(1)

Prin Decizia 98/392/CE a Consiliului (1), Comunitatea Europeană a încheiat Convenția Națiunilor Unite din 10 decembrie 1982 asupra dreptului mării (UNCLOS) și Acordul din 28 iulie 1994 privind punerea în aplicare a Părții XI din aceasta în legătură cu aspectele pe care le reglementează și asupra cărora competența a fost transferată Comunității de către statele sale membre. Uniunea este, până în prezent, unica organizație internațională care este parte la UNCLOS în sensul articolului 305 alineatul (1) litera (f) din UNCLOS și al articolului 1 din anexa IX la aceasta.

(2)

În rezoluția sa 72/249 din 24 decembrie 2017, Adunarea Generală a ONU a decis să convoace o conferință interguvernamentală, sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite, în scopul elaborării textului unui instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu întemeiat pe Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și referitor la conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității marine în zonele care nu intră sub jurisdicție națională.

(3)

La 19 martie 2018, Consiliul a autorizat Comisia să negocieze, în numele Uniunii, în ceea ce privește aspecte ce țin de competența Uniunii și în privința cărora Uniunea a adoptat norme, un instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu întemeiat pe Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și referitor la conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității marine în zonele care nu intră sub jurisdicție națională.

(4)

Atât Uniunea, cât și statele sale membre sunt părți la UNCLOS și au competențe în domeniile vizate de negocieri; prin urmare, Uniunea a participat la negocierile privind textul instrumentului respectiv, alături de statele sale membre.

(5)

Negocierile s-au încheiat cu succes la cea de a cincea sesiune a conferinței interguvernamentale care a avut loc la New York în perioada 19-20 iunie 2023, când a fost adoptat Acordul întemeiat pe Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și referitor la conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității marine în zonele care nu intră sub jurisdicție națională (denumit în continuare „Acordul BBNJ”).

(6)

Uniunea și statele sale membre au contribuit activ la rezultatul negocierilor.

(7)

Acordul BBNJ se referă la patru domenii: resursele genetice marine, inclusiv împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor (Partea II din Acordul BBNJ), măsuri precum instrumentele de gestionare bazate pe zonă, inclusiv zonele marine protejate, (Partea III din Acordul BBNJ), analize de impact asupra mediului, (Partea IV din Acordul BBNJ), precum și consolidarea capacităților și transferul de tehnologie marină (Partea V din Acordul BBNJ). Acordul BBNJ va aduce un sprijin suplimentar realizării Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU, îndeosebi obiectivului de dezvoltare durabilă 14 din aceasta („Viața acvatică”), și va contribui la realizarea obiectivelor și a țintelor cuprinse în Cadrul mondial pentru biodiversitate de la Kunming-Montreal.

(8)

Acordul BBNJ este conform cu obiectivele de mediu ale Uniunii menționate la articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și anume conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului; ocrotirea sănătății persoanelor; folosirea prudentă și rațională a resurselor naturale; și promovarea pe plan internațional a unor măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială, în special a luptei împotriva schimbărilor climatice.

(9)

În conformitate cu articolul 65 din Acordul BBNJ, acordul este deschis spre semnare de către Uniune.

(10)

Semnarea acordului în numele Uniunii nu aduce atingere repartizării competențelor între Uniune și statele membre ale acesteia. Prezenta decizie nu ar trebui interpretată ca o utilizare a posibilității Uniunii de a-și exercita competența externă în ceea ce privește domeniile reglementate de acord care intră în sfera de competență partajată, în măsura în care o astfel de competență nu a fost încă exercitată la nivel intern de către Uniune.

(11)

Uniunea ar trebui să devină parte la Acordul BBNJ alături de statele sale membre, deoarece atât UE, cât și statele sale membre au competențe în domeniile reglementate de acord. Prezenta decizie nu aduce atingere semnării acordului de către statele membre, în conformitate cu procedurile lor interne.

(12)

Prezenta decizie nu aduce atingere niciunei dispoziții de adoptat de Uniune și de statele sale membre, conform articolului 67 din Acordul BBNJ, privind responsabilitățile lor respective în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor ce le revin în temeiul Acordului BBNJ.

(13)

Prezenta decizie nu aduce atingere suveranității, drepturilor suverane și nici jurisdicției statelor membre în conformitate cu UNCLOS.

(14)

Acordul BBNJ ar trebui să fie semnat,