(1)

La 17 noiembrie 2021, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o investigație antidumping cu privire la importurile de anumite roți din aluminiu (denumite în continuare „RAO”) originare din Maroc (denumită în continuare „țara în cauză”) în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a deschis investigația în urma unei plângeri depuse la 4 octombrie 2021 de Asociația Fabricanților de Roți din Europa (denumită în continuare „reclamantul” sau „EUWA”). Plângerea a fost depusă în numele industriei Uniunii în sensul articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Plângerea conținea elemente de probă privind existența unui dumping și a unui prejudiciu important cauzat de acesta, care au fost considerate suficiente pentru a justifica inițierea investigației.

(3)

În conformitate cu articolul 19a din regulamentul de bază, la 17 iunie 2022, Comisia a comunicat părților o sinteză a taxelor propuse și detalii privind calculul marjei de dumping și al marjei adecvate pentru eliminarea prejudiciului adus industriei Uniunii. Părțile interesate au fost invitate să prezinte observații privind exactitatea calculelor într-un termen de trei zile lucrătoare. Nu s-au formulat observații cu privire la exactitatea calculelor.

(4)

La 15 iulie 2022, Comisia a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1221 (3) de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de anumite roți din aluminiu originare din Maroc (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”).

(5)

În urma comunicării faptelor și considerațiilor esențiale pe baza cărora a fost instituită o taxă antidumping provizorie (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), Dika Morocco Africa S.A.R.L (denumită în continuare „Dika”), Hands 8 S.A. (denumită în continuare „Hands”), Asociația Constructorilor Europeni de Automobile (denumită în continuare „ACEA”) și EUWA și-au prezentat observațiile în scris cu privire la constatările provizorii în termenul prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din regulamentul provizoriu. În plus, după expirarea termenului de prezentare a observațiilor cu privire la comunicarea constatărilor provizorii, guvernul Marocului a furnizat o observație în sprijinul afirmațiilor formulate de alte părți cu privire la dumping și prejudiciu.

(6)

Părțile care au adresat o cerere în acest sens au primit permisiunea de a fi audiate. Au fost organizate audieri cu Dika, Hands, ACEA și EUWA. În plus, în urma solicitării Dika, la 7 iulie 2022 a avut loc o audiere cu consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(7)

Comisia a continuat să caute și să analizeze toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale definitive. O vizită de verificare a avut loc la sediul unui utilizator. Pentru a-și formula constatările definitive, Comisia a examinat observațiile transmise de părțile interesate și și-a revizuit concluziile provizorii, dacă a fost cazul.

(8)

La 17 octombrie 2022, Comisia a comunicat tuturor părților interesate faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de anumite roți din aluminiu originare din Maroc (denumită în continuare „comunicarea constatărilor finale”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în care să poată prezenta observații cu privire la comunicarea constatărilor finale.

(9)

În urma comunicării constatărilor finale, ACEA, Dika, EUWA, Hands și guvernul Marocului au prezentat observații.

(10)

La 21 noiembrie 2022, Comisia a trimis Hands o comunicare a constatărilor finale suplimentară cu privire la anumite corecții și clarificări efectuate cu privire la calculele sale privind dumpingul („comunicarea constatărilor finale suplimentară”) și a acordat o perioadă în care societatea a putut formula observații. În plus, toate părțile interesate au primit o clarificare a bazei pentru sumele corespunzătoare costurilor VAG utilizate la construirea valorii normale pentru Hands. Hands a prezentat observații care au fost abordate în regulament.

(11)

Părțile care au adresat o cerere în acest sens au primit și permisiunea de a fi audiate. Au fost organizate audieri cu ACEA, Dika, EUWA și Hands.

(12)

În urma comunicării constatărilor provizorii, nicio parte interesată nu a prezentat alte afirmații sau observații decât cele menționate în secțiunea 1.4 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, Comisia și-a confirmat constatările și concluziile prezentate în considerentele 6-28 din regulamentul provizoriu.

(13)

Nu au fost formulate observații cu privire la eșantionare. Prin urmare, Comisia a confirmat considerentele 29-34 din regulamentul provizoriu.

(14)

Astfel cum se prevede în considerentul 35 din regulamentul provizoriu, Comisia a transmis chestionare pentru trei producători din Uniune, reclamant, doi utilizatori cunoscuți și doi producători-exportatori din țara în cauză.

(15)

Astfel cum se explică în considerentele 36 și 37 din regulamentul provizoriu, răspunsurile la chestionar fie au fost verificate încrucișat, fie au fost verificate la sediul părții în cauză.

(16)

Vizita de verificare efectuată în temeiul articolului 16 din regulamentul de bază s-a desfășurat la sediul unui utilizator. Numele acestui utilizator nu este divulgat din motive de confidențialitate, în conformitate cu considerentul 5 din regulamentul provizoriu.

(17)

Astfel cum se prevede în considerentul 38 din regulamentul provizoriu, investigația privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2020 și 30 septembrie 2021 (denumită în continuare „perioada de investigație”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 și sfârșitul perioadei de investigație (denumită în continuare „perioada examinată”).

(18)

Comisia a impus obligativitatea înregistrării pentru importurile de produs în cauză prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/934 al Comisiei (4) (denumit în continuare „regulamentul de înregistrare”).

(19)

Hands a susținut că decizia privind înregistrarea importurilor a fost neîntemeiată, întrucât nu erau întrunite condițiile potrivit articolului 14 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(20)

Comisia a reamintit că temeiul juridic pentru înregistrare este articolul 14 alineatul (5a) din regulamentul de bază, potrivit căruia Comisia înregistrează importurile produsului în cauză în cursul perioadei de informare prealabile prevăzute la articolul 19a din regulamentul de bază, cu excepția cazului în care există suficiente elemente de probă conform cărora cerințele prevăzute la articolul 10 alineatul (4) literele (c) și (d) nu sunt îndeplinite. În acest sens, Comisia a constatat că nu există elemente de probă concludente care să arate că înregistrarea importurilor produsului în cauză în cursul perioadei de informare prealabilă nu a fost justificată în acest caz. În fapt, de la data publicării avizului de deschidere, moment în care producătorii-exportatori știau sau ar fi trebuit să știe de existența dumpingului și a prejudiciului pretins, importurile de produs în cauză au crescut suplimentar într-un mod care ar putea submina în mod grav efectul corectiv al taxelor antidumping și în cursul perioadei de informare prealabilă. Prin urmare, Comisia a respins afirmațiile.

(21)

Hands a susținut că, prin publicarea regulamentului de înregistrare, Comisia a încălcat principiul bunei administrări. Potrivit părții, nicio informație cu privire la intenția Comisiei de a supune înregistrării importurile produsului care face obiectul investigației nu i-a fost comunicată înainte de publicarea regulamentului de înregistrare și de intrarea în vigoare a înregistrării importurilor, în timp ce o astfel de măsură de înregistrare îi poate afecta interesele în mod negativ. Prin lipsa comunicării către Hands a informațiilor necesare cu privire la eventuala supunere a importurilor la înregistrare în timp util, în mod eficace și personal înainte de adoptarea unei astfel de măsuri de înregistrare, precum și prin neacordarea Hands a permisiunii de a-și prezenta opiniile și de a fi audiată, în condițiile în care Hands este afectată în mod direct de măsura respectivă, Comisia încalcă dreptul fundamental la apărare al Hands. În consecință, regulamentul de înregistrare este nevalid și ar trebui abrogat.

(22)

Comisia a considerat că înregistrarea este doar o etapă administrativă pregătitoare care poate sau nu să conducă la instituirea retroactivă a taxelor în etapa definitivă. Înregistrarea în sine nu produce niciun efect negativ asupra importatorilor și nu poate fi considerată ca aducând atingere intereselor acestora (5). Nici Hands nu a indicat vreun efect negativ concret, făcând referire doar la efecte „potențiale”. Singurul efect al înregistrării constă în instrucțiunile pe care Comisia le transmite autorităților vamale naționale de a înregistra importurile în Uniune ale produsului care face obiectul investigației. În plus, nu există nicio cerință procedurală prevăzută la articolul 14 alineatul (5a) sau altundeva în regulamentul de bază de a consulta importatorii sau alte părți înainte de efectuarea înregistrării. Cerința prevăzută la articolul 10 alineatul (4) litera (b) din regulamentul de bază, conform căreia părților trebuie să li se ofere posibilitatea de a-și prezenta comentariile, se aplică numai în cazul în care există o decizie de percepere retroactivă a taxelor după înregistrare, dar nu pentru înregistrarea în sine. Acest lucru rezultă în mod clar din faptul că articolul 14 alineatul (5a) din regulamentul de bază face trimitere numai la articolul 10 alineatul (4) literele (c) și (d) care trebuie să fie îndeplinite pentru înregistrare în temeiul acestei dispoziții, dar în mod deliberat nu face trimitere la articolul 10 alineatul (4) litera (b). Acest aspect este în concordanță cu efectul unei astfel de înregistrări discutate mai sus. Prin urmare, Comisia nu are obligația de a oferi importatorilor posibilitatea de a-și prezenta comentariile înainte de a solicita autorităților vamale să înregistreze importurile. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(23)

Comisia a reamintit că, astfel cum se prevede în considerentul 39 din regulamentul provizoriu, produsul în cauză este reprezentat de roțile din aluminiu pentru autovehicule de la pozițiile SA 8701-8705, cu sau fără accesoriile lor, având sau nu pneuri montate, originare din Maroc, încadrate în prezent la codurile NC ex 8708 70 10 și ex 8708 70 50 (coduri TARIC: 8708701015, 8708701050, 8708705015 și 8708705050) (denumit în continuare „produsul în cauză”).

(24)

Roțile din aluminiu sunt comercializate în mod tradițional în Uniune prin intermediul a două lanțuri de distribuție: către producătorii de echipamente originale (denumiți în continuare „OEM”), care înseamnă în principal producători de automobile, și către piețele pieselor și echipamentelor de schimb (denumite în continuare „AM”), care includ, de exemplu, distribuitori, comercianți cu amănuntul, ateliere de reparații etc. Produsul în cauză din Maroc a fost vândut exclusiv prin lanțul de distribuție OEM în cursul perioadei examinate. În cadrul lanțului de distribuție OEM, producătorii de automobile organizează licitații pentru roțile din aluminiu și sunt adesea implicați în procesul de dezvoltare a unei noi roți, care este asociată cu marca acestora. Producătorii din Uniune și exportatorii marocani pot concura în cadrul acelorași licitații.

(25)

În absența observațiilor, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 39-42 din regulamentul provizoriu.

(26)

Astfel cum se explică în considerentele 43-51 din regulamentul provizoriu, Comisia a considerat că Dika nu a cooperat cu Comisia în cadrul prezentei investigații și a stabilit cu titlu provizoriu marja de dumping pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(27)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Dika a susținut că a cooperat pe deplin cu Comisia și că ar trebui să primească o marjă de dumping calculată individual. Aceasta a prezentat următoarele argumente.

(28)

În primul rând, Dika a reiterat faptul că, în opinia sa, listele de vânzări nu conțineau erori, întrucât valorile totale ale listelor de vânzări puteau fi reconciliate cu sistemul contabil al societății. În plus, vânzările au fost enumerate în conformitate cu standardele internaționale de raportare financiară (denumite în continuare „IFRS”). În plus, potrivit afirmațiilor Dika, Comisia a avut timp suficient pentru a verifica încrucișat listele de vânzări revizuite furnizate de societatea sa afiliată CITIC Dicastal Co., Ltd (denumită în continuare „CITIC”) și că avea încă posibilitatea de a acționa în acest sens înainte de instituirea măsurilor antidumping definitive.

(29)

Afirmația Dika a fost similară cu cea formulată în etapa provizorie, deși nu au fost furnizate informații noi. În etapa provizorie, Comisia a concluzionat că listele de vânzări nu au fost furnizate pe baza facturilor, că diferența dintre valoarea facturii și suma primită efectiv nu a fost reflectată în mod sistematic în listele de vânzări ale societății și că listele revizuite nu au putut fi verificate încrucișat. Faptul că vânzările societății au fost cotate în conformitate cu standardele IFRS nu a modificat faptul că societatea nu a furnizat informațiile solicitate de Comisie.

(30)

În plus, CITIC a furnizat mai multe (cel puțin patru) versiuni diferite și incomplete ale listelor sale de vânzări în cursul investigației. Ultima versiune, furnizată împreună cu răspunsul Dika la scrisoarea Comisiei privind articolul 18 din 5 mai 2022, era în continuare incompletă și conținea o serie de tranzacții în care fie suma primită era necompletată cu nota „lipsă AR până în prezent”, fie exista o necorelare între suma facturată și suma primită. Astfel de date incomplete nu pot constitui o bază fiabilă pentru verificare sau verificarea încrucișată. În plus, astfel cum se menționează, de asemenea, în considerentul 48 din regulamentul provizoriu, o verificare încrucișată la distanță efectuată suplimentar (denumită în continuare „VID”) nu ar trebui utilizată ca modalitate de a remedia lipsa de punctualitate sau erorile constatate în cursul VID care a avut deja loc în termenele stabilite. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(31)

În al doilea rând, Dika a susținut că informațiile specifice tranzacției privind datele și sumele plăților solicitate de Comisie nu se califică drept „informații necesare” în sensul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, al articolului 6.8 și al anexei II la Acordul antidumping al OMC (6). Potrivit Dika, Comisia nu a solicitat aceste informații în chestionar sau în cererile de clarificări, iar astfel de informații nu au fost necesare pentru calcularea marjei de dumping. În plus, Dika a susținut că în regulamentul provizoriu a fost utilizată pentru aplicarea datelor disponibile o bază diferită de cea stabilită în scrisoarea Comisiei din 5 mai 2022 privind aplicarea articolului 18 (denumită în continuare „scrisoarea privind articolul 18”).

(32)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. Încă de la început, aceasta a solicitat societății să furnizeze date specifice tranzacției pe baza datei facturii. De exemplu, secțiunea E din chestionarul antidumping trimis către Dika și societatea sa afiliată CITIC a prevăzut în prima secțiune că respondenții ar trebui „să utilizeze data facturii ca dată a vânzării”. Cu toate acestea, chestiunea în discuție nu este (numai) data la care a avut loc vânzarea, ci mai degrabă suma care a fost plătită efectiv societății de către clienții săi. Aceasta este chestiunea care a fost explicată în scrisoarea privind articolul 18 și care a fost prezentată în regulamentul provizoriu. Afirmația Dika potrivit căreia motivele expuse în scrisoare erau „total diferite” de cele din regulamentul de bază nu a putut fi acceptată. În ambele cazuri, Comisia a explicat că a apreciat listele de vânzări ca nefiind fiabile, deoarece acestea conțineau o serie de erori și discrepanțe.

(33)

Datele privind vânzările furnizate inițial de societate nu corespundeau sumelor primite efectiv ca plăți. În plus, CITIC clarificase în cursul VID că diferența dintre valoarea facturii și suma primită efectiv este, în mod normal, înregistrată în listele de vânzări fie ca reducere, rabat, notă de credit sau în alt mod. Astfel cum s-a indicat în considerentul 47 din regulamentul provizoriu și în considerentul 29 de mai sus, acest lucru nu a fost realizat în mod sistematic de către societate. Prin urmare, listele de vânzări nu au putut fi utilizate ca sursă fiabilă pentru a stabili o valoare normală sau un preț de export în conformitate cu articolul 2 alineatele (1) și (8) din regulamentul de bază, care prevede că valoarea normală „se stabilește de obicei pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite”. Rezultă în mod logic că, întrucât o valoare normală sau un preț de export pentru Dika nu a putut fi stabilit pe baza datelor proprii ale societății, nu a putut fi calculată nici o marjă de dumping. Prin urmare, listele de vânzări au avut nu numai un caracter necesar, ci și fundamental pentru investigație. În lipsa unor liste de vânzări fiabile (inclusiv a unei liste complete a tranzacțiilor tuturor tipurilor de produse vândute și a prețurilor acestora), Comisia nu poate ajunge la constatări de o acuratețe rezonabilă în ceea ce privește dumpingul.

(34)

După comunicarea constatărilor finale, Dika și-a reiterat afirmația potrivit căreia, întrucât listele sale de vânzări erau conforme cu standardele IFRS, Comisia nu putea susține că listele erau incomplete și nu puteau fi verificate. În plus, Dika a susținut că, întrucât articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază se referă la faptul că prețul de export se bazează în mod normal pe „prețurile plătite sau care urmează să fie plătite”, listele de vânzări sunt corecte, deoarece reflectă prețurile care urmează să fie plătite. În cele din urmă, Dika și-a reiterat afirmația potrivit căreia datele privind plățile nu se califică drept „necesare” în temeiul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(35)

Faptul că listele de vânzări au fost sau nu raportate în ansamblu în conformitate cu standardele IFRS nu era relevant pentru problemele constatate cu privire la prețurile raportate. Astfel cum a subliniat Comisia în mai multe rânduri, problema listelor de vânzări pe piața internă și în UE a existat la nivel de tranzacție. Astfel cum a afirmat Dika în cursul audierii după măsurile provizorii și după cum a reiterat în observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale, în aproximativ 20 % din tranzacțiile în listele de vânzări din UE, valoarea plății nu corespunde valorii facturii raportate. Sintagma „preț care urmează să fie plătit” se referă la plata totală efectuată sau care urmează să fie efectuată de cumpărător către vânzător, inclusiv situațiile în care, de exemplu, bunurile au fost vândute, dar clientul nu a plătit încă. Acest lucru nu a fost valabil în cazul majorității tranzacțiilor în lista de vânzări din UE. De fapt, prețul deja plătit de client, în aceste cazuri, era diferit de cel care a fost înregistrat ca preț care urma să fie plătit la momentul facturării.

(36)

Astfel cum a afirmat Dika și societatea sa afiliată în cursul VID, al verificării la fața locului și în răspunsul la scrisoarea privind articolul 18, aceste diferențe ar fi, în mod normal, înregistrate în listele de vânzări ca reducere de preț, rabat, notă de credit sau în alt mod, astfel cum se menționează, de asemenea, în considerentul 33. Acest lucru s-a realizat pentru multe tranzacții din listele de vânzări, dar nu în mod sistematic pentru toate tranzacțiile. Faptul că se procedează astfel de obicei înseamnă că, în mod normal, prețul înregistrat ca preț care urmează să fie plătit ar deveni egal cu prețul plătit în final după efectuarea anumitor acțiuni legate de notele de credit, rabaturile etc. menționate anterior. Acesta este modul pe care chiar Dika l-a explicat și modul în care au fost efectuate corecțiile în sistemul SAP al societății după efectuarea plăților. Cu toate acestea, în unele cazuri, prețurile înregistrate în listele de vânzări pe piața internă și în UE au fost corectate în acest mod, dar în alte cazuri nu au fost corectate. Diferența dintre prețurile plătite în final și prețurile înregistrate ca prețuri care urmează să fie plătite a avut loc în ambele sensuri și nu a fost contabilizată, ceea ce înseamnă că, în unele cazuri, societatea a primit mai mult decât suma facturată, iar în alte cazuri mai puțin.

(37)

Listele de vânzări fiabile (incluzând astfel o listă completă a tranzacțiilor tuturor tipurilor de produse vândute, precum și prețurile acestora), care conțin date exacte și verificabile, sunt fundamentale pentru stabilirea unei marje de dumping și, prin urmare, se califică drept informații necesare în temeiul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază. Întrucât diferența dintre prețurile plătite efectiv și înregistrate ca prețuri care urmează să fie plătite a afectat un număr semnificativ de tranzacții din lista de vânzări din UE, această listă nu a putut fi utilizată pentru a stabili un preț de export fiabil în funcție de tipul de tranzacție sau de tipul de produs. Prin urmare, Comisia a respins aceste afirmații.

(38)

În al treilea rând, Dika a susținut că, întrucât Comisia a verificat costul de producție în cazul Dika și nu a constatat discrepanțe, valoarea normală ar fi trebuit să fie construită pentru Dika pe baza costului său verificat de producție. Potrivit Dika, Comisia a concluzionat în mod eronat că listele de vânzări pe piața internă și în UE aveau un caracter esențial pentru stabilirea unei valori normale și a unui preț de export, întrucât listele de vânzări pe piața internă nu ar fi fost utilizate în niciun caz pentru construirea unei valori normale. Prin urmare, în temeiul articolului 18 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia ar fi trebuit să utilizeze datele proprii ale Dika și să calculeze o marjă de dumping individuală pe această bază.

(39)

În fapt, Comisia a concluzionat în considerentul 60 din regulamentul provizoriu că Dika nu deținea nicio listă de vânzări pe piața internă pentru construirea valorii normale, deoarece vânzările Dika în Maroc au fost efectuate între zone economice și mărfurile nu au intrat niciodată pe teritoriul vamal al Marocului. În consecință, în absența aplicării datelor disponibile, ar fi putut fi construită valoarea normală pentru Dika. Cu toate acestea, pentru a stabili o marjă de dumping, această valoare normală ar trebui să fie comparată cu prețul de export. Cu toate acestea, prețul de export nu a putut fi calculat din cauza lipsei de fiabilitate a listelor de vânzări ale Dika.

(40)

În cursul unei audieri din 6 septembrie 2022, Dika a sugerat Comisiei posibilitatea stabilirii unui preț de export prin utilizarea tranzacțiilor respective în listele de vânzări din UE în cazul cărora (potrivit societății) sumele facturate corespundeau valorilor plăților. Se presupune că aceasta ar fi situația în cazul a aproximativ 80 % din totalul tranzacțiilor. Pentru restul de 20 %, Dika a sugerat Comisiei posibilitatea aplicării taxei reziduale calculate pentru Hands. O astfel de abordare ar fi, potrivit Dika, în conformitate cu acțiunile întreprinse de Comisie în cadrul unei investigații recente privind importurile de oțeluri rezistente la coroziune din Rusia și Turcia (7).

(41)

În afara faptului că Dika a confirmat în cursul audierii că existau discrepanțe în lista vânzărilor pentru o cincime din vânzările sale către Uniune în cursul perioadei de investigație, listele revizuite de vânzări nu au fost și nu au putut fi verificate încrucișat (astfel cum se explică în considerentele 29 și 30) și, prin urmare, nu au putut fi utilizate în scopul stabilirii unui preț de export. În plus, investigația privind oțelurile rezistente la coroziune din Rusia și Turcia a vizat un set de fapte complet diferit. În acel caz, un producător rus a susținut faptul că nu era afiliat cu unul dintre cei doi comercianți prin intermediul cărora și-a vândut produsele către UE. Respectivul comerciant nu a cooperat în cadrul investigației. Comisia nu a fost de acord cu afirmația societății ruse și a considerat că respectivul comerciant era afiliat. Cu toate acestea, întrucât comerciantul nu a cooperat în cadrul investigației, nu au fost disponibile informații cu privire la prețurile de revânzare ale comerciantului respectiv. Prin urmare, Comisia a decis să utilizeze informațiile furnizate de al doilea comerciant, care a cooperat, ca date disponibile în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază.

(42)

Cu toate acestea, structura societății și canalele de vânzări în acest caz sunt diferite de cele din cazul de față. În vreme ce, în cazul oțelurilor rezistente la coroziune din Rusia și Turcia, existau două canale de vânzări, în cazul de față toate vânzările se realizau prin intermediul aceleiași entități afiliate, și anume CITIC. Prin urmare, Comisia nu a avut la dispoziție niciun set alternativ de date fiabile pentru calcularea unui preț de export în cazul Dika. Aceasta este o situație foarte diferită de investigația la care a făcut trimitere Dika, în care vânzările la export efectuate prin intermediul celuilalt comerciant au fost verificate încrucișat și considerate fiabile. În investigația în cauză nu a existat niciun preț de export care să poată fi comparat cu valoarea normală, indiferent de modul în care ar fi fost calculată valoarea normală pentru Dika.

(43)

Potrivit articolului 18 alineatul (3) din regulamentul de bază, „[î]n cazul în care informațiile prezentate de o parte interesată nu sunt cele mai bune din toate punctele de vedere, ele nu trebuie ignorate, cu condiția ca eventualele lipsuri să nu îngreuneze excesiv stabilirea unor constatări de o acuratețe rezonabilă, ca informațiile să fie furnizate în timp util, ca ele să poată fi verificate și ca partea să fi acționat cât mai bine posibil”. Astfel cum s-a explicat în considerentele 32 și 33, deficiențele cu privire la listele de vânzări prezentate de Dika au fost de așa natură încât nu s-a putut ajunge la constatări de o acuratețe rezonabilă pe această bază. În plus, astfel cum s-a menționat în considerentul 30, listele de vânzări nu au putut fi verificate, deoarece chiar și ultima versiune prezenta încă discrepanțe și date lipsă și nu a fost prezentată în timp util. Întrucât nu a putut fi stabilit niciun preț de export, construirea unei valori normale pentru Dika pe orice bază ar fi, de asemenea, lipsită de obiect. Acest fapt este, de asemenea, în conformitate cu hotărârea Tribunalului în cauza roților din oțel din China, în care acesta a statuat că „orice stabilire a valorii normale ar fi fost superfluă, întrucât nu ar fi putut fi stabilită nicio marjă de dumping în lipsa posibilității de a determina prețul de export” (8). Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(44)

După comunicarea constatărilor finale, guvernul Marocului și Dika au susținut că atât abordarea Comisiei, cât și hotărârea Tribunalului citată în considerentul 43 încalcă cerințele Acordului antidumping al OMC, conform căruia toate datele furnizate de un exportator ar trebui să fie utilizate în măsura în care îndeplinesc cerințele articolului 18 alineatul (3) din regulamentul de bază. În plus, Dika a susținut că hotărârea Tribunalului citată nu este aplicabilă având în vedere circumstanțele cazului de față. Spre deosebire de cauza care face obiectul hotărârii Tribunalului, societății Dika i s-a atribuit o marjă de dumping individuală și (potrivit Dika) a fost posibilă stabilirea cu certitudine a produselor pe care le-a exportat în Uniune.

(45)

Comisia nu a fost de acord. Astfel cum s-a stabilit deja în considerentul 50 din regulamentul provizoriu și în considerentul 43 de mai sus, motivul pentru care nu s-a stabilit o valoare normală pe baza datelor societății Dika a fost pur și simplu că aceasta era lipsită de obiect, deoarece nu exista un preț de export cu care să fie comparată. Indiferent dacă faptele care stau la baza hotărârii Tribunalului menționate anterior erau sau nu diferite de cele din prezenta cauză, acest lucru nu a invalidat concluzia potrivit căreia stabilirea unei valori normale în absența unui preț de export ar fi superfluă. Aceasta nu încalcă Acordul antidumping al OMC, întrucât acordul respectiv nu impune autorităților responsabile de investigație să efectueze calcule care nu pot fi utilizate pentru a stabili o marjă de dumping. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(46)

Dika a susținut în mod specific că circumstanțele cauzei din hotărârea Tribunalului citată sunt diferite de prezenta cauză, întrucât societății Dika i s-a atribuit o marjă de dumping individuală. Cu toate acestea, afirmația s-a bazat pe o neînțelegere. Societății Dika nu i s-a atribuit o marjă de dumping individuală în niciun moment al prezentei investigații. După cum se explică în considerentul 98 de mai jos, Comisia a decis, la momentul comunicării constatărilor finale, să stabilească un nivel individual al taxei pentru Dika prin identificarea individuală a societății și a nivelului corespunzător al taxei în părțile relevante din prezentul regulament. Acest nivel individual al taxei a fost stabilit la nivelul taxei reziduale, care nu s-a bazat pe datele proprii ale Dika. În mod similar, marjele de dumping și de prejudiciu aplicabile societății Dika menționate în prezentul regulament au fost stabilite la nivelul marjelor reziduale de dumping și de prejudiciu și nu pe baza datelor proprii ale Dika. În consecință, afirmația Dika a fost respinsă.

(47)

De asemenea, Dika a susținut că, în loc să aplice nivelul taxei reziduale în cazul societății Dika, Comisia ar fi trebuit să construiască valoarea normală pe baza costului de producție al Dika și a compoziției specifice tipului de produs, care ar fi trebuit apoi să fie comparată cu prețul de export verificat al Hands pentru a calcula marja de dumping a Dika.

(48)

Această metodologie nu a putut fi acceptată. În primul rând, deoarece o comparație între valoarea normală construită pentru o societate și prețul de export al unei alte societăți nu ar putea conduce la o marjă de dumping exactă. Aceasta ar însemna să se compare o valoare bazată pe datele unei societăți cu prețul de export al unei alte societăți. În al doilea rând, chiar dacă Comisia ar fi aplicat această metodă, nu ar fi fost posibil să o aplice la nivel de tip de produs. Deși tipurile de produse vândute de Dika se suprapuneau în mare măsură cu cele vândute de Hands, acestea nu corespundeau în totalitate. Unele tipuri de produse vândute de Hands nu erau vândute de Dika și viceversa. Prin urmare, o astfel de metodologie nu ar conduce la o marjă de dumping exactă care să corespundă realității tranzacțiilor de export efectuate de Dika (9). În plus, o astfel de abordare ar fi contrară cerinței prevăzute la articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, care prevede în mod explicit că, la calcularea marjei de dumping și indiferent de metoda de comparație între valoarea normală și prețul de export aleasă, trebuie să se țină seama de „prețurile tuturor exporturilor” (10). În cele din urmă, această metodologie ar implica divulgarea către Dika a datelor confidențiale ale Hands, atât în ceea ce privește tipurile de produse vândute, cât și prețul de export. Acest lucru nu poate fi acceptat, întrucât Hands este singurul producător cunoscut de RAO din Maroc și se află în concurență directă cu Dika. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(49)

Astfel cum se prevede în considerentele 52-65 din regulamentul provizoriu, Comisia a construit valoarea normală în temeiul articolului 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază, din cauza absenței vânzărilor produsului similar efectuate de Hands pe piața internă. În urma comunicării constatărilor provizorii, EUWA a susținut că, în fapt, au existat vânzări pe piața internă și a indicat că va furniza elemente de probă în acest sens în cadrul unei audieri. Cu toate acestea, informațiile furnizate ulterior de EUWA nu au confirmat afirmația potrivit căreia vânzările realizate de societățile marocane în Maroc ar putea fi considerate vânzări pe piața internă. Având în vedere caracterul sensibil al datelor corporative implicate, EUWA nu dispunea de informații relevante cu privire la calendarul, cantitățile sau prețurile corespunzătoare vânzărilor realizate de societățile marocane și nici cu privire la localizarea exactă a clienților către care se presupune că au fost efectuate vânzările.

(50)

În plus, nici Comisia, nici vreo parte interesată nu au negat faptul că Hands efectuase vânzări de RAO în Maroc. Motivul pentru care aceste vânzări nu au fost considerate vânzări pe piața internă s-a datorat faptului că atât Hands, cât și clienții erau situați în zone economice, astfel cum s-a concluzionat în considerentul 60 din regulamentul provizoriu. În plus, niciuna dintre aceste vânzări nu a fost efectuată în cadrul operațiunilor comerciale normale și, în orice caz, nu a putut fi utilizată pentru stabilirea valorii normale. Pe de altă parte, Hands a acceptat faptul că nu avea vânzări pe piața internă și că se impunea construirea valorii normale. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(51)

În urma comunicării constatărilor finale, guvernul Marocului a susținut că Comisia a comis o eroare atunci când a considerat că vânzările în zonele economice nu constituie vânzări pe piața internă. În sprijinul acestei afirmații, guvernul Marocului a afirmat că, întrucât RAO sunt vândute societăților din zonele economice pentru a fi utilizate în producția de vehicule noi fie în UE, fie în Maroc și, prin urmare, vor fi consumate fie în UE, fie în Maroc, astfel de vânzări în zonele economice din Maroc ar trebui să fie considerate vânzări pe piața internă. Se presupune că acest lucru ar fi în conformitate cu abordarea Departamentului de Comerț al SUA, care consideră că vânzările în zonele economice pentru utilizarea într-un produs care va fi exportat în cele din urmă în afara Statelor Unite sunt consumate pe piața internă.

(52)

Cu toate acestea, astfel cum s-a explicat deja în considerentele 53 și 54 din regulamentul provizoriu, aceasta nu este abordarea adoptată de Comisie în cadrul investigației actuale sau al celor anterioare. Dacă Statele Unite adoptă sau nu o abordare diferită în constatările lor este irelevant pentru cazul de față. Comisia nu consideră vânzările între zone economice ca fiind vânzări pe piața internă în scopul calculării dumpingului, deoarece, la momentul vânzării, nu se știe dacă produsul ar fi pus în liberă circulație pe piața internă sau ar fi destinat exportului (a se vedea considerentele 53 și 54 din regulamentul provizoriu). Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(53)

Guvernul Marocului a susținut, de asemenea, că abordarea Comisiei este în contradicție cu tratamentul pe care aceasta l-a aplicat vânzărilor în zonele economice exclusive ale UE care pot face obiectul unor taxe antidumping (11), precum și cu practica sa de a include importurile în zonele economice în regim de perfecționare activă și pasivă în statisticile privind importurile utilizate în analiza prejudiciului din cadrul investigațiilor antidumping.

(54)

În primul rând, trimiterea la zonele economice exclusive este irelevantă pentru cazul de față. Zonele economice exclusive sunt zone care sunt declarate ca atare de către un stat membru în temeiul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării. Zonele economice menționate în cazul de față nu sunt astfel de zone economice exclusive și nu intră sub incidența normelor citate de guvernul Marocului (12).

(55)

În al doilea rând, importurile în regim de perfecționare activă și pasivă în zonele economice din UE sunt incluse în analiza prejudiciului, deoarece mărfurile importate „nu doar tranzitează Uniunea, ci sunt supuse și unor operațiuni de transformare cu valoare adăugată, cum ar fi asamblarea și transformarea, în Uniune. În consecință, aceste importuri concurează în mod clar cu produsele fabricate de industria din Uniune” (13). Cu toate acestea, vânzările către sau între zone economice nu puteau fi considerate vânzări pe piața internă, deoarece nu se știa dacă produsul va fi pus în liberă circulație pe piața internă sau va fi destinat exportului. Prin urmare, Comisia a respins aceste afirmații.

(56)

În urma comunicării constatărilor provizorii, atât Dika, cât și Hands au contestat utilizarea profitului și a costurilor VAG braziliene pentru construirea valorii normale. Hands a susținut că datele societăților braziliene nu ar trebui să fie utilizate la stabilirea costurilor VAG și a profitului pentru construirea valorii normale. Potrivit afirmațiilor societății, Comisia nu a furnizat elemente de probă justificative în sprijinul faptului că datele din Brazilia ar fi adecvate pentru construirea valorii normale. În schimb, Hands a sugerat utilizarea costurilor VAG și a profitului producătorilor coreeni de roți din aluminiu, care ar fi considerabil mai scăzute. Hands a susținut că acestea ar fi mai adecvate, dat fiind că societatea este deținută în ultimă instanță de un producător coreean de RAO, iar costurile VAG și profitul rezultate ar fi în concordanță cu cele ale uneia dintre cele două societăți braziliene utilizate de Comisie.

(57)

Dika a susținut că datele uneia dintre societățile braziliene nu ar trebui luate în considerare, deoarece Comisia a utilizat situațiile financiare consolidate care includeau rezultatele filialelor din alte țări și care vizau alte produse decât RAO. Atât Hands, cât și Dika au susținut că, în cazul uneia dintre societățile braziliene, costurile VAG au fost calculate în mod eronat.

(58)

Având în vedere argumentele prezentate cu privire la utilizarea datelor braziliene pentru construirea valorii normale, Comisia a reevaluat metoda pe care a aplicat-o în etapa provizorie. Comisia nu a fost de acord cu afirmația Hands potrivit căreia Republica Coreea ar fi o alternativă mai adecvată pentru Maroc decât Brazilia. Raționamentul care stă la baza articolului 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază este acela de a utiliza o metodă rezonabilă pentru a găsi un substitut pentru costurile VAG și profitul producătorului-exportator care face obiectul investigației. Partea introductivă a articolului 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, precum și literele (a) și (b) ale articolului respectiv indică o preferință clară pentru datele referitoare la producție și vânzări pe piața internă de origine. Prin urmare, în temeiul articolului 2 alineatul (6) litera (c), o alternativă rezonabilă pentru piața internă ar fi, în mod ideal, apropiată de piața internă, de exemplu, în ceea ce privește dezvoltarea economică, deoarece are un impact asupra nivelului costurilor și profiturilor societăților. În timp ce Brazilia a fost considerată puțin mai dezvoltată din punct de vedere economic decât Marocul, Coreea, ca economie foarte dezvoltată, nu a putut fi considerată o alternativă rezonabilă pentru Maroc (14).

(59)

Cu toate acestea, Comisia a considerat că, în loc să utilizeze datele pentru producătorii brazilieni de RAO, a fost mai rezonabil să utilizeze datele disponibile pentru producătorul cooperant, Hands. Costurile VAG pentru Hands nu au putut fi utilizate pentru construirea valorii normale în temeiul articolului 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, dat fiind că Hands nu a realizat vânzări pe piața internă în cadrul operațiunilor comerciale normale. Cu toate acestea, ca substitut pentru costurile VAG legate de vânzările Hands pe piața internă, Comisia a considerat costurile VAG pentru toate vânzările efectuate de Hands ca fiind o alternativă rezonabilă. În plus, investigația nu a evidențiat nicio diferență între costurile VAG pentru vânzările pe piața internă și costurile VAG pentru vânzările la export, deoarece toate costurile relevante au fost repartizate în funcție de cifra de afaceri. În plus, numărul vânzărilor realizate în Maroc de Hands a fost atât de mic, încât nu s-a putut face nicio comparație semnificativă. Datele Hands au fost verificate și au vizat vânzările efectuate de o societate situată în Maroc, care produce și vinde exclusiv RAO. În plus, aceste date nu vizau decât perioada de investigație. Comisia consideră că utilizarea datelor braziliene este mai puțin rezonabilă, deoarece informațiile disponibile datează din 2019 și au vizat mai multe produse și unități de producție din mai multe țări. Costurile VAG stabilite astfel pe baza datelor proprii ale Hands, ajustate pentru a ține seama de elementele care nu sunt direct legate de producția produsului în cauză și de elementele care nu au fost realizate, au fost de [12 %-16 %].

(60)

În urma comunicării constatărilor finale, Hands și-a reiterat afirmația potrivit căreia Coreea ar fi cea mai potrivită alegere pentru a determina nivelul costurilor VAG și al profitului pentru construirea valorii normale a Hands, întrucât datele respective se refereau la societatea-mamă coreeană a Hands. Faptul că Coreea nu avea un nivel de dezvoltare economică asemănător celui din Maroc nu era relevant, potrivit Hands, întrucât dezvoltarea economică a unei țări alternative este relevantă numai în cazul aplicării articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază în cazul unor distorsiuni semnificative, ceea ce nu este valabil în cazul Marocului.

(61)

Comisia nu a fost de acord. Deși, într-adevăr, sintagma „nivel de dezvoltare economică asemănător” este utilizată la articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, aceasta nu înseamnă că nivelul de dezvoltare economică nu poate constitui un factor relevant pentru a stabili dacă o altă țară decât Marocul ar fi sau nu rezonabilă pentru stabilirea unui nivel adecvat al costurilor VAG în temeiul articolului 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază. Comisia a considerat că utilizarea datelor de la producătorii de RAO într-o economie foarte dezvoltată ar fi mai puțin rezonabilă decât utilizarea datelor dintr-o țară care ar fi mai asemănătoare în ceea ce privește dezvoltarea economică, astfel cum se explică în considerentul 58 de mai sus.

(62)

Hands a susținut, de asemenea, că Comisia nu a abordat niciuna dintre afirmațiile sale cu privire la datele braziliene, astfel cum sunt utilizate în regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, prin utilizarea datelor proprii ale Hands în locul datelor braziliene, aceste afirmații au rămas fără obiect. Hands a susținut că singurul motiv pentru trecerea de la datele braziliene la datele proprii ale Hands a fost acela că ar fi mai convenabil pentru Comisie. Cu toate acestea, conform explicațiilor Comisiei din considerentul 59 de mai sus, aceasta a stabilit că datele proprii ale Hands erau mai rezonabile decât datele braziliene, nu mai convenabile. În consecință, Comisia a respins aceste afirmații.

(63)

În urma comunicării constatărilor finale, guvernul Marocului, Dika și Hands nu au fost de acord cu utilizarea costurilor VAG ale Hands pentru construirea valorii normale.

(64)

În observațiile lor privind comunicarea constatărilor finale, guvernul Marocului și Dika au susținut că utilizarea costurilor VAG ale Hands nu este în conformitate cu articolul 2.2.2 din Acordul antidumping al OMC. Ambele părți au remarcat că „oricare altă metodă rezonabilă” de la articolul 2.2.2 punctul (iii) din Acordul antidumping al OMC implică o anchetă pentru a stabili dacă valoarea profiturilor se apropie de marja de profit care ar fi fost realizată dacă produsul în cauză ar fi fost vândut în cadrul operațiunilor comerciale normale în țara exportatoare. Părțile au observat, de asemenea, că costurile VAG utilizate de Comisie se refereau exclusiv la costurile VAG la export care, potrivit Dika, nu pot, prin definiție, să se apropie de marja de profit care ar fi fost realizată dacă produsul în cauză ar fi fost vândut în cadrul operațiunilor comerciale normale în Maroc. În cele din urmă, astfel cum a susținut Dika, faptul că costurile VAG la export ale Hands reprezintă o bază rezonabilă pentru vânzările sale pe piața internă nu poate fi verificat în fapt, întrucât Hands nu a realizat vânzări pe piața internă.

(65)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale, Hands a susținut, în esență, că utilizarea propriilor costuri VAG era contrară formei și fondului dispozițiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, dat fiind că Hands nu a realizat vânzări pe piața internă în cadrul operațiunilor comerciale normale. Potrivit Hands, Comisia a utilizat aplicarea articolului 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază pentru a eluda faptul că nu a putut recurge la regula generală prevăzută la articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, care impune ca vânzările să se realizeze în cadrul operațiunilor comerciale normale.

(66)

Comisia a observat că funcția generală a articolului 2 alineatul (6) din regulamentul de bază (și a articolului 2.2.2 din Acordul antidumping al OMC) este de a apropia ceea ce ar fi fost marja de profit și costurile VAG pentru produsul similar în cadrul operațiunilor comerciale normale pe piața internă a țării exportatoare. „Oricare altă metodă rezonabilă” de la articolul 2.2.2 punctul (iii) din Acordul antidumping al OMC implică o anchetă pentru a stabili dacă stabilirea valorii profiturilor și a costurilor VAG este rezultatul unei analize temeinice a elementelor de probă disponibile. În acest sens, contrar celor susținute de Dika și Hands, Comisia a observat, de asemenea, că, în procesul de examinare a tuturor elementelor de probă disponibile, nu a utilizat nici costurile VAG pentru vânzările la export, nici costurile VAG pentru vânzările pe piața internă care nu au fost realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale, ci mai degrabă a utilizat ca substitut rezonabil costurile VAG pentru toate vânzările realizate de Hands.

(67)

Comisia a considerat rezonabil, în sensul articolului 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază [și al articolului 2.2.2 punctul (iii) din Acordul antidumping al OMC], să utilizeze costurile VAG pentru toate vânzările realizate de Hands ca substitut pentru ceea ce ar fi fost costurile VAG pentru produsul similar în cadrul operațiunilor comerciale normale pe piața internă a țării exportatoare din mai multe motive.

(68)

În primul rând, Hands însăși nu a contestat faptul că costurile VAG pentru toate tranzacțiile sale ar fi similare cu cele aferente vânzărilor sale pe piața internă, în cazul în care ar fi realizat astfel de vânzări. Dimpotrivă, prin alocarea costurilor VAG totale suportate pentru cifra de afaceri, astfel cum se explică la punctul 45 din documentul de comunicare a constatărilor finale, Hands a recunoscut că aceste costuri sunt identice, indiferent de piețele geografice diferite pe care se realizează vânzările.

(69)

În al doilea rând, modul în care Hands a fost înființată efectiv și modul în care a gestionat vânzările pe o piață influențată de licitații a confirmat, de asemenea, că alocarea raportată a costurilor VAG (pe baza cifrei de afaceri, indiferent de destinația geografică a produsului) reflecta realitatea. În cursul perioadei de investigație nu s-a putut observa nicio diferențiere între piețe în ceea ce privește procesul de vânzare și costurile aferente, în timp ce unele părți acestui proces au fost realizate de societatea-mamă a Hands din Coreea.

(70)

În al treilea rând, procedurile de licitație pentru RAO, inclusiv cele la care a participat Hands, nu au fost împărțite în funcție de piață, ci mai degrabă în funcție de client (de exemplu, orice licitație pentru RAO vândute producătorului de automobile X, indiferent dacă au fost livrate în cele din urmă în Uniune sau în Maroc, a fost gestionată de sediul central al producătorului de automobile X). Prin urmare, Comisia a concluzionat că, din punctul de vedere al costurilor VAG ale Hands, nu contează dacă obiectul unei tranzacții era destinat consumului în Maroc sau, de exemplu, în Franța. În consecință, costurile VAG ale Hands realizate pentru toate tranzacțiile sale au reprezentat un substitut rezonabil pentru ceea ce ar fi fost costurile VAG în cadrul operațiunilor comerciale normale din Maroc.

(71)

În urma comunicării constatărilor finale suplimentare, Hands a susținut că nu toate costurile VAG au fost alocate în funcție de cifra de afaceri, deoarece costurile asociate transportului, de exemplu, s-au bazat pe costurile reale pe piață. În plus, din același motiv, o trimitere la procedurile de licitație și de ofertare ar fi nejustificată, deoarece aceasta nu a luat în considerare diferitele condiții de livrare și de transport care pot fi diferite de la o piață la alta. În cele din urmă, Hands a susținut că activitatea de vânzare poate fi diferită pentru fiecare piață. În consecință, Hands a susținut că Comisia a încălcat regulamentul de bază atunci când a ales datele proprii ale Hands ca fiind rezonabile pentru construirea valorii normale a Hands.

(72)

Ceea ce nu s-a menționat în afirmație este că costurile VAG ale Hands pentru toate tranzacțiile sale au fost ajustate pentru a se apropia de ceea ce ar fi fost costurile sale VAG pentru produsul similar în cadrul operațiunilor comerciale normale pe piața internă a țării exportatoare. Astfel cum s-a explicat în comunicarea constatărilor finale suplimentară și astfel cum a salutat Hands în observațiile sale ulterioare, costurile asociate transportului au fost deduse atât din vânzările nete, cât și din costurile VAG totale și, prin urmare, nu au fost luate în considerare la calcularea costurilor VAG. Costurile asociate transportului au fost singurul element de cost identificat de Hands în costurile sale VAG ca fiind specific piețelor geografice. În ceea ce privește alte costuri legate de vânzări, nu s-a putut identifica nicio diferență notabilă între piețe. Faptul că alte costuri legate de vânzări nu au fost corelate în mod direct cu procedurile de licitație, astfel cum a susținut Hands, nu înseamnă că aceste costuri nu au fost influențate de organizarea procedurilor de licitație și de relațiile cu clienții. Astfel cum se menționează în considerentele de mai sus, Comisia a stabilit că unele costuri, cum ar fi costurile legate de transport, erau legate de piață și le-a eliminat. Alte costuri nu erau legate de piață din cauza pieței influențate de licitații sau pentru că erau legate de operațiuni (salariale, financiare sau de altă natură) care, prin natura lor și datorită structurii societății, nu erau diferențiate pe piețe geografice. În plus, societatea însăși a alocat toate costurile care nu sunt legate de transport în funcție de cifra de afaceri, fără a face distincție între piețele geografice.

(73)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale suplimentară, pe lângă afirmațiile referitoare la opinia Comisiei privind modul în care au fost raportate costurile sale VAG, care sunt abordate mai sus, Hands nu și-a motivat mai mult afirmația privind încălcarea regulamentului de bază. În special, Hands nu a furnizat nicio observație cu privire la explicația Comisiei prezentată în considerentul 74, care abordează această parte a observațiilor Hands privind comunicarea constatărilor finale. De asemenea, Hands nu a explicat motivul pentru care cifra costurilor VAG utilizată de Comisie, care nu includea costurile asociate transportului, era un substitut nerezonabil pentru ceea ce ar fi fost costurile sale VAG pentru produsul similar în cadrul operațiunilor comerciale normale pe piața internă a țării exportatoare. În cele din urmă, pe lângă faptul că nu a fost de acord cu abordarea Comisiei, în observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale suplimentară, Hands nu a indicat o alternativă mai rezonabilă. În special, nici Hands, nici vreo altă parte interesată nu a furnizat observații cu privire la explicația Comisiei, prezentată în considerentul 75, cu privire la motivul pentru care alternativele luate în considerare în cursul investigației nu au fost mai rezonabile decât datele proprii ale Hands. Prin urmare, Comisia a respins aceste afirmații.

(74)

Niciuna dintre părțile interesate nu a furnizat elemente de probă convingătoare cu privire la motivul pentru care costurile VAG pentru toate vânzările nu reprezentau un substitut rezonabil. În ceea ce privește lipsa unor vânzări comparabile în cadrul operațiunilor comerciale normale pe piața internă, Comisia a observat că însuși scopul articolului 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază [precum și cel al articolului 2.2.2 punctul (iii) din Acordul antidumping al OMC] este de a se apropia de ceea ce ar fi fost aceste costuri VAG tocmai pentru că nu există aceste vânzări. Având în vedere situația specială a modului în care Hands și-a vândut RAO și și-a alocat costurile VAG, precum și a modului în care funcționează piața pe care își desfășura activitatea această societate, Comisia a utilizat substitutul adecvat.

(75)

Nicio parte interesată nu a furnizat o altă alternativă mai rezonabilă. Într-adevăr, alternativele, IOCHPE MAXION S.A. din Brazilia sau Hands Corporation din Coreea, nu au fost substitute mai bune pentru ceea ce ar fi fost costurile VAG pentru produsul similar în cadrul operațiunilor comerciale normale pe piața internă a țării exportatoare. Spre deosebire de cazul costurilor VAG ale Hands, costurile VAG preluate din Brazilia ar fi foarte departe de produsul similar (legate în principal de vânzarea altor produse decât RAO). Acest lucru este deosebit de important atunci când este vorba despre un produs care este vândut într-un mod foarte specific, așa cum este cazul de față, în sensul că astfel de alternative trebuie să fie descalificate. În ceea ce privește alternativa bazată pe datele coreene, Comisia a explicat deja că este posibil ca aceste date să nu fie o alternativă rezonabilă, având în vedere diferențele dintre Maroc și Coreea în ceea ce privește dezvoltarea economică, care pot avea un impact asupra nivelului costurilor și profiturilor societăților.

(76)

În sfârșit, trimiterea Dika la marja de profit utilizată pentru stabilirea valorii normale construite a părut irelevantă. Marja de profit nu s-a bazat pe vânzările Hands, ci mai degrabă pe profitul indicativ stabilit pentru industria Uniunii și plafonat la profitul realizat în mod normal de alți exportatori sau producători din vânzări de produse din aceeași categorie generală pe piața internă a țării de origine, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază.

(77)

De asemenea, Hands a formulat mai multe afirmații referitoare la erori în calcularea costurilor VAG ale Hands. Comisia a acceptat o afirmație referitoare la deducerea comisioanelor din vânzări din costurile VAG ale Hands și a respins celelalte afirmații. Marja de dumping a fost recalculată în consecință. Motivele pentru respingerea unora dintre afirmații au fost furnizate societății Hands în comunicarea constatărilor finale suplimentară. Nu s-au prezentat informații noi cu privire la aceste afirmații în observațiile prezentate de Hands în urma comunicării constatărilor finale suplimentară.

(78)

În urma comunicării constatărilor finale suplimentară, Hands a făcut referire, de asemenea, la observațiile sale anterioare privind comunicarea constatărilor finale, în care a susținut că Comisia nu ar fi trebuit să utilizeze o formulă pentru a converti raportul VAG pe cifra de afaceri într-un raport VAG pe costul bunurilor vândute, ci să calculeze în mod direct costurile VAG pe baza costului verificat real al bunurilor vândute de Hands. Totuși, această afirmație s-a bazat pe o neînțelegere, deoarece Comisia nu a calculat costurile VAG pe baza costului bunurilor vândute, ci pe baza costului de producție. De asemenea, Hands nu a furnizat nicio explicație privind motivul pentru care utilizarea costului de producție, spre deosebire de utilizarea costului bunurilor vândute, nu a fost adecvată. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație. Calculele relevante au fost prezentate în comunicarea constatărilor finale și clarificate în comunicarea constatărilor finale suplimentară. În primul rând, Comisia a identificat, pe baza costurilor reale ale Hands, valoarea totală a costurilor VAG, care a fost apoi exprimată ca procent din valoarea totală a vânzărilor. Procentul pentru costurile VAG a fost apoi adăugat, împreună cu procentul din profit, la costul de producție pentru a construi valoarea normală.

(79)

În urma comunicării constatărilor provizorii, EUWA a contestat metoda utilizată pentru construirea valorii normale, întrucât taxa antidumping rezultată nu ar remedia dumpingul prejudiciabil suferit de industria Uniunii. În schimb, EUWA a susținut că profitul indicativ al producătorilor din Uniune prevăzut în considerentul 160 din regulamentul provizoriu ar trebui aplicat la calcularea dumpingului, deoarece ar conduce la o valoare normală mai rezonabilă.

(80)

Comisia nu a fost de acord cu EUWA în ceea ce privește faptul că rezultatul calculelor a justificat necesitatea aplicării unui profit mai ridicat pentru a construi valoarea normală. Cu toate acestea, Comisia a decis să nu mai utilizeze datele braziliene în calculele sale, astfel cum se explică în considerentele 44 și 45 de mai sus, ci, în schimb, să revină la propriile date verificate ale Hands pentru a calcula costurile VAG în Maroc. Pe de altă parte, un profit rezonabil pentru Hands nu a putut fi determinat pe baza datelor verificate, deoarece vânzările societății nu au fost profitabile în cursul perioadei de investigație. În schimb, Comisia a decis să utilizeze profitul de bază stabilit pentru industria Uniunii în condiții normale de concurență ca alternativă rezonabilă, din motivele prezentate în continuare.

(81)

Atât producătorii de RAO din Uniune, cât și cei din Maroc vând acelorași clienți pe o piață omogenă, unde participă în cadrul acelorași licitații, având fabrici cu o structură similară și, în special, costuri similare. Prin urmare, este de așteptat ca aceștia să obțină profituri comparabile în circumstanțe comparabile. Pentru calcularea valorii normale în temeiul articolului 2 alineatul (6) litera (c), Comisia a aplicat astfel profitul de bază de 7,9 %, astfel cum a fost stabilit în considerentul 158 din regulamentul provizoriu, la care a aplicat un plafon pentru profit, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază.

(82)

În acest sens, EUWA a susținut că articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază prevede puterea Comisiei de apreciere în sensul neaplicării plafonului, având în vedere circumstanțele specifice ale cazului. Potrivit EUWA, Comisia nu a recurs la un produs din aceeași categorie generală ca RAO pentru aplicarea plafonului. Categoria de produse utilizată de Comisie este destinată prelucrării ulterioare de către industriile din aval, ceea ce este demonstrat de faptul că RAO și produsele utilizate de Comisie sunt clasificate în nomenclatura statistică la diferite capitole. Prin urmare, potrivit EUWA, acestea nu ar putea fi considerate ca făcând parte din aceeași categorie generală de produse. În fapt, EUWA a susținut că în Maroc nu există vânzări de produse din aceeași categorie generală ca și RAO.

(83)

EUWA a susținut apoi că nu există nicio obligație pentru Comisie de a aplica plafonul într-o situație în care nu există vânzări de produse din aceeași categorie generală pe piața internă a țării de origine. În plus, aceasta a susținut că aplicarea plafonului are doar scopul de a evita aplicarea unor niveluri de profit excesiv de ridicate în calculele valorii normale. EUWA a afirmat că, în opinia sa, un nivel al profitului de 8,3 % (profitul indicativ neprejudiciabil stabilit în regulamentul provizoriu) nu ar fi exagerat, în timp ce un profit plafonat la 4,16 %, astfel cum a fost aplicat de Comisie, este insuficient.

(84)

Comisia a respins această afirmație, deoarece aplicarea plafonului este impusă de regulamentul de bază și este susținută, de asemenea, de o serie de rapoarte ale Organului de soluționare a litigiilor al OMC (15). Prin urmare, contrar celor susținute de EUWA, Comisia nu dispune de nicio putere de apreciere în sensul neaplicării plafonului.

(85)

Cu toate acestea, în îndeplinirea obligației sale de a aplica un plafon al profitului, Comisia dispune de o largă marjă de apreciere pentru stabilirea acestui plafon. EUWA a formulat observații cu privire la caracterul adecvat al categoriei generale aplicate de Comisie în regulamentul provizoriu, însă nu a propus nicio alternativă, cu atât mai puțin una mai adecvată. Simplul fapt că plafonul pentru profit este insuficient de ridicat în opinia industriei Uniunii nu înseamnă că plafonul în sine nu este rezonabil, adecvat sau corect. Prin urmare, în absența unor alternative mai adecvate prezentate de părți, Comisia a menținut plafonul pentru profit de 4,16 %, astfel cum a fost stabilit în considerentul 64 din regulamentul provizoriu.

(86)

După comunicarea constatărilor finale, EUWA și-a reiterat afirmația potrivit căreia la construirea valorii normale s-a utilizat un nivel prea scăzut al profitului (plafonul pentru profit). Cu toate acestea, întrucât EUWA nu a furnizat informații noi și nici nu a propus o metodă alternativă de stabilire a plafonului de profit, Comisia a respins această afirmație.

(87)

Detaliile pentru calculul prețului de export au fost prezentate în considerentele 66-68 din regulamentul provizoriu. În absența oricăror observații cu privire la această metodologie, Comisia și-a confirmat concluziile provizorii.

(88)

În urma comunicării constatărilor provizorii, nicio parte interesată nu a prezentat observații cu privire la metodologia utilizată pentru a compara prețul de export cu valoarea normală construită. Prin urmare, Comisia a confirmat considerentele 69 și 70 din regulamentul provizoriu.

(89)

Comisia a revizuit marjele de dumping ca urmare a solicitărilor părților interesate, astfel cum se descrie în considerentele 57-59 și în considerentul 77. Pe lângă acestea, atât Dika, cât și EUWA au contestat metoda utilizată de Comisie pentru a stabili taxa reziduală.

(90)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Dika a susținut că taxa reziduală a fost stabilită la un nivel prea ridicat. Prin utilizarea celor mai ridicate marje de dumping ca date disponibile, Comisia a sancționat Dika pentru refuzul său de a coopera. Potrivit Dika, acest fapt este interzis în baza articolului 18 din regulamentul de bază, precum și a dispozițiilor corespunzătoare ale OMC.

(91)

Cu toate acestea, grupul special a afirmat într-un alt litigiu din cadrul OMC (Canada – Țevi sudate) că „poate exista o linie delicată între, pe de o parte, stimularea cooperării și prevenirea circumvenției și, pe de altă parte, sancționarea exportatorilor care nu au cooperat” (16). În această privință, nu se poate „depăși ceea ce a fost adecvat și necesar pentru atingerea obiectivelor de încurajare a cooperării și de prevenire a circumvenției” (17). În opinia Comisiei, acesta este întocmai obiectivul metodei utilizate în regulamentul provizoriu. Potrivit explicațiilor prevăzute în considerentul 73 din regulamentul respectiv, Comisia a aplicat cea mai ridicată marjă de dumping constatată pentru tipurile de produse vândute în cantități reprezentative de Hands, care reprezintă aproximativ 50 % din totalul exporturilor către Uniune efectuate de Hands.

(92)

La selectarea tipurilor de produse care reprezintă 50 % din exporturile către Uniune efectuate de Hands, Comisia a aplicat o metodă rezonabilă bazată pe o evaluare a tuturor informațiilor disponibile. Acest fapt este, de asemenea, în concordanță cu investigațiile anterioare și cu ceea ce a stabilit Tribunalul în hotărârea sa având ca obiect roțile rutiere din oțel originare din China: „deși reclamantele califică marja de dumping reziduală ca fiind «punitivă», este cert că această marjă nu a fost stabilită de Comisie în mod arbitrar sau punitiv, ci după ce a constatat că eșantionarea a fost omisă și a aplicat în mod corespunzător în privința reclamantelor articolul 18 din regulamentul de bază. Respectiva marjă reziduală a fost stabilită pe baza unei ponderi din exporturile unicului producător-exportator, care nu este neglijabilă, astfel încât utilizarea unei astfel de clasificări în ceea ce privește marja respectivă, oricât de ridicată, nu este justificată” (18). O reprezentativitate de 50 % din volumul exporturilor, astfel cum este descrisă în considerentul 57 de mai sus, este similară sau mai mare decât cea utilizată în alte investigații antidumping (19).

(93)

Comisia calculase taxa reziduală pe baza unei metodologii stabilite utilizând date verificate, în conformitate cu investigațiile anterioare, astfel cum se explică în considerentul 58 de mai sus. În plus, datele utilizate pentru stabilirea taxei reziduale au fost reprezentative, având în vedere informațiile furnizate de tipurile de produse importate de la societățile marocane. Faptul că rezultatul este mai mic decât ceea ce ar fi dorit EUWA sau decât taxa stabilită pentru importurile din China nu invalidează această metodă.

(94)

Prin urmare, Comisia a respins atât afirmația Dika potrivit căreia taxa reziduală a fost punitivă și prea ridicată, cât și afirmația EUWA potrivit căreia taxa reziduală era prea scăzută și o recompensare a lipsei de cooperare.

(95)

În urma comunicării constatărilor finale, Dika și-a reiterat afirmația potrivit căreia metoda de stabilire a taxei reziduale a fost punitivă, iar Comisia nu a explicat modul în care a stabilit că metodologia utilizată era adecvată sau că a utilizat cele mai potrivite informații pentru stabilirea nivelului taxei pentru Dika. În plus, Dika a susținut că această metodă este interzisă de un grup special de soluționare a litigiilor din cadrul OMC în cauza China – GOES, în care s-a afirmat că „recurgerea la datele disponibile nu este menită să conducă la marje de dumping excesive pentru a încuraja cooperarea dintre părțile interesate”. Guvernul Marocului a făcut afirmații similare.

(96)

Cu toate acestea, taxa reziduală, astfel cum a fost stabilită în cazul de față, nu a condus la „marje de dumping excesive”. Metoda utilizată pentru stabilirea taxei reziduale a fost considerată rezonabilă, deoarece s-a bazat pe marjele de dumping ale unor tipuri de produse care reprezentau 50 % din exporturile Hands și, prin urmare, erau foarte reprezentative. În plus, aceste tipuri de produse reprezentau aproape 25 % din exporturile Dika. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(97)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Dika a susținut, de asemenea, că marjele individuale de dumping și de prejudiciu ar trebui calculate pentru societate, deoarece articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază și articolul 6.10 din Acordul antidumping al OMC indică faptul că astfel de marje individuale ar trebui calculate pentru fiecare furnizor, indiferent de gradul său de cooperare.

(98)

Deși calcularea marjelor individuale pe baza datelor proprii ale societății nu a fost posibilă, astfel cum s-a explicat mai sus în considerentele 26-48, Dika este un producător marocan cunoscut de Comisie, care va face obiectul unei taxe antidumping specifice societății la nivelul taxei reziduale. Prin urmare, Comisia a acceptat afirmația în măsura în care a decis să stabilească un nivel individual al taxei pentru Dika prin identificarea individuală a societății și a nivelului taxei în părțile relevante din prezentul regulament.

(99)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale, Dika și-a reiterat, de asemenea, cererea de a i se pune la dispoziție calculele marjei de dumping și de prejudiciu, precum și calculele subcotării prețurilor și ale blocării prețurilor pentru Dika. În absența unei astfel de comunicări, Dika a susținut că a fost împiedicată să prezinte o ofertă de angajament în materie de preț și că nu a avut posibilitatea de a prezenta observații semnificative cu privire la constatările Comisiei.

(100)

Cu toate acestea, din aceleași motive ca cele menționate în considerentele 46 și 48 și potrivit explicațiilor furnizate, de asemenea, societății Dika în urma acestor cereri de comunicare, atât după comunicarea constatărilor provizorii, cât și după comunicarea constatărilor finale, o comunicare specifică nu a fost posibilă către Dika. Întrucât pentru Dika nu a fost calculată nicio marjă individuală de dumping sau de prejudiciu, nu a existat niciun calcul care să fie comunicat. În plus, calculele efectuate pentru a determina taxa reziduală (aplicabilă societății Dika) s-au bazat pe datele verificate ale Hands, care nu au putut fi comunicate societății Dika din motive de confidențialitate. Regulamentul provizoriu, informațiile furnizate Dika în urma comunicării constatărilor provizorii (20), documentul de comunicare a constatărilor finale și regulamentul actual conțineau toate faptele și considerațiile pe care Comisia și-a întemeiat propunerea și decizia de instituire a unor măsuri provizorii și definitive asupra RAO din Maroc, precum și metodologia utilizată pentru calcularea taxei reziduale aplicabile societății Dika. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(101)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul pentru cost, asigurare și navlu (CIF) la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(102)

În absența oricăror alte afirmații sau observații conexe, au fost confirmate concluziile din considerentele 75 și 76 din regulamentul provizoriu.

(103)

ACEA a susținut că raportul de conversie utilizat astfel cum se descrie în considerentul 78 din regulamentul provizoriu pentru stabilirea consumului la nivelul Uniunii a fost stabilit în mod incorect pentru Maroc pe baza informațiilor furnizate de Hands și de utilizatorul A cu privire la importurile din Maroc. Utilizatorul A a fost unul dintre cei doi utilizatori care au cooperat la investigație, iar cererea sa de păstrare a anonimatului a fost acceptată de Comisie. Potrivit ACEA, raportul de conversie ar trebui să fie de 13,5 kg pe unitate. În cazul Turciei, ACEA a calculat că raportul de conversie ar trebui să fie de 9,3 kg pe unitate. Acest calcul s-a bazat pe informațiile furnizate de un membru al ACEA care nu a cooperat la investigație („utilizatorul necooperant”) și care nu a transmis niciodată un răspuns la chestionar.

(104)

Pentru stabilirea raportului său de conversie, Comisia a utilizat răspunsurile la chestionar prezentate de Hands, Dika și de cei trei producători din Uniune incluși în eșantion. Astfel, greutatea medie ponderată pe unitate pentru roțile marocane a fost stabilită pe baza informațiilor raportate de cei doi producători, și anume Hands și Dika. Raportul de conversie stabilit a fost de 11,3 kg pe unitate. În plus, Comisia a observat că ACEA nu a furnizat niciun element de probă în sprijinul raportului de conversie care i-ar fi fost furnizat de Hands. În orice caz, acest raport nu a corespuns cu informațiile furnizate de Hands în răspunsul său verificat la chestionar. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(105)

După comunicarea constatărilor finale, ACEA a susținut că raportul de conversie nu ar trebui să includă datele Dika, întrucât datele privind vânzările la export ale societății au fost respinse în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază.

(106)

Comisia a exclus datele de la Dika pentru stabilirea raportului de conversie. Rezultatul a fost că valoarea de 11,3 kg pe unitate a rămas neschimbată. Acest lucru se explică prin ponderea relativ scăzută a cifrelor Dika în setul global de date care includea nu numai Hands, ci și cei trei producători din Uniune incluși în eșantion. Dika reprezenta doar [10 %-15 %] din numărul total de unități luate în considerare. Prin urmare, raportul de conversie calculat în etapa provizorie a fost confirmat.

(107)

În ceea ce privește Turcia, Comisia a observat că raportul de conversie calculat de ACEA se baza pe o greutate totală de aproximativ 1 680 de tone, care a reprezentat doar aproximativ 1,7 % din totalul importurilor din Turcia (aproximativ 94 000 de tone în cursul perioadei de investigație). Prin urmare, Comisia nu a considerat acest calcul suficient de exact.

(108)

După comunicarea constatărilor finale, ACEA a făcut referire la o probă colectată la fața locului de la utilizatorul B și a transmis, de asemenea, informații suplimentare de la utilizatorul B în sprijinul afirmației sale. Utilizatorul B a fost unul dintre cei doi utilizatori care au cooperat la investigație, iar cererea sa de păstrare a anonimatului a fost acceptată de Comisie. ACEA a estimat, pe baza datelor de la utilizatorul B și a datelor provenite de la utilizatorul necooperant, că greutatea pe unitate utilizată de Comisie ca raport de conversie ar trebui să fie mai mică de 11,3 kg.

(109)

Comisia a examinat informațiile transmise provenite de la utilizatorul B. Utilizatorul B a furnizat o listă cu [30-45] de tipuri de produse în care au fost menționate cantitatea totală și greutatea pe tip de produs. Comisia a observat că doar pentru un singur tip de produs a fost prezentat un document justificativ care indica greutatea acestuia. În ceea ce privește informațiile suplimentare furnizate de ACEA cu privire la utilizatorul B, Comisia nu a fost în măsură să le verifice din cauza transmiterii cu întârziere. În ceea ce privește informațiile furnizate de utilizatorul necooperant, care au constat într-o foaie de calcul rezumativă, Comisia nu a fost în măsură să le verifice din cauza lipsei generale de cooperare din partea utilizatorului respectiv și, prin urmare, nu au putut fi luate în considerare în scopul prezentei investigații. În orice caz, raportul de conversie total revizuit calculat de ACEA s-a bazat pe greutatea totală de aproximativ 3 900 de tone, reprezentând doar aproximativ 4 % din totalul importurilor din Turcia.

(110)

Prin urmare, Comisia a constatat că volumele diferite utilizate de ACEA, atât înainte, cât și după comunicarea constatărilor finale, pentru stabilirea raportului de conversie nu puteau fi considerate reprezentative pentru importurile totale. În plus, astfel cum s-a indicat în considerentul 78 din regulamentul provizoriu, tendința de pe piață este de a mări diametrul roții, ceea ce duce la o creștere a greutății pe fiecare unitate. Această tendință a fost confirmată de raportul de conversie calculat pe baza răspunsurilor la chestionare. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(111)

În consecință, în lipsa altor observații, au fost confirmate considerentele 77-80 și considerentul 137 din regulamentul provizoriu.

(112)

Astfel cum s-a indicat în considerentul 110 de mai sus, afirmația privind volumul a fost respinsă și, prin urmare, prețurile importurilor au fost confirmate.

(113)

Prin urmare, în absența altor afirmații cu privire la valoarea totală a importurilor, au fost confirmate considerentele 81-86 din regulamentul provizoriu.

(114)

După comunicarea constatărilor finale, ACEA a reiterat faptul că Comisia a ignorat condițiile de concurență de pe piața RAO din Uniune, ignorând faptul că roțile OEM sunt fabricate la comandă și concentrându-se pe vânzările efective realizate de producătorii de RAO din Uniune și de cei marocani în cursul perioadei de investigație, în loc să analizeze concurența în materie de prețuri și pierderile de vânzări care au avut loc în cadrul licitațiilor. În schimb, în cadrul unei investigații anterioare (21) privind importurile de RAO, Comisia a aplicat abordarea solicitată de ACEA. În consecință, ACEA a susținut că toate analizele prețurilor, inclusiv subcotarea prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative, ar trebui efectuate la nivelul licitațiilor.

(115)

Comisia a abordat un argument similar în considerentul 192 de mai jos cu privire la calcularea subcotării prețurilor indicative. Într-adevăr, o selecție a licitațiilor individuale nu putea înlocui analiza efectuată de Comisie, deoarece această analiză se baza pe date complete și verificate în mod corespunzător privind vânzările efective, și anume lista vânzărilor și comparații de preț în funcție de tip prezentate de producătorii din Uniune incluși în eșantion și de producătorii-exportatori. Această listă a furnizat valori reale privind cantitatea vândută și facturată în cursul perioadei de investigație, care, astfel cum se explică în considerentul 136, se îndepărtează adesea, în cele din urmă, de cele prevăzute în condițiile unei licitații. Spre deosebire de acestea din urmă, datele privind vânzările efective iau în considerare reducerile și rabaturile, între care există sau nu diferențe, care au fost acordate efectiv și care au vizat perioada de investigație. În consecință, analiza bazată pe licitații nu ar reflecta cu exactitate condițiile de concurență de pe piața RAO. În plus, ACEA nu a contestat faptul că RAO produse în Maroc au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări principale ca și RAO produse de industria Uniunii. Astfel, spre deosebire de analiza bazată pe licitații, comparația pe tip de produs a reflectat în mod corect concurența în ceea ce privește prețurile și volumele dintre importurile din Maroc și vânzările industriei Uniunii în scopul stabilirii subcotării prețurilor de vânzare și a subcotării prețurilor indicative. Astfel cum se indică în observațiile sale, ACEA a explicat că contractele de licitație reflectă și aproximează un număr de roți care urmează să fie furnizate, în timp ce numărul exact este convenit de obicei cu câteva săptămâni înainte de livrare, și că succesul unui anumit model de automobil depinde de consumatori și, prin urmare, de volumul producției de RAO. În cadrul fiecărui model de automobil, pot fi oferite mai multe tipuri de RAO, iar producătorii de automobile nu pot prevedea vânzările totale ale fiecărui tip pe întreaga durată a ciclului de exploatare a respectivului model de automobil. Chiar dacă Comisia ar lua în considerare efectele asupra prețurilor la nivelul licitațiilor, aceasta a observat că datele primite cu privire la licitații erau incomplete, deoarece proveneau doar de la doi utilizatori cooperanți și nu puteau fi verificate încrucișat în mod complet în raport cu datele furnizate de industria Uniunii. În plus, unul dintre cei mai mari utilizatori nu a cooperat la investigație, iar datele parțiale primite în numele său de la ACEA nu au putut fi verificate. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(116)

După comunicarea constatărilor provizorii, ACEA a susținut că RAO având aceleași specificații nu sunt substituibile, deoarece fiecare RAO este construită în urma unei comenzi a producătorului de automobile pentru un anumit model de automobil. Proiectul, precum și proprietățile și finisajele sunt definite de cumpărător. Fiecare roată fiind unică pentru producătorul de automobile care a comandat-o: nu există substituibilitate între RAO destinate diverșilor producători de automobile.

(117)

Comisia a considerat că toate RAO, fie originare din industria Uniunii, fie din Maroc sau din alte țări terțe, au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază. Astfel cum s-a constatat în cursul investigației și după cum a clarificat ACEA după comunicarea constatărilor finale, toți producătorii certificați până la anumiți producători de automobile se pot afla în concurență și pot constitui o sursă de aprovizionare pentru producătorii de automobile în ceea ce privește exact același tip de roți. De exemplu, un document furnizat de ACEA a indicat că mai mulți producători certificați stabiliți în Uniune, Maroc, Turcia și alte țări terțe s-au aflat în concurență pentru același tip de RAO. Dacă este necesar, pe un anumit model de automobil pot fi montate diferite tipuri de roți, nu numai RAO stabilite în oferte. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(118)

După comunicarea constatărilor finale, ACEA și-a reiterat afirmația potrivit căreia nu există interschimbabilitate între diferitele tipuri de roți, deoarece obiectul investigației îl reprezintă roțile OEM și OEM se referă, prin definiție, la o roată care este produsă de un producător pentru o anumită marcă de automobile și care poartă marca comercială a acestuia protejată prin drepturi de proprietate intelectuală. RAO fac parte integrantă din aspectul general și din proiectul unui automobil și trebuie să fie consecvente pentru fiecare automobil dintr-un anumit model.

(119)

ACEA a susținut, de asemenea, că Comisia nu dispunea de elemente de probă care să ateste că pe un anumit model de automobil pot fi montate diferite tipuri de roți, nu numai RAO stabilite în oferte. RAO fac parte integrantă din aspectul general și din proiectul unui automobil și trebuie să fie consecvente pentru fiecare automobil dintr-un anumit model. De regulă, consumatorii își vor pierde garanția dacă înlocuiesc RAO cu piese non-OEM. ACEA și-a justificat afirmația privind garanția pe baza a două documente emise de doi producători de automobile.

(120)

Potrivit celor constatate de Comisie, ACEA nu a susținut sau nu a furnizat elemente de probă suplimentare care să ateste că toate RAO, fie originare din industria Uniunii, fie din Maroc sau din alte țări terțe, nu au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază. De asemenea, Comisia a considerat că, deși ar putea exista unele limitări tehnice care să nu permită montarea tuturor tipurilor de roți pe toate tipurile de modele de automobile, există un anumit grad de interschimbabilitate între RAO utilizate pentru diferite modele de automobile. De exemplu, un producător de automobile poate decide să modernizeze un model de automobil prin modificarea pieselor exterioare ale acestuia, ceea ce poate include modelul de proiectare a RAO. Cu toate acestea, majoritatea specificațiilor tehnice ale platformei automobilului rămân identice. Astfel, dacă este necesar, un producător de automobile poate monta pe acest automobil modelul de proiectare a RAO mai vechi. Prin urmare, producătorii de RAO au obligația de a păstra la sediile lor matrițele mai vechi o perioadă de câțiva ani după încheierea producției. Acest aspect a fost confirmat de acei producători din Uniune incluși în eșantion care au câștigat licitația pentru furnizarea de RAO pentru un anumit model de automobil și, ulterior, pentru același model de automobil reproiectat.

(121)

În ceea ce privește afirmația privind garanția, Comisia a observat mai întâi că una dintre declarațiile de renunțare la garanție furnizate nu conținea nicio cerință privind tipurile de roți care trebuie să fie utilizate. În al doilea rând, elementele de probă furnizate se refereau doar la perioada de garanție, dar nu la întreaga durată de viață utilă a unui automobil. În al treilea rând, faptul că există, de asemenea, un canal de vânzări de RAO pe piața post-vânzare a evidențiat faptul că cerința de a utiliza piese OEM pentru reparații nu a fost aplicată în mod constant după expirarea perioadei de garanție și a fost permisă din punct de vedere tehnic și legal. În cele din urmă, unul dintre cele două documente furnizate de ACEA se referea la piața din SUA, în timp ce pentru celălalt nu era clar dacă se referea la piața Uniunii. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(122)

După comunicarea constatărilor finale, ACEA a susținut că specificațiile tipului de produs (așa-numitul „număr de control al produsului” sau „NCP”) nu cuprindeau toate caracteristicile unui anumit proiect RAO și toate aspectele financiare ale unei anumite licitații. Prin urmare, numărul de control al produsului nu a asigurat comparabilitatea roților care fac obiectul comparației și, prin urmare, a subminat exactitatea analizei volumului și a analizei prețurilor.

(123)

Comisia a considerat că definiția numărului de control al produsului acoperea principalele caracteristici ale unei RAO: procesul de producție (roți turnate standard fără deformare continuă sau roți obținute prin turnare în flux sau roți forjate sau roți formate din două sau trei părți), diametrul și greutatea, dacă au fost sau nu supuse unui tratament termic, tipul de finisare, dacă au sau nu inserție și dacă sunt sau nu echipate cu anvelopă. Niciuna dintre părțile cooperante nu a formulat observații cu privire la definiția numărului de control al produsului în cursul procedurii. ACEA nu a explicat ce caracteristică suplimentară ar trebui inclusă. În plus, astfel cum s-a indicat mai sus în considerentul 115, Comisia a concluzionat că licitațiile nu au furnizat informațiile necesare pentru stabilirea efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor și a volumelor. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(124)

După comunicarea constatărilor finale, ACEA a susținut că în dosarul neconfidențial sau în documentul de informare nu există nicio susținere cu privire la subcotarea semnificativă a prețurilor de vânzare și blocarea prețurilor constatate. Comisia a observat că în considerentele 90 și 91 din regulamentul provizoriu sunt cuprinse analizele și cuantificarea Comisiei privind subcotarea prețurilor de vânzare, precum și constatările sale privind blocarea prețurilor. În plus, calculul detaliat al subcotării prețurilor de vânzare a fost comunicat producătorilor-exportatori cooperanți, care au putut formula observații cu privire la exactitatea acestui calcul. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(125)

În absența altor afirmații privind subcotarea prețurilor de vânzare și efectele asupra prețurilor, au fost confirmate considerentele 87-91 din regulamentul provizoriu.

(126)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 92-96 din regulamentul provizoriu.

(127)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 97-99 din regulamentul provizoriu.

(128)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 100-102 din regulamentul provizoriu.

(129)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 103 și 104 din regulamentul provizoriu.

(130)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 105-107 din regulamentul provizoriu.

(131)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 108-110 din regulamentul provizoriu.

(132)

În ceea ce privește considerentul 113 din regulamentul provizoriu, ACEA a susținut că prețurile joacă cu siguranță un rol, dar alte considerente sunt la fel de importante în selectarea unui furnizor de RAO. În plus, ACEA a susținut că există o eroare fundamentală în a susține că producătorii din Uniune trebuie să se alinieze la prețurile practicate de producătorii marocani în cursul procedurii de licitație.

(133)

Comisia a observat că există un dezechilibru în ceea ce privește puterea de negociere între producătorii de automobile și producătorii de RAO. Există un număr limitat de producători de automobile, care s-a diminuat și mai mult în ianuarie 2021 odată cu crearea grupului Stellantis. Puterea de negociere a producătorilor de automobile este demonstrată de condițiile constatate în cadrul licitațiilor, care sunt în favoarea acestora. De exemplu, producătorii de automobile nu garantează cantitățile necesare pentru a fi furnizate și, prin urmare, pentru a fi produse de producătorii de RAO și nu oferă posibilitatea de a revizui în sens ascendent prețul de vânzare (cu excepția costurilor aluminiului care sunt indexate) pe durata proiectului. Aceste condiții au un impact negativ asupra producătorilor de RAO, deoarece aceștia nu sunt în măsură să optimizeze volumul de muncă al unităților de producție și, prin urmare, să realizeze o economie de scară optimă pentru a-și maximiza profitabilitatea. Poziția favorabilă a producătorilor de automobile este întărită de supracapacitatea observată pe piața RAO, astfel cum se explică în considerentul 122, ca urmare a înființării producătorilor marocani.

(134)

În plus, în cursul investigației, Comisia a primit informații de la producătorii de automobile cu privire la faptul că prețul a jucat un rol esențial. Utilizatorul B a explicat că principalul criteriu este în continuare prețul și că, după primirea ofertelor, există un proces de negociere, axat în principal pe prețuri, în cadrul căruia producătorii își pot îmbunătăți ofertele. EUWA a explicat că există în mod obișnuit negocieri de preț în cursul procedurii de licitație în scopul unor ajustări ale prețurilor, care pot fi în ambele sensuri. În mod similar, utilizatorul A a explicat că alți factori, cum ar fi calitatea, capacitățile în materie de C-D și de aprovizionare au un caracter extrem de asemănător în rândul furnizorilor de RAO și, prin urmare, prețul este criteriul esențial pentru a determina alegerea furnizorului de RAO. În plus, în cursul unei audieri cu ACEA, utilizatorul necooperant a confirmat în prezentarea sa că există mai multe runde de negocieri cu furnizorii în cadrul cărora sunt verificate capacitățile lor tehnice, ratingul de calitate, logistica, capacitatea de producție etc., dar, cel mai important, producătorii trebuie să își prezinte oferta cea mai competitivă în ceea ce privește prețul. În plus, astfel cum s-a stabilit în considerentele 90 și 91 din regulamentul provizoriu, industria Uniunii nu și-a putut majora prețurile în pofida creșterii costurilor sale în contextul subcotării semnificative a prețurilor și al blocării prețurilor, ceea ce a arătat că producătorii-exportatori marocani au exercitat o presiune a prețurilor asupra producătorilor din Uniune în cursul perioadei de investigație. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(135)

ACEA a susținut că regulamentul provizoriu a sugerat în mod incorect renegocierea contractelor în fiecare an și posibilitatea producătorilor de RAO din Uniune de a-și mări oarecum prețurile pentru a reflecta creșterea prețurilor materiilor prime. ACEA a explicat că mecanismul de stabilire a prețurilor în temeiul contractelor de achiziție RAO s-a bazat pe o formulă în care numai evoluția costurilor lingoului de aluminiu a constituit o variabilă. Astfel, facturile de vânzare nu reflectau condițiile de piață, ci mai degrabă condițiile contractuale.

(136)

Comisia a confirmat că, în mod obișnuit, contractele nu prevedeau nicio posibilitate de creștere a prețurilor pe durata de viață a unui proiect pentru a acoperi costurile, cu excepția costului lingourilor de aluminiu, și pentru a îmbunătăți profitabilitatea furnizorului. În considerentul 113 din regulamentul provizoriu, Comisia nu a susținut că există posibilitatea ca producătorii de RAO să își crească prețurile de vânzare pe durata de viață a unui proiect, ci mai degrabă a explicat că producătorii de RAO nu au fost în măsură să își crească prețurile atunci când au negociat noi oferte în cursul perioadei de investigație. În plus, Comisia a colectat elemente de probă de la utilizatori și de la producătorii din Uniune potrivit cărora producătorii de automobile au negociat diferite tipuri de reduceri și rabaturi pe durata de viață a unui proiect, cum ar fi reducerile calculate pe baza cifrei de afaceri anuale globale etc. Prin urmare, susținerea faptului că prețurile sunt stabilite (cu excepția indexării aluminiului) pentru întreaga durată de viață a unui proiect nu corespunde realității. Mai degrabă, prețurile ar putea varia din cauza indexării aluminiului, dar nu ar putea fi majorate în continuare pentru a ține seama de alte costuri, cum ar fi forța de muncă, energia, materiile prime sau cheltuielile indirecte. În plus, prețurile de vânzare efective pot scădea și mai mult pe întreaga durată a proiectului din cauza diferitelor reduceri și rabaturi care au fost aplicate. În cazul unui utilizator, valoarea rabaturilor sau a reducerilor obținute de la un producător de RAO a fost considerată semnificativă. Astfel, prețurile nu sunt determinate doar pe baza contractului inițial. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(137)

După comunicarea constatărilor finale, ACEA și-a reiterat afirmația potrivit căreia prețurile au fost stabilite doar pe baza contractului inițial, întrucât reducerile de productivitate au fost stabilite în contract și nu au fost acordate reduceri de productivitate în afara acordurilor contractuale. În plus, potrivit ACEA, Comisia nu avea la dosar elemente de probă pozitive care să demonstreze că prețurile nu au fost stabilite doar în contractul inițial. În cele din urmă, ACEA a susținut că elementele de probă colectate de la utilizatori nu au sprijinit această concluzie și că, în special, elementele de probă indicate în considerentul de mai sus reprezentau o notă de credit empirică emisă de un furnizor dintr-o țară terță pentru roți originare dintr-o țară terță.

(138)

În primul rând, Comisia a observat că niciunul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion sau dintre utilizatorii cooperanți nu a prezentat observații cu privire la comunicarea constatărilor finale și, prin urmare, nu a pus sub semnul întrebării evaluarea descrisă în considerentul 136, care se baza pe elementele de probă verificate colectate de la aceștia.

(139)

În al doilea rând, pe baza observațiilor și a documentelor furnizate de ACEA, Comisia a arătat că, în observațiile sale, ACEA a făcut referire la versiunea confidențială a rapoartelor de misiune ale utilizatorilor cooperanți, membri ai ACEA, și, prin urmare, la elementele de probă colectate în timpul vizitelor de verificare ale acestor utilizatori. Acest lucru a reieșit în mod clar din diferitele trimiteri efectuate de ACEA în observațiile sale cu privire la rapoartele de misiune confidențiale ale utilizatorilor în cauză. În special, Comisia a făcut referire la registrele contabile extrase din sistemul utilizatorului B, în care a putut fi găsită o listă cu diferite tipuri de rabaturi/reduceri. În cursul vizitei de verificare, utilizatorul B a explicat că reducerile de preț se aplică direct prețului de vânzare. Prin urmare, orice alte tipuri de rabaturi/reduceri înregistrate în contabilitate ar trebui să fie considerate rabaturi/reduceri suplimentare.

(140)

În plus, Comisia a colectat de la producătorii din Uniune incluși în eșantion elemente de probă care atestă că utilizatorii au solicitat diferite tipuri de rabaturi/reduceri, cum ar fi economiile anuale etc. Comisia a considerat că nu au putut fi divulgate informații mai detaliate, deoarece informațiile colectate atât de la utilizatori, cât și de la industria Uniunii se refereau la tranzacții individuale specifice reprezentând date care nu pot fi rezumate în sensul articolului 19 alineatul (2) din regulamentul de bază. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(141)

În urma comunicării constatărilor finale, ACEA a susținut că au fost furnizate suficiente elemente de probă care să ateste că furnizorilor de RAO le sunt atribuite volumele de aprovizionare în cadrul licitațiilor și că nu sunt atribuite volume de aprovizionare în afara licitațiilor. În orice caz, potrivit părții, la dosar nu există niciun element de probă – și nu există astfel de elemente de probă – care să ateste că, în urma unei proceduri de acordare a unei licitații și în procesul de executare a unui contract semnat ca urmare a respectivei proceduri de licitație, volumele atribuite producătorului din Uniune ar fi realocate în favoarea unui furnizor marocan. ACEA a susținut că, în cursul verificării la fața locului la un utilizator cooperant, au fost furnizate elemente de probă care atestă că volumul livrărilor convenit în contractul semnat în urma încheierii unei licitații este, în general, un bun indicator al volumului real al livrărilor viitoare.

(142)

Potrivit Comisiei, ACEA a confirmat constatările descrise în considerentul 157, potrivit cărora acești producători nu au nicio garanție cu privire la volumul care le va fi alocat în cele din urmă. Astfel cum a indicat ACEA în observațiile sale și pe baza raportului de verificare al utilizatorului A, „furnizorii prezintă o ofertă pentru un volum: volumele nu sunt garantate, dar furnizorii au o idee cu privire la volumele pentru care prezintă oferte. În cazul în care, după încheierea proiectului (mai mulți ani), volumele sunt substanțial mai mici decât cele preconizate, furnizorii ar putea primi o compensație pentru echipamentele neamortizate”. Cu toate că volumul cotat era indicat, contractul tipic nu menționa data exactă a livrării și volumul planificat al vânzărilor. Astfel cum a afirmat ACEA în observațiile sale: „numărul exact de roți care urmează să fie furnizate este convenit, de regulă, cu 4-8 săptămâni înainte de livrarea către linia de asamblare”. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(143)

După comunicarea constatărilor finale, ACEA a susținut că, astfel cum a recunoscut EUWA, o practică mai des întâlnită este aceea de a acorda o licitație pentru un anumit proiect RAO unui singur furnizor, mai degrabă decât către doi sau mai mulți furnizori. Pe baza licitațiilor desfășurate de trei membri ai ACEA în perioada de investigație (utilizatorul necooperant și cei doi utilizatori cooperanți), licitațiile acordate simultan către doi furnizori au fost limitate. Majoritatea licitațiilor au fost acordate unui singur furnizor și, astfel, furnizorul va obține cantitatea aproximativă specificată în ofertă. Atunci când se acordă o licitație unui furnizor, realocarea livrărilor către oricare alt furnizor nu este posibilă.

(144)

Comisia a examinat foaia de calcul rezumativă furnizată de ACEA în acest sens. În primul rând, lista de licitații furnizată se referea numai la licitațiile încheiate în cursul perioadei de investigație și, prin urmare, aceste licitații nu se refereau la livrări efective în cursul perioadei de investigație, întrucât data estimată de începere a livrării în cadrul licitațiilor în cauză era planificată pentru perioada ulterioară perioadei de investigație. În al doilea rând, Comisia a observat că majoritatea licitațiilor enumerate au fost raportate de către utilizatorul necooperant (aproximativ 85 %). Din cauza lipsei de cooperare a utilizatorului, Comisia nu a fost în măsură să verifice corectitudinea acestei liste și dacă aceasta includea toate licitațiile și dacă putea acoperi nevoile anuale ale acestui producător de automobile. În pofida acestei concluzii, Comisia a analizat totuși datele furnizate.

(145)

Lista de licitații primită de la utilizatorul necooperant a arătat că majoritatea acestor licitații au fost acordate unui singur furnizor. Cu toate acestea, volumul mediu ponderat cotat a fost destul de scăzut, aproximativ 50 000 de unități pe licitație pentru întreaga durată de viață a unui proiect, ceea ce explică faptul că doar unui singur furnizor i s-au acordat licitațiile în cauză. Cu toate acestea, Comisia a observat că un proiect a fost alocat unui număr de doi furnizori „din cauza volumului ridicat”, astfel cum s-a menționat în cursul unei audieri organizate cu ACEA. În al treilea rând, informațiile privind licitațiile furnizate de către utilizatorii cooperanți se refereau la trei licitații. Pentru utilizatorul B, datele au arătat că acesta a împărțit o licitație pentru o cantitate mai mare de 1 milion la doi furnizori. În plus, pentru utilizatorul A, datele furnizate de ACEA erau contradictorii. Astfel, pe de o parte, acestea arătau că a existat o singură licitație care a fost acordată unui furnizor și, pe de altă parte, într-un tabel separat privind ofertele, aceleași cantități din licitația respectivă au fost împărțite între două licitații. În consecință, Comisia a considerat că informațiile furnizate de ACEA nu contrazic constatările efectuate în considerentul 157, potrivit cărora licitațiile pot fi acordate mai multor furnizori pe baza cantității cotate, ceea ce pune sub semnul întrebării volumele reale care urmează să fie livrate de fiecare furnizor pe întreaga durată a proiectului. În plus, astfel cum s-a explicat în considerentul 115 de mai sus, ACEA a recunoscut faptul că volumul total care urmează să fie livrat poate depinde, de asemenea, de succesul modelului de automobil care urmează să fie produs.

(146)

Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(147)

În absența altor observații, Comisia a confirmat concluziile enunțate în considerentele 111 și 113 din regulamentul provizoriu.

(148)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 114 și 115 din regulamentul provizoriu.

(149)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 116 și 117 din regulamentul provizoriu.

(150)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 118-123 din regulamentul provizoriu.

(151)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 124-129 din regulamentul provizoriu.

(152)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 131-136 din regulamentul provizoriu.

(153)

ACEA a susținut, atât după comunicarea constatărilor provizorii, cât și după comunicarea constatărilor finale, că importurile din Maroc vândute în 2020 și în cursul perioadei de investigație s-au bazat pe licitații care au avut loc în perioada 2018-2019. Astfel, acestea nu ar fi putut avea un impact asupra prețurilor în 2020 sau în perioada de investigație, deoarece nu au condus la pierderi de vânzări în 2020 și în perioada de investigație, ci mai degrabă înainte, în momentul desfășurării licitațiilor.

(154)

Comisia a considerat că profitul sau pierderile s-au materializat atunci când au avut loc producția sau vânzările, și nu la momentul negocierii ofertelor. Astfel cum se explică în considerentul 89, există posibile modificări de preț și de volum, pe durata de viață a unui proiect, care depășesc termenii unei anumite licitații. În plus, astfel cum se explică în considerentul 113 și în considerentele 146-148 din regulamentul provizoriu, Comisia a considerat că impactul producătorilor marocani nu se datorează doar pierderii de volum prin licitații câștigate de producătorii-exportatori marocani, ci și presiunii globale a prețurilor asupra tuturor licitațiilor la care au participat. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(155)

ACEA a susținut, atât după comunicarea constatărilor provizorii, cât și după comunicarea constatărilor finale, că analiza prețurilor menționată la punctul 4.4.3.1 din regulamentul provizoriu ar trebui să fie efectuată la nivelul licitațiilor și, în acest scenariu, nu există nicio diferență de preț între prețurile din Uniune și prețurile din Maroc, astfel cum s-a raportat în regulamentul provizoriu.

(156)

De asemenea, ACEA a susținut, atât după comunicarea constatărilor provizorii, cât și după comunicarea constatărilor finale, că concurența în materie de prețuri între furnizori a avut loc în timpul licitațiilor. Prin urmare, subcotarea prețurilor de vânzare, blocarea prețurilor și marja de subcotare a prețurilor indicative ar trebui calculate la nivelul licitațiilor și nu în timpul livrărilor. Vânzările și livrările nu au reflectat condițiile actuale în materie de concurență. În plus, volumul livrărilor nu depindea de furnizori, ci mai degrabă de succesul relativ al unui anumit model de automobil și, prin urmare, de nivelul de producție.

(157)

Comisia a observat că, potrivit informațiilor furnizate de părțile interesate, prețurile nu au rămas neschimbate pe întreaga durată a unei anumite licitații. Astfel cum se explică în considerentul 79, atunci când negociază ofertele, producătorii de RAO trebuie să furnizeze o schemă de reduceri pe durata de viață a unui anumit proiect. Pe lângă acestea, pe durata unui proiect, producătorii de automobile pot solicita reduceri suplimentare. În plus, nu există nicio garanție în ceea ce privește volumul vânzărilor pentru producătorii de RAO. Producătorii de automobile pot selecta mai mulți producători pentru un anumit proiect, dar acești producători nu au nicio garanție cu privire la volumul care le va fi alocat în cele din urmă. Pentru fiecare producător de RAO, volumul livrărilor depindea nu numai de succesul relativ al unui anumit model de automobil, ci și de decizia producătorilor de automobile cu privire la alocarea acestui volum între producătorii selectați. În consecință, astfel cum s-a indicat în considerentul 115, o selecție a datelor din licitații individuale nu putea înlocui analiza efectuată de Comisie, care se bazează pe date complete, adică lista vânzărilor și comparații de preț în funcție de tip. O astfel de comparație reflectă cea mai mare cantitate posibilă de date a tranzacțiilor efective de vânzări care au avut loc.

(158)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a considerat că, în acest caz, licitațiile au oferit o imagine incompletă, în timp ce efectele asupra prețurilor ar putea fi pe deplin înțelese numai prin compararea tuturor importurilor din țara în cauză și a tuturor vânzărilor industriei Uniunii în funcție de tipul de produs, care au avut loc în cursul perioadei de investigație. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(159)

ACEA și Hands au susținut că industria Uniunii ar fi fost prejudiciată chiar și în absența importurilor din Maroc, demonstrând astfel că importurile din Maroc nu au constituit cauza unui prejudiciu important. ACEA a reiterat această afirmație după comunicarea constatărilor finale. În special, vânzările industriei Uniunii în 2020 și în perioada de investigație ar fi rămas în 2020 cu mult sub nivelurile din 2019 (-22 % în 2020 cu Maroc și -20 % fără Maroc), precum și în perioada de investigație (-18 % în perioada de investigație cu Maroc și -14 % fără Maroc). Prejudiciul din perioada de investigație nu a putut fi atribuit importurilor din Maroc, deoarece în perioada de investigație, în comparație cu 2020, industria Uniunii și-a crescut în fapt vânzările (cu 2 281 de mii de unități) mai mult decât producătorii-exportatori marocani (cu 1 478 de mii de unități). Astfel, importurile din Maroc nu au avut niciun impact asupra volumului. În plus, importurile din Maroc nu ar fi putut avea un impact asupra prețurilor în perioada de investigație, deoarece nu a existat o subcotare semnificativă a prețurilor în cadrul licitațiilor încheiate în cursul perioadei de investigație, în vreme ce prețurile de vânzare ale importurilor din Maroc observate în cursul perioadei de investigație nu ar fi putut avea niciun impact negativ asupra vânzărilor industriei Uniunii de la acea vreme.

(160)

De asemenea, ACEA a susținut, atât după comunicarea constatărilor provizorii, cât și după comunicarea constatărilor finale, că profitabilitatea industriei Uniunii a fost afectată de scăderea producției și a vânzărilor ca urmare a reducerii majore a producției de automobile din Uniune în 2020 și 2021, ceea ce, la rândul său, a condus la o creștere a costurilor fixe.

(161)

Comisia a considerat că industria Uniunii nu a putut transfera aceste costuri fixe majorate producătorilor de automobile, deoarece, astfel cum s-a menționat mai sus, în temeiul contractelor pe termen lung încheiate cu producătorii de automobile nu era posibilă creșterea prețului din cauza eventualelor creșteri ale costurilor fixe, cu excepția indexării costului lingourilor de aluminiu.

(162)

Astfel cum se indică în considerentele 140-142 din regulamentul provizoriu, Comisia a recunoscut scăderea consumului în 2020, care a fost cauzată în principal de pandemia de COVID-19. Cu toate acestea, importurile din Maroc au avut un impact negativ clar asupra industriei Uniunii în 2020 și în special în cursul perioadei de investigație, când volumele acestora au crescut exponențial. Astfel, atunci când condițiile au început să se îmbunătățească în cursul perioadei de investigație în ceea ce privește creșterea consumului, industria Uniunii a fost obligată, din cauza importurilor care au făcut obiectul unui dumping din Maroc, care au subcotat prețurile industriei Uniunii cu 26,9 %, să își mențină prețurile la un nivel scăzut, în pofida creșterii costului de producție. În consecință, din cauza blocării prețurilor, industria Uniunii a vândut la prețuri care nu au acoperit nici măcar costul de producție, cu atât mai puțin o marjă normală de profit. Această concluzie a fost valabilă, chiar presupunând că prețurile au fost (în principal) stabilite în contracte pe termen lung, întrucât efectele negative ale acestor prețuri mai mici ale importurilor marocane s-au materializat atunci când livrările efective în temeiul contractelor, negociate într-o etapă anterioară, au început în 2020 și în perioada de investigație. În plus, participarea producătorilor marocani la licitații și politica lor de prețuri au exercitat o presiune suplimentară asupra prețurilor pe piață, caracterizată în prezent printr-un excedent al ofertei. Chiar dacă volumul vânzărilor industriei Uniunii a crescut în cursul perioadei de investigație, aceasta a continuat să piardă din cota de piață din cauza importurilor din Maroc și, prin urmare, situația sa financiară s-a deteriorat în continuare în mod semnificativ. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(163)

Hands a susținut că niciun prejudiciu suferit de industria Uniunii nu ar putea fi cauzat de exporturile Hands către Uniune din Maroc. Potrivit societății, majoritatea indicatorilor de prejudiciu (de exemplu, consumul la nivelul Uniunii, volumul producției, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității, volumul vânzărilor, prețul de vânzare) au început deja să se deterioreze între 2018 și 2019 și nu au putut fi atribuiți Hands, deoarece producția a fost lansată în ianuarie 2020. Hands a susținut că fabrica a fost construită și pentru a răspunde cererii tot mai mari de pe piețele marocane și din afara UE, și nu doar pentru a aproviziona UE. În plus, Hands a susținut că o parte dintre exporturile sale către Uniune corespundeau unui transfer al producției din Coreea de Sud către Maroc.

(164)

În pofida faptului că, în 2018 și 2019, consumul la nivelul Uniunii, precum și vânzările și producția industriei Uniunii au scăzut, industria Uniunii și-a crescut profitabilitatea de la 7,5 % la 8,2 %. În consecință, nu s-a constatat niciun prejudiciu pentru anii respectivi. Mai degrabă, prejudiciul a început să se materializeze în 2020, concomitent cu începerea intrării în Uniune a importurilor Hands, împreună cu alte importuri din Maroc. În acest sens, trebuia remarcat faptul că, în conformitate cu articolul 3 din regulamentul de bază, Comisia a analizat efectul tuturor importurilor din Maroc care au făcut obiectul unui dumping, nu numai cele ale Hands. În orice caz, în ceea ce privește Hands, importurile sale au subcotat prețurile industriei Uniunii, iar marjele sale de dumping și de prejudiciu au fost semnificative în cursul perioadei de investigație. În consecință, nu s-a putut susține că importurile sale nu au contribuit la prejudiciul suferit de industria Uniunii. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(165)

De asemenea, potrivit Hands, constatările din regulamentul provizoriu nu susțin constatarea unui prejudiciu important cauzat de importurile RAO din Maroc. Analiza s-a bazat pe date ambigue și pe afirmații nefondate care nu au nicio susținere în evidența investigației și, în fapt, în realitățile comerciale ale pieței RAO.

(166)

Comisia nu a fost în măsură să identifice în această afirmație ce parte a analizei prejudiciului pe care a efectuat-o a fost ambiguă sau nefondată sau o simplă afirmație. Constatările Comisiei s-au bazat pe elemente de probă pozitive, colectate în cursul investigației, care au fost puse la dispoziția tuturor părților interesate în dosarul cauzei și descrise în regulamentul provizoriu. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(167)

ACEA a susținut că nu a existat o creștere semnificativă a volumului importurilor marocane în sensul articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază, iar importurile marocane au ocupat o nișă la care producătorii din Uniune au renunțat în mod voluntar, fără a avea un impact negativ asupra volumelor vândute de industria Uniunii.

(168)

Astfel cum se explică în considerentul 83 din regulamentul provizoriu, importurile din Maroc au atins 2,5 milioane de unități în perioada de investigație, în condițiile în care acestea au fost inexistente în 2018 și extrem de reduse în 2019. Aceasta a condus la o cotă de piață de 3,9 % în cursul perioadei de investigație. În ceea ce privește cota de piață a importurilor marocane, Comisia a constatat că ACEA a contrazis argumentul său prezentat în considerentul 191, potrivit căruia marjele de subcotare a prețurilor indicative ar trebui calculate la nivelul licitațiilor unde există concurență între producătorii marocani și producătorii din Uniune, demonstrând că a existat o concurență directă între importurile marocane și producția din Uniune. Prin urmare, Comisia a considerat că importurile au fost semnificative, atât în cantități absolute, cât și în raport cu consumul în Uniune, în sensul articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază. Având în vedere nivelurile prețurilor stabilite, volumele au avut un impact negativ asupra prețurilor industriei Uniunii în sensul articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază. Ca atare, Comisia a respins această afirmație și a confirmat constatările prezentate pe scurt în considerentele 131-136 din regulamentul provizoriu.

(169)

După comunicarea constatărilor finale, ACEA a reiterat faptul că importurile din Maroc nu au avut niciun impact negativ asupra volumului industriei Uniunii. În plus, potrivit ACEA, Comisia nu a explicat modul în care importurile de RAO din Maroc cu o cotă de piață de 3,9 % au condus la scăderea producției și a vânzărilor Uniunii în perioada examinată cu 17 % (producție) și cu 21 % (vânzări).

(170)

Comisia a observat că ACEA a făcut referire la perioada examinată în analiza sa, deși, astfel cum s-a indicat mai sus în considerentul 162, scăderea producției Uniunii între 2018 și 2020 a fost cauzată în principal de criza provocată de pandemia de COVID-19. Mai mult, în ceea ce privește perioada ulterioară 2020 și perioada de investigație, când consumul la nivelul Uniunii a crescut cu + 8,0 %, importurile din Maroc au crescut semnificativ (și anume cu 244 %), în timp ce vânzările industriei Uniunii au crescut cu doar 5,2 %. De asemenea, creșterea cotei de piață a importurilor din Maroc între 2020 și perioada de investigație a fost de aproximativ 2,1 puncte procentuale, în timp ce cota de piață a industriei Uniunii a scăzut cu 1,8 puncte procentuale. În plus, atunci când a luat în considerare toate originile importurilor, altele decât Marocul, Comisia a observat că creșterea volumelor importurilor a fost de aproximativ 6,6 % între 2020 și perioada de investigație. Această creștere s-a datorat creșterii volumelor importurilor din Turcia (cu 19 %), în timp ce volumele importurilor din toate celelalte țări au scăzut, în ansamblu, în cursul aceleiași perioade. Cu toate acestea, astfel cum se descrie în considerentele 171-174 de mai jos, Comisia a stabilit că importurile din Turcia nu au atenuat legătura de cauzalitate constatată între importurile din Maroc și prejudiciul important suferit de industria Uniunii. În consecință, Comisia și-a reiterat constatările din considerentul 168 de mai sus, potrivit cărora volumele importurilor din Maroc au avut un impact negativ asupra prețurilor industriei Uniunii în sensul articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(171)

Hands și ACEA au susținut că impactul importurilor din țări terțe ar trebui investigat în mod corespunzător: alte țări terțe au reprezentat aproape 90 % din totalul importurilor și au avut o cotă de piață de aproximativ 25 %. În special, Turcia și-a mărit cota de piață în perioada examinată, de la 10,3 % la 13,0 %.

(172)

Comisia a analizat importurile din țări terțe. În ceea ce privește Turcia, principala țară importatoare, Comisia a subliniat că, astfel cum se indică în considerentul 138 din regulamentul provizoriu, prețurile medii din Turcia au fost semnificativ mai mari în comparație cu prețurile importurilor din Maroc (+ 14 %) și chiar ușor mai mari în comparație cu prețurile industriei Uniunii (+ 1,0 %). În plus, prețul mediu al importurilor din Turcia a fost mai mare decât costurile de producție ale industriei Uniunii în 2018, 2019 și 2020. Doar în perioada de investigație a scăzut ușor, cu mai puțin de 1 %. În plus, în 2020 și în perioada de investigație, când profitabilitatea industriei Uniunii a scăzut semnificativ, prețurile importurilor din Turcia au fost mai mari decât prețurile practicate de industria Uniunii. Prin urmare, aceste importuri nu au atenuat legătura de cauzalitate constatată între importurile din Maroc și prejudiciul important suferit de industria Uniunii. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(173)

După comunicarea constatărilor finale, în ceea ce privește importurile originare din Turcia, Hands și-a reiterat afirmația potrivit căreia Comisia nu a luat în considerare și pur și simplu a ignorat efectele prejudiciabile ale importurilor din Turcia. Comisia ar fi omis să efectueze o analiză mai detaliată pe baza datelor proprii ale Hands, care arată că propriile sale oferte de preț în cadrul licitațiilor nu au fost întotdeauna cele mai ieftine și că i s-a acordat doar o mică parte din totalul licitațiilor. ACEA a formulat o afirmație similară cu privire la același producător.

(174)

Comisia a respins afirmația Hands din mai multe motive. În primul rând, Comisia a observat, astfel cum se explică în considerentul 90 din regulamentul provizoriu, că, atunci când a comparat vânzările efective pe tip de produs în cursul perioadei de investigație, a stabilit o marjă semnificativă de subcotare a prețurilor de 26,9 %, care a inclus vânzările realizate de Hands. În al doilea rând, astfel cum se explică în considerentele 115 și 192, Comisia a respins afirmația ACEA potrivit căreia efectele asupra prețurilor ar trebui analizate la nivelul licitațiilor. În al treilea rând, Hands nu a susținut că ofertele sale de preț în cadrul licitațiilor erau neapărat mai scumpe decât cele ale producătorilor-exportatori turci. Mai degrabă, afirmația sa se referea la „alți producători de RAO” în general. În plus, chiar dacă ofertele de preț ale Hands nu erau neapărat cele mai ieftine, Comisia a analizat efectele asupra prețurilor pe baza tuturor importurilor din Maroc, cota celuilalt producător-exportator, Dika, fiind semnificativă (reprezentând aproximativ [60 %-70 %] din piață). În cele din urmă, astfel cum s-a observat în considerentul 172 de mai sus, prețurile de import din Turcia au fost mai mari decât prețul mediu practicat de industria Uniunii în cursul perioadei de investigație. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(175)

După comunicarea constatărilor finale, ACEA și-a reiterat afirmația indicată în considerentul 159, potrivit căreia subcotarea prețurilor de vânzare din Maroc, pe baza licitațiilor, nu a fost semnificativă (și anume 3,7 %), în special în comparație cu subcotarea prețurilor de vânzare, calculată de ACEA, pentru Turcia sau Thailanda, care a fost de aproximativ 10 % și, respectiv, 1 %.

(176)

În primul rând, Comisia a evaluat foaia de calcul rezumativă prezentată de ACEA cu privire la ofertele de preț. Această foaie de calcul cuprindea 15 licitații, provenind de la trei membri ai ACEA (și anume utilizatorul necooperant și cei doi utilizatori cooperanți). S-au furnizat următoarele informații: numele utilizatorului, cantitatea și prețul unitar oferit de fiecare furnizor. Cu toate acestea, Comisia a observat că nu a fost furnizată numerotarea internă a fiecărei licitații, ceea ce a împiedicat Comisia să verifice încrucișat datele cu informațiile verificate deja furnizate în cursul investigației de către cei doi utilizatori cooperanți. Mai mult, unele elemente de preț nu au fost furnizate (cum ar fi reducerile anuale planificate, denumite și „reduceri de productivitate”) și, prin urmare, a fost imposibil să se evalueze dacă toate acestea au fost incluse în prețul unitar oferit. Mai important, majoritatea ofertelor de preț se refereau la utilizatorul necooperant. Astfel cum se indică în considerentul 109, din cauza lipsei generale de cooperare din partea utilizatorului respectiv, informațiile limitate pe care le-a furnizat acesta nu au putut fi luate în considerare în scopul prezentei investigații. În ceea ce privește informațiile suplimentare furnizate de ACEA cu privire la utilizatorul A și utilizatorul B, acestea se refereau la oferte de preț pe care Comisia nu a fost în măsură să le verifice din cauza transmiterii cu întârziere. În special, Comisia nu a putut stabili dacă setul de date furnizat era sau nu exhaustiv. În orice caz, setul de date enumera 14 oferte marocane, din 15 licitații, și câte 5 pentru Turcia și Thailanda. Calculul subcotării prețurilor efectuat de ACEA s-a bazat pe prețul de referință (22). Comisia a observat că propriile calcule ale ACEA au arătat că ofertele de preț ale producătorilor marocani au fost mai mici decât cele ale industriei Uniunii. În plus, atunci când s-au comparat volumele raportate (23) în această foaie de calcul cu volumele totale ale importurilor stabilite pentru Turcia și Thailanda pe baza datelor Eurostat (a se vedea tabelul 11 din regulamentul provizoriu), s-a constatat că volumul raportat, în special pentru Turcia, nu era reprezentativ (sub 5 %). Prin urmare, nu s-a putut trage nicio concluzie relevantă din aceste informații furnizate de ACEA. În plus, în considerentul 139 din regulamentul provizoriu, Comisia a concluzionat deja că Thailanda și Turcia nu au atenuat legătura de cauzalitate constatată între importurile din Maroc care au făcut obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria Uniunii. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(177)

Hands a susținut că cererea Uniunii de RAO a scăzut în 2020, ceea ce reprezintă o scădere cu 14 milioane de unități, și anume de 20 de ori volumul importurilor de RAO din Maroc. Prin urmare, impactul pandemiei a fost atât de semnificativ încât Comisia ar trebui să considere că a rupt orice legătură de cauzalitate care ar fi putut exista între importurile de RAO din Maroc și orice prejudiciu suferit de industria Uniunii.

(178)

Astfel cum se indică în considerentele 140-142 din regulamentul provizoriu, Comisia a recunoscut impactul pandemiei de COVID-19 asupra industriei Uniunii. Cu toate acestea, întrucât perioada de investigație a acoperit și perioada de redresare post-COVID, Comisia a putut stabili, astfel cum se explică în considerentul 94 de mai sus, că, atunci când piața s-a redresat după pandemia de COVID-19, industria Uniunii nu a beneficiat din cauza creșterii importurilor din țara în cauză la prețuri de dumping, ci dimpotrivă, întrucât situația industriei Uniunii s-a deteriorat și mai mult în cursul perioadei de investigație. Prin urmare, impactul negativ al pandemiei de COVID-19 nu a putut fi considerat drept singura cauză a prejudiciului suferit de industria Uniunii, în măsura în care ar fi atenuat legătura de cauzalitate dintre un astfel de prejudiciu și importurile care au făcut obiectul unui dumping din țara în cauză. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(179)

Hands și-a reiterat cererea privind o explicație satisfăcătoare și detaliată, deosebit de necesară, având în vedere că Comisia a recunoscut în mod explicit că pandemia de COVID-19 a avut un impact negativ asupra industriei Uniunii.

(180)

În absența unei cereri mai precise și mai specifice, Comisia a considerat că explicațiile cuprinse deja în această secțiune erau suficiente pentru a permite societății să înțeleagă raționamentul Comisiei și să își exercite dreptul la apărare. Prin urmare, Comisia a respins afirmația.

(181)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 143-145 din regulamentul provizoriu.

(182)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 146-148 din regulamentul provizoriu.

(184)

Potrivit ACEA, Comisia ar fi trebuit să investigheze concurența în interiorul Uniunii. ACEA a colectat informații de la membrii săi și a constatat că, dintr-un total de 45 de licitații, producătorii din Uniune au avut câștig de cauză în 31, furnizorii din Maroc și din Thailanda în câte 5 fiecare, iar furnizorii din Turcia în 4, deși, în ceea ce privește unitățile, Turcia a câștigat majoritatea licitațiilor.

(185)

De la bun început, Comisia a reamintit că ACEA nu a contestat reprezentativitatea eșantionului de producători din Uniune, stabilit în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază. Astfel, ACEA nu poate susține în mod valabil că, în ceea ce privește Comisia, aceasta a fost obligată să investigheze dacă presupusul impact al importurilor care au făcut obiectul unui dumping asupra prețurilor nu a rezultat din concurența în materie de prețuri din partea producătorilor din Uniune care nu au fost incluși în eșantion (24). În plus, astfel cum se indică în tabelul 5 din regulamentul provizoriu, producătorii din Uniune și-au demonstrat capacitatea de a menține o cotă de piață de peste 70 %, dar și o profitabilitate de aproximativ 8 % în perioada 2018-2019. Acest aspect a fost realizat pe o piață extrem de competitivă, bazată pe licitații organizate de producătorii de automobile, în care toți producătorii din Uniune și producătorii situați în alte țări terțe au avut posibilitatea de a concura în cadrul acelorași licitații. Aceasta a însemnat că producătorii din Uniune au fost competitivi în condiții de piață normale și echitabile, fără ca industria în ansamblu să fie prejudiciată. În plus, Comisia a observat că afirmația ACEA s-a bazat pe 45 de licitații din partea a trei membri ai ACEA (4 contracte raportate de cei doi utilizatori cooperanți și 41 din partea unui utilizator necooperant). Informațiile s-au limitat doar la câștigătorul licitației, la cantitățile estimate și la originea celorlalți ofertanți din afara Uniunii (Maroc, Thailanda sau Turcia). În plus, aceste informații nu au fost susținute de niciun element de probă care să demonstreze exactitatea și fiabilitatea lor. Referințele licitației nu au fost nici măcar furnizate. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(186)

De asemenea, potrivit ACEA, chiar și presupunând că este corect ca participanții la licitație să se alinieze la nivelul celor mai mici prețuri ofertate, există un număr copleșitor de probe că o astfel de aliniere se realizează în primul rând în ceea ce privește producătorul din Uniune care practică cele mai mici prețuri și, în al doilea rând, în ceea ce privește importurile din țări terțe, orice aliniere la cotațiile furnizorilor marocani ocupând la mare distanță poziția a treia, cu doar 5 cazuri.

(187)

Comisia a observat că analiza efectuată de ACEA s-a bazat pe un număr limitat de licitații (și anume 15), iar informațiile furnizate de ACEA au constat într-un tabel în care sunt enumerate 15 oferte de preț care acoperă toate sursele principale ale produsului în cauză (producători din Uniune și din toate țările terțe principale), prezentate de trei membri ai ACEA. 4 contracte au fost raportate de cei doi utilizatori cooperanți, iar 11 din partea unui utilizator necooperant. În plus, în ceea ce privește afirmația anterioară, aceste informații nu au fost susținute de niciun element de probă care să demonstreze exactitatea și fiabilitatea lor. Referințele licitației nu au fost nici măcar furnizate. De exemplu, nu au fost furnizate informații cu privire la măsura în care prețul raportat a inclus toate costurile auxiliare și reducerile incluse în oferte. În plus, documentele de licitație subiacente nu au fost furnizate și, astfel, Comisia nu a fost în măsură să verifice informațiile furnizate, afirmația fiind, prin urmare, respinsă. Deși Comisia ar fi trebuit să ia în considerare aceste informații, aceasta a observat că volumele totale ale ofertelor cotate reprezentau aproximativ 5 % din consumul total la nivelul Uniunii și, prin urmare, nu au fost considerate reprezentative. În plus, în toate cazurile, cu excepția a două dintre ele, ofertele de preț prezentate de producătorii marocani au fost inferioare celor prezentate de producătorii din Uniune. În consecință, Comisia a considerat că ACEA nu a furnizat elemente de probă în sprijinul faptului că participanții la licitație au fost nevoiți să se alinieze la nivelul producătorilor din Uniune care practicau cele mai mici prețuri și că furnizorii marocani nu au determinat scăderea prețurilor.

(188)

După comunicarea constatărilor finale, ACEA a susținut că însăși Comisia a solicitat membrilor ACEA să furnizeze astfel de date privind cotațiile de licitație bazate pe începerea producției, date care au fost furnizate de ACEA în consecință. ACEA a furnizat, de asemenea, documente suplimentare de la utilizatorul B. În sfârșit, ACEA a considerat acest set de date ca fiind reprezentativ, deoarece se baza pe 29 de licitații, acoperea aproape 100 % din achizițiile de RAO din Maroc și era susținut de elemente de probă.

(189)

Comisia a subliniat că informațiile privind licitațiile au fost solicitate numai celor doi utilizatori care au cooperat pe deplin la investigație, care au furnizat răspunsuri la chestionar și cărora li s-au verificat datele. Datele transmise ulterior de ACEA cu privire la utilizatorul necooperant au fost considerate incomplete, nefiabile și neverificabile din cauza lipsei de cooperare din partea utilizatorului respectiv. Comisia a observat că ACEA și-a fondat analiza în principal pe utilizatorul necooperant. De asemenea, în timp ce ACEA a susținut că setul său de date era sprijinit de elemente de probă, Comisia a considerat că setul de date a constat în principal în foi de calcul rezumative și că referințele licitației menționate de ACEA erau, de fapt, numerele interne ale fiecărei licitații. Cu toate acestea, nu a fost furnizată documentația completă referitoare la licitații, cum ar fi copii ale termenilor de referință, ofertele efective primite etc. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(190)

În lipsa altor observații privind legătura de cauzalitate, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 152-154 din regulamentul provizoriu.

(191)

ACEA a susținut, atât după comunicarea constatărilor provizorii, cât și după comunicarea constatărilor finale, că Comisia ar fi trebuit să efectueze calcule ale marjei de subcotare a prețurilor indicative la nivelul licitațiilor, la fel ca în investigația inițială împotriva importurilor de RAO din China (25).

(192)

Comisia a examinat argumentul și a constatat că o afirmație similară în cursul investigației de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor menționate anterior (26) a fost formulată și respinsă. În considerentul 115 de mai sus, Comisia a explicat că o selecție a datelor din licitații individuale nu poate înlocui analiza prețurilor și a volumelor efectuată de Comisie, care se bazează pe date complete, adică lista vânzărilor și comparații de preț în funcție de tip. O astfel de comparație reflectă cea mai mare cantitate posibilă de date a tranzacțiilor efective de vânzări care au avut loc. În plus, marja de subcotare a prețurilor indicative a fost exprimată ca procent din prețul de export în cursul perioadei de investigație. Analiza pe baza datelor complete de la producătorii-exportatori incluși în eșantion și de la producătorii din Uniune au indicat o subcotare a prețurilor indicative de 44 % pentru Hands și de 51,6 % pentru alți producători marocani. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(193)

Hands a susținut că ajustările efectuate de Comisie în legătură cu viitoarele costuri de mediu sunt arbitrare și speculative, afectează comparabilitatea prețurilor și determină o denaturare a comparabilității prețurilor între vânzările în Uniune și cele marocane. Hands a făcut referire la noul Model de dezvoltare al Marocului, care a fost lansat în aprilie 2021 și include investiții în energie verde durabilă pentru a avea caracter competitiv la nivelul industriilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon, iar țara s-a angajat să își procure peste 50 % din energia electrică din surse regenerabile până în 2030. Prin urmare, este evident că viitoarele costuri care ar urma să fie suportate de Hands în perioada de aplicare a măsurilor, inclusiv cele legate de eforturile de decarbonizare din Maroc, nu au fost avute în vedere de Comisie.

(194)

Comisia a subliniat că includerea costurilor viitoare de mediu în prețul indicativ pentru industria Uniunii este în conformitate cu articolul 7 alineatul (2d) din regulamentul de bază. Includerea acestor costuri nu s-a bazat pe simple speculații, ci pe dovezi pozitive ale investițiilor efective planificate. Posibilitatea Marocului de a realiza investiții în energie verde durabilă este irelevantă pentru aplicarea dispozițiilor relevante din regulamentul de bază în ceea ce privește stabilirea prețului indicativ al Uniunii, în raport cu care trebuie avute în vedere costurile viitoare de mediu. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(195)

Potrivit Hands, Comisia nu a furnizat nicio explicație cu privire la calculul costurilor viitoare și, astfel, a privat Hands și alte părți interesate de dreptul lor la apărare.

(196)

Comisia a furnizat informații cu privire la costurile viitoare în urma unei solicitări din partea Dika. Răspunsul a fost publicat în dosarul public, care a fost pus la dispoziția tuturor părților. Prin urmare, dreptul la apărare nu a fost încălcat.

(197)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 165 și 166 din regulamentul provizoriu.

(198)

Atât după comunicarea constatărilor provizorii, cât și după comunicarea constatărilor finale, ACEA și-a reiterat afirmația descrisă în considerentul 170 din regulamentul provizoriu, potrivit căreia industria roților din aluminiu a Uniunii nu a putut satisface cererea. Se presupune că, timp de peste 15 ani, piața Uniunii a suferit din cauza capacității insuficiente și a deficitelor cauzate de investițiile insuficiente realizate de producătorii din Uniune. Potrivit ACEA, producătorii de RAO din Uniune nu își îndeplinesc în mod constant angajamentul de a crește capacitatea de producție și de a asigura securitatea aprovizionării în Uniune. ACEA a reamintit că, în contextul investigației antidumping a Comisiei privind RAO din China, se presupune că producătorii din Uniune s-au angajat să își sporească capacitatea de producție și că, în ceea ce privește Comisia, aceasta a extins măsura antidumping cu condiția creșterii capacităților. Potrivit ACEA, între 2006 și perioada de investigație, capacitatea Uniunii a crescut cu 14 %, în timp ce consumul a crescut cu 33 % în cursul aceleiași perioade.

(199)

Comisia a constatat că această afirmație a fost deja abordată în considerentul 171 din regulamentul provizoriu și că nu au fost prezentate elemente sau probe noi. Comisia a observat că, dacă este nevoie, industria roților din aluminiu a Uniunii și-ar putea spori capacitatea într-un termen relativ scurt, deoarece investiția relevantă menționată de utilizatori nu viza cuptoarele sau cabinele de vopsire, ci utilajele de turnare care pot fi instalate cu ușurință. Prin urmare, dacă producătorii de roți din aluminiu din Uniune nu au investit în capacități de producție suplimentare, acest lucru s-a datorat mai degrabă situației lor economice dificile, precum și lipsei unor contracte viitoare suficiente din partea producătorilor de automobile pentru a justifica o astfel de investiție. Astfel, industria Uniunii nu a avut suficiente stimulente pentru a investi în capacități suplimentare în absența unei creșteri previzibile a cererii pentru producția sa.

(200)

În plus, consumul la nivelul Uniunii s-a ridicat la 64,31 milioane de unități în perioada de investigație. Capacitatea totală a industriei Uniunii a fost de 61,29 milioane de unități, în timp ce producția totală a Uniunii a fost de 48,75 milioane de unități în perioada de investigație, iar exporturile industriei Uniunii au fost de 2,71 milioane de unități, capacitatea de 9,83 milioane de unități rămânând neutilizată. În consecință, industria Uniunii a dispus deja de o capacitate de producție suficientă pentru a acoperi aproape întreaga cerere de roți din aluminiu a Uniunii. În plus, piața Uniunii ar putea fi aprovizionată în continuare de producători-exportatori din țări terțe. Capacitatea totală de RAO la nivel mondial a crescut chiar odată cu sosirea producătorilor marocani. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(201)

În urma comunicării constatărilor finale, ACEA a susținut că afirmația Comisiei potrivit căreia investițiile relevante nu vizează cuptoarele sau cabinele de vopsire, ci utilajele de turnare care pot fi instalate cu ușurință, nu a fost susținută de elemente de probă. ACEA a susținut că utilizatorii cooperanți au demonstrat că lipsa unui număr suficient de cabine de vopsire reprezintă tocmai unul dintre principalele blocaje care limitează capacitatea de producție a Uniunii.

(202)

Comisia a observat că elementele de probă prezentate de utilizatorul A se refereau la lipsa capacității de producție a unui producător din Uniune pentru anii 2015-2016, așadar înainte de perioada examinată. Mai mult, utilizatorul A nu a furnizat niciun document care să indice problemele legate de capacitatea de producție în cursul perioadei examinate. În ceea ce privește utilizatorul B, documentele furnizate datau, de asemenea, dinainte de perioada examinată (majoritatea datând din 2016). Cu toate acestea, în cursul vizitei de verificare, utilizatorul B a declarat că „într-un an normal precum 2018/2019, nu a existat un deficit de roți din aluminiu”. Nici ACEA, nici vreun alt utilizator nu au furnizat elemente de probă care să ateste un deficit de producție din cauza lipsei unui număr suficient de cabine de vopsire în cursul perioadei examinate.

(203)

În cursul investigației, Comisia a colectat elemente de probă potrivit cărora industria Uniunii a investit în cabine de vopsire atunci când consumul a trecut la mai multe discuri diamantate, care necesită două întoarceri în liniile de vopsire. În ceea ce privește investițiile în cabine de vopsire și echipamente de turnare, Comisia a colectat copii ale facturilor de achiziție care arată că industria Uniunii și-a putut mări capacitatea în trecut, atunci când cererea pentru produsele sale era sigură. Comisia a considerat că în dosarul neconfidențial nu s-au putut include informații mai detaliate, deoarece informațiile în cauză se refereau la tranzacții individuale specifice reprezentând date care nu pot fi rezumate în sensul articolului 19 alineatul (2) din regulamentul de bază. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(204)

ACEA a susținut că, în momentul în care furnizorii marocani au câștigat licitații pentru furnizarea de roți către Uniune, industria Uniunii nu dispunea de o capacitate de producție neutilizată și, prin urmare, aceste importuri acopereau nevoile strategice ale producătorilor de automobile.

(205)

Comisia a constatat că ACEA nu a furnizat dovezi în sprijinul acestei afirmații, de exemplu în cazul licitațiilor în care nu a existat nicio ofertă de preț din partea producătorilor din Uniune, în special în cazul licitațiilor câștigate de producătorii marocani. Comisia a constatat, de asemenea, că nu a fost furnizat niciun element de probă care să ateste că industria roților din aluminiu a Uniunii nu a furnizat RAO în urma cererilor din partea producătorilor de automobile în cursul perioadei examinate (27). Astfel cum s-a menționat deja mai sus, capacitatea de producție a industriei Uniunii, împreună cu cea a producătorilor-exportatori din țări terțe, este în mare măsură suficientă pentru a satisface nevoile industriei auto. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(206)

După comunicarea constatărilor finale, ACEA a susținut că niciunul dintre producătorii din Uniune nu a decis să investească în capacități de producție suplimentare, în timp ce producția de automobile din Uniune a crescut constant din 2013.

(207)

Cu toate acestea, Comisia a constatat că, în perioada respectivă, capacitatea de producție a industriei Uniunii a crescut cu aproximativ 10,8 milioane de unități [51,644 milioane de unități (28) în 2013, ajungând la 62,475 milioane de unități (29) în 2019]. Astfel, afirmația nu a fost susținută de niciun element de probă și, prin urmare, a fost respinsă.

(208)

După comunicarea constatărilor finale, ACEA și-a reiterat afirmația potrivit căreia industria Uniunii nu poate satisface cererea din Uniune, chiar și în condițiile unei piețe perturbate și ale unei scăderi istorice a cererii.

(209)

Comisia a observat că gradul de utilizare a capacității de producție a industriei Uniunii era de 80 % în cursul perioadei de investigație. Prin urmare, existau capacități neutilizate suplimentare pentru a satisface cererea. De asemenea, nu a existat nicio cerință conform căreia industria Uniunii era obligată să aibă capacitatea de a satisface cererea totală. Utilizatorii puteau importa, de asemenea, RAO din oricare dintre țările terțe producătoare. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(210)

După comunicarea constatărilor finale, ACEA a susținut că a furnizat elemente de probă care demonstrează că industria Uniunii nu dispunea de o capacitate de producție neutilizată și, prin urmare, importurile marocane acopereau nevoile strategice ale producătorilor de automobile. În plus, ACEA a furnizat elemente de probă privind lipsa de producție a industriei Uniunii în 2016.

(211)

Comisia a considerat că afirmația nu a fost susținută de suficiente elemente de probă. De exemplu, ACEA nu a furnizat elemente de probă referitoare la nicio licitație câștigată de furnizorii marocani în care producătorii din Uniune nu au participat la procedura de licitație. În ceea ce privește lipsa de producție, ACEA nu a prezentat elemente de probă care să indice o problemă sistemică, deoarece elementele de probă furnizate datau dinainte de perioada examinată. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(212)

Potrivit ACEA, Comisia nu a abordat aspectul creșterii costurilor producătorilor de automobile din cauza efectelor cumulative ale măsurilor antidumping aplicate altor materii prime, piese și componente utilizate pentru producția de automobile.

(213)

Comisia a observat că ACEA nu a furnizat niciun element de probă în sprijinul afirmației sale. Deși există posibilitatea ca, în ceea ce privește costurile furnizorilor lor, acestea să fi crescut și să fi fost transferate, integral sau parțial, producătorilor de automobile, acest aspect pare să nu fi avut un impact negativ asupra situației lor economice. Astfel cum s-a subliniat în considerentul 175 din regulamentul provizoriu, producătorii de automobile au publicat rezultate pentru exercițiul financiar 2021 care au depășit profiturile obișnuite raportate în anii precedenți. În cele din urmă, astfel cum s-a stabilit deja în considerentul 169 din regulamentul provizoriu, ponderea costului RAO în producția unui automobil este minoră, de aproximativ 0,5 %. Prin urmare, impactul măsurilor asupra producătorilor de automobile a fost extrem de redus, iar afirmația a fost respinsă.

(214)

După comunicarea constatărilor finale, ACEA nu a fost de acord cu evaluarea Comisiei din considerentul de mai sus. ACEA a susținut că taxele antidumping vor reprezenta un cost suplimentar de 241-413 milioane EUR. Aceasta este o sumă semnificativă pentru producătorii de automobile pentru o industrie care continuă să sufere din cauza unui nivel scăzut al producției de automobile în Uniune, fiind în același timp nevoită să absoarbă costuri de mediu suplimentare.

(215)

Comisia a observat că ACEA nu a contestat constatările Comisiei potrivit cărora ponderea RAO în costul total de producție al unui automobil este minoră, de aproximativ 0,5 %, iar taxa antidumping relativ scăzută ar reprezenta doar o fracțiune din acest 0,5 %. Nu a fost prezentat niciun element de probă care să demonstreze că producătorii de automobile nu vor putea absorbi aceste costuri. În plus, în pofida corectitudinii costului suplimentar estimat de ACEA, estimarea costurilor suplimentare s-a bazat pe prețul indicativ al Uniunii și, prin urmare, se referă la marjele de prejudiciu stabilite. Cu toate acestea, taxa s-a bazat pe marjele de dumping, care au fost mai mici decât marjele de prejudiciu constatate și, prin urmare, efectele taxei antidumping ar fi mai mici decât sumele estimate de ACEA. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(216)

ACEA a susținut că unii dintre membrii săi au estimat că furnizorii marocani își sporesc angajamentele în materie de monitorizare a impactului emisiilor de CO2 asupra lanțurilor de aprovizionare. Prin urmare, redirecționarea aprovizionării către alte țări terțe ar avea un impact semnificativ asupra capacității producătorilor de automobile de a-și îndeplini obiectivele în materie de reducere a emisiilor de CO2.

(217)

Comisia a observat că ACEA nu a furnizat niciun element de probă în sprijinul acestei afirmații, în timp ce informațiile obținute în timpul vizitei de verificare a unui utilizator cooperant au arătat că importurile marocane se confruntă cu o problemă similară a impactului lor asupra obiectivelor producătorilor de automobile de reducere a emisiilor de CO2 din cauza distanței dintre fabricile din Maroc și fabrica producătorilor de automobile din Uniune. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(218)

După comunicarea constatărilor finale, ACEA a făcut referire la planul său în 10 puncte având scopul de a contribui la punerea în aplicare a Pactului verde european (30), precum și la faptul că utilizatorul B a furnizat, după vizita de verificare, elemente de probă care atestă că importurile marocane sunt importante în ceea ce privește impactul emisiilor de CO2 datorită proximității geografice dintre fabricile din Maroc și fabricile producătorilor de automobile.

(219)

Comisia a observat că planul în 10 puncte nu menționa impactul importurilor de roți, în general, și al celor din Maroc, în special. În consecință, planul nu a constituit un element de probă adecvat în ceea ce privește afirmația descrisă în considerentul 216 de mai sus. În plus, utilizatorul B a raportat într-adevăr că a introdus criteriul emisiilor de CO2 pentru selectarea furnizorilor și că obiectivul este de a reduce distanța dintre fabrici și furnizori și, prin urmare, amprenta de carbon. Cu toate acestea, utilizatorul B a afirmat, de asemenea, că competitivitatea rămâne un factor foarte important pentru selectarea unui furnizor. În plus, Comisia nu a identificat niciun element de probă care să demonstreze că acest criteriu a fost evaluat efectiv de către utilizatorul B în cursul procesului de licitație sau că un producător nu a fost luat în considerare din cauza criteriilor emisiilor de CO2. În cele din urmă, chiar dacă acest criteriu ar juca un rol esențial în viitor, măsurile antidumping nu au ca obiectiv încetarea importurilor din Maroc, ci mai degrabă asigurarea faptului că acestea intră în Uniune la prețuri echitabile. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(220)

ACEA a susținut că Oficiul Federal al Concurenței din Germania a inițiat în martie 2022 o investigație împotriva unui producător din Uniune, pe baza unor acuzații de comportament care restrânge concurența. Cu toate acestea, Comisia a observat că nu a fost făcută nicio afirmație privind posibilele efecte asupra constatărilor investigației cu privire la un astfel de comportament pretins. În orice caz, investigația respectivă este în desfășurare și nu s-a ajuns încă la nicio concluzie. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(221)

După comunicarea constatărilor finale, ACEA a susținut că măsurile antidumping nu ar trebui să fie aplicate până la stabilirea rezultatului investigației efectuate de Oficiul Federal al Concurenței din Germania în astfel de circumstanțe excepționale și în conformitate cu principiile bunei administrări și bunelor practici administrative, astfel cum au fost elaborate în cazul țevilor fără sudură (31).

(222)

Astfel cum s-a explicat deja în considerentul 220 de mai sus, administrația națională nu a luat încă nicio decizie. În schimb, în cazul țevilor fără sudură, taxele au fost aplicate doar după ce a fost emisă o decizie definitivă de sancționare a practicii anticoncurențiale și după ce a devenit evident că această practică se referea la perioada examinată în cadrul investigației și că acoperea produsul în cauză. Niciunul dintre aceste elemente nu a fost prezent în cazul de față. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(223)

Pe baza celor de mai sus și în lipsa altor observații, concluziile enunțate în considerentul 177 din regulamentul provizoriu au fost confirmate.

(224)

Având în vedere concluziile formulate privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate, nivelul măsurilor și interesul Uniunii și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, este necesar să se instituie măsuri antidumping definitive pentru a se preveni agravarea prejudiciilor cauzate industriei Uniunii de către importurile de produs în cauză care fac obiectul unui dumping.

(225)

Astfel cum s-a indicat în considerentul 63, marjele de dumping au fost ușor revizuite în etapa definitivă.

(226)

Pe baza informațiilor de mai sus, nivelurile taxei antidumping definitive, exprimate pe baza prețului CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, trebuie stabilite după cum urmează:

(227)

Nivelurile taxei antidumping individuale aplicabile societăților precizate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei investigații. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul prezentei investigații în ceea ce privește aceste societăți. Aceste niveluri ale taxei sunt, prin urmare, aplicabile exclusiv importurilor de produs în cauză originar din țara în cauză și fabricat de entitățile juridice menționate. Importurile produsului în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și trebuie să facă obiectul taxei aplicabile pentru „toate celelalte societăți”.

(228)

O societate care își modifică ulterior denumirea poate solicita aplicarea acestor niveluri ale taxei antidumping individuale. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (32). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să permită demonstrarea faptului că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică. În cazul în care schimbarea denumirii societății nu afectează dreptul său de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene va fi publicat un regulament privind schimbarea denumirii.

(229)

Pentru a reduce la minimum riscurile de circumvenție ca urmare a diferenței dintre nivelurile taxei, sunt necesare măsuri speciale de asigurare a aplicării corecte a taxelor antidumping individuale. Societățile care fac obiectul taxelor antidumping individuale trebuie să prezinte o factură comercială valabilă autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Este necesar ca importurile care nu sunt însoțite de factura respectivă să facă obiectul taxei antidumping aplicabile pentru „toate celelalte societăți”.

(230)

Deși prezentarea acestei facturi este necesară pentru ca autoritățile vamale ale statelor membre să aplice importurilor nivelurile individuale ale taxei antidumping, ea nu este singurul element care trebuie luat în considerare de către autoritățile vamale. Într-adevăr, chiar dacă le este prezentată o factură care îndeplinește toate cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament, este necesar ca autoritățile vamale ale statelor membre să efectueze verificările lor obișnuite și pot, la fel ca în toate celelalte cazuri, să solicite documente suplimentare (documente de expediere etc.) pentru a verifica exactitatea datelor conținute în declarație și pentru a se asigura că aplicarea ulterioară a taxei este justificată, în conformitate cu legislația vamală.

(231)

În cazul în care exporturile uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri individuale mai mici ale taxei cresc semnificativ în volum, în special după instituirea măsurilor în cauză, s-ar putea considera că o astfel de creștere în volum constituie, ea însăși, o modificare a configurației schimburilor comerciale datorată instituirii măsurilor, în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de circumstanțe, poate fi deschisă o investigație anticircumvenție, sub rezerva îndeplinirii condițiilor necesare în acest sens. O astfel de investigație poate examina, printre altele, necesitatea de a elimina nivelul (nivelurile) individual(e) al(e) taxei și, prin urmare, instituirea unei taxe la nivel național.

(232)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor antidumping, taxa antidumping pentru toate celelalte societăți trebuie să se aplice nu doar producătorilor-exportatori necooperanți în cadrul prezentei investigații, ci și producătorilor care nu au avut exporturi în Uniune în timpul perioadei de investigație.

(233)

Statisticile privind roțile din aluminiu pentru autovehicule încadrate la pozițiile tarifare 8701-8705, cu sau fără accesoriile acestora, având sau nu pneuri montate, sunt exprimate frecvent în număr de bucăți. Cu toate acestea, în Nomenclatura combinată prevăzută în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (33) nu este specificată o astfel de unitate de măsură suplimentară pentru roțile din aluminiu pentru autovehicule încadrate la pozițiile tarifare 8701-8705, cu sau fără accesoriile acestora, având sau nu pneuri montate. Prin urmare, este necesar ca, pentru importurile de produs în cauză, să figureze în declarația de punere în liberă circulație nu doar greutatea în kilograme sau tone, ci și numărul de unități importate. Unitățile trebuie indicate pentru codurile NC ex 8708 70 10 și ex 8708 70 50 (coduri TARIC: 8708701015, 8708701050, 8708705015 și 8708705050).

(234)

Având în vedere marjele de dumping constatate și dat fiind nivelul prejudiciului cauzat industriei Uniunii, sumele depuse cu titlu de taxe antidumping provizorii, instituite prin regulamentul provizoriu, ar trebui să fie percepute definitiv până la nivelurile stabilite în prezentul regulament.

(235)

Astfel cum s-a indicat în secțiunea 1.2, Comisia a impus obligativitatea înregistrării pentru importurile de produs care face obiectul investigației.

(236)

În cursul etapei finale a investigației au fost evaluate datele colectate în contextul înregistrării. Comisia a analizat dacă sunt sau nu îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază pentru perceperea retroactivă a taxelor definitive.

(237)

Comisia a observat că volumul unităților importate în cursul perioadei de informare prealabilă (18 iunie 2022-16 iulie 2022) a fost de aproximativ 291 000 de unități, ceea ce reprezintă o scădere cu 11 % comparativ cu volumul mediu lunar al importurilor în cursul perioadei ulterioare investigației analizate în regulamentul de înregistrare, și anume de la 1 decembrie 2021 la 30 aprilie 2022. Prin urmare, Comisia nu a identificat elemente de probă privind o posibilă constituire de stocuri în cursul perioadei de informare prealabilă. În plus, prețurile importurilor au crescut cu 11 %, în concordanță cu creșterea prețurilor LME (London Metal Exchange – Bursa Metalelor de la Londra) pe 3 luni. În consecință, nu a existat nicio dovadă că importurile au subminat efectele corective ale taxelor.

(238)

Pe această bază, condițiile juridice prevăzute la articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază nu au fost îndeplinite și, prin urmare, taxele nu ar trebui să fie percepute retroactiv pentru importurile înregistrate.

(239)

Având în vedere articolul 109 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 (34), în cazul în care un cuantum trebuie rambursat în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni.

(240)

Comitetul instituit prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 nu a emis un aviz,