu ușurință și în siguranță de către consumator, de exemplu prin înlocuirea unei baterii sau prin tăierea unor șnururi excesiv de lungi pe un articol de îmbrăcăminte pentru copii, atunci când acest lucru este prevăzut în notificarea de rechemare. În plus, repararea de către consumator nu ar trebui să aducă atingere drepturilor consumatorilor în temeiul Directivelor (UE) 2019/770 și (UE) 2019/771. Prin urmare, în astfel de situații, operatorii economici nu ar trebui să oblige consumatorii să repare un produs periculos.

(93)

Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să încurajeze operatorii economici și furnizorii de piețe online să încheie memorandumuri de înțelegere voluntare cu autoritățile competente, cu Comisia sau cu organizațiile care reprezintă consumatorii sau operatorii economici cu scopul a-și asuma angajamente voluntare legate de siguranța produselor care depășesc obligațiile legale prevăzute în dreptul Uniunii.

(94)

Consumatorilor ar trebui să li se permită să își exercite drepturile în legătură cu obligațiile impuse operatorilor economici sau furnizorilor de piețe online în temeiul prezentului regulament prin intermediul acțiunilor în reprezentare, în conformitate cu Directiva (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului (21). În acest scop, prezentul regulament ar trebui să prevadă că Directiva (UE) 2020/1828 se aplică acțiunilor în reprezentare privind încălcări ale prezentului regulament care aduc atingere sau pot aduce atingere intereselor colective ale consumatorilor. Prin urmare, anexa I la directiva menționată ar trebui să fie modificată în consecință. Statele membre sunt cele care trebuie să se asigure că modificarea respectivă este reflectată în măsurile de transpunere pe care le adoptă în conformitate cu directiva menționată, chiar dacă adoptarea de măsuri naționale de transpunere în această privință nu este o condiție pentru aplicabilitatea respectivei menționate în ceea ce privește respectivele acțiuni în reprezentare. Aplicabilitatea directivei menționate în cazul acțiunilor în reprezentare introduse împotriva încălcării de către operatorii economici sau de către furnizorii de piețe online a dispozițiilor prezentului regulament care aduce atingere sau poate aduce atingere intereselor colective ale consumatorilor ar trebui să înceapă de la data aplicării prezentului regulament. Până la acea dată, consumatorii ar trebui să se poată baza pe aplicabilitatea Directivei (UE) 2020/1828, în conformitate cu punctul 8 din anexa I la directiva respectivă.

(95)

Uniunea ar trebui să fie în măsură să coopereze și să facă schimb de informații referitoare la siguranța produselor cu autoritățile de reglementare din țări terțe sau cu organizații internaționale în cadrul acordurilor încheiate între Uniune și țări terțe sau organizații internaționale sau al aranjamentelor stabilite între Comisie și autoritățile din țări terțe sau organizații internaționale, inclusiv pentru a preveni circulația produselor periculoase pe piață. O astfel de cooperare și un astfel de schimb de informații ar trebui să respecte normele Uniunii în materie de confidențialitate și de protecție a datelor cu caracter personal. Datele cu caracter personal ar trebui să fie transferate numai în măsura în care un astfel de schimb este necesar exclusiv în scopul protecției sănătății sau a siguranței consumatorilor.

(96)

Schimbul sistematic de informații între Comisie și țările terțe sau organizațiile internaționale cu privire la siguranța produselor de consum și la măsurile preventive, restrictive și reparatorii ar trebui să se bazeze pe reciprocitate, ceea ce implică un schimb de informații echivalent, dar nu neapărat identic, în beneficiul reciproc. Un schimb de informații cu o țară terță producătoare de bunuri destinate pieței Uniunii ar putea consta în trimiterea de către Comisie a anumitor informații din sistemul de alertă rapidă „Safety Gate” cu privire la produsele originare din respectiva țară terță. În schimb, respectiva țară terță ar putea trimite informații cu privire la măsurile subsecvente luate pe baza notificărilor primite. O astfel de cooperare ar putea contribui la obiectivul de a opri produsele periculoase la sursă și de a le împiedica să ajungă pe piața Uniunii.

(97)

Pentru a avea un efect de descurajare semnificativ asupra operatorilor economici și, atunci când este cazul, asupra furnizorilor de piețe online, astfel încât să se prevină introducerea pe piață de produse periculoase, sancțiunile ar trebui să țină seama de tipul de încălcare, de avantajul posibil pentru operatorul economic sau furnizorul de piețe online și de tipul și gravitatea prejudiciului suferit de consumator. Sancțiunile ar trebui să fie eficace, proporționate și cu efect de descurajare.

(98)

Atunci când se impun sancțiuni, ar trebui să se acorde atenția cuvenită naturii, gravității și duratei încălcării în cauză. Aplicarea de sancțiuni ar trebui să fie proporțională și în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern, inclusiv cu garanțiile procedurale aplicabile și cu principiile Cartei.

(99)

În vederea menținerii unui nivel ridicat de sănătate și siguranță a consumatorilor, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește identificarea și trasabilitatea produselor care prezintă un potențial risc grav pentru sănătatea și siguranța consumatorilor, precum și în ceea ce privește funcționarea sistemului de alertă rapidă „Safety Gate”, în special de a adopta modalitățile și procedurile pentru schimbul de informații privind măsurile comunicate prin intermediul sistemului de alertă rapidă „Safety Gate” și criteriile de evaluare a nivelului de risc. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (22). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(100)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare care să îi permită să adopte cerințe specifice de siguranță, să stabilească indicatorii de realizare pe baza cărora statele membre trebuie să comunice date cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament; să specifice sarcinile și rolurile punctelor naționale unice de contact; să ia măsuri în ceea ce privește acțiunea Uniunii împotriva produselor care prezintă un risc grav; să adopte modalitățile de transmitere a informațiilor de către consumatori prin intermediul portalului „Safety Gate”; să precizeze detalii privind implementarea interfeței interoperabile pe portalul „Safety Gate”; să stabilească cerințele de înregistrare a produselor în scopul rechemării din motive de siguranță a produselor; și să adopte modelul de anunț de rechemare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (23).

(101)

Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător legate de sănătatea și siguranța consumatorilor, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență.

(102)

Comisia ar trebui să evalueze punerea în aplicare a sancțiunilor prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește eficacitatea și efectele de descurajare ale acestora și, după caz, să adopte o propunere legislativă referitoare la aplicarea lor.

(103)

Anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 ar trebui să fie modificate pentru a ține seama de particularitățile prezentului regulament și, în special, de necesitatea de a determina cerințele specifice de siguranță în temeiul prezentului regulament înainte de a transmite cererea către organizația de standardizare europeană.

(104)

Directiva 87/357/CEE, care reglementează produsele de consum care, deși nu sunt produse alimentare, se asemănă cu produsele alimentare și sunt susceptibile să fie confundate cu acestea, astfel încât consumatorii, în special copiii, ar putea să le introducă în gură, să le sugă sau să le înghită, ceea ce ar putea conduce la sufocare, otrăvire, perforarea sau obturarea tubului digestiv, a făcut obiectul unor interpretări controversate. În plus, directiva menționată a fost adoptată într-un moment în care domeniul de aplicare al cadrului juridic pentru siguranța produselor de consum era foarte limitat. Din aceste motive, Directiva 87/357/CEE ar trebui să fie abrogată și înlocuită cu prezentul regulament, în special cu dispozițiile prezentului regulament care asigură faptul că, în urma evaluării riscurilor, produsele care pot fi dăunătoare atunci când sunt introduse în gură, supte sau înghițite și care sunt susceptibile să fie confundate cu produsele alimentare din cauza formei, a mirosului, a culorii, a aspectului, a ambalajului, a etichetării, a volumului, a dimensiunii sau a altor caracteristici ale acestora ar trebui considerate periculoase. La evaluarea lor, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să ia în considerare, printre altele, faptul că, astfel cum a statuat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, nu este necesar să se demonstreze prin date obiective și dovedite că faptul de a introduce în gură, de a suge sau de a înghiți produse care imită alimentele poate implica riscuri precum sufocarea, otrăvirea sau perforarea sau obstrucționarea tubului digestiv. Cu toate acestea, autoritățile naționale competente ar trebui să evalueze de la caz la caz dacă astfel de produse sunt periculoase și să justifice evaluarea respectivă.

(105)

Pentru a le acorda operatorilor economici și furnizorilor de piețe online suficient timp pentru a se adapta la cerințele prezentului regulament, inclusiv la cerințele în materie de informare, este necesar să se prevadă o perioadă de tranziție suficientă după data intrării în vigoare a prezentului regulament, în cursul căreia produsele reglementate de Directiva 2001/95/CE care sunt în conformitate cu directiva respectivă să poată fi încă introduse pe piață. Prin urmare, statele membre nu ar trebui să împiedice punerea la dispoziție pe piață a unor astfel de produse, inclusiv a ofertelor de vânzare.

(106)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume îmbunătățirea funcționării pieței interne, asigurând în același timp un nivel înalt de protecție a consumatorilor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, având în vedere necesitatea unui grad ridicat de colaborare și coordonare a acțiunilor între autoritățile competente ale statelor membre și a unui mecanism de schimb rapid și eficient de informații privind produsele periculoase în Uniune, dar, având în vedere caracterul specific al problemei, care afectează întreaga Uniune, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(107)

În cazul în care, în sensul prezentului regulament, este necesar să se prelucreze date cu caracter personal, o astfel de prelucrare ar trebui să se realizeze în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament face obiectul Regulamentelor (UE) 2016/679 (24) și (UE) 2018/1725 (25) și al Directivei 2002/58/CE (26) ale Parlamentului European și ale Consiliului, după caz. Atunci când consumatorii raportează un produs pe portalul „Safety Gate”, ar trebui stocate numai acele date cu caracter personal care sunt necesare pentru raportarea produsului periculos și timp de cel mult cinci ani de la înregistrarea datelor respective. Producătorii și importatorii ar trebui să păstreze registrul reclamațiilor consumatorilor numai atât timp cât acest lucru este necesar în scopul prezentului regulament. În cazul în care producătorii și importatorii sunt persoane fizice, aceștia ar trebui să își dezvăluie numele pentru a se asigura că consumatorul este în măsură să identifice produsul în scopul trasabilității.

(108)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul (UE) 2018/1725,