(1)

Regulamentul (UE) 2018/1861 și Regulamentul (UE) 2018/1862 stabilesc noile norme privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen. Aceste norme sporesc eficacitatea și consolidează eficiența tehnică și operațională a Sistemului de informații Schengen și extind utilizarea acestuia prin introducerea de noi categorii de semnalări și de noi funcționalități. În plus, Regulamentul (UE) 2018/1860 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a instituit un nou tip de semnalare privind returnarea resortisanților țărilor terțe.

(2)

Regulamentul (UE) 2018/1861 constituie temeiul juridic pentru Sistemul de informații Schengen în ceea ce privește aspectele care intră sub incidența părții a treia titlul V capitolul 2 din tratat, iar Regulamentul (UE) 2018/1862 constituie temeiul juridic pentru Sistemul de informații Schengen în ceea ce privește aspectele care intră sub incidența părții a treia titlul V capitolele 4 și 5 din tratat. Faptul că temeiul juridic pentru Sistemul de informații Schengen constă în instrumente separate nu afectează principiul conform căruia Sistemul de informații Schengen constituie un sistem de informații unic care ar trebui să funcționeze ca atare.

(3)

De la intrarea în vigoare a Regulamentelor (UE) 2018/1860, (UE) 2018/1861 și (UE) 2018/1862, Comisia, statele membre și Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA) au finalizat măsurile tehnice și juridice necesare pentru punerea în aplicare a noilor norme atât la nivel central, cât și la nivel național, astfel încât să se poată prelucra date și să se poată face schimb de informații suplimentare în conformitate cu noile norme.

(4)

În temeiul Regulamentului (UE) 2018/1861 și al Regulamentului (UE) 2018/1862, noile norme trebuie să se aplice în etape succesive astfel încât să se aloce suficient timp pentru punerea în aplicare a măsurilor și mecanismelor juridice, operaționale și tehnice necesare. Pe această bază, anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) 2018/1861 și ale Regulamentului (UE) 2018/1862 au început să se aplice de la 28 decembrie 2018, 28 decembrie 2019 și, respectiv, 28 decembrie 2020. În ceea ce privește începerea aplicării dispozițiilor care prevăd cele mai complexe modificări, care au un impact general asupra punerii în aplicare tehnice și a funcționării Sistemului de informații Schengen, regulamentele respective prevăd un mecanism specific pentru amânarea începerii aplicării, astfel încât să se asigure faptul că aceste elemente se aplică numai după ce au fost luate măsurile pregătitoare necesare care să permită funcționarea continuă și neîntreruptă a sistemului.

(5)

În conformitate cu mecanismul respectiv, Comisia trebuie să stabilească data la care începe să funcționeze Sistemul de informații Schengen, după verificarea îndeplinirii condițiilor juridice, tehnice și operaționale prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/1860, în Regulamentul (UE) 2018/1861 și în Regulamentul (UE) 2018/1862.

(6)

Comisia a verificat dacă au fost adoptate actele de punere în aplicare necesare pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2018/1860, a Regulamentului (UE) 2018/1861 și a Regulamentului (UE) 2018/1862; statele membre au notificat Comisiei faptul că au luat măsurile tehnice și juridice necesare pentru prelucrarea datelor din Sistemul de informații Schengen și pentru schimbul de informații suplimentare în temeiul regulamentelor menționate și că eu-LISA a notificat Comisiei finalizarea cu succes a tuturor activităților de testare cu privire la SIS central și la interacțiunea dintre funcția de suport tehnic a SIS central (CS-SIS) și sistemele naționale (N.SIS). Prin urmare, este oportun să se stabilească data la care urmează să înceapă să funcționeze Sistemul de informații Schengen în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1860, al Regulamentului (UE) 2018/1861 și al Regulamentului (UE) 2018/1862.

(7)

În temeiul articolului 66 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2018/1861 al Parlamentului European și al Consiliului și al articolului 79 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2018/1862 al Parlamentului European și al Consiliului, aceste regulamente se aplică de la data stabilită în prezenta decizie. În plus, în temeiul articolului 20 din Regulamentul (UE) 2018/1860 al Parlamentului European și al Consiliului, dispozițiile de instituire a unui nou tip de semnalare privind returnarea resortisanților țărilor terțe în Sistemul de informații Schengen, prevăzute în regulamentul respectiv, trebuie să se aplice de la data de începere stabilită în prezenta decizie.

(8)

Întrucât Comisia urmează să stabilească o dată viitoare la care să înceapă să funcționeze Sistemul de informații Schengen, nu este necesară nicio perioadă de timp intermediară între data publicării și data intrării în vigoare a prezentei decizii. Prin urmare, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare la data publicării.

(9)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu a participat la adoptarea Regulamentului (UE) 2018/1861 și a Regulamentului (UE) 2018/1862, nu are obligații în temeiul acestora și nu face obiectul aplicării lor. Cu toate acestea, având în vedere că Regulamentul (UE) 2018/1861 Regulamentul (UE) 2018/1862 se întemeiază pe acquis-ul Schengen, Danemarca, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, a notificat la data de 26 aprilie 2019 decizia sa de a transpune Regulamentul (UE) 2018/1861 și Regulamentul (UE) 2018/1862 în legislația națională. Prin urmare, Danemarca are obligația, în temeiul dreptului internațional, de a pune în aplicare prezenta decizie.

(10)

Irlanda participă la prezenta decizie în măsura în care se referă la Regulamentul (UE) 2018/1862 în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Protocolul nr. 19 privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia 2002/192/CE a Consiliului (4) coroborat cu Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1745 a Consiliului (5).

(11)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestor state la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (6), care se află sub incidența articolului 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (7).

(12)

În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8), care se află sub incidența articolului 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (9) și cu articolul 3 din Decizia 2008/149/JAI a Consiliului (10).

(13)

În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (11), care se află sub incidența articolului 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (12) și cu articolul 3 din Decizia 2011/349/UE a Consiliului (13).

(14)

În ceea ce privește Bulgaria și România, prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează în alt mod la acesta în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 și ar trebui coroborată cu Deciziile 2010/365/UE (14) și (UE) 2018/934 (15) ale Consiliului.

(15)

În ceea ce privește Cipru, prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează în alt mod la acesta în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003,