(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159 al Comisiei (3), Comisia Europeană a instituit o măsură de salvgardare definitivă aplicabilă anumitor produse siderurgice (denumită în continuare „măsura de salvgardare”), care constă în contingente tarifare (denumite în continuare „contingentele tarifare”) pentru anumite produse siderurgice (denumite în continuare „produsul în cauză”), care cuprind 26 de categorii de produse siderurgice, stabilite la niveluri care mențin fluxurile comerciale tradiționale pe categorii de produse. O taxă vamală de 25 % se aplică numai în cazul în care se depășesc pragurile cantitative ale contingentelor tarifare respective. Măsura de salvgardare a fost instituită pentru o perioadă inițială de trei ani, și anume până la data de 30 iunie 2021 („regulamentul definitiv”).

(2)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1029 al Comisiei (4) („regulamentul privind prelungirea”), Comisia a prelungit durata măsurii de salvgardare până la 30 iunie 2024.

(3)

În considerentul 161 din regulamentul definitiv, Comisia s-a angajat că „va efectua o evaluare a situației în mod regulat și va avea în vedere o reexaminare cel puțin la sfârșitul fiecărui an de aplicare a măsurilor”. În acest spirit, Comisia a efectuat două investigații de reexaminare a funcționării măsurii în 2019 și, respectiv, în 2020.

(4)

În considerentul 85 din regulamentul privind prelungirea, Comisia a afirmat „[î]n plus, pentru a menține, între timp, funcționarea măsurii de salvgardare adaptată la evoluția pieței și în conformitate cu interesul tuturor părților interesate, Comisia va efectua o revizuire funcțională, similară celor efectuate în 2019 și 2020. Această reexaminare funcțională va fi deschisă cu suficient timp în avans pentru a introduce toate modificările necesare începând cu 1 iulie 2022, după primul an de prelungire.”

(5)

În consecință, Comisia a deschis o investigație de reexaminare a funcționării prin intermediul unui aviz de deschidere (denumit în continuare „AD”) publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 17 decembrie 2021 (5), invitând părțile interesate să își prezinte punctele de vedere și să prezinte elemente de probă privind, în special, următoarele motive de reexaminare:

(6)

Respectarea garanțiilor procedurale a avut loc în cadrul unei proceduri scrise în două etape, în cadrul căreia părțile și-au prezentat mai întâi observațiile și elementele de probă și, ulterior, au avut posibilitatea de a respinge observațiile inițiale ale altor părți. În ansamblu, Comisia a primit peste o sută de observații și obiecții.

(7)

În timp ce investigația de reexaminare a funcționării era în curs de desfășurare și înainte de încheierea acesteia, au avut loc o serie de modificări ale măsurii de salvgardare. În martie 2022, prin Regulamentul (UE) 2022/428 (6), UE a impus o interdicție la importul anumitor produse siderurgice din Rusia și Belarus (7), ca parte a celui de al patrulea pachet de sancțiuni, ca răspuns la invadarea Ucrainei de către Rusia. Pentru a evita orice deficit potențial de aprovizionare pe piața siderurgică a Uniunii care rezultă din această interdicție, prin Regulamentul (UE) 2022/434 (8), Comisia a modificat măsura de salvgardare prin redistribuirea proporțională a contingentelor specifice de țară ale Rusiei și Belarusului între alte țări furnizoare în fiecare categorie de produse afectată.

(8)

În plus, prin Regulamentul (UE) 2022/664 (9), Comisia a inclus Africa de Sud și alte țări care fac parte din Comunitatea de Dezvoltare a Africii Australe (SADC) din cadrul Acordului de parteneriat economic (APE) în lista țărilor care fac obiectul măsurii de salvgardare începând cu 1 mai 2022, după expirarea derogării de care beneficiaseră în cadrul unui APE bilateral.

(9)

În cele din urmă, Comisia a suspendat temporar aplicarea măsurii de salvgardare față de Ucraina (10). Efectul acestei suspendări este că, atât timp cât aceasta rămâne în vigoare, importurile din Ucraina nu sunt contabilizate în niciun contingent, nici în contingentele tarifare specifice fiecărei țări și nici în contingentele tarifare reziduale (11). În mod similar, volumele importurilor efectuate de Ucraina în cursul perioadei de referință a investigației inițiale (2015-2017) (12) nu sunt luate în considerare la calcularea contingentelor reziduale.

(10)

În urma unei analize aprofundate a tuturor observațiilor primite și a datelor de care dispune, Comisia a ajuns la următoarele concluzii. Aceste concluzii sunt organizate în următoarele subsecțiuni, în conformitate cu structura din AD.

(11)

Unele părți interesate (anumite țări terțe și utilizatori) au solicitat înlocuirea gestionării trimestriale a contingentelor cu o gestionare anuală, în timp ce altele (industria din Uniune) au solicitat introducerea unei gestionări lunare. Unele părți (industria din Uniune) au solicitat, de asemenea, limitarea reportării contingentelor neutilizate la 4 %, în timp ce altele (anumite țări terțe și utilizatori) au solicitat redistribuirea cotei anumitor contingente specifice de țară neutilizate (denumite în continuare „CSQ”). În plus, alte părți (anumite țări terțe și utilizatori) au solicitat să se elimine sistemul CSQ și, în schimb, contingentele să fie administrate la nivel global. În cele din urmă, alte părți interesate au solicitat eliminarea contingentelor anumitor țări și redistribuirea acestor contingente între alte origini și ca anumitor țări care exportă în cadrul contingentului rezidual să li se aloce un CSQ.

(12)

Contingentele, indiferent dacă sunt specifice fiecărei țări sau reziduale, au fost alocate pe baza rezultatelor la export în perioada de referință a investigației inițiale (13). Sistemul de administrare trimestrială a contingentelor s-a dovedit a fi eficace în asigurarea stabilității pieței Uniunii, evitând creșterea bruscă a importurilor care ar destabiliza piața (14) și asigurând un flux ordonat și previzibil al importurilor pe tot parcursul anului. Acest sistem permite, de asemenea, ca fluxurile comerciale tradiționale în ceea ce privește volumul și originea să fie permise fără taxe suplimentare.

(13)

Acest sistem asigură un echilibru între interesele opuse aflate în joc. În primul rând, acesta funcționează în beneficiul industriei din Uniune, deoarece evită un val de importuri într-o perioadă scurtă de timp, cu efectele negative care decurg de aici asupra pieței. În al doilea rând, acest lucru este benefic și pentru anumite țări terțe și anumiți utilizatori din Uniune, care altfel ar fi excluși în mod nejustificat de pe piață de către alți furnizori mai mari și nu ar fi în măsură să aprovizioneze utilizatorii din Uniune, care, la rândul lor, ar fi împiedicați să cumpere materiile prime de care au nevoie din aceste origini specifice. În cele din urmă, el permite țărilor exportatoare mai mari să își depășească fluxurile comerciale tradiționale în majoritatea categoriilor de produse prin accesarea contingentului rezidual în ultimul trimestru al unei perioade în care furnizorii tradiționali nu au fost în măsură să utilizeze contingentele pe deplin.

(14)

Acceptarea oricărei afirmații dintre cele care au fost formulate de părțile interesate, astfel cum sunt rezumate în considerentul 11, ar perturba acest echilibru și ar risca să submineze eficacitatea măsurii. În plus, în observațiile lor, părțile nu au demonstrat prin niciun element de probă modul în care sistemul actual nu ar fi adecvat și modul în care diferitele ajustări pe care le propun ar fi în interesul general al Uniunii (și nu doar în interesul lor individual) și ar fi compatibile cu logica și cu buna funcționare a măsurii.

(15)

Din aceste motive, Comisia a considerat că menținerea sistemului actual de administrare a contingentelor (administrarea trimestrială și o combinație între contingentul specific de țară și contingentul rezidual), menținerea reportării contingentelor neutilizate și accesul la contingentul rezidual în T4 continuă să fie adecvate și echitabile față de toate părțile interesate.

(16)

Deși sistemul actual de alocare și administrare a contingentelor este adecvat, Comisia a considerat totuși că acesta necesită unele ajustări tehnice pentru a-i îmbunătăți funcționarea în lumina modificării circumstanțelor. Acestea se referă la categoriile de produse 7 (plăci de tablă quarto) și 17 (profile).

(17)

În aceste două categorii de produse, Ucraina a fost în trecut un exportator important (15) (reprezentând aproximativ 33 % din totalul contingentelor pentru fiecare dintre aceste categorii) și și-a utilizat în mod constant contingentele la niveluri destul de ridicate. Cu toate acestea, Comisia a observat (16) că, de la agresiunea militară neprovocată și nejustificată a Rusiei împotriva Ucrainei, aproape nu au existat importuri din aceste două categorii din Ucraina în Uniune. Acest lucru sugerează că Ucraina nu este în prezent în măsură să producă și/sau să exporte aceste produse în cantități semnificative pe piața Uniunii. În aceste condiții și după ce a analizat utilizarea contingentelor de către alte țări exportatoare care fac obiectul măsurii, Comisia a considerat că ar exista un risc de penurie potențială de aprovizionare pentru utilizatorii din Uniune din aceste categorii dacă nu ar lua nicio măsură.

(18)

Din acest motiv, în interesul Uniunii, Comisia a considerat necesară globalizarea gestionării contingentelor care rămân sub incidența măsurii (17) în categoriile 7 și 17. Cu alte cuvinte, contingentele existente specifice fiecărei țări vor fi eliminate pentru a pune în schimb la dispoziție un singur contingent pentru toate originile, sporind astfel în mod substanțial flexibilitatea utilizatorilor de a importa oțelul de care ar putea avea nevoie din orice sursă disponibilă care se încadrează în volumul contingentului din aceste categorii.

(19)

Comisia a concluzionat că, având în vedere istoricul volumelor importurilor (utilizarea contingentelor) și al originilor, această ajustare nu riscă să submineze eficacitatea măsurii în raport cu producătorii din Uniune și este puțin probabil să aibă loc o eliminare și să se mențină fluxurile comerciale tradiționale. Această ajustare va fi reevaluată având în vedere evoluția fluxurilor comerciale din aceste categorii și suspendarea aplicării măsurii de salvgardare față de Ucraina sau în cazul în care se identifică efectele eliminării nejustificate a fluxurilor comerciale.

(20)

În măsura definitivă, Comisia a introdus un mecanism prin care țările care și-au epuizat CSQ ar putea, de asemenea, să acceseze (fără taxe vamale până la epuizarea sa) contingentul rezidual disponibil inițial în ultimul trimestru (aprilie-iunie) al fiecărei perioade anuale a măsurii.

(21)

Comisia a justificat acest mecanism ca fiind în interesul importatorilor și al utilizatorilor din Uniune, deoarece acest lucru nu numai că ar asigura menținerea fluxurilor comerciale tradiționale, ci ar evita, de asemenea, ca, după caz, anumite părți din contingentul tarifar rezidual să rămână neutilizate.

(22)

În cadrul primei reexaminări a funcționării din 2019, Comisia a observat că, în cazul a două categorii de produse, țările care beneficiază de un contingent tarifar specific de țară utilizaseră aproape exclusiv întregul contingent rezidual în T4 într-un interval de două zile. Prin urmare, furnizorii istorici – mai mici – nu au putut exporta cu scutire de taxe vamale în ultimul trimestru al unei perioade. Acest lucru a afectat negativ fluxurile comerciale tradiționale în ceea ce privește originea, în detrimentul anumitor țări terțe și al anumitor utilizatori din Uniune. Pentru a compensa acest efect negativ neintenționat, Comisia a introdus un plafon de 30 % pentru fiecare țară care accesează contingentul rezidual Q4 pentru categoria 13 (vergele de armătură) și categoria 16 (sârmă laminată).

(23)

În cadrul celei de a doua reexaminări a funcționării din 2020 și după identificarea mai multor cazuri de eliminare din mai multe categorii de produse, Comisia a elaborat un sistem prin care accesul la T4 ar depinde de tendințele de import observate și de utilizarea efectivă a contingentului rezidual de către furnizorii mai mici care sunt beneficiarii firești ai acestei secțiuni a contingentului tarifar (18).

(24)

Pentru a reduce la minimum dislocarea originilor tradiționale în cadrul contingentului rezidual, permițând în continuare accesul suplimentar la acele categorii în care este necesar să se asigure utilizarea maximă a contingentului, Comisia a creat un sistem prin care fiecare categorie de produse s-ar încadra în unul dintre următoarele trei grupuri diferite, ceea ce corespunde unui număr de trei scenarii de acces diferite. Acest sistem îndeplinește unul dintre principiile și obiectivele esențiale ale măsurii de salvgardare, și anume asigurarea menținerii fluxurilor comerciale tradiționale în ceea ce privește originea.

(25)

Aceste trei regimuri în vigoare în prezent sunt:

(26)

Unele părți interesate (unele țări terțe și utilizatori) au solicitat eliminarea completă a accesului la contingentul rezidual în T4. Altele au solicitat ca anumite schimbări să fie specifice anumitor categorii de produse, în timp ce altele (inclusiv unele țări terțe și utilizatori, precum și industria din Uniune) au solicitat interzicerea accesului total la contingentul rezidual sau la punerea în aplicare a unei abordări mai restrictive pentru țările exportatoare mai mari dintr-o anumită categorie.

(27)

În urma examinării observațiilor primite și a funcționării măsurii, Comisia a considerat că sistemul actual continuă să fie cel mai adecvat în măsura în care garantează că utilizatorii își maximizează șansele de utilizare a contingentului rezidual, dar și că fluxurile comerciale tradiționale în ceea ce privește originea sunt respectate (ceea ce este, de asemenea, în interesul utilizatorilor). Sistemul care permite accesul la contingentul rezidual a reprezentat regula pentru toate categoriile de produse, cu excepția a patru categorii de produse.

(28)

Acceptarea cererilor din partea părților interesate ar însemna fie ca anumiți utilizatori să fie împiedicați își mărească importurile scutite de taxe vamale în cazul în care ar putea exista cerere de astfel de produse pe piața Uniunii, fie ca alți utilizatori din Uniune să fie împiedicați să achiziționeze produse de anumite origini necesare și pentru piața Uniunii din cauza efectelor de eliminare. În același timp, sistemul garantează că volumele suplimentare pe care unele țări le pot exporta în cadrul acestui sistem rămân în limitele care garantează că nu subminează eficacitatea măsurii în ceea ce privește producătorii din Uniune. Prin urmare, sistemul actual este cel mai adecvat în interesul general al Uniunii.

(29)

În cadrul revizuirii în curs, Comisia a evaluat dacă au avut loc efecte de eliminare. În acest scop, Comisia, pe baza aceluiași tip de analiză efectuată în cadrul celei de a doua reexaminări, a actualizat diferitele regimuri pe baza datelor disponibile de atunci. Mai exact, Comisia a analizat datele privind importurile și utilizarea contingentului în funcție de origine și de categorie, de la 1 aprilie 2020 până la 31 martie 2022.

(30)

Pe baza aceleiași metodologii aplicate în a doua reexaminare a funcționării, dar cu date actualizate, regimurile de acces pentru fiecare categorie de produse sunt actualizate după cum urmează (pentru volume specifice, a se vedea anexa II):

(31)

În conformitate cu principiile aplicate în reexaminarea anterioară a funcționării, următoarele categorii vor face obiectul unui regim special:

(32)

În cazul categoriilor 7, 8, 17 și 25B, acestea vor fi administrate la nivel global. Prin urmare, posibilitatea de a accesa T4 nu este aplicabilă, deoarece nu există țări exportatoare în cadrul unui contingent specific de țară.

(33)

Pentru categoriile 1 și 4B, regimul actual prin care se acordă acces în T4 cu un plafon de 30 % pentru fiecare țară exportatoare continuă să fie considerat adecvat pentru a asigura o varietate suficientă de surse de aprovizionare, evitând în același timp efectele de eliminare printr-un flux excesiv de importuri suplimentare dincolo de fluxurile comerciale tradiționale.

(34)

În ansamblu, prin această caracteristică, măsura ar continua să permită accesul la contingentul rezidual în T4 în marea majoritate a categoriilor de produse (în toate cu excepția a trei categorii).

(35)

Orice țară în curs de dezvoltare membră a OMC a fost exclusă de la aplicarea măsurii definitive, atât timp cât cota sa de importuri rămâne sub 3 % din totalul importurilor pentru fiecare categorie de produse. Comisia s-a angajat să monitorizeze evoluția importurilor după adoptarea măsurii și să revizuiască periodic lista țărilor excluse.

(36)

Ultima actualizare a avut loc în cadrul investigației de reexaminare în urma Acordului de retragere dintre Uniune și Regatul Unit („Regatul Unit”), începând cu 1 ianuarie 2021, și a rămas neschimbată de la 1 ianuarie 2021. Astfel, pentru a adapta lista țărilor în curs de dezvoltare care fac obiectul măsurii și care sunt excluse de la această măsură, Comisia reefectuează calculele pe baza celor mai recente date consolidate disponibile privind importurile, și anume statisticile privind importurile din anul 2021 (19).

(37)

Modificările care rezultă din această actualizare sunt următoarele (tabelul actualizat este disponibil în anexa I).

(38)

Rata actuală de liberalizare a măsurii de salvgardare a fost stabilită la o rată anuală de 3 %. În cadrul prezentei investigații, Comisia a evaluat dacă acest nivel de liberalizare a continuat să fie adecvat.

(39)

Unele părți interesate (în special producătorii-exportatori și utilizatorii din Uniune) au solicitat Comisiei să crească nivelul de liberalizare peste 3 % (mulți dintre aceștia au solicitat o rată de liberalizare de 5 %), în timp ce industria din Uniune a solicitat ca, în schimb, ritmul liberalizării să fie redus la 1 %.

(40)

Instrumentul de salvgardare este menit să aibă un caracter temporar. Începând cu 1 iulie 2022, măsura va intra în al cincilea an de aplicare. Obiectivul liberalizării (care este o obligație legală în temeiul normelor OMC (21) și al normelor UE (22)) este de a permite treptat creșterea concurenței la import pe piață, în timp ce industria națională se adaptează la nivelul crescut al importurilor. Scopul este de a evita o măsură care nu ar stimula ajustările pentru industria națională atât timp cât aceasta este în vigoare și care ar crea probleme de competitivitate atunci când industria națională va fi expusă unei concurențe străine mai mari în cadrul unui scenariu de măsuri post-salvgardare.

(41)

Având în vedere această logică, Comisia a considerat că, în acest moment (după patru ani de aplicare a măsurii), ar trebui avut în vedere un nivel ușor mai ridicat de liberalizare de la an la an, pentru a încuraja industria națională să își continue ajustările, având în vedere, în același timp, să nu submineze eficacitatea măsurii.

(42)

Comisia a considerat că ar fi adecvată stabilirea nivelului anual de liberalizare la 4 % începând cu 1 iulie 2022.

(43)

Această creștere ar trebui să contribuie, de asemenea, la atenuarea oricărei tensiuni pentru utilizatorii din Uniune în anumite categorii de produse, într-un context caracterizat printr-un grad ridicat de incertitudine pe piață. Pe de altă parte, creșterea suplimentară limitată nu ar reprezenta o amenințare pentru industria din Uniune și nu ar submina eficacitatea măsurii.

(44)

În martie 2018, SUA a instituit o taxă de 25 % asupra importurilor de anumite produse siderurgice aflate sub incidența măsurii din SUA în temeiul secțiunii 232. Măsura rămâne în vigoare în prezent, deși au avut loc anumite modificări. În cadrul prezentei investigații de reexaminare, Comisia a evaluat aceste modificări pentru a stabili dacă acestea au un impact asupra măsurii de salvgardare a UE, în special în ceea ce privește riscul de reorientare a schimburilor comerciale pe piața Uniunii.

(45)

Cererile primite în acest sens pot fi împărțite în trei tipuri. În cadrul primelor două, anumiți utilizatori și anumite țări terțe au susținut că riscul de reorientare a schimburilor comerciale este mic (mai mic) din cauza ajustărilor diferite ale măsurii în temeiul secțiunii 232. Ulterior, unele părți au susținut că, din cauza contingentelor tarifare alocate exportatorilor din Uniune, industria din Uniune ar redirecționa vânzările către piața SUA în detrimentul vânzărilor interne, creând un deficit pe piața internă.

(46)

Pe de altă parte, industria siderurgică din Uniune a afirmat că riscul de reorientare a schimburilor comerciale persistă și că accesul îmbunătățit al UE pe piața SUA nu va afecta capacitatea sa de a aproviziona piața internă (a Uniunii).

(47)

În octombrie 2021, SUA a decis să supună importurile UE aflate sub incidența măsurii în temeiul secțiunii 232 unui sistem de contingente tarifare. În cadrul acestui nou regim, UE ar fi în măsură să exporte fără taxe vamale până la un anumit nivel (pe baza volumelor exportate în trecut) (23) și, numai după epuizarea acestui nivel, taxa de 25 % ar deveni aplicabilă. Această acțiune a vizat îmbunătățirea poziției exportatorilor din UE pe piața SUA, care până atunci erau supuși unei taxe de 25 % pentru fiecare tonă exportată. Acest nou sistem se aplică de la 1 ianuarie 2022.

(48)

Unele părți interesate au susținut că, deoarece prețurile din SUA sunt, de obicei, mai mari decât în UE, producătorii din UE ar fi stimulați să exporte în SUA în detrimentul vânzărilor interne, riscând astfel să creeze o penurie pe piața Uniunii în anumite categorii.

(49)

Din mai multe motive, Comisia a considerat că aceste afirmații ar trebui respinse. În primul rând, noțiunea de reorientare a schimburilor comerciale către piața Uniunii nu poate include limitarea exporturilor către SUA ale însăși industriei din UE. Cu alte cuvinte, industria din Uniune nu poate fi niciodată expusă riscului de reorientare a schimburilor comerciale ale propriilor sale vânzări. Acest lucru sfidează logica reorientării schimburilor comerciale. Prin urmare, faptul că UE ar putea să își îmbunătățească prezența pe piața SUA este neutru în ceea ce privește riscul de reorientare a schimburilor comerciale din țările exportatoare către piața Uniunii.

(50)

În al doilea rând, afirmațiile potrivit cărora industria din Uniune ar utiliza contingentele sale tarifare în detrimentul (în mare parte sau în totalitate) vânzărilor interne nu sunt susținute de elemente de probă. Aceste afirmații nu au luat în considerare faptul că, tot teoretic, industria din Uniune ar putea să își crească volumul de producție (24), nesacrificând astfel vânzările interne și creând venituri suplimentare prin creșterea vânzărilor la export către SUA, și că ar putea, de asemenea, să redirecționeze volume către SUA din exporturile către alte piețe care pot fi mai puțin atractive din mai multe motive, inclusiv nivelurile prețurilor (25).

(51)

Indiferent de toate aceste posibilități teoretice, realitatea a arătat că, în primul trimestru de la intrarea în vigoare a sistemului de contingente tarifare, UE era departe de a-și epuiza contingentele. De fapt, în primul trimestru, aceasta a utilizat doar aproximativ 42 % din contingent (26).

(52)

Prin urmare, ipoteza principală formulată de unele părți interesate, precum și premisa care stă la baza argumentării acestora, și anume că producătorii-exportatori din UE ar fi în măsură să își utilizeze toate contingentele în SUA, s-au dovedit a fi, în primul rând, greșite.

(53)

Comisia a concluzionat că faptul că UE face obiectul unui sistem de contingente tarifare aflat sub incidența măsurilor din SUA în temeiul secțiunii 232 nu are niciun impact asupra funcționării măsurii de salvgardare în ceea ce privește riscul de reorientare a schimburilor comerciale. De asemenea, nicio parte nu a demonstrat în nicio măsură că exportul în cadrul unui regim de contingente în temeiul secțiunii 232 ar crea, ca atare, un risc de deficit de aprovizionare pe piața Uniunii.

(54)

În ceea ce privește afirmațiile referitoare la modificările aduse secțiunii 232 din SUA în raport cu alte țări terțe, datele de care dispune Comisia au arătat că au avut loc următoarele modificări ale măsurii SUA în temeiul secțiunii 232:

(55)

Investigația a concluzionat că aceste ajustări aduse secțiunii 232 din SUA au, în termeni generali, un impact redus asupra funcționării și justificării măsurii noastre de salvgardare din mai multe motive. În primul rând, pentru a pune aceste schimbări în perspectivă, majoritatea acestor țări nu exportă în prezent aproape deloc oțel către Uniune (sau chiar nu exportă) (27) și nu sunt nici furnizori istorici (28). Dintre puținele țări cu volume de export mai semnificative către Uniune, și anume Regatul Unit, Japonia și Coreea, aceste trei țări continuă să facă obiectul măsurii din SUA în temeiul secțiunii 232, și anume sunt constrânse să exporte cu scutire de taxe vamale pe piața SUA. De fapt, Coreea este autorizată să exporte numai în cadrul unui contingent (restricție cantitativă), fără posibilitatea de a exporta peste acest volum, iar Regatul Unit și Japonia fac obiectul unui contingent tarifar în afara căruia se aplică o taxă de 25 %. În plus, existența unui contingent tarifar nu înseamnă neapărat că aceste țări vor fi în măsură să utilizeze în mod eficace volumele care le-au fost alocate, astfel cum se arată în exemplul contingentului tarifar alocat UE. În plus, majoritatea originilor care reprezintă cea mai mare parte a importurilor în Uniune continuă să fie supuse unei taxe de 25 % la exporturile lor către SUA.

(56)

În acest sens, riscul de reorientare a schimburilor comerciale provine, în primul rând, de la principalele țări furnizoare de oțel către Uniune, care dispun de capacități neutilizate (în unele cazuri destul de mari) și, prin urmare, sunt în măsură să își crească rapid (29) prezența pe piața Uniunii (30), care, după cum s-a demonstrat în investigațiile anterioare, este o piață atractivă din punctul de vedere al prețurilor și al dimensiunii (31).

(57)

În plus, părțile nu au demonstrat (și nici măcar nu au menționat) în observațiile lor modul în care constatările făcute de Comisie în cadrul investigațiilor anterioare (32) s-ar fi schimbat în mod substanțial. În special supracapacitatea globală din sectorul siderurgic, care continuă să persiste (33), reducerea substanțială a importurilor pe piața SUA în comparație cu perioada anterioară instituirii măsurii din SUA în temeiul secțiunii 232 (34) sau lipsa unor piețe de substituție pentru volumele pierdute (35), printre altele.

(58)

În orice caz, îmbunătățirea accesului la piața americană din anumite țări terțe, astfel cum se arată în considerentul 54, ar face, în orice caz, și mai dificil pentru restul țărilor să exporte pe piața americană, deoarece acestea se află, comparativ, într-o poziție concurențială mai slabă prin obligația de a plăti o taxă de 25 %. De fapt, ritmul reducerii importurilor din țările care nu fac obiectul niciunui acces preferențial în baza măsurii din SUA în temeiul secțiunii 232 a fost cu mult mai mare decât media (36). Prin urmare, ajustările aduse măsurii din SUA ar putea crește și mai mult probabilitatea reorientării schimburilor comerciale din țările terțe care nu beneficiază de niciun fel de tratament preferențial pe baza măsurii în temeiul secțiunii 232, dintre care unele sunt, la rândul lor, țările mai susceptibile să cauzeze o creștere bruscă a importurilor pe piața Uniunii.

(59)

Din motivele expuse în prezenta subsecțiune, Comisia a concluzionat că modificările aduse măsurii din SUA în temeiul secțiunii 232 nu afectează funcționarea măsurii de salvgardare a UE privind oțelul și nu modifică temeiul care stă la baza evaluării sale privind riscul de reorientare a schimburilor comerciale.

(60)

Pe lângă aspectele abordate în secțiunea 3, părțile interesate au formulat și alte afirmații care sunt abordate în prezenta secțiune.

(61)

În cursul investigației și după încheierea fazei scrise a procedurii, mai multe părți interesate au contactat Comisia în mod spontan, susținând că măsura de salvgardare ar trebui suspendată sau încheiată din cauza unei creșteri a prețurilor oțelului în Uniune. Aceste părți au susținut că încetarea sau suspendarea măsurii de salvgardare ar fi soluția potrivită pentru a aduce prețurile oțelului la niveluri mai scăzute.

(62)

În primul rând, domeniul de aplicare al reexaminării nu a inclus o eventuală încetare sau suspendare a măsurii. Prin urmare, tipul de elemente de probă colectate și analiza efectuată în cursul investigației nu au fost de aceeași natură ca o eventuală încetare a unei măsuri de salvgardare. Prin urmare, încetarea măsurii de salvgardare nu a fost inclusă în domeniul de aplicare al prezentei reexaminări.

(63)

Cu toate acestea, din motive de exhaustivitate, Comisia a considerat oportun să plaseze aceste afirmații în context și să furnizeze o analiză factuală a evoluțiilor recente ale pieței în prezentul regulament. În această privință, Comisia a stabilit că evoluția prețurilor oțelului în Uniune a înregistrat o tendință ascendentă în primele luni ale anului 2022, atingând un nivel maxim imediat după agresiunea militară neprovocată și nejustificată a Rusiei împotriva Ucrainei, și că acestea au prezentat semne de scădere continuă (cu o scădere de 21 % în comparație cu nivelul maxim atins în 2022 (37)) de la sfârșitul lunii aprilie 2022 (38).

(64)

Această tendință a prețurilor s-a produs într-un context global inflaționist, afectând, de asemenea, materiile prime siderurgice și energia. În Perspectiva pe termen scurt pentru 2022 și 2023 (39), Asociația Mondială a Oțelului (WSA) a remarcat că agresiunea militară neprovocată și nejustificată a Rusiei împotriva Ucrainei va spori și mai mult presiunea inflaționistă, pe de o parte, prin creșterea prețurilor la energie și la materiile prime pentru producția de oțel și, pe de altă parte, prin întreruperi continue ale lanțului de aprovizionare. Acest lucru a fost confirmat și de cele mai recente informații disponibile privind evoluția prețurilor materiilor prime de producție a oțelului (inclusiv energia) din surse precum OCDE (40), Banca Mondială (41) și S&P Platts (42), care indică o creștere a prețurilor și o tendință generală ascendentă cu niveluri semnificativ mai ridicate decât în perioadele anterioare.

(65)

Propria evaluare statistică a Comisiei (43) a confirmat, de asemenea, că tendințele prețurilor de pe principala piață a oțelului din întreaga lume au arătat o tendință similară cu cea a Uniunii și, prin urmare, tendința prețurilor observată pe piața Uniunii a fost pe deplin coerentă cu cea predominantă pe principalele piețe din întreaga lume. În acest context, Comisia a concluzionat că, în orice caz, măsura de salvgardare nu ar fi putut fi cauza evoluției prețurilor în Uniune.

(66)

Unele părți interesate au susținut că există o penurie de oțel pe piața Uniunii și că măsura de salvgardare privind oțelul o agravează, deoarece anumite contingente au fost epuizate. Astfel, în contextul creșterii prețurilor oțelului, aceste părți au susținut că măsura ar trebui suspendată sau încheiată.

(67)

Comisia a observat că utilizarea contingentelor tarifare în primele trei trimestre ale celui de al patrulea an al măsurii (1 iulie 2021-31 martie 2022) a fost de 77 %, adică peste 5,6 milioane de tone din contingent au rămas neutilizate, astfel cum se arată în tabelul de mai jos. Astfel, arătând că utilizatorii din Uniune au avut, în general, posibilitatea de a crește și mai mult importurile de oțel scutit de taxe vamale în fiecare perioadă. Deși acest lucru nu a împiedicat apariția unor tensiuni mai mari în utilizarea contingentului în anumite categorii în comparație cu altele, majoritatea categoriilor de produse au avut la dispoziție contingente scutite de taxe vamale în fiecare trimestru.

Tabelul 1

Evoluția utilizării contingentelor tarifare în primele trei trimestre ale anului 4  (44)

(68)

Comisia a observat, de asemenea, că nivelul importurilor din 2021 a fost foarte apropiat de nivelul maxim al importurilor care a fost atins în 2018 (45). În plus, Perspectivele pe termen scurt ale Asociației Mondiale a Oțelului (WSA) (46) pentru 2022 și 2023 au evidențiat incertitudinea perspectivelor economice. Perspectivele pieței siderurgice pentru 2022 s-au redus în special ca urmare a războiului și se preconizează că cererea de oțel va crește cu 0,4 % în 2022 și cu 2,2 % în 2023.

(69)

În acest context și având în vedere că nivelul cotelor va crește în continuare cu 4 % începând cu 1 iulie 2022, astfel cum se explică în secțiunea 3.4, Comisia a considerat că oricare dintre presupusele presiuni în anumite segmente ale pieței ar trebui, în orice caz, să fie atenuate, menținând în același timp eficacitatea măsurii.

(70)

Unele părți interesate au susținut că interdicția la import impusă Rusiei și Belarusului le afectează în mod substanțial capacitatea de a importa, susținând că, din aceste motive, Comisia ar trebui să pună capăt măsurii.

(71)

În această privință, Comisia a observat că instabilitatea cauzată de agresiunea militară neprovocată și nejustificată a Rusiei împotriva Ucrainei și de sancțiunile impuse ulterior asupra oțelului de către UE sunt factori inevitabili prezenți pe piață și la care toate părțile interesate trebuie să se adapteze progresiv.

(72)

Cu toate acestea, Comisia a luat măsuri imediate în cadrul măsurii de salvgardare pentru a reduce cât mai mult posibil daunele colaterale cauzate de interdicția la import prin redistribuirea contingentelor în vigoare din aprilie 2022. Această ajustare a măsurii va atenua în mare perturbările cauzate anumitor utilizatori de interdicția la import impusă Rusiei și Belarusului, permițându-le să aibă acces la volumele scutite de taxe vamale din alte surse. Cu toate acestea, în mod inevitabil, va fi nevoie de timp pentru ca utilizatorii din Uniune să se adapteze la această situație și să treacă la furnizori de altă origine (47). În special, Comisia a recunoscut că, în unele cazuri, anumiți utilizatori ar necesita o schimbare aproape completă a furnizorilor, deoarece dependența lor de importurile de oțel din Rusia și/sau Belarus a fost foarte ridicată. Cu toate acestea, existența acestor sancțiuni în domeniul oțelului nu poate, în sine, să pună sub semnul întrebării validitatea sau necesitatea măsurii de salvgardare.

(73)

Unele părți interesate au solicitat Comisiei să redistribuie contingentele specifice de țară alocate Ucrainei deoarece, din cauza agresiunii militare neprovocate și nejustificate a Rusiei împotriva Ucrainei, Ucraina nu ar fi în măsură să exporte în Uniune volume semnificative. Unele dintre aceste părți au sugerat Comisiei să urmeze aceeași abordare utilizată atunci când se redistribuie contingentele din Rusia și Belarus.

(74)

Analiza Comisiei privind utilizarea contingentului Ucrainei înainte de suspendarea regulamentului de salvgardare, astfel cum se explică în considerentul 9, a arătat că, în majoritatea categoriilor de produse în care avea un contingent specific de țară, aceasta a continuat să utilizeze contingentele. Pentru categoriile în care nu a înregistrat exporturi, Comisia a globalizat contingentele din toate celelalte origini care fac obiectul măsurii în fiecare dintre aceste categorii de produse, astfel cum se explică în secțiunea 3.1.1 de mai sus. Comisia a reamintit că, în absența unei suspendări, contingentele care ar aparține Ucrainei nu ar fi disponibile atât timp cât suspendarea măsurii față de această țară rămâne în vigoare.

(75)

Mai multe părți interesate au formulat cereri referitoare la anumite categorii de produse (aceste categorii au variat în funcție de partea care a formulat cererea). Aceste cereri au inclus excluderea unei anumite categorii de produse din cadrul măsurii, un tratament diferențiat al unei anumite origini în cadrul unei anumite categorii de produse și aplicarea unui nivel diferit de liberalizare în funcție de categoria de produse.

(76)

Astfel cum a explicat Comisia în regulamentele anterioare, domeniul de aplicare al măsurii vizează un singur produs, și anume anumite produse siderurgice. Ca atare, Comisia nu poate trata categoriile de produse care conțin produsul în cauză ca și cum ar fi în mod individual un produs în cauză în sine. În ceea ce privește gestionarea și administrarea contingentelor, și în cazurile în care acest lucru era în interesul Uniunii, Comisia a ajustat măsura pentru a se asigura că obiectivele măsurii de salvgardare pot fi îndeplinite. Cu toate acestea, Comisia nu poate modifica arhitectura de bază a măsurii, de exemplu definiția produsului, pentru a răspunde cererilor din partea părților interesate care ar conduce la un tratament discriminatoriu față de alte categorii de produse și de părți interesate și, mai important, nu ar fi în concordanță cu modul în care a fost concepută măsura și cu definiția produsului stabilită în regulamentul definitiv.

(77)

Unele părți interesate au susținut că Comisia a eliminat măsura de salvgardare pentru acele categorii de produse care fac obiectul unor taxe antidumping și/sau compensatorii, deoarece, potrivit acestora, ar acorda industriei din Uniune o protecție suficientă.

(78)

Comisia a reamintit că raționamentul și obiectivul instrumentului de salvgardare și ale altor instrumente de apărare comercială sunt diferite, deoarece nu abordează aceleași aspecte. În timp ce măsurile de salvgardare vizează creșterea importurilor ca urmare a unor evoluții neprevăzute, instrumentele antidumping și compensatorii abordează practicile comerciale neloiale. Se poate lua în considerare o situație în care se constată că o țară practică dumpingul într-o anumită categorie de produse la un moment dat și că, ulterior, o creștere bruscă a importurilor ca urmare a unor evoluții neprevăzute are loc totuși dintr-o combinație de origini. În plus, domeniul de aplicare al ambelor instrumente în ceea ce privește originile acoperite este, de obicei, substanțial diferit, la fel ca tipurile de investigații efectuate, inclusiv normele procedurale. Aplicarea simultană a ambelor instrumente pentru o anumită categorie de produse este, prin urmare, pe deplin compatibilă atât în temeiul normelor OMC, cât și al normelor UE (48).

(79)

Unele părți interesate au susținut că contingentele alocate Regatului Unit ar trebui să crească pentru a ține seama de schimburile comerciale istorice dintre Marea Britanie și Irlanda de Nord.

(80)

În acest sens, Comisia a reamintit că Protocolul privind Irlanda/Irlanda de Nord (denumit în continuare „protocolul”) (49) este actul juridic relevant care reglementează statutul Irlandei de Nord în raport cu normele comerciale și vamale ale UE. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile protocolului, vânzările de oțel în Irlanda de Nord (indiferent dacă provin din Marea Britanie sau din orice altă țară terță) nu au fost considerate importuri istorice în Uniune și, prin urmare, nu au făcut parte din calculul contingentului (50). Această abordare a asigurat faptul că legislația UE de punere în aplicare în domeniul garanțiilor rămâne pe deplin conformă cu protocolul. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(81)

Unele părți au indicat posibile cazuri de circumvenție a măsurii. În special, unele părți au indicat o presupusă circumvenție din partea Rusiei în categoriile 12 și 13 și, în general, în categoria 28.

(82)

În acest sens, Comisia observă că Rusia face în prezent obiectul unei interdicții la import. Astfel, orice încercare de circumvenție a măsurilor actuale este monitorizată de UE și de autoritățile vamale naționale.

(83)

În final, Comisia observă că prezenta reexaminare, care modifică măsura de salvgardare în vigoare, respectă și obligațiile care decurg din acordurile bilaterale semnate cu anumite țări terțe.

(84)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru măsuri de salvgardare instituit în temeiul articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/478 și, respectiv, al articolului 22 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/755,