(1)

Precizările referitoare la instrumentele care se raportează la un instrument-suport exotic furnizate la articolul 325u alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt suficient de clare astfel încât instituțiile să poată stabili ce reprezintă un instrument-suport exotic în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscurile reziduale prevăzute la articolul 325u. Prin urmare, nu este necesar să se aducă noi precizări cu privire la semnificația instrumentului-suport exotic.

(2)

În special riscul de longevitate, riscul meteorologic, riscul de dezastre naturale și riscul de volatilitate viitoare realizată corespund precizărilor privind instrumentul-suport exotic, în conformitate cu indicațiile furnizate în cadrul internațional relevant definit de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS).

(3)

Definiția instrumentelor care prezintă riscuri reziduale, prevăzută la articolul 325u alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, nu este suficient de clară pentru ca instituțiile să poată identifica anumite instrumente care prezintă riscuri reziduale. De aceea, ar trebui să se întocmească o listă a instrumentelor care prezintă riscuri reziduale, care, deși nu este completă, ar asigura, în întreaga Uniune, un anumit grad de armonizare și coerență în tratamentul instrumentelor care prezintă aceste riscuri. La selecția elementelor incluse în această listă ar trebui să se țină seama de cadrul internațional relevant al BCBS. Pentru alte instrumente în legătură cu care există prezumția că prezintă riscuri reziduale, evaluarea instituțiilor trebuie să stabilească dacă instrumentele respective corespund definiției prevăzute la articolul 325u alineatul (2) litera (b) din regulamentul menționat.

(4)

Având în vedere caracterul nestandardizat al multora dintre instrumentele care prezintă riscuri reziduale, ar trebui să se întocmească și o listă neexhaustivă a riscurilor care, în sine, nu ar trebui să declanșeze includerea unui instrument în definiția instrumentelor care prezintă riscuri reziduale, pentru a asigura o mai mare securitate juridică și transparență. Totuși, evaluarea instituțiilor trebuie să stabilească dacă un instrument expus la aceste riscuri ar putea fi considerat în continuare drept instrument expus riscurilor reziduale în cazul în care îndeplinește una dintre celelalte condiții menționate la articolul 325u alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(5)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de Autoritatea Bancară Europeană.

(6)

Autoritatea Bancară Europeană a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat eventualele costuri și beneficii aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

(a)

riscul care decurge din tranzacții în care obligația de livrare poate fi îndeplinită cu o gamă de instrumente livrabile și în care contrapartea are posibilitatea de a livra instrumentele de acest tip cu cea mai mică valoare;

(b)

riscul unei variații a volatilității implicite a unui instrument cu opționalitate, în raport cu volatilitatea implicită a altor instrumente cu opționalitate care au același activ suport și aceeași scadență, dar o lichiditate diferită;

(c)

riscul de corelație care decurge dintr-o opțiune pe indici, în cazul în care indicele îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 325i alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(d)

riscul de corelație care decurge dintr-o opțiune într-un organism de plasament colectiv care se raportează la un indice de referință, în cazul în care această raportare îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 325j alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, iar indicele îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 325i alineatul (3) din regulamentul respectiv;

(e)

riscul de dividende care decurge dintr-un instrument derivat al cărui suport nu constă exclusiv în plăți de dividende.