(1)

La 4 mai 2018, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a adoptat Regulamentul (UE) 2018/683 (2) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”) de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de anumite tipuri de anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121 (denumite în continuare „anvelope” sau „produsul în cauză”), originare din Republica Populară Chineză.

(2)

La 18 octombrie 2018, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1579 (3) de instituire a unei taxe antidumping definitive și de colectare definitivă a taxei provizorii impuse asupra importurilor de anumite anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză.

(3)

La 9 noiembrie 2018, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1690 (4) de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de anumite anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1579 (denumit în continuare „regulamentul în litigiu”).

(4)

Asociația industriei cauciucului din China (China Rubber Industry Association – „CRIA”) și Camera de Comerț a importatorilor de metale, minerale și produse chimice din China (Commerce of Metals, Minerals & Chemicals Importers & Exporters – „CCCMC”) (denumite în continuare, împreună, „solicitanții”) au contestat regulamentul în litigiu în fața Tribunalului în numele unora dintre membrii lor enumerați în considerentele 9 și 10 (denumiți în continuare „producătorii-exportatori în cauză”). La 4 mai 2022, Tribunalul Uniunii Europene (denumit în continuare „Tribunalul”) a pronunțat hotărârea în cauzele T-30/19 și T-72/19 (5) (denumită în continuare „hotărârea”).

(5)

În hotărârea sa, Tribunalul a anulat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1579 al Comisiei din 18 octombrie 2018 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de colectare definitivă a taxei provizorii impuse asupra importurilor de anumite anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză, și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/163 [„Regulamentul (UE) 2018/1579”] și regulamentul în litigiu.

(6)

CRIA și CCCMC au exprimat mai multe obiecții împotriva regulamentul în litigiu, iar Tribunalul s-a pronunțat cu privire la două dintre acestea: (i) afirmația conform căreia Comisie nu ar fi efectuat o comparație echitabilă a prețurilor la calcularea subcotării prețurilor și a marjei de prejudiciu în ceea ce privește producătorii-exportatori în cauză și (ii) anumite plângeri care susțineau, în esență, existența unor incoerențe și încălcarea dreptului la apărare în ceea ce privește indicatorii de prejudiciu și ponderarea datelor din eșantionul de producători din Uniune.

(7)

În ceea ce privește calcularea marjelor de subcotare, Tribunalul a constatat că Comisia nu a realizat o comparație echitabilă atunci când a efectuat o ajustare a prețului de export (și anume, deducerea costurilor VAG ale importatorului afiliat și a unui profit teoretic) atunci când vânzările au avut loc prin intermediul unei entități de vânzare afiliate din Uniune. Tribunalul a observat că producătorii din Uniune au efectuat, de asemenea, unele vânzări prin intermediul unor entități de vânzare afiliate, iar prețurile lor de vânzare nu au fost ajustate în același fel. Tribunalul a concluzionat că calculul subcotării prețurilor efectuat de Comisie în regulamentul în litigiu a fost afectat de o eroare de drept și de o eroare vădită de apreciere și că, prin urmare, acest calcul a încălcat articolul 3 alineatul (2) și alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (denumit în continuare „regulamentul antidumping de bază” (6)) precum și articolul 8 alineatul (1) și alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (denumit în continuare „regulamentul antisubvenție de bază”). În plus, Tribunalul a constatat că erorile au avut un impact asupra constatărilor generale referitoare la prejudiciu, cauzalitate și marjele de prejudiciu, precum și că nu era posibil să se determine cu precizie în ce măsură taxele compensatorii definitive au rămas în parte bine întemeiate.

(8)

În ceea ce privește al doilea aspect, Tribunalul a constatat că examinarea efectuată de Comisia nu a fost obiectivă [astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (2) din regulamentul antidumping de bază și la articolul 8 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază], întrucât, prin faptul că nu a revizuit calculele tuturor indicatorilor microeconomici, alții decât profitabilitatea, și nu a prezentat cifrele revizuite în regulamentul în litigiu, Comisia nu a utilizat toate datele relevante de care dispunea. În plus, Tribunalul a constatat o încălcare a dreptului la apărare al solicitanților. În particular, Tribunalul nu a fost de acord cu faptul că unele informații care nu au fost divulgate părților interesate puteau fi considerate confidențiale și a constatat că toate datele în cauză erau „legate de constatările de fapt din regulamentul în litigiu”. Prin urmare, acestea erau „fapte și considerații esențiale” care ar fi trebuit să fie divulgate părților.

(9)

Având în vedere cele de mai sus, Tribunalul a anulat Regulamentul (UE) 2018/1579 în ceea ce privește societățile reprezentate de CRIA și CCCMC (enumerate în tabelul de mai jos).

(10)

În plus, Tribunalul a anulat regulamentul în litigiu în ceea ce privește societățile reprezentate de CRIA și CCCMC (enumerate în tabelul de mai sus) și de Zhongce Rubber Group Co., Ltd (cod adițional TARIC C379).

(11)

În conformitate cu articolul 266 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”), instituțiile Uniunii sunt obligate să ia măsurile impuse de executarea hotărârilor Tribunalului. În caz de anulare a unui act adoptat de instituțiile Uniunii în contextul unei proceduri administrative, cum ar fi, în cazul de față, investigația antisubvenție, executarea hotărârii Tribunalului constă în înlocuirea actului anulat cu un nou act, în care este eliminată ilegalitatea identificată de către Tribunal (10).

(12)

În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, procedura de înlocuire a unui act anulat poate fi reluată chiar din punctul în care a intervenit ilegalitatea (11). Aceasta implică, în special, faptul că, într-o situație în care este anulat un act care încheie o procedură administrativă, anularea respectivă nu afectează în mod necesar actele pregătitoare, cum ar fi deschiderea procedurii antisubvenție. De exemplu, în cazul în care un regulament de instituire a unor măsuri compensatorii definitive este anulat, procedura rămâne deschisă, deoarece numai actul de încheiere a procedurii a dispărut din ordinea juridică a Uniunii (12), cu excepția cazului în care ilegalitatea s-a produs în etapa de deschidere. Reluarea procedurii administrative prin reinstituirea de taxe compensatorii asupra importurilor care au fost efectuate în perioada de aplicare a regulamentului anulat nu poate fi considerată contrară principiului neretroactivității (13).

(13)

În cazul de față, Tribunalul a anulat regulamentul în litigiu în ceea ce privește producătorii-exportatori în cauză pe motiv că Comisia a săvârșit o eroare atunci când a stabilit existența unei subcotări semnificative care a avut un efect asupra analizei legăturii de cauzalitate. Aceeași eroare metodologică a fost constatată la calcularea marjelor de prejudiciu ale exportatorilor în cauză. Tribunalul a identificat, de asemenea, erori atunci când nu s-au divulgat anumite informații: (i) indicatorii de prejudiciu bruți, înainte de aplicarea ajustărilor de ponderare, precum și datele referitoare la IMM-uri, pe de o parte, și la întreprinderile mari, pe de altă parte; (ii) indicatorii de prejudiciu, alții decât profitabilitatea, după revizuirea ponderării; (iii) anumite informații referitoare la sursele de date macroeconomice privind prejudiciul și lista IMM-urilor din industria Uniunii care și-au încetat producția; și (iv) volumul total exact al vânzărilor IMM-urilor din industria Uniunii care au cooperat la investigații și informațiile referitoare la proporția IMM-urilor din industria Uniunii.

(14)

Constatările din regulamentul în litigiu, care nu au fost contestate sau care au fost contestate, dar respinse de Tribunal sau care nu au fost examinate de Tribunal și, prin urmare, nu au condus la anularea regulamentului în litigiu, rămân pe deplin valabile și nu sunt afectate de prezenta redeschidere (14).

(15)

În urma hotărârilor Tribunalului în cauzele T-30/19 și T-72/19 din 4 mai 2022, Comisia a decis să redeschidă parțial investigațiile antidumping și antisubvenție privind importurile de anumite anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză și să reia investigația din punctul în care s-a produs neregula. Redeschiderea, prin intermediul unui aviz (15) (denumit în continuare „avizul de redeschidere”), a avut un domeniu de aplicare limitat la punerea în aplicare a hotărârii Tribunalului în ceea ce privește societățile reprezentate de CRIA și CCCMC și menționate în avizul de redeschidere.

(16)

La aceeași dată, Comisia a decis, de asemenea, să supună înregistrării importurile de anumite anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză, produse de aceste societăți și a solicitat autorităților vamale naționale să aștepte publicarea regulamentelor de punere în aplicare relevante ale Comisiei de reinstituire a taxelor înainte de a decide cu privire la eventualele cereri de rambursare și de remitere a taxelor compensatorii în ceea ce privește importurile referitoare la aceste societăți (16) („regulamentul de înregistrare”).

(17)

Comisia a informat părțile interesate cu privire la redeschiderea investigației și le-a invitat să prezinte observații.

(18)

Prezenta perioadă de investigație vizează intervalul cuprins între 1 iulie 2016 și 30 iunie 2017 (denumită în continuare „perioada de investigație”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și sfârșitul perioadei de investigație (denumită în continuare „perioada examinată”).

(19)

La 10 ianuarie 2023, Comisia a comunicat faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să reinstituie măsurile antidumping în vigoare („comunicarea constatărilor”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în care să poată formula observații cu privire la comunicarea constatărilor.

(20)

S-au primit observații din partea Asociației industriei cauciucului din China (China Rubber Industry Association – denumită în continuare „CRIA”), a grupului GITI (17) și a importatorului neafiliat Hämmerling The Tyre Company GmbH (denumit în continuare „Hämmerling”). Observațiile au fost examinate de Comisie și au fost luate în considerare, după caz. Hämmerling și CRIA au solicitat și li s-au acordat audieri.

(21)

La cererea CRIA, în observațiile sale privind comunicarea constatărilor, Comisia a comunicat ulterior următoarele elemente suplimentare („comunicarea constatărilor suplimentare”):

(22)

La 30 ianuarie 2023, prin intermediul unei note la dosar, Comisia a furnizat informații suplimentare cu privire la analiza sa privind prețurile practicate de industria Uniunii atunci când vinde direct, indirect și către diferite tipuri de clienți.

(23)

La 30 și 31 ianuarie 2023, Comisia a furnizat, de asemenea, grupului Hankook (18) și Aeolus/Pirelli (19) tranzacțiile de vânzare la export ale societăților în cauză, care au fost utilizate pentru a stabili calculele revizuite ale subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative. Aceste tranzacții de vânzare la export au fost aceleași cu cele deja comunicate în cadrul investigației care a condus la adoptarea regulamentului în litigiu.

(24)

La 31 ianuarie 2023, prin intermediul unei note la dosar, Comisia a clarificat și a corectat nivelurile finale ale taxei pentru toți producătorii-exportatori în cauză, în urma unei erori constatate în ceea ce privește calcularea prejudiciului pentru grupul Hankook și Aeolus/Pirelli. De asemenea, Comisia a furnizat clarificări suplimentare cu privire la situația juridică a Zhongce Rubber Group Co., Ltd.

(25)

Doar CRIA a prezentat observații cu privire la comunicarea constatărilor suplimentare, care au fost luate în considerare de Comisie, după caz.

(26)

În urma comunicării constatărilor, CRIA a susținut că dreptul său la apărare a fost încălcat deoarece:

(27)

CRIA nu a primit calculele privind subcotarea prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative în ceea ce privește producătorii-exportatori de la care CRIA a primit o scrisoare de autorizare;

(28)

CRIA nu a beneficiat de o perioadă de timp suficientă pentru a formula observații cu privire la comunicarea constatărilor;

(29)

Comisia nu a organizat o audiere în termenul solicitat de CRIA;

(30)

Comisia nu a abordat toate afirmațiile care nu au fost abordate de Tribunal.

(31)

Astfel cum se menționează în considerentul 171 de mai jos, Comisia a recalculat taxele pentru toți producătorii-exportatori în cauză, în special pentru producătorii-exportatori care au fost incluși în eșantion în regulamentul în litigiu și care au făcut obiectul hotărârii Tribunalului (și anume grupul GITI, grupul Hankook și Aeolus/Pirelli). Ar trebui reamintit faptul că marjele de prejudiciu ale producătorilor-exportatori în cauză incluși în eșantion au fost stabilite pe bază de date sensibile ale societății. În consecință, calculele nu au putut fi comunicate tuturor părților interesate, ci doar societăților în cauză.

(32)

CRIA a susținut că societățile menționate în considerentul 10 au semnat scrisori de autorizare care includeau accesul la datele sensibile ale societății și, prin urmare, Comisia ar fi trebuit să comunice CRIA calculele individuale ale marjei de subcotare și de prejudiciu pentru aceste societăți. În plus, potrivit CRIA, conținutul scrisorilor de autorizare era identic cu cel al unei procuri obișnuite, care autorizează un consilier juridic să reprezinte o societate.

(33)

Comisia a analizat scrisorile de autorizare transmise de CRIA. Mai mulți producători chinezi care fac obiectul hotărârii Tribunalului au semnat astfel de scrisori de autorizare individuale. Comisia a observat că scrisorile de autorizare s-au bazat pe un text standard pentru toți producătorii (incluși în eșantion sau nu) și nu a specificat dacă societatea respectivă a autorizat CRIA să primească date confidențiale privind societatea. În plus, nu toți producătorii-exportatori incluși în eșantion vizați de investigația actuală au fost de acord să ofere CRIA acces la datele lor confidențiale. De asemenea, în ceea ce privește afirmația potrivit căreia scrisorile de autorizare în cauză ar fi identice cu o procură, Comisia a considerat că diferența materială dintre o procură și o scrisoare de autorizare adresată unei asociații este entitatea care este autorizată să primească datele. În cazul unei procuri, consilierul juridic este obligat să respecte normele de etică ale Baroului în care este înregistrat avocatul, care, printre altele, îi impune să nu divulge datele confidențiale ale societăților. Prin urmare, faptul că o procură nu conține o dispoziție specifică privind astfel de date nu scutește avocatul (avocații) în cauză de a respecta cele mai înalte norme etice în această privință și de a asigura confidențialitatea datelor primite. În schimb, este excepțional ca asociațiile să beneficieze de un acces nelimitat la datele confidențiale ale societăților membrilor săi, fapt care poate, printre altele, să încalce normele de concurență respective în vigoare. În consecință, Comisia a considerat că scrisorile de autorizare semnate de societăți nu erau suficient de specifice și de explicite cu privire la aspectul dacă societățile în cauză autorizau accesul asociației la informațiile lor confidențiale.

(34)

Pe baza analizei de mai sus și a obligației de diligență a Comisiei în ceea ce privește gestionarea informațiilor confidențiale ale societăților aflate la dispoziția sa, Comisia a decis să divulge datele confidențiale ale societăților direct producătorilor-exportatori în cauză, și nu CRIA, pentru a proteja confidențialitatea acestor date. Prin urmare, setul de date a fost trimis reprezentantului legal al grupului GITI și reprezentantului societății Hankook la 10 ianuarie 2023. Întrucât nici Aeolus/Pirelli, nici vreunul dintre producătorii-exportatori în cauză din grupul respectiv nu au fost înregistrați ca părți interesate, Comisia a identificat persoanele de contact din cadrul Aeolus/Pirelli și le-a furnizat comunicarea constatărilor specifice privind producătorii-exportatori respectivi la 17 ianuarie 2023. Acestora li s-a acordat ca termen-limită pentru a formula observații data de 31 ianuarie 2023.

(35)

La 16 ianuarie 2023, CRIA a solicitat să primească calculele subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative ale societăților în cauză, pe baza scrisorilor de autorizare semnate. Drept răspuns, din motivele explicate în considerentele 33 și 34, Comisia a invitat CRIA să contacteze aceste societăți și să obțină datele direct de la acestea.

(36)

La data de 19 ianuarie 2023, Aeolus Tyre Co., Ltd s-a făcut cunoscut și a autorizat în mod explicit comunicarea constatărilor specifice către CRIA de către Comisie. În aceeași zi, Comisia a comunicat CRIA calculele subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative ale grupului Aeolus/Pirelli. În ceea ce privește tranzacțiile de vânzare detaliate, Comisia a comunicat societăților Aeolus Tyre Co., Ltd și Pirelli Tyre Co., Ltd, în mod separat, numai propriul lor set de date. Acest lucru s-a datorat faptului că CRIA a prezentat o scrisoare de autorizare semnată numai de Aeolus Tyre Co., Ltd., dar nu și de Pirelli Tyre Co., Ltd.

(37)

În ceea ce privește grupul Hankook, Comisia nu a primit o autorizație explicită de a partaja datele acestuia cu CRIA. Cu toate acestea, CRIA a susținut în observațiile sale privind comunicarea constatărilor că grupul a furnizat asociației comunicarea constatărilor specifice proprii.

(38)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor, CRIA a informat Comisia că grupul GITI și-a retras scrisoarea de autorizare adresată CRIA. Ulterior, la 3 februarie 2023, grupul GITI a transmis o nouă scrisoare de autorizare pentru CRIA, autorizând în mod explicit asociația să primească constatările specifice societății primite la 10 ianuarie 2023. În urma acestei scrisori și la cererea CRIA, la 8 februarie 2023, Comisia a pus la dispoziția CRIA comunicarea constatărilor specifice în cauză.

(39)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a considerat că dreptul la apărare al producătorilor-exportatori incluși în eșantion și al tuturor celorlalți producători-exportatori în cauză, precum și dreptul la apărare al CRIA nu au fost încălcate. Societățile în cauză au fost informate cu privire la calculele subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative și li s-a acordat suficient timp pentru a prezenta observații cu privire la comunicarea constatărilor.

(40)

CRIA a susținut că Comisia nu a luat în considerare circumstanțele excepționale, și anume Anul Nou chinezesc, care a avut loc în perioada 21-29 ianuarie 2023, atunci când a respins cererea sa de prelungire a termenului de prezentare a observațiilor cu privire la comunicarea constatărilor și de organizare a unei audieri la mult timp după încheierea Anului Nou chinezesc. Echipa juridică a CRIA a susținut că Anul Nou chinezesc i-a împiedicat să primească instrucțiuni sau contribuții adecvate din partea CRIA pentru observații. În plus, în pofida unei cereri de intervenție din partea consilierului-auditor, nu s-a acordat nicio prelungire semnificativă, iar consilierul-auditor nu a organizat o audiere pentru a răspunde acestei cereri.

(41)

Comisia a consemnat că cererea de prelungire era până la 6 februarie 2023, ceea ce constituia o prelungire excepțional de lungă, și anume o prelungire cu 14 zile. Pentru a nu împiedica încheierea investigației în timp util, deși acordase deja 13 zile pentru a prezenta observații, Comisia a acordat o prelungire cu două zile lucrătoare suplimentare, și anume până la 25 ianuarie 2023. În ceea ce privește cererea de audiere, Comisia a propus inițial organizarea audierii la 18 ianuarie 2023, prin urmare, înainte de Anul Nou chinezesc. CRIA a propus ulterior organizarea audierii după perioada de sărbătorire a Anului Nou chinezesc, în mod ideal, în februarie. Comisia a fost de acord și a acceptat să organizeze o audiere la 31 ianuarie 2023, deci după Anul Nou chinezesc și termenul prelungit pentru prezentarea de observații.

(42)

Comisia a consemnat că termenul legal pentru prezentarea de observații de către părți este de 10 zile calendaristice, în conformitate cu articolul 30 alineatul (3) din regulamentul antisubvenție de bază. Termenul-limită stabilit pentru CRIA și toate celelalte părți interesate, ca urmare a prelungirii termenului, a depășit cu mult cele 10 zile calendaristice, CRIA având la dispoziție chiar 15 zile. În plus, în urma observațiilor formulate după comunicarea constatărilor, Comisia a comunicat informații suplimentare și a acordat părților interesate o perioadă suplimentară de 4 zile pentru a prezenta observații cu privire la comunicarea constatărilor suplimentare, și anume până la 3 februarie 2023. De asemenea, contrar afirmațiilor CRIA, nu există nicio cerință privind comunicarea constatărilor provizorii în redeschiderea investigațiilor.

(43)

În cele din urmă, ar fi discriminatoriu față de toate celelalte părți interesate înregistrate în cadrul prezentei investigații de redeschidere să se acorde doar CRIA o prelungire cu mai mult de două săptămâni suplimentare.

(44)

În ceea ce privește observația potrivit căreia Comisia nu a abordat toate afirmațiile care nu au fost abordate de Tribunal, Comisia a abordat deja acest aspect în considerentul 72 de mai jos și nu au fost furnizate argumente noi. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(45)

CRIA a solicitat intervenția consilierului-auditor în temeiul articolelor 12, 13 și 16 din mandatul consilierului-auditor din cauza extinderii inadecvate a observațiilor privind comunicarea constatărilor, a calendarului nerezonabil al audierii propuse cu Comisia ca urmare a comunicării constatărilor și a nedivulgării anumitor informații.

(46)

Consilierul-auditor a consemnat faptul că CRIA a obținut o prelungire a termenului până la 25 ianuarie 2023. Ținând seama în mod corespunzător de circumstanțele specifice prezentate și de constrângerile de timp ale procedurii în cauză și după consultarea serviciilor Comisiei responsabile cu investigația, consilierul-auditor a fost de acord cu prelungirea termenului acordat și a respins prelungirile suplimentare. În ceea ce privește fondul comunicării constatărilor, consilierul-auditor a recomandat ca CRIA și serviciile Comisiei să organizeze mai întâi o audiere înainte de a se adresa consilierului-auditor.

(47)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a considerat că CRIA și-ar putea exercita pe deplin dreptul la apărare, în termenele stabilite și prelungite, luând în considerare, de asemenea, fondul comunicării constatărilor și informațiile suplimentare puse la dispoziția părților interesate, în urma observațiilor formulate după comunicarea constatărilor. În urma audierii care a avut loc cu serviciile Comisiei la 31 ianuarie 2023, CRIA nu a solicitat o audiere de către consilierul-auditor cu privire la niciunul dintre aspectele menționate anterior.

(48)

Comisia a primit observații din partea industriei Uniunii, CRIA, a grupului GITI, Hämmerling și Opoltrans sp. z o.o. (denumit în continuare „Opoltrans”).

(49)

CRIA a transmis Comisiei scrisori de autorizare semnate de mai mulți producători-exportatori pentru care regulamentul în litigiu a fost anulat de Tribunal, inclusiv de producătorii-exportatori în cauză care au fost incluși în eșantion în cursul investigației care a condus la adoptarea regulamentului în litigiu, în special grupul GITI, Aeolus Tyre Co., Ltd, Chongqing Hankook Tire Co., Ltd și Jiangsu Hankook Tire Co., Ltd.

(50)

CRIA și grupul GITI s-au opus deciziei Comisiei de a înregistra importurile, întrucât în acest caz regulamentele antidumping și antisubvenție de bază nu autorizează în mod explicit o astfel de autorizare. Aceste două părți au reiterat pretenția lor după comunicarea constatărilor. Industria Uniunii a considerat că înregistrarea a fost lăsată la discreția Comisiei.

(51)

În ceea ce privește această afirmație, Comisia a considerat că hotărârea Tribunalului conform căreia Comisia are competența de a solicita autorităților naționale să ia măsurile adecvate pentru a înregistra importurile are o aplicabilitate generală, astfel cum se arată în titlul „Dispoziții generale” de la articolul 24 din regulamentul antisubvenție de bază din 2016. Pe de altă parte, articolul 24 alineatul (5) din regulamentul respectiv nu este supus niciunei restricții în ceea ce privește împrejurările în care Comisia este abilitată să solicite autorităților vamale naționale înregistrarea mărfurilor (20). Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(52)

În plus, grupul GITI a susținut că hotărârea putea fi atacată în continuare la momentul respectiv și, prin urmare, nu a oferit un temei juridic valabil pentru a proceda la înregistrare. Comisia a considerat că hotărârea nu a fost atacată, iar înregistrarea a fost măsura adecvată care trebuie luată pentru a se garanta că taxele pot fi reinstituite la nivelul corect, dacă este cazul, și pentru a solicita autorităților vamale să aștepte publicarea prezentului regulament (21).

(53)

CRIA, grupul GITI, Hämmerling și Opoltrans au susținut că Comisia nu poate solicita autorităților vamale naționale să nu ramburseze și/sau să nu restituie taxele care au fost colectate în temeiul regulamentului în litigiu. O astfel de rambursare trebuie să aibă loc imediat și integral. Acestea au susținut, de asemenea, că situația din prezenta cauză este diferită de cea din hotărârea Deichmann (22), întrucât, potrivit părților, neevaluarea cererilor de acordare a tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și a tratamentului individual în cauza respectivă nu a avut un impact asupra nivelului taxelor. Părțile au susținut, de asemenea, că taxele nu pot fi reinstituite cu efect retroactiv. Potrivit părților, regulamentul în litigiu a fost anulat în întregime, ceea ce înseamnă că a fost eliminat din ordinea juridică a Uniunii cu efect retroactiv, în timp ce, în hotărârea Deichmann, nu exista niciun element „de natură să afecteze validitatea regulamentului definitiv”. În plus, părțile au susținut că ilegalitatea constatată în ceea ce privește analiza subcotării prețurilor are ca rezultat invalidarea întregii analize a Comisiei referitoare la legătura de cauzalitate. În opinia părților, aceasta înseamnă că taxele, în integralitatea lor, nu ar fi trebuit să fie nici instituite, nici reinstituite, întrucât întreaga analiză a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate a fost viciată.

(54)

După comunicarea constatărilor, grupul GITI a susținut că decizia Comisiei de a solicita autorităților vamale naționale să nu ramburseze taxele încalcă principiul protecției jurisdicționale consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „CDFUE”). Comisia ar trebui mai degrabă să permită rambursarea taxelor, astfel cum a fost cazul atunci când amenzile colectate pentru încălcarea articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene au fost anulate de Tribunal (23). În special, grupul GITI a făcut trimitere la constatările Curții de Justiție, conform căreia „atunci când Curtea declară lipsit de validitate un regulament care impune o taxă antidumping [...], aceste taxe trebuie considerate ca nefiind datorate legal în sensul articolului 236 din Codul vamal și ca trebuind, în principiu, să fie rambursate de către autoritățile vamale naționale, în condițiile prevăzute în acest scop” (24). În plus, potrivit grupului GITI, o întârziere a rambursării taxelor are implicații practice importante care afectează negativ situația financiară a societăților în cauză și randamentul investițiilor acestora.

(55)

Comisia a reamintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, Comisia poate ordona autorităților vamale naționale să aștepte stabilirea de către Comisie a nivelurilor la care ar fi trebuit să fie stabilite aceste taxe, în conformitate cu o hotărâre a instanțelor Uniunii, înainte de a se pronunța cu privire la cererile de rambursare depuse de operatorii care au plătit astfel de taxe (25). Tribunalul a statuat, de asemenea, că acoperirea exactă a unei declarații de nevaliditate pronunțate de Tribunal într-o hotărâre și, în consecință, a obligațiilor care decurg din aceasta trebuie să fie determinată în fiecare caz concret, ținând seama nu numai de dispozitivul acestei hotărâri, ci și de motivele care constituie temeiul său esențial (26).

(56)

În speță, Tribunalul a pus sub semnul întrebării metoda de calcul al subcotării și impactul acesteia asupra legăturii de cauzalitate, precum și impactul aceleiași erori asupra marjei de prejudiciu a societăților care fac obiectul hotărârii Tribunalului (27). De asemenea, Tribunalul a solicitat Comisiei să revizuiască și să comunice anumite informații privind indicatorii de prejudiciu. Cu toate acestea, elementele respective nu au pus sub semnul întrebării validitatea tuturor celorlalte constatări din regulamentul în litigiu. În plus, Tribunalul a statuat că, în urma reluării procedurii, Comisia poate adopta o măsură care să înlocuiască măsura anulată și, în consecință, să reinstituie o taxă compensatorie definitivă prin remedierea, în acest context, a ilegalităților constatate (28). În acest context, este irelevant dacă ilegalitățile privesc sau nu în mod specific nivelul taxelor. În orice caz, chiar dacă constatările investigației redeschise ar fi că nu ar trebui reinstituite taxe compensatorii, autoritățile vamale ar avea posibilitatea de a rambursa întreaga valoare a taxelor percepute de la adoptarea regulamentului în litigiu, în conformitate cu legislația vamală relevantă. În plus, această rambursare ar include, de asemenea, dobânda corespunzătoare, în conformitate cu legislația vamală relevantă. În consecință, contrar afirmațiilor grupului GITI, societățile ar fi compensate în mod corespunzător pentru plata taxelor în cauză.

(57)

Curtea de Justiție a susținut în mod constant că articolul 10 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază și articolul 14 alineatul (1) corespunzător din regulamentul antisubvenție de bază nu împiedică reinstituirea unor taxe antidumping sau compensatorii asupra importurilor care au fost efectuate în perioada de aplicare a regulamentelor declarate nevalabile (29).

(58)

Spre deosebire de înregistrarea care a avut loc în perioada anterioară adoptării măsurilor provizorii, condițiile prevăzute la articolul 14 alineatul (4) din regulamentul antisubvenție de bază nu sunt aplicabile în cazul de față. Scopul înregistrării în contextul punerii în aplicare a constatărilor Tribunalului nu este de a permite eventuala percepere retroactivă a măsurilor de apărare comercială, astfel cum se prevede în dispozițiile respective. Scopul este mai degrabă acela de a proteja eficacitatea măsurilor în vigoare, fără întreruperi necuvenite, începând de la data intrării în vigoare a regulamentului în litigiu și până la reinstituirea taxelor corectate, după caz, asigurându-se că, în viitor, este posibilă perceperea măsurilor în cuantumul corect. În consecință, astfel cum se explică în considerentul 20 din regulamentul de înregistrare, reluarea procedurii administrative și eventuala reinstituire a taxelor nu pot fi considerate contrare principiului neretroactivității. În plus, după cum au recunoscut părțile, aceeași abordare a fost confirmată recent de Tribunal în hotărârea sa din cauza T-440/20 (30). Prin urmare, afirmația conform căreia taxele nu pot fi reinstituite, a fost respinsă.

(59)

În ceea ce privește principiul protecției jurisdicționale consacrat la articolul 47 din TFUE, potrivit unei jurisprudențe constante, principiul protecției jurisdicționale nu poate împiedica o instituție a Uniunii, al cărei act a fost anulat anterior, să adopte, în temeiul unor motive diferite, un nou act care lezează aceeași persoană (31). În cazul de față, constatările făcute sunt întemeiate pe motive diferite de cele pe baza cărora a fost anulat regulamentul în litigiu. În consecință, în conformitate cu constatările Tribunalului (32), Comisia nu a încălcat principiul protecției jurisdicționale efective pe motiv că, prin actualul regulament, a reinstituit o taxă antidumping definitivă în urma anulării de către Tribunal a regulamentului în litigiu.

(60)

CRIA a susținut că, deoarece „nu s-au generat datorii vamale”, reinstituirea taxelor „ar depăși perioada legală în care autoritățile vamale naționale au dreptul să perceapă taxe având în vedere limitarea de trei ani (...)”. Grupul GITI a susținut că „reinstituirea retroactivă (...) chiar și după termenul de trei ani riscă să intervină (implicând faptul că taxele pot fi percepute după acest termen de trei ani) în acest proces decizional autonom de către autoritățile vamale naționale și, prin urmare, riscă să perturbe repartizarea atent calibrată a competențelor între Comisie și statele membre ale UE, astfel cum se prevede în tratatele UE.” După comunicarea constatărilor, grupul GITI și-a reiterat afirmația.

(61)

Comisia a considerat că ambele argumentații trebuie respinse. În primul rând, Tribunalul a afirmat că termenele „nu sunt de natură să împiedice Comisia să adopte un regulament de instituire sau de reinstituire a taxelor antidumping sau, a fortiori, să deschidă sau să reia procedura înainte de adoptarea unui astfel de regulament” (33). În mod similar, Tribunalul a afirmat că „[articolul 103 alineatul (1) din Codul vamal al Uniunii] se aplică numai notificării valorii taxelor vamale către debitor și, prin urmare, punerea sa în aplicare este de competența exclusivă a autorităților vamale naționale, care sunt competente să efectueze o astfel de notificare. În consecință, aceasta nu împiedică Comisia să adopte un regulament de instituire sau de reinstituire a unei taxe compensatorii definitive” (34). În ceea ce privește afirmația potrivit căreia reinstituirea interferează cu repartizarea competențelor între Comisie și statele membre, Comisia a observat că grupul GITI nu a precizat care dispoziție din tratate ar fi încălcată. Tribunalul a susținut în mod constant că Comisia are dreptul să reinstituie taxe atunci când corectează erorile constatate de Tribunal (35). În plus, prezentul regulament a făcut în întregime obiectul procedurii de examinare prevăzute la articolul 25 alineatul (3) din regulamentul antisubvenție de bază. În consecință, afirmațiile au fost respinse.

(62)

Grupul GITI a susținut că o reinstituire retroactivă a taxelor antidumping și compensatorii (revizuite) ar fi, de asemenea, disproporționată și contrară principiului proporționalității prevăzut la articolul 5 alineatele (1) și (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană. De asemenea, grupul GITI a susținut că reinstituirea retroactivă a taxelor nu oferă și nu poate oferi nicio protecție „suplimentară” industriei Uniunii sau împiedica noi importuri. Prin urmare, aceasta ar încălca principiul proporționalității. După comunicarea constatărilor, grupul GITI a reiterat această afirmație.

(63)

Comisia a reamintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, Comisia nu a încălcat principiul proporționalității atunci când, pentru a pune în aplicare o hotărâre, a reinstituit o taxă definitivă la un nivel adecvat și de la data intrării în vigoare a măsurilor definitive. Ea a considerat, de asemenea, că este proporțional ca nivelurile taxelor reinstituite să fie reduse și ca diferența să fie rambursată sau remisă (36). În sfârșit, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia nu ar fi proporțional ca industria Uniunii să beneficieze de o protecție suplimentară pentru trecut, Tribunalul a constatat că această afirmație „nu este de natură să stabilească cerința legală standard conform căreia reinstituirea unei taxe antidumping definitive care este redusă substanțial prin regulamentul în litigiu ar fi disproporționată în cazul de față” (37). În consecință, afirmațiile au fost respinse.

(64)

Hämmerling a susținut că situația economică actuală trebuie luată în considerare. De atunci, sectorul economic în cauză a trebuit să facă față crizei provocate de pandemia de COVID-19, creșterii globale a prețurilor care afectează întregul lanț de aprovizionare (inclusiv transporturile și logistica) și crizei economice aferente iar, în prezent, unor probleme precum creșterea costului energiei electrice, rata ridicată a inflației etc. cauzate inclusiv de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Prin urmare, nu ar fi corect să se reinstituie taxele în cauză într-un sector, într-o piață, în situații microeconomice și macroeconomice complet diferite de cele examinate în cadrul investigației care a condus la adoptarea regulamentului în litigiu.

(65)

Astfel cum se explică în considerentul 11, procedura de înlocuire a unui act anulat poate fi reluată chiar din punctul în care a intervenit ilegalitatea (38). În cazul de față, ilegalitatea identificată de Tribunal a avut loc în regulamentul de instituire a unor măsuri compensatorii definitive. În consecință, Comisia nu poate lua în considerare, atunci când remediază ilegalitățile constatate de Tribunal, evoluțiile recente care nu privesc perioada de investigație și perioada examinată. În conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază, în cazul în care faptele stabilite definitiv arată existența unei subvenții pasibile de măsuri compensatorii și a unui prejudiciu care rezultă din aceasta, iar interesul Uniunii necesită o intervenție în conformitate cu articolul 31, Comisia instituie o taxă compensatorie definitivă. În consecință, investigația redeschisă ar putea conduce la nereinstituirea taxelor compensatorii numai în cazul în care Comisia constată că nu a existat în perioada de investigație nicio considerație referitoare la subvenționare, prejudiciul rezultat sau la interesul Uniunii care să fie contrară taxelor (39).

(66)

Grupul GITI a susținut că redeschiderea ar trebui să se limiteze strict la aspectele abordate de Tribunal. Prin urmare, Comisiei nu i se permite să înlocuiască analiza subcotării prețurilor cu o analiză de blocare a prețurilor pentru a realiza efectul asupra prețurilor, deoarece metodologia adoptată de Comisie rămâne valabilă și, prin urmare, nu face obiectul redeschiderii. Efectele unei analize de blocare a prețurilor nu a fost abordat de Tribunal și, prin urmare, nu a făcut obiectul prezentei redeschideri.

(67)

Comisia a observat că Tribunalul a pus sub semnul întrebării analiza subcotării prețurilor efectuată de Comisie în ceea ce privește comparația echitabilă între prețurile de export și prețurile industriei Uniunii. În consecință, metodologia subcotării ca atare a fost pusă sub semnul întrebării. În plus, nimic nu a împiedicat Comisia să ia în considerare orice alte posibile efecte asupra prețurilor ale importurilor care fac obiectul unor subvenții în sensul articolului 8 alineatul (3) din regulamentul antisubvenție de bază. În cauza Deichmann, Curtea a statuat că Comisia dispune de o largă putere de apreciere; numai caracterul vădit inadecvat al acestor măsuri, având în vedere obiectivul urmărit, poate afecta legalitatea acestora (40). În consecință, afirmația a fost respinsă.

(68)

Grupul GITI a susținut că Comisia nu poate stabili o nouă abordare atunci când stabilește subcotarea prețurilor. În special, Comisia nu ar trebui să introducă o nouă structură NCP, și anume prin adăugarea tipului de client, atunci când (re)calculează marjele de subcotare și de prejudiciu (41).

(69)

Fără a aduce atingere dreptului Comisiei de a introduce sau nu elemente noi în structura NCP, Comisia a reamintit că calculele subcotării prețurilor descrise la punctul 4.1 de mai jos nu au introdus niciun element nou în structura NCP. În consecință, această afirmație a rămas fără obiect.

(70)

CRIA a susținut, atât la deschiderea investigației, cât și după comunicarea constatărilor, că trebuie luate în considerare acțiunile în justiție formulate, dar care nu au fost încă soluționate de Tribunal, și că Comisia ar trebui să ia în considerare în mod activ afirmațiile care nu au fost abordate de Tribunal.

(71)

Opoltrans a susținut că nu au existat elemente de probă privind dumpingul importurilor din China la momentul investigației și, printre altele, că utilizarea SUA ca țară analogă nu a fost adecvată, că industria Uniunii nu suferă un prejudiciu, că nu există nicio legătură de cauzalitate între situația industriei Uniunii și importurile din China și că nu este în interesul utilizatorilor să se reinstituie taxe.

(72)

După cum Comisia a explicat în avizul de redeschidere, constatările formulate în cadrul regulamentului în litigiu care nu au fost contestate sau care au fost contestate dar respinse de hotărârea Tribunalului sau nu au fost examinate de acesta și, prin urmare, nu au dus la anularea regulamentului în litigiu, rămân valabile în totalitate (42). Aceasta a inclus aspectele indicate de CRIA și Opoltrans. Prin urmare, Comisia nu a avut obligația de a analiza acuzațiile privind aspecte care depășesc ceea ce Tribunalul a considerat că este ilegal.

(73)

Astfel cum s-a explicat în considerentele 5-7, Tribunalul a constatat că Comisia nu a efectuat o comparație echitabilă atunci când a calculat marjele de subcotare a prețurilor, deoarece a ajustat prețul de export al producătorilor-exportatori prin aplicarea prin analogie a articolului 2 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază, în timp ce industria Uniunii a efectuat, de asemenea, vânzări prin intermediul entităților de vânzare afiliate, iar vânzările lor nu au fost ajustate.

(74)

De asemenea, la punctul 163 din hotărârea Tribunalului, s-a constatat că, dacă nu ar fi fost efectuată nicio ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază, „o astfel de metodă ar fi permis o comparație echitabilă a prețurilor în cazul în care atât produsul în cauză, cât și produsul similar sunt vândute prin intermediul unor entități de vânzare afiliate”. La punctul 190 din hotărâre, Tribunalul a constatat că astfel de comparații „nu permit neutralizarea eventualelor efecte ale erorii constând în compararea prețurilor de vânzare reale practicate direct către clienții din Uniune de către producătorii-exportatori chinezi, pe de o parte, cu prețurile de revânzare practicate de entități de vânzări afiliate producătorilor din Uniune, pe de altă parte” (subliniere adăugată). În sfârșit, la punctul 134 din hotărârea Tribunalului, Tribunalul a precizat că, „indiferent de legalitatea și de relevanța stadiului comercial ales de Comisie în privința producătorilor-exportatori sau în privința producătorilor din Uniune, comparația prețurilor efectuată de această instituție trebuie să aibă mereu un caracter echitabil și, pentru aceasta, trebuie să privească prețuri care se situează, toate, în același stadiu comercial”.

(75)

Astfel cum se explică la punctul 150 din hotărârea Tribunalului, procentul vânzărilor producătorilor-exportatori chinezi incluși în eșantion realizate prin intermediul entităților de vânzare afiliate este de 0 % pentru grupul Xingyuan, de 34 % pentru grupul GITI, de 19 % pentru grupul Aeolus și de 98,6 % pentru grupul Hankook. În plus, în răspunsul său la o măsură de organizare a procedurii Tribunalului, Comisia a precizat că procentul de vânzări efectuate prin intermediul entităților de vânzări afiliate a fost de 46,9 % din producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion și de 87 % din producătorii din Uniune incluși în eșantion. Prin urmare, proporția vânzărilor realizate prin intermediul entităților de vânzare afiliate a fost ridicată până la foarte ridicată în ceea ce privește fiecare dintre cele două eșantioane.

(76)

Astfel cum se explică în considerentul 658 din regulamentul în litigiu, Comisia a stabilit subcotarea prețurilor în cursul perioadei de investigație comparând:

(77)

prețurile de vânzare medii ponderate pe tip de produs și pe segment, practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion, percepute de la clienții neafiliați de pe piața Uniunii și ajustate la nivel franco fabrică și

(78)

prețurile medii ponderate corespunzătoare, pe tip de produs și pe segment, ale importurilor provenite de la producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion și destinate primului client independent de pe piața Uniunii, stabilite pe bază de cost, asigurare și navlu (CIF), cu ajustări corespunzătoare pentru taxele vamale și pentru costurile ulterioare importului (denumit în continuare „prețul CIF franco vămuit”).

(79)

Pentru a se conforma hotărârii Tribunalului, în cazul în care vânzările au fost efectuate prin intermediul comercianților afiliați, prețurile de export nu au mai fost ajustate în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază prin analogie. Costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale (denumite în continuare „costurile VAG”) ale comerciantului afiliat și profitul unui eșantion de importatori neafiliați au fost, prin urmare, readăugate la prețul de export.

(80)

În plus, Comisia a evaluat dacă au existat alte probleme potențiale legate de stadiul comercial care ar trebui abordate în scopul unei comparații echitabile în cazurile în care producătorii-exportatori au vândut direct clienților din Uniune, dar producătorii din Uniune incluși în eșantion au vândut prin intermediul unor entități de vânzare afiliate clienților din Uniune. În acest scop, Comisia a efectuat o analiză detaliată a prețurilor tuturor vânzărilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion pentru a determina modelele de preț ale vânzărilor directe din fabrică și ale vânzărilor indirecte prin intermediul entităților de vânzări afiliate. Comparația a arătat variații considerabile ale prețurilor în cadrul unui singur tip de produs, însă fără niciun model evident de preț. Deși, în principiu, entitățile de vânzare afiliate ar trebui să suporte costuri de marketing atunci când vând către clienți din Uniune, s-a constatat că aceste costuri nu au fost transferate în mod consecvent în prețurile finale.

(81)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că vânzarea directă de către producători sau vânzarea prin intermediul entităților de vânzări afiliate producătorilor nu a avut niciun impact perceptibil asupra nivelului prețurilor unor astfel de vânzări către client. În special, s-a constatat că vânzarea prin intermediul unei entități afiliate nu a condus la prețuri mai mari decât vânzările efectuate direct de producător. Prin urmare, Comisia nu a identificat efecte potențiale asupra nivelurilor prețurilor care trebuiau compensate, astfel cum a presupus Tribunalul la punctul 190 din hotărâre. Prin urmare, o comparație între prețurile reale ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion pentru vânzările directe sau efectuate prin intermediul entităților de vânzare afiliate și prețurile de export ale producătorilor-exportatori incluși în eșantion a fost justificată în acest caz.

(82)

De asemenea, Comisia a efectuat o analiză detaliată a modelelor de prețuri pe canal de vânzări utilizate de industria Uniunii. În acest sens, industria Uniunii a vândut utilizatorilor, distribuitorilor, comercianților cu amănuntul și „altora” în diferite proporții. Vânzările către toți clienții, cu excepția „altora”, au fost reprezentative pentru toate tipurile de produse. Comisia a observat că, adesea, prețurile de vânzare către utilizatorii aceluiași tip de produs erau mai mici decât cele practicate de distribuitori și de comercianții cu amănuntul, dar s-a putut observa și contrariul. Diferențele de preț față de diferiții clienți nu depindeau neapărat nici de volumele totale vândute unui anumit client. În consecință, Comisia a concluzionat că nu exista o tendință aparentă a prețurilor practicate față de diferite tipuri de clienți și că nu erau necesare ajustări suplimentare pentru a asigura o comparație echitabilă, astfel cum a stabilit Tribunalul.

(83)

Comisia a reamintit că, prin intermediul unei note la dosar din data de 30 ianuarie 2023, a furnizat informații suplimentare cu privire la analiza sa privind prețurile practicate de industria Uniunii atunci când vinde direct, indirect și către diferite tipuri de clienți.

(84)

În urma comunicării constatărilor suplimentare, CRIA nu a fost de acord cu constatarea Comisiei potrivit căreia nu a putut fi identificat niciun tipar de preț în ceea ce privește vânzările producătorilor din Uniune. Comisia a consemnat că CRIA nu și-a justificat afirmația și nu a furnizat niciun element de probă care să arate că analiza Comisiei a fost eronată. În consecință, a respins afirmația.

(85)

Marja medie ponderată revizuită a subcotării prețurilor pe baza importurilor producătorilor-exportatori incluși în eșantion, stabilită astfel, a fost de 14,7 %.

(86)

În orice caz, chiar dacă marja de subcotare revizuită ar fi considerată marginală sau inadecvată, Comisia a considerat că importurile care fac obiectul investigației vor avea în continuare efecte negative asupra prețurilor de vânzare din Uniune.

(87)

Importurile care fac obiectul unor subvenții pot avea un impact semnificativ asupra unei piețe pe care sensibilitatea la prețuri este importantă. Astfel cum se indică în considerentul 628 din regulamentul în litigiu, piața anvelopelor pentru camioane și autobuze din Uniune este o piață foarte competitivă, în care diferențele de preț pot avea un impact major asupra pieței.

(88)

În cursul perioadei examinate, astfel cum reiese din tabelele 9-12 din regulamentul în litigiu, prețul mediu al industriei Uniunii a scăzut cu 8 %, în timp ce costul unitar de producție a scăzut cu 6 %. Situația cea mai gravă a fost înregistrată în nivelul 3, unde prețul de vânzare a scăzut cu 5 %, în timp ce costul unitar de producție a crescut cu 1 %. În cele din urmă, societățile din nivelul 3 au fost obligate, din cauza importurilor care fac obiectul unor subvenții, să vândă la un preț egal cu costul lor de producție și, prin urmare, să vândă fără niciun profit și, prin urmare, în pierdere. În consecință, importurile din China au exercitat o blocare a prețurilor din cauza volumelor lor (creștere cu 32 %) și a prețurilor (scădere cu 11 %) în cursul perioadei examinate, ceea ce nu a permis industriei Uniunii să își adapteze în sens ascendent prețurile pentru a ține seama de creșterea costului unitar de producție.

(89)

În consecință, Comisia a concluzionat că, chiar dacă ar fi contestată existența unei subcotări, în cazul de față ar exista o blocare a prețurilor exercitată de importurile vizate.

(90)

Comisia a examinat dacă ar exista în continuare o legătură de cauzalitate între importurile subvenționate și prejudiciul suferit de producătorii din Uniune, având în vedere marjele de subcotare revizuite pentru importurile provenite de la producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion și constatările privind blocarea prețurilor.

(91)

În pofida reducerii marjei de subcotare pentru toți exportatorii chinezi incluși în eșantion, cu excepția grupului Xingyuan, acest lucru nu a modificat faptul că importurile de la exportatorii chinezi incluși în eșantion au subcotat în mod semnificativ prețurile de vânzare ale industriei Uniunii. Astfel, marjele de subcotare revizuite nu au modificat constatarea inițială efectuată de Comisie cu privire la existența legăturii de cauzalitate dintre prejudiciul suferit de producătorii din Uniune și importurile subvenționate din RPC, în secțiunea 5.1 din regulamentul provizoriu și confirmată în secțiunea 5.1 din regulamentul în litigiu. Marjele de subcotare revizuite, precum și constatările suplimentare privind blocarea prețurilor în cazul de față, nu au modificat nici analiza și constatările privind alte cauze ale prejudiciului, astfel cum sunt prezentate la punctul 5.1 din regulamentul în litigiu.

(92)

Prin urmare, Comisia și-a menținut concluzia potrivit căreia prejudiciul important adus industriei Uniunii a fost cauzat de importurile subvenționate din RPC și că ceilalți factori, examinați în mod individual sau colectiv, nu au atenuat legătura cauzală dintre prejudiciu și importurile subvenționate.

(93)

La punctul 179 din hotărârea sa, Tribunalul a constatat că „calculul marjei de prejudiciu constă în compararea prețurilor la import utilizate la calcularea subcotării prețurilor, pe de o parte, cu prețurile neprejudiciabile ale produsului similar, care include un profit țintă ce reflectă condițiile normale ale pieței, pe de altă parte. În consecință, o eroare privind stadiul comercial la care se efectuează comparația prețurilor poate avea un impact atât asupra calculului subcotării prețurilor, cât și asupra calculului marjei de prejudiciu”.

(94)

Pentru a se conforma hotărârii, Comisia a recalculat nivelul de eliminare a prejudiciului pentru toate societățile care fac obiectul redeschiderii.

(95)

În cadrul investigației inițiale, Comisia a stabilit nivelul de eliminare a prejudiciului în cursul perioadei de investigație, comparând:

(96)

Prețul neprejudiciabil al industriei Uniunii se bazează pe costul de producție per tip de produs, incluzând costurile VAG, la care se adaugă un profit rezonabil și se stabilește la nivel franco fabrică. Cu toate acestea, în cazul de față, Comisia nu a dispus de informații suficient de detaliate și verificate privind costurile de producție pe baza NCP, ceea ce este necesar pentru calcularea marjei de prejudiciu descrise mai sus. Având în vedere circumstanțele speciale din acest caz și observând că nu a existat nicio diferență de preț în funcție de canalul de vânzări utilizat de producătorii din Uniune incluși în eșantion, prețul neprejudiciabil s-a bazat, în mod excepțional, pe prețul de vânzare final pe tip de produs, vândut direct sau prin intermediul entităților de vânzare afiliate și facturat clienților neafiliați de pe piața Uniunii, ajustat la un nivel franco fabrică, astfel cum se descrie în considerentul 95 primul alineat de mai sus, din care s-a dedus profitul real și s-a adăugat apoi un profit rezonabil. Având în vedere aceste circumstanțe speciale și pentru a se conforma hotărârii, s-a considerat adecvat să se compare prețul respectiv cu prețul final de vânzare al producătorilor-exportatori în mod simetric, și anume la nivelul importatorilor afiliați, ajustat, de asemenea, numai pentru a ține seama de taxele vamale și de costurile ulterioare importului, astfel cum se descrie în considerentul 76 al doilea alineat de mai sus, dar incluzând costurile VAG și profitul importatorilor afiliați ai producătorilor-exportatori cu sediul în Uniune.

(97)

În plus, având în vedere constatările Tribunalului de la punctul 190 din hotărârea sa, Comisia a analizat cu atenție dacă au existat alte aspecte legate de stadiul comercial, care ar necesita o compensare în scopul efectuării unei comparații echitabile, având în vedere faptul că 87 % din eșantionul de producători din Uniune vândut prin intermediul unor entități de vânzare afiliate și mulți producători-exportatori au efectuat, de asemenea, vânzări directe către clienți finali. Comisia a reamintit că, astfel cum se explică în considerentul 96, la calcularea marjei de prejudiciu au fost utilizate prețurile finale de vânzare pe tip de produs ale industriei Uniunii. În consecință, astfel cum a subliniat Tribunalul la punctul 179 din hotărârea sa, constatările efectuate cu privire la calcularea subcotării au fost pe deplin valabile și pentru calcularea marjei de prejudiciu, în ceea ce privește o comparație echitabilă. Astfel cum s-a explicat în considerentele 80 și 81 de mai sus, Comisia nu a detectat niciun alt aspect legat de nivelul comercial care ar necesita o ajustare în scopul efectuării unei comparații echitabile.

(98)

Marjele de prejudiciu revizuite astfel stabilite au fost următoarele:

(99)

Tribunalul a arătat, la punctul 33 din hotărârea sa, că Comisia a încălcat dreptul la apărare al solicitanților prin faptul că nu le-a comunicat niciuna dintre datele menționate la punctul 244 din aceeași hotărâre.

(100)

Tribunalul a enumerat datele în cauză la punctul 244 din hotărâre:

(101)

La punctele 215-235 din hotărârea sa, Tribunalul a constatat că, în urma modificărilor ponderii efectuate în etapa definitivă (a se vedea considerentele 707-711 din regulamentul în litigiu), Comisia a calculat și a arătat în mod corect profitabilitatea vânzărilor în Uniune în ceea ce privește industria Uniunii, în ansamblu (tabelul 16 din regulamentul în litigiu) și în nivelul 3 (tabelul 20 din regulamentul în litigiu). Cu toate acestea, astfel cum a arătat Tribunalul la punctul 227 din hotărârea sa, era necesar să se recalculeze toți indicatorii microeconomici, alții decât profitabilitatea, ca urmare a modificării metodei de ponderare. Prin faptul că nu a procedat astfel, Comisia nu a examinat în mod obiectiv impactul importurilor care fac obiectul unor subvenții, în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din regulamentul antisubvenție de bază.

(102)

În consecință, pentru a se conforma hotărârii Tribunalului, în secțiunile următoare, Comisia a analizat impactul aplicării ponderării stabilite în etapa definitivă asupra tuturor indicatorilor microeconomici, alții decât profitabilitatea și profitabilitatea globală a nivelului 3 (denumită în continuare „ponderarea revizuită”). Astfel cum se arată mai jos, aplicarea acestei ponderi revizuite nu a modificat în mod substanțial niciuna dintre constatările făcute de Comisie cu privire la indicatorii microeconomici. În consecință, existența unui prejudiciu important în cursul perioadei examinate a fost confirmată.

(103)

În plus, la punctul 244 din hotărârea sa, Tribunalul a arătat că Comisia a încălcat dreptul la apărare al solicitanților prin faptul că nu le-a comunicat indicatorii de prejudiciu brut, înainte de aplicarea ajustărilor de ponderare, precum și datele referitoare la IMM-uri, pe de o parte, și la întreprinderile mari, pe de altă parte. Cu toate acestea, Tribunalul nu a solicitat Comisiei să își restabilească constatările privind prejudiciul fără aplicarea unor ajustări de ponderare. Dimpotrivă, Tribunalul s-a limitat să statueze că acești indicatori de prejudiciu brut, înainte de aplicarea oricărei ajustări de ponderare, ar fi trebuit să fie divulgați părților în cauză.

(104)

Având în vedere cele de mai sus, pentru a se conforma hotărârii Tribunalului, Comisia a arătat, în secțiunile următoare, indicatorii microeconomici stabiliți: (1) în etapa provizorie cuprinsă în regulamentul provizoriu, (2) în etapa definitivă după revizuirea ponderării (denumită „ponderare revizuită” în toate tabelele de mai jos), (3) fără nicio ajustare a ponderării și (4) în cadrul nivelului 3: (4a) indicatori numai pentru IMM-uri și (4b) indicatori numai pentru întreprinderile mari.

(105)

Astfel cum se explică în considerentele 704-711 din regulamentul în litigiu, Comisia a considerat că indicatorii microeconomici nu au putut reflecta situația reală a industriei Uniunii, deoarece societățile mari incluse în eșantion au avut un impact mai mare asupra datelor globale decât IMM-urile incluse în eșantion, în timp ce ponderea acestora din urmă în totalul vânzărilor industriei Uniunii a fost de aproximativ 13 %.

(106)

Prin urmare, Comisia a decis să mărească ponderea IMM-urilor incluse în eșantion. Ponderea de mai jos a fost aplicată în regulamentul în litigiu în etapa definitivă. În primul rând, Comisia a stabilit procentele de vânzări ale IMM-urilor și ale societăților mari din totalul vânzărilor din Uniune. În al doilea rând, Comisia a exprimat vânzările IMM-urilor incluse în eșantion și ale marilor producători incluși în eșantion, cu volumul lor respectiv în totalul vânzărilor din Uniune. În cele din urmă, au fost comparate procentele, iar datele privind IMM-urile au fost majorate pentru a reflecta același procent ca și societățile mari incluse în eșantion. A se consulta, de asemenea, considerentul 147 de mai jos. În etapa provizorie, Comisia a utilizat, de asemenea, o ajustare suplimentară (și anume, pentru a reflecta proporția fiecărui nivel în vânzările din Uniune în cadrul datelor incluse în eșantion). Cu toate acestea, astfel cum se explică în regulamentul în litigiu, această ajustare a fost abandonată în etapa definitivă, întrucât părțile interesate au contestat utilizarea unei rate fixe în cursul perioadei examinate.

(107)

Ajustarea de ponderare a avut un impact asupra rezultatului microindicatorilor generali, dar și asupra nivelului 3, deoarece atât întreprinderile mari, cât și IMM-urile erau active la acest nivel. Tendințele de la nivelurile 1 și 2 nu au fost afectate, deoarece doar întreprinderile mari își desfășurau activitatea la aceste niveluri. Astfel cum s-a subliniat în considerentul 102, ajustarea de ponderare a avut un impact limitat asupra indicatorilor microeconomici generali, deoarece vânzările IMM-urilor în cursul perioadei de investigație au fost estimate la aproximativ 13 % din totalul vânzărilor din Uniune efectuate în cursul perioadei de investigație.

(108)

Prețurile de vânzare unitare medii ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion practicate față de clienți neafiliați din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează.

Tabelul 1

Prețurile de vânzare în Uniune și costul de producție

(109)

În pofida diferenței nominale dintre prețul de vânzare unitar mediu stabilit în cadrul diferitelor opțiuni pentru perioada examinată, în ceea ce privește tendința generală, nu s-a constatat nicio diferență între ponderea utilizată în etapa provizorie și cea utilizată în etapa definitivă. Fără nicio ponderare, prețul de vânzare unitar mediu a scăzut cu 2 puncte procentuale mai mult decât în celelalte două scenarii. Aceeași concluzie ar putea fi trasă și în ceea ce privește tendințele observate în ceea ce privește costurile medii de producție.

(110)

Ponderarea sau, mai degrabă, absența acesteia nu a avut niciun impact asupra concluziei pentru nivelurile 1 și 2. În ceea ce privește nivelul 3, astfel cum se arată în tabelele 2, 3 și 4 de mai jos, Comisia a examinat impactul ponderării și al neaplicării sale pentru trei seturi de date: pentru nivelul general 3, pentru întreprinderile mari care își desfășoară activitatea pe acel nivel și pentru IMM-uri.

Tabelul 2

Prețurile de vânzare în Uniune și costul de producție – nivelul 3

(111)

Pentru nivelul 3, tendința generală a prețului de vânzare unitar și a costului unitar de producție nu a fost afectată de revizuirea ponderării în etapa definitivă. În absența oricărei ponderări, tendințele prețului unitar de vânzare și ale costului de producție unitar au arătat o scădere mai pronunțată pentru ambii indicatori, cu cel puțin 5 puncte procentuale în cursul perioadei examinate. Aceste tendințe au reflectat în principal tendința observată mai jos pentru întreprinderile mari care își desfășoară activitatea în nivelul 3.

(112)

Astfel cum se poate observa în tabelul 3 de mai jos, pentru societățile mari care își desfășoară activitatea în nivelul 3, tendința a fost semnificativ mai gravă în comparație cu tendința generală a prețului de vânzare unitar și a costului unitar de producție.

Tabelul 3

Prețurile de vânzare în Uniune și costul de producție – nivelul 3: Numai întreprinderile mari

(113)

Tabelul 4 de mai jos a arătat că, pentru IMM-urile care erau active doar în nivelul 3, evoluția costului unitar de producție s-a deteriorat în cursul perioadei examinate, cu o creștere a costurilor de 7 %. În paralel, prețul unitar a scăzut cu 2 %.

Tabelul 4

Prețurile de vânzare în Uniune și costul de producție – nivelul 3: Numai IMM-uri

(114)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 5

Costurile medii cu forța de muncă pe angajat

(115)

Costul mediu cu forța de muncă a crescut în cursul perioadei examinate cu 6 % în cazul ambelor tipuri de ponderare și cu 5 % atunci când nu s-a aplicat nicio ponderare.

(116)

Nivelurile stocurilor producătorilor din cadrul Uniunii incluși în eșantion au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 6

Stocurile

(117)

Stocurile au crescut 44 % / 46 % în cursul perioadei examinate în cazul ambelor tipuri de ponderare și cu 48 % atunci când nu s-a aplicat nicio ponderare. Stocurile finale au ajuns la aproximativ 9 % din producția anuală în cazul ambelor tipuri de ponderare și cu 8 % atunci când nu s-a aplicat nicio ponderare. Această situație a avut un impact negativ asupra situației financiare a producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(118)

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 7

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(119)

Comisia a stabilit profitabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare, realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune, ca procent din cifra de afaceri obținută din vânzările respective.

(120)

Pe baza celor două tipuri de ponderare, tendința profitabilității globale a fost similară, cu o scădere de la 15,6 %/15,4 % în 2014 la 13,7 % în perioada de investigație. Aceasta a fost calculată pe baza ponderii fiecăruia dintre niveluri în totalul vânzărilor. Fără nicio ponderare, profitabilitatea globală a scăzut de la 16,9 % în 2014 la 15,6 %.

(121)

Scăderea profitabilității pentru cele trei metodologii a fost rezultatul unei diferențe de 2 puncte procentuale între prețuri și costuri.

(122)

Comisia a reamintit că, astfel cum se explică în considerentul 102, profitabilitatea globală a fost deja comunicată în regulamentul definitiv și nu a făcut obiectul constatărilor Tribunalului cu privire la erorile identificate. Profitabilitatea a fost prezentată în tabelul de mai sus numai din motive de exhaustivitate. La aplicarea celor trei metodologii diferite, profitabilitatea globală a fost influențată de profitabilitatea de la nivelul 1 și de la nivelul 2, în timp ce profitabilitatea de la nivelul 3 fără ponderare a scăzut cu aproximativ 5 puncte procentuale în cursul perioadei examinate, astfel cum se indică în tabelul 9 de mai jos. În plus, tendința relativă a profitabilității pentru întreaga industrie a Uniunii a fost și ea descrescătoare.

(123)

Fluxul net de lichidități reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Tendința fluxului net de lichidități arată o scădere cu 7-12 % atunci când este exprimată fără ponderare sau cu ponderarea provizorie.

(124)

Randamentul investițiilor este profitul exprimat ca procent din valoarea contabilă netă a investițiilor. Acesta a avut o evoluție negativă pentru cele trei metodologii, de aproximativ 15 puncte procentuale, în cursul perioadei examinate.

(125)

În ceea ce privește nivelul 2, revizuirea ponderării între ponderarea provizorie și cea definitivă a avut un impact asupra valorilor, dar nu și asupra tendinței generale observate. Prin urmare, s-au confirmat considerentele 781 și 782 din regulamentul în litigiu.

Tabelul 8

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor: Nivelul 2

(126)

O analiză specifică bazată pe aceeași metodologie precum cea descrisă a fost efectuată pentru nivelul 3, pentru IMM-urile active în nivelul 3 și pentru întreprinderile mari care își desfășoară activitatea în nivelul 3.

(127)

Comisia a reamintit că, astfel cum se explică în considerentul 102, profitabilitatea pentru nivelul 3 a fost deja comunicată în regulamentul în litigiu și nu a făcut obiectul constatărilor Tribunalului cu privire la erorile identificate. Profitabilitatea a fost prezentată în tabelul de mai sus numai din motive de exhaustivitate.

(128)

Pentru nivelul general 3, tendința profitabilității pentru cele două tipuri de metodologii de ponderare a fost considerată similară. Acest lucru se datorează faptului că pierderile raportate de IMM-uri au avut o pondere mai mare în calculul global, deoarece pierderile pentru IMM-uri au fost deosebit de pronunțate (-6,1 % în perioada de investigație). Fără ponderare, profitabilitatea pentru nivelul 3 a fost apropiată de profitabilitatea raportată de societățile mari care își desfășoară activitatea în acel nivel. Profitabilitatea întreprinderilor mari din nivelul 3 s-a redus la jumătate din 2014 până la perioada de investigație, de la 10 % la 4,8 %.

(129)

În ceea ce privește nivelul 3, fluxul net de lichidități a scăzut semnificativ cu aproximativ 60 % pentru cele două tipuri de metodologii de ponderare și cu aproximativ 35 % fără ponderare. Randamentul investițiilor a scăzut cu aproximativ 66 puncte procentuale pentru cele două tipuri de metodologii de ponderare și cu aproximativ 48 puncte procentuale fără ponderare în cursul perioadei examinate. Fără ponderare, profitabilitatea pentru nivelul 3 a reflectat profitabilitatea societăților mari din nivelul 3, astfel cum se preconizează în considerentul 783 din regulamentul în litigiu.

Tabelul 9

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor: Nivelul 3

(130)

În ceea ce privește societățile mari din nivelul 3, Comisia a furnizat mai jos setul complet de date privind profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor.

Tabelul 10

Societăți mari – profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor – nivelul 3

(131)

În ceea ce privește IMM-urile din nivelul 3, Comisia a furnizat mai jos setul complet de date privind profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor. Pierderile raportate în cursul perioadei de investigație au fost raportate în considerentul 783 din regulamentul în litigiu.

Tabelul 11

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor – nivelul 3 – IMM-uri

(132)

Comisia a considerat că indicatorii microeconomici, bazați pe ponderarea revizuită, au confirmat considerentul 781 din regulamentul în litigiu și, în consecință, că concluziile bazate pe tendințele stabilite în regulamentul provizoriu au rămas valabile.

(133)

În plus, s-a constatat pe baza absenței ponderării că indicatorii microeconomici au fost, de asemenea, în concordanță cu indicatorii microeconomici bazați pe cele două tipuri de metodologii de ponderare. Absența ponderării a avut impact mai ales asupra nivelului 3. Mai precis, profitabilitatea globală a nivelului 3 fără ponderare a reflectat profitabilitatea întreprinderilor mari care își desfășoară activitatea în nivelul 3. Considerentul 783 din regulamentul în litigiu a arătat marja de profit a societăților mari în cursul perioadei de investigație.

(134)

Întreprinderile mari active în nivelul 3 s-au confruntat cu o scădere semnificativă a marjei lor de profit și a randamentului investițiilor, care a scăzut până la valori negative, precum și a fluxului de lichidități. În ceea ce privește IMM-urile, pierderile acestora au fost deosebit de pronunțate (-6,1 %) în perioada de investigație. Concluzii similare ar putea fi trase în ceea ce privește fluxul de lichidități și randamentul investițiilor care au avut rezultate negative. Prin urmare, concluzia privind situația IMM-urilor a rămas valabilă, iar tendințele semnalate în regulamentul provizoriu și în regulamentul definitiv au fost confirmate.

(135)

Deși, în acest caz, tendințele indicatorilor microeconomici, stabilite pe baza ponderării revizuite, au fost similare cu indicatorii microeconomici fără ponderare, Comisia a considerat că metodologia de ponderare aplicată în etapa definitivă a fost exactă într-o situație de piață în care industria Uniunii era formată atât din societăți mari, cât și din numeroase IMM-uri. Comisia a observat, de asemenea, că această metodologie ca atare nu a fost pusă sub semnul întrebării de Tribunal.

(136)

În ceea ce privește indicatorii macroeconomici, Tribunalul a considerat că, astfel cum susțin CRIA și CCCMC, Comisia nu a furnizat informații suplimentare cu privire la sursele datelor utilizate. De asemenea, în etapa definitivă, CRIA și CCCMC au susținut că au îndoieli cu privire la fiabilitatea anumitor informații pe care s-a bazat, astfel cum se indică în considerentul 723 din regulamentul în litigiu.

(137)

Pentru a se conforma hotărârii, Comisia a solicitat informații suplimentare și a primit clarificări suplimentare în cursul unei reuniuni cu reprezentanții Asociației producătorilor europeni de cauciucuri de anvelope (ETRMA). ETRMA a furnizat informații detaliate cu privire la metodologia utilizată de asociație pentru agregarea datelor de piață. O versiune deschisă consultării a procesului-verbal al reuniunii a fost pusă la dispoziția tuturor părților interesate, împreună cu mai multe anexe. Anexele descriu în detaliu modul în care datele au fost elaborate de ETRMA, cu ajutorul guvernanței sale afiliate Europol, care a elaborat datele macroeconomice în numele său. Comisia a reiterat faptul că datele macroeconomice furnizate de ETRMA nu au fost contestate ca atare în cadrul comunicării constatărilor definitive de către unii dintre producătorii-exportatori (cum ar fi grupul Hankook și Aeolus/Pirelli) care erau membri ai ETRMA.

(138)

Pe această bază, Comisia a considerat că a respectat constatările Tribunalului cu privire la problema surselor de date macroeconomice, astfel cum sunt prezentate la punctul 244 din hotărârea sa.

(139)

Tribunalul a arătat că solicitanții au susținut în mod întemeiat în ședință că comunicarea denumirilor celor 85 IMM-uri care încetaseră producția, astfel cum a fost furnizată de opt furnizori diferiți de bandă de rulare, nu permitea identificarea unor relații comerciale individuale între un furnizor și un client și că, în consecință, aceste denumiri nu priveau date susceptibile să fie confidențiale. În aceste condiții, Comisia nu a demonstrat că lista IMM-urilor din industria Uniunii care și-au încetat producția era confidențială (a se vedea punctul 253 din hotărâre).

(140)

Comisia a considerat că, în principiu, denumirea unei societăți nu ar trebui comunicată altor părți interesate fără acordul explicit al societății în cauză. În plus, eliminarea legăturii dintre furnizorul benzii de rulare și clientul său ar putea să nu fie suficientă pentru a permite divulgarea acestor informații. O listă de clienți este unul dintre principalele active ale unei societăți și, prin urmare, nu există niciun interes ca un furnizor de bandă de rulare să divulge acest tip de informații concurenților săi. În plus, unele dintre IMM-urile în cauză nu erau axate în proporție de 100 % pe activitatea de reșapare, ci aceasta era una dintre diversele lor activități (de exemplu, vânzarea de anvelope noi sau activitatea de atelier pentru marile companii de camioane de mare tonaj). În cele din urmă, faptul că o societate a raportat că un client a încetat să achiziționeze materiale pentru benzi de rulare nu înseamnă neapărat că această societate a intrat în faliment sau a fost dizolvată. Astfel, furnizarea acestor informații ar dezvălui informații comerciale sensibile.

(141)

Deși agregarea datelor privind volumele sau valorile provenite de la mai multe părți poate fi dezvăluită fără probleme de confidențialitate, mai ales dacă datele agregate se încadrează în același interval, nu se poate spune același lucru în privința unei denumiri de societate. În plus, o parte cooperantă nu poate divulga o astfel de informație fără autorizația părții a cărei denumire este divulgată. În consecință, pentru divulgarea unei astfel de liste de clienți, fiecare furnizor de bandă de rulare ar fi trebuit să solicite fiecăruia dintre clienții săi autorizația de a-i divulga denumirea către alte părți interesate.

(142)

La momentul regulamentului în litigiu, numai denumirile societăților declarate falimentare sau lichidate ar fi putut fi comunicate părților interesate. Cu toate acestea, Comisia nu dispunea de detalii cu privire la societatea care a dat faliment sau a fost lichidată sau pur și simplu și-a încetat producția. În nota sa la dosar din 19 iulie 2019, Comisia a furnizat explicații detaliate cu privire la metodologia utilizată pentru stabilirea listei menționate mai sus. La momentul regulamentului în litigiu, Comisia a contactat 8 furnizori de bandă de rulare pentru a obține informații privind lista lor de clienți și vânzările lor în perioada examinată (1 ianuarie 2014-30 iunie 2017). Întrucât reșapatorii pot avea mai mulți furnizori, datele transmise de furnizori au fost agregate per client pentru a identifica societățile care au încetat să achiziționeze material de rulare în cursul perioadei examinate. Pe baza acestei baze de date, Comisia a fost în măsură să identifice reșapatorii care au trecut de la un furnizor la altul. Comisia a afirmat, de asemenea, în considerentul 810 din regulamentul în litigiu că cel puțin 85 de IMM-uri și-au încetat producția, făcând trimitere la considerentul 724 din regulamentul în litigiu.

(143)

Comisia nu dispunea de informații cu privire la statutul juridic al fiecărui reșapator. Mai precis, Comisia nu a fost în măsură să identifice societățile falimentare sau dizolvate și, prin urmare, să raporteze acest lucru părților interesate.

(144)

În cursul acestei investigații, Comisia a contactat furnizorii cooperanți de bandă de rulare pentru a obține statutul juridic real al societăților care au încetat să mai achiziționeze materiale pentru benzi de rulare. Pe baza acestei cereri din partea Comisiei, furnizorii de bandă de rulare și-au dat acordul pentru divulgarea acestor denumiri, dar cu condiția ca denumirea lor comercială să fie disociată de numele clienților. Comisia a constatat că majoritatea societăților de pe listă erau inactive. Prin urmare, Comisia a decis să divulge lista IMM-urilor care au încetat să mai achiziționeze materiale pentru benzi de rulare de la părțile interesate. Denumirile acestora au fost incluse în dosarul neconfidențial al cauzei.

(145)

Tribunalul a considerat că Comisia nu a divulgat informații referitoare la proporția IMM-urilor în industria Uniunii (a se vedea punctele 244-266 din hotărâre).

(146)

Cu toate acestea, Comisia a furnizat proporția exactă a IMM-urilor în cadrul industriei Uniunii în tabelul 5 din regulamentul în litigiu.

(147)

Astfel cum se indică în tabelul 5 din regulamentul în litigiu, metodologia revizuită de ponderare nu s-a bazat pe volumul raportat de societățile cooperante, ci pe volumul total al vânzărilor IMM-urilor și ale societăților mari, astfel cum se arată în tabelul de mai jos. Datele subiacente specifice utilizate sunt prezentate în tabelul 12 de mai jos.

Tabelul 12

Ponderea vânzărilor IMM-urilor din totalul vânzărilor pe piața Uniunii (în %)

(148)

Comisia a reamintit că, în urma primirii de cereri justificate în mod corespunzător, a acordat anonimatul tuturor solicitanților pe parcursul investigațiilor. În plus, în vederea protejării în continuare a anonimatului, rata utilizată pentru stabilirea valorilor de ponderare revizuite s-a bazat numai pe vânzările totale în Uniune, inclusiv vânzările totale ale IMM-urilor, și nu pe volumul vânzărilor efectuate exclusiv de IMM-urile cooperante. În consecință, volumul exact al vânzărilor IMM-urilor cooperante ca atare nu a constituit un fapt sau un considerent esențial pe baza căruia Comisia a stabilit indicatorii de prejudiciu ai industriei Uniunii. Cu toate acestea, Tribunalul a considerat, la punctul 256 din hotărârea sa, că Comisia nu a explicat în mod concret modul în care divulgarea unei cifre agregate ar fi de natură să dezvăluie identitatea anumitor reclamanți.

(149)

Comisia a considerat că, în anumite cazuri, este posibil ca divulgarea cifrelor agregate să nu dezvăluie identitatea reclamanților. Acesta ar fi cazul, de exemplu, unei industrii în care volumul vânzărilor societăților este repartizat inegal, cu o cotă de piață redusă a fiecărui operator. Cu toate acestea, în cazul de față, industria Uniunii a fost împărțită între câteva grupuri mari de societăți, pe de o parte, și peste 380 de IMM-uri, pe de altă parte. Grupurile mari de societăți au reprezentat aproximativ 85 % din vânzările Uniunii, astfel cum se explică în considerentul 615 din regulamentul în litigiu. În consecință, dezvăluirea volumelor exacte (sau chiar a intervalelor) IMM-urilor ar fi permis celorlalte părți să concluzioneze care a fost cota reclamanților care sunt mari producători din Uniune și, în cele din urmă, ar fi putut conduce la identificarea producătorilor mari din Uniune care au cooperat la investigația care a condus la regulamentul în litigiu. În consecință, după o reexaminare atentă a datelor de care dispune, Comisia a concluzionat că dezvăluirea volumelor exacte (sau chiar a intervalelor) de vânzări ale IMM-urilor care au cooperat la investigație ar fi pus în pericol statutul anonim al reclamanților.

(150)

În urma comunicării constatărilor, CRIA și-a reiterat afirmația potrivit căreia Comisia ar fi trebuit să furnizeze volumul exact al vânzărilor IMM-urilor care au cooperat la investigația care a condus la regulamentul în litigiu.

(151)

Comisia a considerat că volumul vânzărilor IMM-urilor care au cooperat la investigație a fost disponibil în cursul investigației care a condus la regulamentul în litigiu, prin intermediul formularelor de eșantionare depuse de toate societățile cooperante și puse la dispoziție în dosarul deschis consultării. În consecință, formularele de eșantionare au fost accesibile tuturor părților interesate. În plus, astfel cum se indică în considerentul 148, volumul exact al vânzărilor IMM-urilor cooperante nu a fost luat în considerare la stabilirea ponderii IMM-urilor; mai degrabă, pentru a stabili valorile de ponderare revizuite, Comisia a utilizat doar vânzările totale din Uniune. Astfel, volumul exact al IMM-urilor cooperante nu a făcut parte din considerațiile esențiale utilizate pentru stabilirea valorilor revizuite. În cele din urmă, astfel cum se explică în considerentul 149 de mai sus, divulgarea acestor date ar fi pus în pericol statutul anonim al reclamanților. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(152)

Având în vedere cele de mai sus, ar trebui să se reinstituie o taxă compensatorie definitivă la importurile produsului în cauză la nivelul cel mai mic dintre valorile subvențiilor și marjele de prejudiciu constatate, în conformitate cu regula taxei celei mai mici.

(153)

Se observă că investigația antisubvenție a fost efectuată în paralel cu investigația antidumping. În temeiul articolului 24 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (45), în vederea utilizării regulii celei mai mici taxe și a faptului că ratele subvenției definitive sunt mai mici decât nivelul de eliminare a prejudiciului, este necesar să se instituie o taxă compensatorie definitivă la nivelul ratelor subvenției definitive stabilite și ulterior să se instituie o taxă antidumping definitivă până la nivelul relevant de eliminare a prejudiciului.

(154)

Astfel cum se explică în considerentul 941 din regulamentul în litigiu, Comisia a decis că forma adecvată a măsurilor era taxe fixe.

(155)

În urma comunicării constatărilor și a comunicării constatărilor suplimentare, CRIA a susținut că Comisia a utilizat valori CIF inconsecvente ca numitor la stabilirea marjelor de subcotare a prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative. Ambele marje ar fi trebuit stabilite pe baza numitorului utilizat pentru calcularea marjei de subcotare.

(156)

Astfel cum s-a arătat de către Comisie în secțiunea 9 de mai sus, prețul de export utilizat pentru calcularea marjei de subcotare a fost stabilit prin eliminarea din prețul de vânzare către primii clienți independenți ai producătorilor-exportatori incluși în eșantion a tuturor costurilor suportate în Uniune (care depindeau de codul Incoterms al fiecărei tranzacții) pentru a stabili valoarea la frontiera Uniunii. De exemplu, au fost scăzute costurile de transport în Uniune. La această valoare au fost adăugate, după caz, taxe vamale și costuri ulterioare importului. Rezultatul a fost așa-numitul „preț CIF franco vămuit”, care a fost comparat cu prețul de vânzare al producătorilor din Uniune, ajustat în mod similar, pentru a stabili marja de subcotare, care a fost exprimată ca procent din prețul de vânzare în Uniune.

(157)

Marja de subcotare a prețurilor indicative a fost stabilită după cum urmează pentru fiecare tip de produs:

(158)

Numărătorul a fost calculat prin compararea aceluiași preț CIF franco vămuit (utilizat pentru calcularea marjei de subcotare) cu prețul indicativ al industriei Uniunii;

(159)

Numitorul a fost valoarea CIF în vamă a Uniunii, astfel cum a fost raportată de producătorii-exportatori incluși în eșantion.

(160)

Valoarea numitorului utilizată pentru stabilirea marjei de subcotare a prețurilor indicative și a marjei de dumping ar trebui să fie aceeași valoare în scopul comparării pentru aplicarea regulii taxei celei mai mici, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din regulamentul de bază. Scopul acestei comparații este de a determina procentul cu care prețul de import declarat la vamă trebuie majorat prin intermediul taxelor antidumping pentru a elimina efectele valorilor de subcotare sau de dumping calculate anterior. În mod evident, întrucât taxa se va aplica valorii CIF în vamă declarate în Uniune, ea trebuie exprimată matematic ca procent din același preț CIF menționat anterior care, astfel cum s-a explicat anterior, constituie baza pentru aplicarea taxei vamale. Ar fi ilogic și eronat din punct de vedere matematic să se calculeze un procent pe baza unei valori utilizate ca numitor pentru a aplica apoi procentul rezultat la o valoare diferită.

(161)

În urma observațiilor formulate, Comisia a reexaminat calculele care au fost comunicate și a confirmat că metodologia utilizată pentru stabilirea valorilor numitorului a fost corectă. În consecință, Comisia a respins afirmația potrivit căreia valorile CIF utilizate au fost inconsecvente și că prețul CIF franco vămuit, care a fost comparat cu prețul din Uniune în scopul calculării subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative, pe de o parte, și valoarea CIF utilizată ca numitor pentru a stabili atât marja de subcotare a prețurilor indicative, cât și marja de dumping, pe de altă parte, ar trebui să fie aceleași.

(162)

CRIA a susținut că Comisia a utilizat o metodologie eronată la stabilirea taxei fixe, întrucât procentul marjei de prejudiciu a fost extrapolat într-o taxă pe anvelopă pe baza volumului global al importurilor, în loc să utilizeze numai volumul tipurilor de produse corespondente care fusese utilizat pentru calcularea marjei de prejudiciu calculate inițial.

(163)

Comisia a utilizat aceeași metodologie ca în regulamentul în litigiu, care nu a fost invalidată de Tribunal. În orice caz, Comisia a consemnat că măsurile antidumping trebuie să aibă un efect corectiv echivalent, indiferent de forma pe care o îmbracă. Nu se contestă faptul că, în cazul în care taxa ar fi luat forma unei măsuri ad valorem, taxa ad valorem s-ar aplica tuturor importurilor și tuturor tipurilor de produs în cauză, indiferent dacă un anumit tip a fost luat în considerare la stabilirea valorii de subcotare sau de dumping. Prin urmare, în circumstanțe în care se decide exprimarea taxei ca valoare specifică, această taxă specifică trebuie să se bazeze pe vânzările tuturor importurilor produsului în cauză în cursul perioadei de investigație relevante, deoarece se va aplica tuturor importurilor tuturor tipurilor de produse în același mod ca o taxă ad valorem echivalentă. În consecință, Comisia a considerat că este oportun să se ia în considerare volumul total al importurilor, astfel cum ar fi făcut dacă ar fi aplicat o taxă ad valorem. Prin urmare, ea a respins afirmația.

(164)

În urma comunicării constatărilor suplimentare, CRIA a susținut că Comisia a săvârșit o eroare la stabilirea nivelului taxei pentru Zhongce Rubber Group Co., Ltd.

(165)

În nota la dosar din 31 ianuarie 2023, Comisia a clarificat faptul că a luat în considerare nivelul de eliminare a prejudiciului de 32,39 % aplicabil societății Zhongce Rubber Group Co., Ltd în perioada anterioară intrării în vigoare a regulamentului de instituire a taxelor compensatorii (de la 8 mai 2018 până la 12 noiembrie 2018). Prin urmare, taxa fixă corespunzătoare a fost de 49,31 EUR/unitate pentru perioada respectivă. Cu toate acestea, începând cu 13 noiembrie 2018, când regulamentul în litigiu a intrat în vigoare și a modificat în consecință Regulamentul 2018/1579, Comisia a inclus societatea Zhongce Rubber Group Co., Ltd printre societățile cu marjă de prejudiciu mai ridicată, de 55,07 %, în contextul investigației privind subvențiile, deoarece societatea a cooperat la investigația antidumping, dar nu și la investigația antisubvenție. Aceasta a condus la o marjă de dumping zero și la o rată a subvenției de 51,8 %, reprezentând o taxă compensatorie fixă de 57,28 EUR/unitate. CRIA nu a primit observații cu privire la această explicație. Prin urmare, afirmația CRIA potrivit căreia Comisia a săvârșit o eroare în ceea ce privește calcularea nivelului de eliminare a prejudiciului pentru această societate a fost respinsă.

(166)

În urma comunicării constatărilor, CRIA a susținut, de asemenea, că nivelul taxei pentru trei societăți, și anume Zhongce Rubber Group Co., Ltd, Weifang Yuelong Rubber Co., Ltd, și Hefei Wanli Tire Co., Ltd, ar trebui, de asemenea, să fie redus, deoarece Comisia nu a pus în aplicare în mod adecvat punctele 190-192 din hotărârea Tribunalului.

(167)

Astfel cum se explică în considerentul 79 de mai sus, pe lângă ajustarea efectuată prin adăugarea, după caz, a costurilor VAG și a profitului la prețul de export al producătorilor-exportatori eliminat anterior prin aplicarea prin analogie a articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, Comisia a stabilit că nu sunt necesare ajustări suplimentare. Într-adevăr, astfel cum s-a subliniat în considerentele 81, 82 și 97 de mai sus, Comisia a stabilit că nu există nicio problemă de comparație echitabilă între vânzările indirecte și cele directe sau între diferite tipuri de clienți. Prin urmare, în mod similar cu metodologia aplicată în regulamentul în litigiu, vânzările directe ale producătorilor-exportatori incluși în eșantion au fost comparate, pe tip de produs, cu vânzările producătorilor din Uniune incluși în eșantion pentru a stabili marjele de prejudiciu. Acest procedeu s-a aplicat, de asemenea, la calcularea taxei reziduale, care s-a bazat pe marja de prejudiciu de 55,1 % pentru grupul Xingyuan, care a avut doar vânzări directe. Pe această bază, Comisia a stabilit că taxele antidumping și compensatorii reziduale aplicabile societăților Weifang Yuelong Rubber Co., Ltd și Hefei Wanli Tire Co., Ltd și taxa compensatorie reziduală aplicabilă societății Weifang Yuelong Rubber Co., Ltd ar trebui să rămână neschimbate. În consecință, Comisia a considerat că constatările sale au fost în conformitate cu punctele 190-192 din hotărârea Tribunalului și a respins afirmația.

(168)

În urma comunicării constatărilor, Comisia a constatat o eroare în ceea ce privește taxa fixă pe baza marjei de prejudiciu stabilite pentru Aeolus/Pirelli. Marja de prejudiciu a fost corectată de la 29,79 % la 27,56 % și toate părțile au fost informate în consecință.

(169)

În urma comunicării constatărilor suplimentare, CRIA a susținut că Comisia a săvârșit o eroare la stabilirea nivelului taxei pentru grupul Hankook.

(170)

După analizarea afirmației, Comisia a constatat, într-adevăr, o eroare materială și a corectat marja de prejudiciu a grupului Hankook de la 11,18 % la 10,31 %.

(171)

Pe baza celor de mai sus, valoarea definitivă a subvenției ar trebui să fie următoarea:

(172)

Nivelul revizuit al taxelor compensatorii se aplică fără întrerupere de la intrarea în vigoare a regulamentului provizoriu (și anume începând cu 12 noiembrie 2018).

(173)

De asemenea, este necesar să se aplice un nivel diferit al taxelor antidumping în perioada anterioară intrării în vigoare a regulamentului antisubvenție definitiv (și anume, în perioada 8 mai 2018-12 noiembrie 2018). Taxa aplicabilă în această perioadă este egală cu marja de prejudiciu stabilită pentru toate societățile în cauză.

(174)

Cu toate că numai Aeolus Tyre Co., Ltd și Double Coin Group (Jiang Su) Tyre Co., Ltd au fost solicitanți în cauzele T-30/19 și T-72/19, Comisia a considerat că taxa corectată este aplicabilă tuturor grupurilor respective. Pentru grupul Aeolus, producătorii-exportatori în cauză sunt: Aeolus Tyre Co., Ltd, Aeolus Tyre (Taiyuan) Co., Ltd; Qingdao Yellow Sea Rubber Co., Ltd și Pirelli Tyre Co., Ltd. Pentru Double Coin Group (Jiang Su) Tyre Co., Ltd producătorii-exportatori în cauză sunt: Double Coin Group (Jiang Su) Tyre Co., Ltd și Shanghai Huayi Group Corp. Ltd.

(175)

Autorităților vamale le revine sarcina de a percepe suma corespunzătoare la importurile producătorilor-exportatori în cauză și de a rambursa orice sumă percepută în plus în conformitate cu legislația vamală aplicabilă.

(176)

Prezentul regulament nu modifică nivelurile taxei pentru producătorii-exportatori care nu au fost vizați de avizul de redeschidere și nici de regulamentul de înregistrare. Prin urmare, taxele lor au rămas neschimbate și, în consecință, aceste societăți nu au fost identificate în prezentul regulament.

(177)

După comunicarea constatărilor, Hämmerling a susținut că, întrucât Comisia intenționa să reinstituie taxele după expirarea termenului de prescripție de trei ani prevăzut în Codul vamal al Uniunii, ea ar trebui să precizeze, de asemenea, că diferența dintre taxele reinstituite și cele aplicabile anterior ar trebui, de asemenea, să fie rambursată după expirarea termenului de prescripție de trei ani.

(178)

Comisia a reamintit mai întâi că, potrivit unei jurisprudențe constante, Codul vamal al Uniunii nu împiedică Comisia să adopte un regulament de reinstituire a unei taxe antidumping sau compensatorii definitive pentru o perioadă mai mare de trei ani (50).

(179)

În plus, astfel cum s-a explicat în considerentul 175, autoritățile vamale trebuie să perceapă suma corespunzătoare la importurile producătorilor-exportatori în cauză și să ramburseze orice sumă percepută în plus în conformitate cu legislația vamală aplicabilă. Tribunalul a clarificat în cauza T-440/20 că legislația vamală aplicabilă este, printre altele, articolul 101 alineatul (1), articolul 102 alineatul (1) primul paragraf, articolul 103 alineatul (1) și articolul 104 alineatul (2) din Codul vamal al Uniunii. În temeiul acestor dispoziții, valoarea taxelor datorate este stabilită de autoritățile vamale competente, care sunt responsabile cu notificarea datoriilor vamale, cu excepția cazului în care a expirat un termen de trei ani de la data la care a luat naștere această datorie. Curtea a precizat în continuare că „Rezultă că norma prevăzută la articolul 103 alineatul (1) din Codul vamal al Uniunii are într-adevăr ca efect nu numai să împiedice notificarea cuantumului taxelor vamale către debitor după expirarea unui termen de trei ani de la data la care a luat naștere datoria sa vamală, ci și să determine ca această datorie vamală să devină ea însăși prescrisă la expirarea acestui termen. Totuși, această regulă se aplică numai notificării valorii taxelor vamale către debitor și, prin urmare, punerea sa în aplicare este de competența exclusivă a autorităților vamale naționale, care sunt competente să efectueze o astfel de notificare.” (51). În consecință, Comisia a confirmat că termenul de prescripție de trei ani pentru rambursare s-a aplicat în cazul de față și a respins afirmația.

(180)

Potrivit articolului 109 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 (52), în cazul în care un cuantum trebuie rambursat în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni.

(181)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu opinia comitetului înființat prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,

Aeolus Tyre Co., Ltd;

Aeolus Tyre (Taiyuan) Co., Ltd;

Qingdao Yellow Sea Rubber Co., Ltd;

Pirelli Tyre Co., Ltd

Un nou cod adițional TARIC a fost atribuit societății Aeolus Tyre Co., Ltd prin regulamentul de înregistrare menționat în considerentul 16.

Shanghai Huayi Group Corp. Ltd;

Double Coin Group (Jiang Su) Tyre Co., Ltd;

Un nou cod adițional TARIC este atribuit societății Double Coin Group (Jiang Su) Tyre Co. Ltd pentru înregistrarea prin regulamentul de înregistrare menționat în considerentul 16 de mai jos.