(1)

Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (denumit în continuare „Acordul de retragere”) a fost încheiat de Uniune prin Decizia (UE) 2020/135 a Consiliului (1) și a intrat în vigoare la 1 februarie 2020.

(2)

În temeiul articolului 164 alineatul (5) litera (d) din Acordul de retragere, Comitetul mixt înființat în temeiul articolului 164 alineatul (1) din acordul respectiv (denumit în continuare „Comitetul mixt”) are competența de a adopta decizii de modificare a acordului respectiv, cu excepția celor care privesc prima, a patra și a șasea parte, cu condiția ca astfel de modificări să fie necesare pentru corectarea erorilor, remedierea omisiunilor sau a altor deficiențe ori pentru soluționarea unor situații neprevăzute în momentul semnării acordului și cu condiția ca astfel de decizii să nu modifice elementele esențiale ale acordului respectiv.

(3)

În temeiul articolului 166 alineatul (1) din Acordul de retragere, Comitetul mixt are competența de a adopta decizii cu privire la toate aspectele pe care le prevede acordul respectiv și de a formula recomandări adecvate adresate Uniunii și Regatului Unit. În temeiul articolului 166 alineatul (2) din Acordul de retragere, deciziile adoptate de Comitetul mixt sunt obligatorii pentru Uniune și pentru Regatul Unit, iar Uniunea și Regatul Unit pun în aplicare deciziile respective, care au același efect juridic ca și Acordul de retragere. Articolul 166 alineatul (3) din Acordul de retragere prevede că recomandările sunt formulate de comun acord.

(4)

În conformitate cu articolul 182 din Acordul de retragere, Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord (denumit în continuare „protocolul”) face parte integrantă din acordul respectiv.

(5)

Uniunea și Regatul Unit ar trebui să formuleze, în cadrul Comitetului mixt, o declarație comună prin care să precizeze că, ori de câte ori este relevant în raporturile lor în temeiul Acordului de retragere, vor face trimitere, în conformitate cu cerințele privind securitatea juridică, la protocol, astfel cum a fost modificat sub denumirea de „Cadrul Windsor”, și că pot face trimitere, în același mod la protocol, astfel cum a fost modificat în legislația lor internă.

(6)

Având în vedere circumstanțele specifice din Irlanda de Nord, este necesar să se prevadă că Uniunea și Regatul Unit ar trebui să depună toate eforturile pentru a se asigura că măsurile de facilitare a schimburilor comerciale dintre Irlanda de Nord și alte părți ale Regatului Unit includ dispoziții specifice privind circulația mărfurilor în cadrul pieței interne a Regatului Unit, compatibile cu poziția Irlandei de Nord ca parte a teritoriului vamal al Regatului Unit în conformitate cu prezentul protocol, în cazul în care mărfurile sunt destinate consumului final sau utilizării finale în Irlanda de Nord și sunt instituite garanțiile necesare pentru a proteja integritatea pieței interne a și a uniunii vamale ale Uniunii. Prin urmare, protocolul ar trebui modificat în consecință.

(7)

Uniunea ar trebui să ia act de Declarația unilaterală a Regatului Unit în cadrul Comitetului mixt prin care Regatul Unit prezintă practica pe care intenționează să o stabilească în ceea ce privește circulația mărfurilor din Irlanda de Nord către alte părți ale Regatului Unit.

(8)

Uniunea ar trebui, de asemenea, să ia act de Declarația unilaterală a Regatului Unit în cadrul Comitetului mixt prin care Regatul Unit prezintă practica pe care intenționează să o stabilească în ceea ce privește activitățile de supraveghere a pieței și măsurile de asigurare a respectării legislației.

(9)

Este necesar să se asigure o cooperare consolidată între Regatul Unit și Uniune, precum și între Regatul Unit și autoritățile statelor membre, după caz, pentru a sprijini acordurile specifice avute în vedere prin măsuri eficace de supraveghere a pieței și de asigurare a respectării legislației. Prin urmare, Comitetul mixt ar trebui să formuleze o recomandare care să asigure o astfel de cooperare consolidată și să stabilească faptul că această cooperare ar putea consta în schimburi de cunoștințe și informații, colaborarea cu operatorii și activități comune.

(10)

Luând în considerare circumstanțele specifice din Irlanda de Nord, inclusiv faptul că aceasta face parte integrantă din piața internă a Regatului Unit, ar trebui să fie aduse anumite modificări anexei 3 la protocol. Aplicarea modificărilor respective nu ar trebui să conducă la riscuri de fraudă fiscală sau la o posibilă denaturare a concurenței. Punerea în aplicare a modificărilor respective în Irlanda de Nord și, în special, punerea în aplicare a regimului special pentru vânzările la distanță de mărfuri importate din teritorii terțe sau țări terțe nu ar trebui să creeze riscuri pentru piața internă a Uniunii și pentru piața internă a Regatului Unit și nici să creeze sarcini nejustificate pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în Irlanda de Nord. Pentru a clarifica domeniul de aplicare, în cazul Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în ceea ce privește Irlanda de Nord, al anumitor acte deja menționate în anexa 3 la protocol, ar trebui să fie adăugate două note la anexa menționată. În vederea abordării în continuare a eventualelor deficiențe sau a unor circumstanțe neprevăzute și pentru a se asigura că în anexa respectivă pot fi adăugate, în orice moment, orice alte note care specifică modul în care actele Uniunii enumerate în anexa 3 se aplică Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în ceea ce privește Irlanda de Nord, ar trebui să se prevadă o astfel de posibilitate.

(11)

Uniunea și Regatul Unit ar trebui să formuleze o declarație comună în cadrul Comitetului mixt privind regimul TVA aplicabil mărfurilor care nu sunt expuse riscului pentru piața internă a Uniunii și regimul TVA aplicabil rambursărilor transfrontaliere. Prin respectiva declarație, Uniunea și Regatul Unit s-ar angaja să analizeze posibilitatea de a adăuga note care să clarifice domeniul de aplicare al anumitor acte enumerate în anexa 3 la protocol. Prima notă ar viza aplicarea cotelor prevăzute în Directiva 2006/112/CE a Consiliului (2) și ar conține o listă a mărfurilor care, prin natura lor și prin condițiile în care sunt furnizate, ar fi face obiectul consumului final în Irlanda de Nord și în cazul cărora aplicarea unor cote diferite nu ar conduce la efecte negative asupra pieței interne a Uniunii sub forma unor riscuri de fraudă fiscală sau a unei posibile denaturări a concurenței. Uniunea și Regatul Unit ar trebui, de asemenea, să își exprime disponibilitatea de a evalua și de a revizui periodic respectiva listă. A doua notă ar viza regimul actual de TVA pentru rambursările transfrontaliere în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii menționat la articolul 8 din protocol.

(12)

Pentru a asigura eficacitatea articolului 8 din protocol, Uniunea și Regatul Unit ar trebui să facă schimb de informații și să discute în mod structurat orice aspecte care decurg din punerea în aplicare și aplicarea articolului 8 din protocolul respectiv, inclusiv modificările importante preconizate ale cadrului legislativ aplicabil în Uniune și în Regatul Unit în domeniul TVA-ului și al accizelor aplicabile mărfurilor. Prin urmare, ar trebui să se stabilească printr-o decizie a Comitetului mixt să prevadă, sub forma unui mecanism de coordonare consolidată, reuniuni speciale ale Comitetului specializat privind aspectele legate de punere în aplicare a Protocolului privind Irlanda/Irlanda de Nord (denumit în continuare „comitetul specializat”), în cadrul cărora Uniunea și Regatul Unit să poată identifica și discuta orice aspecte legate de funcționarea protocolului în domeniul TVA și al accizelor și să poată propune măsuri adecvate, după caz.

(13)

Pentru a clarifica suplimentar domeniul de aplicare al articolului 10 alineatul (1) din protocol, Uniunea și Regatul Unit ar trebui să stabilească o înțelegere comună privind condițiile în care ajutoarele de stat acordate de autoritățile Regatului Unit intră sub incidența articolului 10 alineatul (1), în special în ceea ce privește legătura reală și directă cu Irlanda de Nord. Prin urmare, Uniunea și Regatul Unit ar trebui să formuleze o declarație comună în acest sens în cadrul Comitetului mixt.

(14)

Pentru a aborda situația în care un act specific al Uniunii de modificare sau de înlocuire a unui act menționat în protocol modifică în mod semnificativ conținutul sau domeniul de aplicare al actului respectiv, astfel cum este aplicabil înainte de a fi modificat sau înlocuit, și în care aplicarea în Irlanda de Nord a actului Uniunii astfel modificat sau înlocuit ar avea efecte semnificative asupra vieții de zi cu zi a comunităților din Irlanda de Nord într-un mod care ar putea persista, este necesar să se stabilească un mecanism al „frânei de urgență”, care să permită unui număr de 30 de membri ai Adunării Legislative a Irlandei de Nord, provenind din cel puțin două partide (excluzând președintele și vicepreședinții), în temeiul fiecăreia dintre condițiile prevăzute la punctul 1 din proiectul de declarație unilaterală a Regatului Unit privind implicarea instituțiilor create prin Acordul din Vinerea Mare sau Acordul de la Belfast încheiat la 10 aprilie 1998 între Guvernul Regatului Unit, Guvernul Irlandei și ceilalți participanți la negocierile multipartite (denumit în continuare „Acordul din 1998”), anexat la preconizata decizie de modificare a protocolului, să abordeze situația menționată mai sus. Condițiile respective prevăd, printre altele, că notificarea poate fi efectuată în situații cu totul excepționale și în ultimă instanță și că membrii Adunării Legislative au solicitat discuții prealabile de fond cu guvernul Regatului Unit și în cadrul guvernului Irlandei de Nord, pentru a analiza toate posibilitățile în ceea ce privește actul Uniunii. În cazul în care Regatul Unit a transmis Uniunii o notificare în acest sens, actul Uniunii, astfel cum a fost modificat sau înlocuit prin actul specific al Uniunii, nu s-ar aplica Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în ceea ce privește Irlanda de Nord în temeiul articolului 13 alineatul (3) din protocol. În schimb, actul Uniunii, astfel cum a fost modificat sau înlocuit prin actul specific al Uniunii, ar trebui să fie adăugat în anexa relevantă la protocol, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 alineatul (4) din protocol. Prin urmare, protocolul ar trebui modificat în consecință.

(15)

În cazul în care Regatul Unit a efectuat notificarea către Uniune menționată la preconizatul nou alineat (3a) primul paragraf de la articolul 13 din protocol, însă o comisie de arbitraj a hotărât că Regatul Unit nu a respectat condițiile pentru o astfel de notificare, astfel cum sunt prevăzute la al treilea paragraf al alineatului respectiv, ar trebui să se asigure respectarea rapidă a unei astfel de hotărâri a comisiei de arbitraj. Prin urmare, Comitetul mixt ar trebui să formuleze o recomandare care să prevadă respectarea rapidă a unei astfel de hotărâri. Acest lucru ar trebui să se bazeze pe înțelegerea comună potrivit căreia ar trebui să se asigure, în același mod, respectarea rapidă a hotărârii în cazul în care Regatul Unit, prin efectuarea unei astfel de notificări fără să fie îndeplinită fiecare dintre condițiile prevăzute la punctul 1 din Declarația unilaterală a Regatului Unit privind implicarea instituțiilor create prin Acordul din 1998, anexată la Decizia nr. 1/2023 a Comitetului mixt, nu și-a îndeplinit cu bună credință obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5 din Acordul de retragere.

(16)

Uniunea și Regatul Unit ar trebui să recunoască faptul că notificarea de către Regatul Unit în temeiul preconizatului nou alineat (3a) de la articolul 13 din protocol, se efectuează în fiecare dintre condițiile prevăzute la alineatul (1) din Declarația unilaterală a Regatului Unit privind implicarea instituțiilor create prin Acordul din 1998, pentru a se considera că aceasta a fost făcută cu bună-credință, în conformitate cu articolul 5 din Acordul de retragere. De asemenea, ar trebui să se clarifice printr-o declarație comună faptul că, în cazul în care o hotărâre a comisiei de arbitraj a constatat că Regatul Unit nu a respectat articolul 5 din Acordul de retragere în ceea ce privește notificarea către Uniune privind lansarea mecanismului, ar trebui să se asigure respectarea rapidă a hotărârii comisiei de arbitraj.

(17)

Uniunea și Regatul Unit ar trebui să utilizeze pe deplin organismele comune înființate prin Acordul de retragere pentru a supraveghea punerea în aplicare a acordului. Comitetul specializat poate permite schimbul de opinii cu privire la orice viitor act legislativ al Regatului Unit referitor la mărfurile relevante pentru funcționarea protocolului. În acest scop, Comitetul specializat se poate întruni într-o componență specifică, și anume Organismul special pentru mărfuri, pentru a evalua impactul potențial în Irlanda de Nord al respectivului viitor act legislativ, precum și pentru a anticipa și discuta orice dificultăți practice în cauză. Uniunea și Regatul Unit ar urma să soluționeze, în cel mai bun și mai rapid mod posibil, orice problemă legată de funcționarea protocolului. Prin urmare, este oportun ca Uniunea și Regatul Unit să adopte, în acest sens, o declarație comună în cadrul Comitetului mixt.

(18)

Uniunea ar trebui să ia act de Declarația unilaterală a Regatului Unit în cadrul Comitetului mixt privind mecanismul de asigurare a consensului democratic prevăzut la articolul 18 din protocol, reamintind sarcinile care revin Comitetului mixt în temeiul articolului 164 din Acordul de retragere.

(19)

S-a dovedit că este necesară extinderea sferei comercianților eligibili pentru transportul din alte părți ale Regatului Unit către Irlanda de Nord al mărfurilor care nu sunt expuse riscului, menționate în Decizia nr. 4/2020 a Comitetului mixt (3). În special, ar trebui să se stabilească noi condiții în care se consideră că mărfurile nu fac obiectul unei prelucrări comerciale, inclusiv prin majorarea pragului cifrei de afaceri anuale pentru operatori, astfel încât prelucrarea mărfurilor de către operatorii respectivi, indiferent de sectorul lor de activitate, să nu fie considerată drept prelucrare comercială. De asemenea, operatorilor stabiliți în alte părți ale Regatului Unit ar trebui să li se permită să adere la sistemul comercianților de încredere care stă la baza dispozițiilor privind circulația mărfurilor care nu sunt expuse riscului. Condițiile specifice de autorizare a comercianților de încredere ar trebui să fie prevăzute mai detaliat, asigurându-se astfel că facilitățile vamale care sunt acordate comercianților de încredere și transportatorilor autorizați atunci când transportă mărfuri care nu sunt expuse riscului din alte părți ale Regatului Unit către Irlanda de Nord și care urmează să fie stabilite în modificările specifice ale actelor relevante ale Uniunii, vor fi însoțite de garanții mai solide.

(20)

În plus, ar trebui să fie stabilite norme precizând condițiile în care mărfurile expediate în colete din alte părți ale Regatului Unit către Irlanda de Nord pot fi considerate ca nefiind expuse riscului în cazul în care aceste colete sunt livrate unor persoane fizice care își au reședința în Irlanda de Nord și sunt aduse în Irlanda de Nord de către transportatori autorizați.

(21)

Uniunea ar trebui să ia act de Declarația unilaterală a Regatului Unit în cadrul Comitetului mixt, prin care Regatul Unit prezintă practica pe care intenționează să o stabilească pentru a consolida măsurile de asigurare a respectării legislației în ceea ce privește mărfurile transportate în colete dintr-o altă parte a Regatului Unit către Irlanda de Nord.

(22)

Ar trebui să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Comitetului mixt în ceea ce privește adoptarea unei decizii și formularea unor recomandări și declarații comune și unilaterale,