(1)   Prezentul regulament stabilește linii directoare privind dezvoltarea și interoperabilitatea prompte a coridoarelor și domeniilor prioritare privind infrastructurile energetice transeuropene (denumite în continuare „coridoarele și domeniile prioritare privind infrastructura energetică”), prevăzute în anexa I, care contribuie la asigurarea atenuării schimbărilor climatice, în special realizarea țintelor Uniunii privind energia și clima pentru 2030 și a obiectivului neutralității climatice până cel târziu în 2050, precum și la asigurarea interconexiunilor, a securității energetice, a integrării pieței și a sistemelor, a concurenței în beneficiul tuturor statelor membre și a unor prețuri accesibile la energie.

(2)   În special, prezentul regulament:

(1)   Se înființează grupuri regionale (denumite în continuare „grupuri”), în conformitate cu procesul prevăzut în secțiunea 1 din anexa III. Componența fiecărui grup are la bază fiecare coridor și domeniu prioritar și acoperirea geografică a acestora, în conformitate cu anexa I. Competența decizională în cadrul grupurilor este limitată la statele membre și la Comisie (organismul decizional) și se bazează pe consens.

(2)   Fiecare grup își adoptă propriul regulament de procedură, având în vedere dispozițiile din anexa III.

(3)   Organismul decizional al fiecărui grup adoptă o listă regională de proiecte, elaborată conform procesului stabilit în secțiunea 2 din anexa III, în funcție de contribuția fiecărui proiect la implementarea coridoarelor și domeniilor prioritare privind infrastructura energetică prevăzute în anexa I și în funcție de îndeplinirea criteriilor prevăzute la articolul 4.

Atunci când un grup își elaborează lista regională:

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20 din prezentul regulament pentru a stabili lista Uniunii, sub rezerva articolului 172 al doilea paragraf din TFUE.

Atunci când își exercită competențele, Comisia se asigură că lista Uniunii este stabilită la fiecare doi ani, pe baza listelor regionale adoptate de către organismele decizionale ale grupurilor, în conformitate cu secțiunea 1 punctul 1 din anexa III, cu respectarea procedurii prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol.

Comisia adoptă actul delegat de stabilire a primei liste a Uniunii în temeiul prezentului regulament până la 30 noiembrie 2023.

În cazul în care un act delegat adoptat de Comisie în temeiul prezentului alineat nu poate intra în vigoare din cauza unei obiecții exprimate fie de Parlamentul European, fie de Consiliu, în temeiul articolului 20 alineatul (6), Comisia convoacă grupurile imediat în vederea elaborării unor noi liste regionale care să țină seama de motivele obiecției. Comisia adoptă un nou act delegat de stabilire a listei Uniunii cât mai curând posibil.

(5)   Atunci când stabilește lista Uniunii prin combinarea listelor regionale menționate la alineatul (3), Comisia, ținând seama în mod corespunzător de deliberările grupurilor:

(6)   Proiectele de interes comun care intră în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la punctul 1 literele (a), (b), (c), (d) și (f) din anexa II la prezentul regulament devin parte integrantă din planurile regionale relevante de investiții în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul (UE) 2019/943 precum și din planurile naționale relevante de dezvoltare a rețelei pe 10 ani, în conformitate cu articolul 51 din Directiva (UE) 2019/944 și din alte planuri naționale privind infrastructura, după caz. Proiectele respective de interes comun dobândesc cel mai înalt grad de prioritate posibil în cadrul fiecăruia dintre aceste planuri. Prezentul alineat nu se aplică proiectelor concurente, proiectelor care nu sunt suficient de avansate pentru a furniza o analiză cost-beneficiu specifică proiectului, astfel cum se menționează în secțiunea 2 punctul 1 litera (d) din anexa III, ori proiectelor de interes reciproc.

(7)   Proiectele de interes comun care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la punctul 1 literele (a), (b), (c), (d) și (f) din anexa II și care sunt proiecte concurente sau proiecte care nu sunt suficient de avansate pentru a furniza o analiză cost-beneficiu specifică proiectului, astfel cum se menționează în secțiunea 2 punctul 1 litera (d) din anexa III, pot fi incluse în planurile regionale de investiții relevante, în planurile naționale de dezvoltare a rețelei pe 10 ani și în alte planuri naționale de infrastructură, după caz, ca proiecte avute în vedere.

(1)   Proiectele de interes comun îndeplinesc următoarele criterii generale:

(2)   Proiectul de interes reciproc îndeplinește următoarele criterii generale:

În ceea ce privește proiectele de stocare a dioxidului de carbon care se încadrează în categoria de infrastructuri energetice prevăzută la punctul 5 litera (c) din anexa II, proiectul este necesar pentru a permite transportul transfrontalier și stocarea dioxidului de carbon, iar țara terță în care se află proiectul dispune de un cadru juridic adecvat, bazat pe mecanisme de asigurare a aplicării legii eficace, pentru a se asigura că standardele și garanțiile se aplică proiectului, prevenind orice relocări ale emisiilor de dioxid de carbon, precum și în ceea ce privește clima, sănătatea umană și ecosistemele în ceea ce privește siguranța și eficacitatea stocării permanente a dioxidului de carbon, care sunt cel puțin la același nivel cu cele prevăzute de dreptul Uniunii.

(3)   În cazul proiectelor de interes comun care se încadrează în categoriile specifice de infrastructuri energetice, se aplică următoarele criterii specifice:

(4)   În ceea ce privește proiectele care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la anexa II, criteriile prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol se evaluează în conformitate cu indicatorii prevăzuți la punctele 3-8 din anexa IV.

(5)   Pentru a facilita evaluarea tuturor proiectelor care ar putea fi eligibile ca proiecte de interes comun și care ar putea fi incluse pe o listă regională, fiecare grup evaluează, în mod transparent și obiectiv, contribuția fiecărui proiect la implementarea aceluiași coridor sau domeniu prioritar în materie de infrastructură energetică. Fiecare grup își stabilește metoda de evaluare pe baza contribuției globale la criteriile menționate la alineatul (3). Respectiva evaluare are ca rezultat un clasament al proiectelor pentru uzul intern al grupului. Nici lista regională, nici cea a Uniunii nu conțin clasamente, iar clasamentul menționat nu este folosit pentru niciun alt scop ulterior, cu excepția celui menționat în secțiunea 2 punctul 16 din anexa III.

Atunci când evaluează proiecte, pentru a asigura o metodă de evaluare coerentă între grupuri, fiecare grup acordă atenția cuvenită următoarelor aspecte:

În ceea ce privește proiectele de rețele electrice inteligente și proiectele de rețele inteligente de gaze care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la punctul 1 litera (e) și la punctul 2 din anexa II, clasificarea se realizează pentru proiectele care afectează aceleași două state membre și se acordă atenția cuvenită și numărului de utilizatori afectați de proiect, consumului anual de energie și cotei energiei generate din surse nedispecerizabile din zona unde se află acești utilizatori.

(1)   Inițiatorii proiectelor elaborează un plan de implementare pentru proiectele de pe lista Uniunii, care include un calendar privind fiecare dintre următoarele aspecte:

(2)   OTS, OD și alți operatori cooperează în vederea facilitării dezvoltării de proiecte de pe lista Uniunii în zona lor.

(3)   Agenția și grupurile implicate monitorizează progresele realizate în implementarea proiectelor de pe lista Uniunii și, dacă este necesar, fac recomandări pentru a facilita implementarea acestora. Grupurile pot solicita informații suplimentare în conformitate cu alineatele (4), (5) și (6), pot convoca întâlniri cu părțile relevante și pot invita Comisia să verifice la fața locului informațiile furnizate.

(4)   Până la data de 31 decembrie a fiecărui an care urmează anului de includere a unui proiect de pe lista Uniunii, inițiatorii proiectului prezintă autorității naționale competente menționate la articolul 8 alineatul (1) un raport anual pentru fiecare proiect care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la anexa II.

Respectivul raport oferă detalii referitoare la:

(5)   Până la 28 februarie a fiecărui an care urmează anului în care inițiatorul proiectului trebuie să prezinte raportul menționat la alineatul (4) din prezentul articol, autoritățile competente menționate la articolul 8 alineatul (1) prezintă agenției și grupului relevant raportul menționat la alineatul (4) din prezentul articol, completat cu informații referitoare la progresele și, dacă este cazul, întârzierile în implementarea proiectelor de pe lista Uniunii situate pe teritoriul lor, în ceea ce privește procedura de autorizare, precum și la motivele unor astfel de întârzieri. Contribuția autorităților competente la raport se marchează în mod clar ca atare și este redactată fără a modifica textul introdus de inițiatorii proiectului.

(6)   Până la data de 30 aprilie a fiecărui an în care ar trebui adoptată o nouă listă a Uniunii, agenția prezintă grupurilor un raport consolidat privind proiectele de pe lista Uniunii care intră în sfera de competență a autorităților naționale de reglementare, evaluând progresele înregistrate și modificările preconizate ale costurilor proiectelor și, după caz, formulând recomandări cu privire la modalitățile de depășire a întârzierilor și a dificultăților întâmpinate. Raportul consolidat evaluează, de asemenea, în conformitate cu dispozițiile articolului 11 litera (b) din Regulamentul (UE) 2019/942, implementarea coerentă a planurilor de dezvoltare a rețelei la nivelul Uniunii cu privire la coridoarele și domeniile prioritare privind infrastructura energetică prevăzute la anexa I.

În cazuri justificate corespunzător, agenția poate solicita informațiile suplimentare necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale prevăzute la prezentul alineat.

(7)   Dacă punerea în funcțiune a unui proiect de pe lista Uniunii este întârziată față de planul de implementare din alte motive decât din motive imperative independente de voința inițiatorului proiectului, se aplică următoarele măsuri:

(8)   Un proiect de pe lista Uniunii poate fi eliminat de pe lista Uniunii în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 3 alineatul (4) dacă includerea sa pe lista respectivă s-a făcut pe baza unor informații incorecte care au reprezentat factorul determinant pentru includerea respectivă sau dacă proiectul nu respectă dreptul Uniunii.

(9)   Proiectele care nu se mai află pe lista Uniunii își pierd toate drepturile și obligațiile legate de statutul de proiect de interes comun sau proiect de interes reciproc prevăzute în prezentul regulament.

Cu toate acestea, un proiect care nu se mai află pe lista Uniunii, dar pentru care a fost acceptat un dosar de candidatură spre examinare de către autoritatea competentă își menține drepturile și obligațiile stabilite la capitolul III, cu excepția cazului în care proiectul a fost eliminat de pe lista Uniunii din motivele prevăzute în alineatul (8) de la prezentul articol.

(10)   Prezentul articol nu aduce atingere niciunei forme de asistență financiară acordată oricărui proiect de pe lista Uniunii de către Uniune înainte de eliminarea proiectului de pe lista Uniunii.

(1)   Atunci când un proiect de interes comun se confruntă cu dificultăți semnificative legate de implementare, Comisia poate desemna, în acord cu statul membru implicat, un coordonator european pentru o perioadă de până la un an, care poate fi prelungită de două ori.

(2)   Coordonatorul european:

Comisia transmite Parlamentului European și grupurilor implicate raportul coordonatorului european menționat la litera (e).

(3)   Coordonatorul european este ales printr-un proces deschis, nediscriminatoriu și transparent și pe baza experienței candidatului legate de sarcinile specifice cu care este însărcinat pentru proiectele respective.

(4)   În decizia prin care este desemnat un coordonator european se specifică caietul de sarcini care detaliază durata mandatului, sarcinile specifice și termenele corespunzătoare, precum și metodologia care trebuie urmată. Efortul de coordonare este proporțional cu complexitatea și cu costurile estimate ale proiectelor.

(5)   Statele membre interesate cooperează pe deplin cu coordonatorul european în executarea sarcinilor prevăzute la alineatele (2) și (4).

(1)   Adoptarea listei Uniunii stabilește, în sensul oricăror decizii emise în procedura de autorizare, necesitatea proiectelor de pe lista Uniunii din perspectiva politicii energetice și a climei, fără a aduce atingere locației exacte, rutei sau tehnologiei proiectului.

Prezentul alineat nu se aplică proiectelor concurente sau proiectelor care nu sunt suficient de avansate pentru a furniza o analiză cost-beneficiu specifică proiectului, astfel cum se menționează în secțiunea 2 punctul 1 litera (d) din anexa III.

(2)   Pentru a se asigura o prelucrare administrativă eficientă a dosarelor de candidatură privind proiectele de pe lista Uniunii, inițiatorii proiectelor și toate autoritățile vizate se asigură că dosarele respective se bucură de cel mai rapid tratament posibil, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern.

(3)   Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute de dreptul Uniunii, proiectele de pe lista Uniunii primesc statutul de proiecte de cea mai mare importanță națională posibilă, dacă un astfel de statut există în dreptul intern, și sunt tratate în mod adecvat în cadrul procedurilor de autorizare și, dacă dreptul intern o prevede, inclusiv în amenajarea teritoriului, inclusiv respectivele proceduri privind evaluarea de mediu, în modul în care acest tratament este prevăzut dreptul intern aplicabil tipului corespunzător de infrastructură energetică.

(4)   Toate procedurile de soluționare a litigiilor, litigiile, căile de atac și acțiunile judiciare legate de proiectele de pe lista Uniunii în fața oricăror instanțe, tribunale și comisii naționale, inclusiv medierea sau arbitrajul, în cazul în care acestea există în dreptul intern, sunt considerate urgente, dacă și în măsura în care dreptul intern prevede astfel de proceduri de urgență.

(5)   Statele membre evaluează, ținând seama în mod corespunzător de orientările existente emise de Comisie cu privire la raționalizarea procedurilor de evaluare de mediu pentru proiectele de pe lista Uniunii, ce măsuri legislative și nelegislative sunt necesare pentru a raționaliza procedurile de evaluare de mediu și pentru a asigura aplicarea lor coerentă și informează Comisia cu privire la rezultatul evaluării respective.

(6)   Până la 24 martie 2023, statele membre iau măsurile fără caracter legislativ pe care le-au identificat în conformitate cu alineatul (5).

(7)   Până la 24 iunie 2023, statele membre iau măsurile legislative pe care le-au identificat în conformitate cu alineatul (5). Măsurile legislative respective nu aduc atingere obligațiilor prevăzute în dreptul Uniunii.

(8)   În ceea ce privește impactul asupra mediului abordat la articolul 6 alineatul (4) din Directiva 92/43/CEE și la articolul 4 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE, cu condiția să fie îndeplinite toate condițiile prevăzute în directivele respective, proiectele de pe lista Uniunii sunt considerate proiecte de interes public din perspectiva politicii energetice și pot fi considerate ca fiind de interes public superior.

Dacă este necesar avizul Comisiei în conformitate cu Directiva 92/43/CEE, Comisia și autoritatea națională competentă menționată la articolul 9 din prezentul regulament se asigură că decizia privind interesul public superior al proiectului este luată în termenele stabilite la articolul 10 alineatele (1) și (2) din prezentul regulament.

Prezentul alineat nu se aplică proiectelor concurente sau proiectelor care nu sunt suficient de avansate pentru a furniza o analiză cost-beneficiu specifică proiectului, astfel cum se menționează în secțiunea 2 punctul 1 litera (d) din anexa III.

(1)   Până la 23 iunie 2022, fiecare stat membru actualizează, dacă este cazul, autoritatea națională competentă desemnată care este responsabilă cu facilitarea și coordonarea procedurii de autorizare a proiectelor de pe lista Uniunii.

(2)   Responsabilitățile autorității naționale competente menționate la alineatul (1) sau atribuțiile acesteia pot fi delegate către o altă autoritate sau executate de către aceasta, pentru fiecare proiect de pe lista Uniunii sau pentru fiecare categorie specifică de proiecte de pe lista Uniunii, cu condiția ca:

Autoritatea națională competentă își poate rezerva responsabilitatea de a stabili termene, fără a aduce atingere termenelor stabilite la articolul 10 alineatele (1) și (2).

(3)   Fără a aduce atingere cerințelor aplicabile în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului internațional și, în măsura în care nu le contrazice, al dreptului intern, autoritatea națională competentă facilitează emiterea deciziei exhaustive. Decizia exhaustivă se emite în termenele stabilite la articolul 10 alineatele (1) și (2) și în conformitate cu unul dintre următoarele sisteme:

Statele membre pun în aplicare sistemele într-un mod care, în conformitate cu dreptul intern, contribuie la emiterea deciziei exhaustive în modul cel mai eficient și mai rapid.

Competența autorităților vizate poate fi inclusă în competența autorității naționale competente desemnate în conformitate cu alineatul (1) sau autoritățile implicate își pot menține, într-o anumită măsură, competența independentă în conformitate cu sistemul de autorizare ales de statul membru în conformitate cu prezentul alineat, pentru a facilita emiterea deciziei exhaustive și pentru a coopera cu autoritatea națională competentă în consecință.

În cazul în care o autoritate vizată estimează că nu va emite o decizie individuală în termenul stabilit, autoritatea respectivă informează imediat autoritatea națională competentă, indicând motivele întârzierii. Ulterior, autoritatea națională competentă stabilește un nou termen pentru emiterea deciziei individuale respective, în conformitate cu termenele generale stabilite la articolul 10 alineatele (1) și (2).

Statele membre aleg între cele trei sisteme menționate la literele (a), (b) și (c) de la primul paragraf pentru a facilita procedurile și a le coordona și pun în aplicare sistemul care este cel mai eficient pentru ele, în lumina caracteristicilor naționale, în procedurile lor de planificare și autorizare. Atunci când un stat membru alege un sistem colaborativ, acesta informează Comisia cu privire la motivele sale.

(4)   Statele membre pot aplica sistemele în conformitate cu alineatul (3) pentru proiectele terestre și offshore de pe lista Uniunii.

(5)   Dacă un proiect de pe lista Uniunii prevede luarea unor decizii în două sau mai multe state membre, autoritățile naționale competente relevante iau toate măsurile necesare pentru cooperarea și comunicarea eficiente și eficace dintre acestea, inclusiv în ceea ce privește etapele menționate la articolul 10 alineatul (6). Statele membre depun toate eforturile pentru a asigura proceduri comune, în special cu privire la evaluarea impactului asupra mediului.

(6)   Autoritățile naționale competente relevante ale statelor membre implicate într-un proiect inclus pe lista Uniunii, care se încadrează într-unul din coridoarele prioritare ale rețelei offshore prevăzute în secțiunea 2 din anexa I, desemnează de comun acord între ele, pentru fiecare proiect, un punct unic de contact pentru inițiatorii proiectului, care este responsabil de facilitarea schimbului de informații între autoritățile naționale competente cu privire la procedura de autorizare a proiectului, cu scopul de a facilita respectiva procedură, precum și emiterea deciziilor de către autoritățile naționale competente relevante. Punctele unice de contact pot acționa ca un registru care agregă documentele existente referitoare la proiecte.

(1)   Până la 24 octombrie 2023, statul membru sau autoritatea națională competentă publică, după caz, în colaborare cu alte autorități vizate, un manual de procedură actualizat privind procedura de autorizare aplicabilă proiectelor de pe lista Uniunii, incluzând cel puțin informațiile menționate la punctul 1 din anexa VI. Manualul nu este obligatoriu din punct de vedere juridic, dar face referire la dispozițiile juridice relevante sau le citează. Autoritățile naționale competente cooperează și identifică sinergii, după caz, cu autoritățile din țările învecinate în vederea schimbului de bune practici și a facilitării procedurii de autorizare, în special pentru elaborarea manualului de proceduri.

(2)   Fără a aduce atingere dreptului mediului și cerințelor din Convenția de la Aarhus, Convenția de la Espoo și din dreptul Uniunii aplicabil, toate părțile implicate în procedura de autorizare respectă principiile privind participarea publicului prevăzute la punctul 3 din anexa VI.

(3)   Într-un termen cu caracter orientativ de trei luni de la inițierea procedurii de autorizare în temeiul articolului 10 alineatul (3), inițiatorul proiectului elaborează și prezintă autorității naționale competente un concept privind participarea publicului, respectând procedura definită în manualul menționat la alineatul (1) din prezentul articol și în conformitate cu liniile directoare stabilite în anexa VI. Autoritatea națională competentă solicită modificări sau aprobă conceptul privind participarea publicului în termen de trei luni de la primirea conceptului, luând în considerare orice formă de participare și consultare a publicului care a avut loc înainte de demararea procedurii de autorizare, cu condiția ca participarea și consultarea publice respective să fi îndeplinit cerințele din prezentul articol.

Atunci când inițiatorul proiectului are intenția de a modifica semnificativ un concept aprobat pentru privind participarea publicului, acesta informează autoritatea națională competentă în acest sens. În acest caz, autoritatea națională competentă poate solicita modificări.

(4)   Dacă acest lucru nu este deja prevăzut în dreptul intern la standarde similare sau mai ridicate, inițiatorul proiectului sau, dacă dreptul intern prevede astfel, autoritatea națională competentă desfășoară cel puțin o consultare publică, înainte ca inițiatorul proiectului să transmită dosarul de candidatură final și complet către autoritatea națională competentă în temeiul articolului 10 alineatul (7). Consultarea publică respectivă nu aduce atingere oricărei consultări publice organizate după transmiterea solicitării aprobării de dezvoltare, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 2011/92/UE. Consultarea publică oferă informații privind proiectul părților interesate menționate la punctul 3 litera (a) din anexa VI, într-un stadiu incipient, și contribuie la identificarea celei mai potrivite locații sau a celui mai potrivit traseu sau tehnologii, inclusiv, după caz, ținând cont de considerațiile privind adaptarea la schimbările climatice în ceea ce privește proiectul, a tuturor efectele relevante în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului intern, precum și a subiectelor relevante de abordat în cadrul dosarului de candidatură. Consultarea publică respectă cerințele minime prevăzute la punctul 5 din anexa VI. Fără a aduce atingere normelor procedurale și în materie de transparență din statele membre, inițiatorul proiectului publică pe site-ul web menționat la alineatul (7) din prezentul articol un raport în care explică modul în care au fost luate în considerare opiniile exprimate în cadrul consultărilor publice, indicând modificările aduse amplasamentului, traseului și concepției proiectului sau indicând motivele pentru care opiniile respective nu au fost luate în considerare.

Anterior depunerii dosarului de candidatură, inițiatorul proiectului pregătește un raport care sintetizează rezultatele activităților legate de participarea publicului, inclusiv activitățile care au avut loc înainte de demararea procedurii de autorizare.

Inițiatorul proiectului prezintă autorității naționale competente rapoartele menționate la primul și al doilea paragraf, împreună cu dosarul de candidatură. Decizia exhaustivă ține seama în mod corespunzător de rezultatele acestor rapoarte.

(5)   Pentru proiectele transfrontaliere care implică două sau mai multe state membre, consultările publice organizate în temeiul alineatului (4) în fiecare stat membru implicat au loc în termen de cel mult două luni de la data la care a început prima consultare publică.

(6)   Pentru proiectele care ar putea avea un impact transfrontalier semnificativ în unul sau mai multe state membre învecinate, cărora li se aplică articolul 7 din Directiva 2011/92/UE și Convenția de la Espoo, informațiile relevante sunt puse la dispoziția autorităților naționale competente a statelor membre învecinate. Autoritățile naționale competente ale statelor membre învecinate în cauză indică, în cadrul procesului de notificare, după caz, dacă acestea sau orice altă autoritate vizată dorește să participe la procedurile relevante de consultare publică.

(7)   Inițiatorul proiectului creează și actualizează periodic un site web dedicat proiectului cu informații relevante despre proiectul de interes comun, care include un link către site-ul web al Comisiei și către platforma de transparență menționată la articolul 23 și care îndeplinește cerințele specificate la punctul 6 din anexa VI. Informațiile sensibile din punct de vedere comercial nu sunt divulgate.

De asemenea, inițiatorii proiectelor publică informațiile relevante prin intermediul altor mijloace adecvate de informare accesibile publicului.

(1)   Procedura de autorizare este alcătuită din două proceduri:

În ceea ce privește primul paragraf litera (b), dacă este cazul, statele membre pot prevedea o procedură legală de acordare a autorizațiilor care să fie mai scurtă de 18 luni.

(2)   Autoritatea națională competentă se asigură că durata combinată a celor două proceduri menționate la alineatul (1) nu depășește o perioadă de 42 de luni.

Cu toate acestea, dacă autoritatea națională competentă consideră că o procedură sau ambele proceduri nu vor fi finalizate în termenele stabilite la alineatul (1), aceasta poate prelungi un termen sau pe amândouă, înainte de expirarea acestora și de la caz la caz. Autoritatea națională competentă nu poate prelungi durata combinată a ambelor proceduri cu mai mult de nouă luni decât în circumstanțe excepționale.

Dacă autoritatea națională competentă prelungește termenele, aceasta informează grupul în cauză și îi prezintă măsurile luate sau care urmează să fie luate pentru a finaliza procedura de autorizare în cel mai scurt termen. Grupul poate solicita ca autoritatea națională competentă să raporteze periodic cu privire la progresele înregistrate în acest sens și motivele privind orice întârziere.

(3)   Pentru a iniția procedura de autorizare, inițiatorii proiectului notifică în scris proiectul autorității naționale competente a fiecărui stat membru în cauză și includ o prezentare rezonabil de detaliată a acestuia.

În termen de trei luni de la primirea notificării, autoritatea națională competentă confirmă sau, în cazul în care consideră că proiectul nu este suficient de avansat pentru a demara procedura de autorizare, refuză în scris notificarea, inclusiv în numele altor autorități vizate. În cazul unui refuz, autoritatea națională competentă își motivează decizia, inclusiv în numele celorlalte autorități vizate. Data la care autoritatea națională competentă a semnat confirmarea notificării marchează începerea procedurii de autorizare. În cazul în care sunt implicate două sau mai multe state membre, data la care autoritatea națională competentă vizată a acceptat ultima notificare marchează începerea procedurii de autorizare.

Autoritățile naționale competente se asigură că procedura de acordare a autorizării este accelerată în conformitate cu prezentul capitol pentru fiecare categorie de proiecte de interes comun. În acest scop, autoritățile naționale competente își adaptează cerințele pentru începerea procedurii de autorizare și pentru acceptarea dosarului de candidatură depus, pentru ca acestea să fie adecvate pentru proiecte care, datorită naturii, dimensiunii lor sau datorită lipsei cerinței de evaluare de mediu în dreptul intern, pot necesita mai puține autorizații și aprobări pentru a ajunge în faza de construcție. Statele membre pot decide că procedura anterioară depunerii candidaturii, menționată la alineatele (1) și (6) din prezentul articol, nu este necesară pentru proiectele menționate la prezentul paragraf.

(4)   Autoritățile naționale competente iau în considerare în procedura de autorizare orice studii valabile efectuate și permisele sau autorizațiile eliberate pentru un anumit proiect de pe lista Uniunii înainte ca proiectul să intre în procedura de autorizare în conformitate cu prezentul articol, și nu solicită dublarea studiilor și a permiselor sau a autorizațiilor.

(5)   În statele membre în care stabilirea unei rute sau a unei locații, realizată doar pentru scopul specific al unui proiect planificat, inclusiv planificarea coridoarelor specifice pentru infrastructurile rețelei, nu poate fi inclusă în procesul de luare a deciziei exhaustive, decizia corespunzătoare se ia în cursul unei perioade distincte de șase luni de la data transmiterii documentelor de candidatură finale și complete de către inițiatorul proiectului.

În situația prezentată la primul paragraf din prezentul alineat, prelungirea menționată la alineatul (2) al doilea paragraf este redusă la șase luni, în afara unor circumstanțe excepționale, inclusiv pentru procedura menționată la prezentul alineat.

(6)   Procedura anterioară depunerii candidaturii cuprinde următoarele stadii:

Procedura anterioară depunerii candidaturii include pregătirea rapoartelor de mediu de către inițiatorii proiectului, după caz, inclusiv documentația privind adaptarea la schimbările climatice.

În termen de trei luni de la transmiterea informațiilor lipsă menționate la primul paragraf litera (c), autoritatea competentă acceptă examinarea candidaturii în scris sau pe platformele digitale, începând procedura legală de autorizare menționată la alineatul (1) litera (b). Pot fi făcute cereri de informații suplimentare, dar numai dacă sunt justificate de noi circumstanțe.

(7)   Inițiatorul proiectului se asigură că dosarul de candidatură este complet și de o calitate adecvată și solicită avizul autorității naționale competente cât mai devreme cu putință în cadrul procedurii de autorizare. Inițiatorul proiectului cooperează pe deplin cu autoritatea națională competentă pentru a respecta termenele prevăzute de prezentul regulament.

(8)   Statele membre depun eforturi pentru a se asigura că nicio modificare a dreptului intern nu duce la prelungirea niciunei proceduri de autorizare demarate înainte de intrarea în vigoare a modificărilor respective. În vederea menținerii unei proceduri accelerate de autorizare a proiectelor de pe lista Uniunii, autoritățile naționale competente adaptează în mod adecvat calendarul stabilit în conformitate cu alineatul (6) litera (b) din prezentul articol pentru a se asigura, în măsura posibilului, că termenele pentru procedura de autorizare prevăzute la prezentul articol nu sunt depășite.

(9)   Termenele prevăzute în prezentul articol nu aduc atingere obligațiilor care decurg din dreptul Uniunii și din cel internațional și nu aduc atingere căilor de atac administrative sau judiciare în fața unei instanțe judecătorești.

Termenele prevăzute în prezentul articol pentru oricare dintre procedurile de autorizare nu aduc atingere unor eventuale termene mai scurte stabilite de statele membre.

(1)   ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze elaborează proiecte de metodologii sectoriale coerente, inclusiv modelul privind rețeaua energetică și piața de energie menționat la alineatul (10) din prezentul articol, pentru o analiză cost-beneficiu armonizată pe ansamblul sistemului energetic la nivelul Uniunii a proiectelor de pe lista Uniunii care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la punctul 1 literele (a), (b), (d) și (f) și la punctul 3 din anexa II.

Metodologiile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat sunt elaborate în conformitate cu principiile stabilite în anexa V, se bazează pe prezumții comune care permit compararea proiectelor și sunt în concordanță cu țintele Uniunii privind energia și clima pentru 2030 și cu obiectivul său privind neutralitatea climatică până în 2050, precum și cu normele și indicatorii prevăzuți în anexa IV.

Metodologiile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat se aplică pentru pregătirea fiecărui plan de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii elaborat ulterior de ENTSO pentru energie electrică în conformitate cu articolul 30 din Regulamentul (UE) 2019/943 sau ENTSO pentru gaze în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009.

Până la 24 aprilie 2023, ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze publică și prezintă statelor membre, Comisiei și agenției proiectele lor de metodologii sectoriale coerente, după ce au colectat contribuții din partea părților interesate relevante, în cursul procesului de consultare menționat la alineatul (2).

(2)   Înainte de a prezenta proiectele lor de metodologii statelor membre, Comisiei și agenției în conformitate cu alineatul (1), ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze publică proiecte preliminare de metodologii și desfășoară un proces de consultare extinsă și solicită recomandări din partea statelor membre și cel puțin a organizațiilor care reprezintă toate părțile interesate relevante, inclusiv entitatea operatorilor de distribuție din Uniune instituită în temeiul articolului 52 din Regulamentul (UE) 2019/943 (denumită în continuare „entitatea OSD UE”), asociațiile implicate pe piețele energiei electrice, gazelor și hidrogenului, părțile interesate din sectorul încălzirii și răcirii, al captării și stocării dioxidului de carbon, precum și al captării și utilizării dioxidului de carbon, agregatorii independenți, operatorii de consum dispecerizabil, organizațiile implicate în soluții de eficiență energetică, asociațiile consumatorilor de energie, reprezentanții societății civile și, în cazul în care se consideră oportun, autoritățile naționale de reglementare și alte autorități naționale.

În termen de trei luni de la publicarea proiectelor preliminare de metodologii în temeiul primului paragraf, orice parte interesată menționată la paragraful respectiv poate prezenta o recomandare.

Consiliul științific consultativ european privind schimbările climatice, instituit în temeiul articolului 10a din Regulamentul (CE) nr. 401/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (31), poate prezenta, din proprie inițiativă, un aviz cu privire la proiectele de metodologii.

După caz, statele membre și părțile interesate menționate la primul paragraf își prezintă și pun la dispoziția publicului recomandările lor, iar Comitetul științific consultativ european privind schimbările climatice transmite și face public avizul său transmis agenției și, după caz, ENTSO pentru energie electrică sau ENTSO pentru gaze.

Procesul de consultare trebuie să fie deschis și transparent și se realizează în timp util. ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze pregătesc și publică un raport privind procesul de consultare.

ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze prezintă motivele pentru care nu au ținut seama sau au ținut seama doar parțial recomandările statelor membre sau ale părților interesate, precum și ale autorităților naționale, sau avizul Comitetului științific consultativ european privind schimbările climatice.

(3)   În termen de trei luni de la primirea proiectelor de metodologii, împreună cu informațiile primite în cadrul procesului de consultare și cu raportul privind consultarea, agenția emite un aviz către ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze. Agenția își notifică decizia către ENTSO pentru energie electrică, ENTSO pentru gaze, statele membre și Comisie și o publică pe site-ul său web.

(4)   În termen de trei luni de la primirea proiectelor de metodologii, statele membre pot transmite avizele lor către ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze și Comisiei. Pentru a facilita consultarea, Comisia poate organiza reuniuni specifice ale grupurilor în vederea discutării proiectelor de metodologii.

(5)   În termen de trei luni de la primirea avizelor agenției și ale statelor membre, astfel cum se menționează la alineatele (3) și (4), ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze își modifică metodologiile respective pentru a ține seama pe deplin de avizele agenției și ale statelor membre și le transmit Comisiei spre aprobare, împreună cu avizul agenției. Comisia emite decizia sa în termen de trei luni de la transmiterea metodologiilor de către ENTSO pentru energie electrică și, respectiv, ENTSO pentru gaze.

(6)   În termen de două săptămâni de la aprobarea de către Comisie în conformitate cu alineatul (5), ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze își publică metodologiile pe site-urile lor web. Acestea publică datele de intrare corespunzătoare și alte date relevante privind rețeaua, fluxul de sarcină și piața într-o formă suficient de precisă, sub rezerva restricțiilor în temeiul dreptului intern și al acordurilor de confidențialitate relevante. Comisia și agenția asigură tratamentul confidențial al datelor primite, atât de către ele însele, cât și de orice parte care efectuează, în numele lor, lucrări de analiză pe baza datelor respective.

(7)   Metodologiile se actualizează și se îmbunătățesc în mod regulat, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (1)-(6). În special, acestea se modifică după transmiterea modelului privind rețeaua energetică și piața de energie menționat la alineatul (10). Agenția, din proprie inițiativă sau la cererea motivată a autorităților naționale de reglementare sau a părților interesate și în urma consultării formale cu organizațiile care reprezintă toate părțile implicate relevante menționate la alineatul (2) primul paragraf și cu Comisia poate solicita astfel de actualizări și îmbunătățiri, indicând motivele și precizând termenele. Agenția publică cererile autorităților naționale de reglementare sau ale părților interesate și toate documentele relevante neconfidențiale din punct de vedere comercial care duc la o solicitare din partea agenției de actualizare sau îmbunătățire.

(8)   Pentru proiectele care se încadrează în categoriile de infrastructură energetică prevăzute la punctul 1 literele (c) și (e) și la punctele 2, 4 și 5 din anexa II, Comisia asigură elaborarea de metodologii pentru o analiză cost-beneficiu armonizată pe ansamblul sistemului energetic la nivelul Uniunii. Metodologiile respective sunt compatibile, în ceea ce privește beneficiile și costurile, cu metodologiile elaborate de ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze. Agenția, cu sprijinul autorităților naționale de reglementare, promovează coerența respectivelor metodologii cu metodologiile elaborate de ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze. Metodologiile sunt elaborate în mod transparent, inclusiv cu consultarea amplă a statelor membre și a tuturor părților interesate relevante.

(9)   O dată la trei ani, agenția stabilește și publică un set de indicatori și valori de referință corespunzătoare pentru compararea costurilor unitare ale investițiilor pentru proiecte comparabile din categoriile de infrastructură energetică incluse în anexa II. Inițiatorii de proiect furnizează datele solicitate autorităților naționale de reglementare și agenției.

Agenția publică primii indicatori pentru categoriile de infrastructură prevăzute la punctele 1, 2 și 3 din anexa II până la 24 aprilie 2023, în măsura în care sunt disponibile date pentru calcularea unor indicatori fiabili și a unor valori de referință. Respectivele valori de referință pot fi folosite de ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze pentru analizele cost-beneficiu efectuate pentru planurile ulterioare de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii.

Agenția publică primii indicatori pentru categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la punctele 4 și 5 din anexa II până la 24 aprilie 2025.

(10)   Până la 24 iunie 2025, în urma unui amplu proces de consultare a părților interesate menționat la alineatul (2) primul paragraf, ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze prezintă împreună Comisiei și agenției un model coerent și integrat progresiv care să asigure coerența între metodologiile sectoriale unice bazate pe ipoteze comune, inclusiv privind infrastructura de transport al energiei electrice, al gazelor și al hidrogenului, precum și instalațiile de stocare, gazul natural lichefiat și electrolizoarele, acoperind coridoarele și domeniile prioritare privind infrastructura energetică prevăzute în anexa I și elaborat în conformitate cu principiile prevăzute în anexa V.

(11)   Modelul menționat la alineatul (10) acoperă, cel puțin, interconexiunile între sectoarele relevante în toate etapele planificării infrastructurii, în special scenariile, tehnologiile și rezoluția spațială, identificarea lacunelor în materie de infrastructură, în special în ceea ce privește capacitățile transfrontaliere, precum și evaluarea proiectelor.

(12)   După aprobarea de către Comisie a modelului menționat la alineatul (10), în conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (1)-(5), acesta este inclus în metodologiile menționate la alineatul (1), care sunt modificate în consecință.

(13)   Cel puțin o dată la cinci ani, începând cu aprobarea sa în conformitate cu alineatul (10) și mai frecvent atunci când este necesar, modelul și metodologiile costuri-beneficii sectoriale coerente se actualizează în conformitate cu procedura menționată la alineatul (7).

(1)   Până la 24 ianuarie 2023, agenția, după ce a desfășurat un amplu proces de consultare cu participarea Comisiei, a statelor membre, a ENTSO pentru energie electrică, a ENTSO pentru gaze, a entității OSD UE și cel puțin a organizațiilor care reprezintă asociațiile implicate pe piețele energiei electrice, gazelor și hidrogenului, a părților interesate din sectorul încălzirii și răcirii, al captării și stocării dioxidului de carbon, precum și al captării și utilizării dioxidului de carbon, a agregatorilor independenți, a operatorilor de consum dispecerizabil, a organizațiilor implicate în soluții de eficiență energetică, a asociațiilor consumatorilor de energie și a reprezentanților societății civile, publică orientările-cadru pentru scenariile comune care urmează să fie elaborate de ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze. Orientările respective sunt actualizate periodic, în funcție de necesități.

Orientările stabilesc criterii pentru elaborarea transparentă, nediscriminatorie și robustă de scenarii, ținând seama de bunele practici din domeniul evaluării infrastructurilor și al planificării dezvoltării rețelei. Orientările urmăresc, de asemenea, să asigure faptul că scenariile de bază ale ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze sunt pe deplin conforme cu principiul „eficiența energetică înainte de toate” și cu țintele Uniunii privind energia și clima pentru 2030 și cu obiectivul său privind neutralitatea climatică până în 2050 și țin seama de cele mai recente scenarii disponibile ale Comisiei, precum și, dacă este cazul, de planurile naționale privind energia și clima.

Consiliul științific consultativ european privind schimbările climatice poate, din proprie inițiativă, să furnizeze informații cu privire la modul de asigurare a conformității scenariilor cu țintele Uniunii privind energia și clima pentru 2030 și cu obiectivul său privind neutralitatea climatică până în 2050. Agenția ține cont în mod corespunzător de aceste informații în orientările-cadru menționate la primul paragraf.

Agenția prezintă motivele în cazul în care nu a ținut seama sau a ținut seama doar parțial de recomandările statelor membre, ale părților interesate și ale Consiliului științific consultativ european privind schimbările climatice.

(2)   ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze respectă orientările-cadru ale agenției atunci când elaborează scenariile comune care urmează să fie utilizate pentru planurile de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii.

Scenariile comune includ, de asemenea, o perspectivă pe termen lung până în 2050 și, după caz, etape intermediare.

(3)   ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze invită organizațiile care reprezintă toate părțile interesate relevante, inclusiv entitatea OSD UE, asociațiile implicate pe piețele energiei electrice, gazelor și hidrogenului, părțile interesate din sectorul încălzirii și răcirii, al captării și stocării dioxidului de carbon, precum și al captării și utilizării dioxidului de carbon, agregatorii independenți, operatorii de consum dispecerizabil, organizațiile implicate în soluții de eficiență energetică, asociațiile consumatorilor de energie, reprezentanții societății civile, să participe la procesul de elaborare a scenariilor, în special cu privire la elemente-cheie, cum ar fi ipotezele și modul în care acestea sunt reflectate în datele legate de scenarii.

(4)   ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze publică și prezintă agenției, statelor membre și Comisiei proiectul de raport privind scenariile comune, în vederea obținerii avizului acestora.

Consiliul științific consultativ european privind schimbările climatice poate, din proprie inițiativă, să emită un aviz cu privire la raportul privind scenariile comune.

(5)   În termen de trei luni de la primirea proiectului de raport privind scenariile comune, împreună cu informațiile primite în cadrul procesului de consultare și cu un raport privind modul în care acestea au fost luate în considerare, agenția emite un aviz privind conformitatea scenariilor cu orientările-cadru menționate la alineatul (1) primul paragraf, inclusiv posibile recomandări de modificări, către ENTSO pentru energie electrică, ENTSO pentru gaze, statele membre și Comisie.

În același termen, Consiliul științific consultativ european privind schimbările climatice poate, din proprie inițiativă, să furnizeze un aviz cu privire la compatibilitatea scenariilor cu țintele Uniunii privind energia și clima pentru 2030 și cu obiectivul său privind neutralitatea climatică până în 2050.

(6)   În termen de trei luni de la primirea avizului menționat la alineatul (5), Comisia, luând în considerare avizele agenției și ale statelor membre, aprobă proiectul de raport privind scenariile comune sau le solicită ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze să îl modifice.

ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze prezintă motive care explică modul în care au fost abordate solicitările de modificări din partea Comisiei.

În cazul în care Comisia nu aprobă raportul privind scenariile comune, aceasta furnizează un aviz motivat ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze.

(7)   În termen de două săptămâni de la aprobarea raportului privind scenariile comune în conformitate cu alineatul (6), ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze îl publică pe site-urile lor web. Acestea publică, de asemenea, datele de intrare și de ieșire corespunzătoare într-o formă suficient de clară și exactă, pentru ca o parte terță să poată reproduce rezultatele, ținând seama în mod corespunzător de dreptul intern, de acordurile de confidențialitate relevante și de informațiile sensibile.

(1)   În termen de șase luni de la aprobarea raportului privind scenariile comune în conformitate cu articolul 12 alineatul (6) și, ulterior, o dată la doi ani, ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze publică rapoartele privind lacunele în materie de infrastructură elaborate în cadrul planurilor de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii.

Atunci când evaluează lacunele în materie de infrastructură, ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze își bazează analiza pe scenariile stabilite la articolul 12, pun în aplicare principiul „eficiența energetică înainte de toate” și iau în considerare cu prioritate toate alternativele relevante la infrastructura nouă. Atunci când se iau în considerare noi soluții de infrastructură, evaluarea lacunelor în materie de infrastructură ține seama de toate costurile relevante, inclusiv de consolidările rețelei.

Evaluarea lacunelor în materie de infrastructură se concentrează în special asupra acelor lacune în materie de infrastructură care ar putea afecta atingerea țintelor Uniunii privind energia și clima pentru 2030 și a obiectivului său privind neutralitatea climatică până în 2050.

Înainte de a-și publica rapoartele, ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze desfășoară un proces de consultare extinsă care implică toate părțile interesate relevante, inclusiv entitatea OSD UE, asociațiile implicate pe piețele energiei electrice, gazelor și hidrogenului, părțile interesate din sectorul încălzirii și răcirii, al captării și stocării dioxidului de carbon, precum și al captării și utilizării dioxidului de carbon, agregatorii independenți, operatorii de consum dispecerizabil, organizațiile implicate în soluții de eficiență energetică, asociațiile consumatorilor de energie și reprezentanții societății civile, agenția, precum și toți reprezentanții statelor membre care fac parte din coridoarele prioritare privind infrastructura energetică relevante prevăzute în anexa I.

(2)   ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze prezintă agenției, Comisiei și statelor membre proiectul de raport privind lacunele în materie de infrastructură, în vederea obținerii avizului acestora.

(3)   În termen de trei luni de la primirea raportului privind lacunele în materie de infrastructură, împreună cu informațiile primite în cadrul procesului de consultare și cu un raport privind modul în care acestea au fost luate în considerare, agenția emite un aviz către ENTSO pentru energie electrică sau către ENTSO pentru gaze și Comisie și îl pune la dispoziția publicului.

(4)   În termen de trei luni de la primirea avizului agenției menționat la alineatul (3), Comisia, luând în considerare avizul agenției și cu informații din partea statelor membre, elaborează un aviz și îl transmite ENTSO pentru energie electrică sau ENTSO pentru gaze.

(5)   ENTSO pentru energie electrică și ENTSO pentru gaze își adaptează rapoartele privind lacunele în materie de infrastructură, ținând seama în mod corespunzător de avizul agenției și în conformitate cu avizele Comisiei și ale statelor membre, și le pune la dispoziția publicului.

(1)   Până la 24 ianuarie 2023, statele membre, cu sprijinul Comisiei, în cadrul coridoarelor lor specifice prioritare ale rețelei offshore definite în secțiunea 2 din anexa I, ținând seama de particularitățile și de dezvoltarea din fiecare regiune, încheie un acord fără caracter obligatoriu pentru a coopera cu privire la obiective legate de producția de energie din surse regenerabile offshore care urmează să fie implementată în fiecare bazin maritim până în 2050, cu etape intermediare în 2030 și 2040, în conformitate cu planurile lor naționale privind energia și clima, precum și potențialul de energie din surse regenerabile offshore al fiecărui bazin maritim.

Respectivul acord fără caracter obligatoriu se încheie în scris pentru fiecare bazin maritim legat de teritoriul statelor membre și nu aduce atingere dreptului statelor membre de a dezvolta proiecte în apele lor teritoriale și în zona lor economică exclusivă. Comisia oferă orientări pentru lucrările în cadrul grupurilor.

(2)   Până la 24 ianuarie 2024 și, ulterior, ca parte a planului de dezvoltare a rețelei pe 10 ani, ENTSO pentru energie electrică, cu implicarea OTS relevanți, a autorităților naționale de reglementare, a statelor membre și a Comisiei și în conformitate cu acordul menționat la alineatul (1) din prezentul articol, elaborează și publică, ca un raport separat care face parte din planul de dezvoltare a rețelei pe 10 ani al Uniunii, planuri strategice de dezvoltare a rețelei offshore integrate la nivel înalt pentru fiecare bazin maritim, în conformitate cu coridoarele prioritare ale rețelei offshore menționate în anexa I, ținând seama de protecția mediului și de alte utilizări ale mării.

La elaborarea planurilor strategice de dezvoltare a rețelei offshore integrate la nivel înalt în termenul prevăzut la alineatul (1), ENTSO pentru energie electrică ia în considerare acordurile fără caracter obligatoriu menționate la alineatul (1) pentru elaborarea scenariilor planului de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii.

Planurile strategice de dezvoltare a rețelei offshore integrate la nivel înalt oferă o perspectivă de nivel înalt privind potențialul capacităților de producție offshore și nevoile aferente ale rețelei offshore, inclusiv privind nevoile potențiale în ceea ce privește interconexiunile, proiectele hibride, conexiunile radiale, consolidările și infrastructura de hidrogen.

(3)   Planurile strategice de dezvoltare a rețelei offshore integrate la nivel înalt sunt în concordanță cu planurile regionale de investiții publicate în temeiul articolului 34 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/943 și integrate în planurile de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii, pentru a asigura dezvoltarea coerentă a planificării rețelelor terestre și offshore și consolidările necesare.

(4)   Până la 24 decembrie 2024 și, ulterior, o dată la doi ani, statele membre își actualizează acordurile fără caracter obligatoriu menționate la alineatul (1) din prezentul articol, având în vedere inclusiv rezultatele aplicării analizei costuri-beneficii și ale partajării costurilor în cazul coridoarelor prioritare ale rețelei offshore, atunci când aceste rezultate sunt disponibile.

(5)   După fiecare actualizare a acordurilor fără caracter obligatoriu în conformitate cu alineatul (4), pentru fiecare bazin maritim, ENTSO pentru energie electrică actualizează planul strategic de dezvoltare a rețelei offshore integrat la nivel înalt în cadrul următorului plan de dezvoltare a rețelei pe 10 ani la nivelul Uniunii, astfel cum se menționează la alineatul (2).

(1)   Până la 24 iunie 2024, Comisia, cu implicarea statelor membre, a OTS relevanți, a agenției și a autorităților naționale de reglementare, elaborează orientări pentru activitățile specifice de partajare a costurilor și pentru calculul raportului dintre costuri și beneficii în vederea implementării planurilor de dezvoltare a rețelei offshore integrate pentru bazinele maritime, menționate la articolul 14 alineatul (2), în conformitate cu acordurile fără caracter obligatoriu menționate la articolul 14 alineatul (1). Orientările respective sunt compatibile cu dispozițiile prevăzute la articolul 16 alineatul (1). Comisia își actualizează orientările, după caz, ținând seama de rezultatele punerii lor în aplicare.

(2)   Până la 24 iunie 2025, ENTSO pentru energie electrică, cu implicarea OTS relevanți, a agenției, a autorităților naționale de reglementare și a Comisiei, prezintă rezultatele aplicării metodologiei privind costurile și beneficiile și de partajare a costurilor în cazul coridoarelor prioritare ale rețelei offshore.

(1)   Costurile de investiții angajate în condiții de eficiență, care exclud costurile de întreținere, legate de un proiect de interes comun care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la punctul 1 literele (a), (b), (c), (d) și (f) din anexa II și de proiectele de interes comun care se încadrează în categoria de infrastructuri energetice prevăzută la punctul 3 din anexa II, dacă sunt de competența autorităților naționale de reglementare în fiecare stat membru în cauză, sunt suportate de OTS relevanți sau de inițiatorii proiectului de infrastructură de transport din statele membre în care proiectul are un impact net pozitiv și, în măsura în care nu sunt acoperite de venituri rezultate din gestionarea congestiilor sau de alte taxe, se plătesc de către utilizatorii rețelei prin tarifele de acces la rețea în statul membru sau în statele membre respective.

(2)   Dispozițiile prezentului articol se aplică unui proiect de interes comun care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la punctul 1 literele (a), (b), (c), (d), (f) și la punctul 3 din anexa II, în cazul în care cel puțin un inițiator al proiectului solicită autorităților naționale relevante aplicarea dispozițiilor respective pentru costurile proiectului.

Proiectele care se încadrează în categoria de infrastructuri energetice prevăzută la punctul 1 litera (e) și la punctul 2 din anexa II pot beneficia de dispozițiile prezentului articol în cazul în care cel puțin un inițiator al proiectului solicită autorităților naționale relevante aplicarea articolului.

În cazul în care proiectul are mai mulți inițiatori, autoritățile naționale de reglementare relevante solicită, fără întârziere, tuturor inițiatorilor proiectului să depună în comun cererea de investiții în conformitate cu alineatul (4).

(3)   Pentru un proiect de interes comun în cazul căruia se aplică alineatul (1), inițiatorii proiectului informează periodic, cel puțin o dată pe an și până la punerea în funcțiune a proiectului, toate autoritățile naționale de reglementare relevante cu privire la evoluția proiectului respectiv și la identificarea costurilor și a impactului asociat acestuia.

(4)   De îndată ce un astfel de proiect de interes comun este suficient de avansat și se estimează că este pregătit să intre în faza de construcție în următoarele 36 de luni, inițiatorii proiectului prezintă o cerere de investiții, după consultarea OTS din statele membre care se bucură de un impact net pozitiv semnificativ în urma proiectului. Cererea de investiții respectivă include o cerere de alocare transfrontalieră a costurilor și este prezentată tuturor autorităților naționale de reglementare relevante vizate, însoțită de toate elementele următoare:

Dacă un proiect este promovat de mai mulți inițiatori, aceștia depun o cerere de investiții comună.

După primirea cererii, autoritățile naționale de reglementare relevante transmit agenției, fără întârziere, o copie a fiecărei cereri de investiții, în scop informativ.

Autoritățile naționale de reglementare relevante și agenția păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(5)   În termen de șase luni de la data primirii cererii de către ultima dintre autoritățile naționale de reglementare relevante, autoritățile respective, după consultarea inițiatorilor proiectului vizați, iau decizii coordonate comune cu privire la alocarea costurilor de investiții angajate în condiții de eficiență care urmează să fie suportate de fiecare operator de sistem pentru proiectul respectiv, precum și cu privire la includerea acestora în tarife sau la respingerea cererii de investiții, în tot sau în parte, dacă analiza comună efectuată de autoritățile naționale de reglementare relevante concluzionează că proiectul sau o parte a acestuia nu aduce un beneficiu net semnificativ în niciunul dintre statele membre ale autorităților naționale de reglementare relevante. Autoritățile naționale de reglementare relevante includ în tarife costurile de investiții relevante angajate în condiții de eficiență, astfel cum sunt definite în recomandarea menționată la alineatul (11), în conformitate cu alocarea costurilor de investiții care urmează să fie suportate de fiecare operator de sistem pentru proiect. Pentru proiectele de pe teritoriul statului membru respectiv, ulterior, autoritățile naționale de reglementare relevante evaluează, după caz, dacă ar putea apărea probleme de accesibilitate ca urmare a includerii costurilor de investiții în tarife.

La alocarea costurilor, autoritățile naționale de reglementare relevante țin seama de nivelul real sau de cel estimat:

Alocarea transfrontalieră a costurilor ține seama de costurile și beneficiile economice, sociale și de mediu ale proiectelor din statele membre în cauză și de necesitatea de a asigura un cadru de finanțare stabil pentru dezvoltarea proiectelor de interes comun, reducând în același timp la minimum nevoia de sprijin financiar.

În procesul de alocare transfrontalieră a costurilor, autoritățile naționale de reglementare relevante, după consultarea OTS implicați, încearcă să ajungă la un acord reciproc bazat pe informațiile precizate la alineatul (4) primul paragraf literele (a) și (b) din prezentul articol, dar care nu se limitează la acestea. Evaluarea lor ia în considerare toate scenariile relevante menționate la articolul 12 și alte scenarii pentru planificarea dezvoltării rețelei, permițând o analiză solidă a contribuției proiectului de interes comun la politica energetică a Uniunii în ceea ce privește decarbonizarea, integrarea pieței, concurența, durabilitatea și siguranța alimentării. În cazul în care se utilizează scenarii suplimentare, acestea trebuie să fie în concordanță cu țintele Uniunii privind energia și clima pentru 2030 și cu obiectivul său privind neutralitatea climatică până în 2050 și fac obiectul aceluiași nivel de consultare și control ca procesul prevăzut la articolul 12.

În cazul în care un proiect de interes comun atenuează externalități negative, precum fluxurile în buclă, iar proiectul de interes comun respectiv este implementat în statul membru care se află la originea externalității negative, această atenuare nu este considerată un beneficiu transfrontalier și nu reprezintă, prin urmare, o bază de alocare a costurilor către OTS din statele membre afectate de externalitățile negative respective.

(6)   Autoritățile naționale de reglementare relevante, pe baza alocării transfrontaliere a costurilor menționate la alineatul (5) din prezentul articol, iau în considerare costurile reale suportate de un OTS sau de alt inițiator al proiectului ca urmare a investițiilor atunci când stabilesc sau aprobă tarifele în conformitate cu articolul 41 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/73/CE și cu articolul 59 alineatul (1) litera (a) din Directiva (UE) 2019/944, în măsura în care costurile respective corespund costurilor unui operator eficient și comparabil din punct de vedere structural.

Autoritățile naționale de reglementare relevante notifică agenției, fără întârziere, decizia de alocare a costurilor, precum și toate informațiile relevante privind decizia respectivă. În special, decizia de alocare a costurilor stabilește motivele detaliate pentru alocarea costurilor între statele membre, inclusiv următoarele:

Decizia de alocare a costurilor se publică.

(7)   În cazul în care autoritățile naționale de reglementare relevante nu au ajuns la un acord cu privire la cererea de investiții în termen de șase luni de la data primirii cererii de către ultima dintre autoritățile naționale de reglementare relevante, acestea informează neîntârziat agenția.

În cazul respectiv sau la solicitarea comună a autorităților naționale de reglementare relevante, agenția ia o decizie privind cererea de investiții, inclusiv alocarea transfrontalieră a costurilor prevăzută la alineatul (5), în termen de trei luni de la data sesizării agenției.

Înainte de a lua o astfel de decizie, agenția consultă autoritățile naționale de reglementare relevante și inițiatorii proiectului. Termenul de trei luni prevăzut la al doilea paragraf poate fi prelungit cu două luni, în cazul în care agenția solicită informații suplimentare. Prelungirea în cauză începe în ziua următoare datei primirii informațiilor complete.

Evaluarea efectuată de către agenție ia în considerare toate scenariile relevante stabilite în temeiul articolului 12 și alte scenarii pentru planificarea dezvoltării rețelei, permițând o analiză solidă a contribuției proiectului de interes comun la obiectivele de politică energetică ale Uniunii privind decarbonizarea, integrarea pieței, concurența, durabilitatea și siguranța alimentării. În cazul în care se utilizează scenarii suplimentare, acestea trebuie să fie în concordanță cu țintele Uniunii privind energia și clima pentru 2030 și cu obiectivul său privind neutralitatea climatică până în 2050 și fac obiectul aceluiași nivel de consultare și control ca procesul prevăzut la articolul 12.

Agenția, în decizia privind cererea de investiții, inclusiv alocarea transfrontalieră a costurilor, lasă la latitudinea autorităților naționale relevante modalitatea de includere în tarife a costurilor de investiții în conformitate cu alocarea transfrontalieră a costurilor, la momentul punerii în aplicare a deciziei respective, în conformitate cu dreptul intern.

Decizia privind cererea de investiții, inclusiv alocarea transfrontalieră a costurilor, se publică. Se aplică articolul 25 alineatul (3) și articolele 28 și 29 din Regulamentul (UE) 2019/942.

(8)   Agenția transmite Comisiei, fără întârziere, o copie a fiecărei decizii de alocare a costurilor, împreună cu toate informațiile relevante cu privire la fiecare decizie. Informațiile pot fi transmise în formă cumulată. Comisia păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(9)   Deciziile de alocare a costurilor nu aduc atingere dreptului OTS de a aplica și nici dreptului autorităților naționale de reglementare de a aproba tarife de acces la rețele în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009, articolul 18 alineatul (1) și articolul 18 alineatele (3)-(6) din Regulamentul (UE) 2019/943, articolul 32 din Directiva 2009/73/CE și articolul 6 din Directiva (UE) 2019/944.

(10)   Dispozițiile prezentului articol nu se aplică proiectelor de interes comun care beneficiază de o scutire sau o derogare de la:

(11)   Până la 24 iunie 2023, agenția adoptă o recomandare de identificare a bunelor practici referitoare la tratarea cererilor de investiții pentru proiectele de interes comun. Recomandarea respectivă este actualizată periodic, după cum este necesar, în special pentru a asigura coerența cu principiile aplicabile partajării transfrontaliere a costurilor rețelelor offshore pentru energia din surse regenerabile, astfel cum se menționează la articolul 15 alineatul (1). La adoptarea sau modificarea recomandării, agenția desfășoară un amplu proces de consultare, implicând toate părțile interesate relevante.

(12)   Prezentul articol se aplică mutatis mutandis proiectelor de interes reciproc.

(1)   Dacă un inițiator de proiect își asumă riscuri mai ridicate în ceea ce privește dezvoltarea, construcția, exploatarea sau întreținerea unui proiect de interes comun care intră în competența autorităților naționale de reglementare, comparativ cu riscurile suportate în mod normal de un proiect comparabil de infrastructură, statele membre și autoritățile naționale de reglementare pot acorda stimulente adecvate respectivului proiect în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009, articolul 18 alineatul (1) și articolul 18 alineatele (3)-(6) din Regulamentul (UE) 2019/943, articolul 41 alineatul (8) din Directiva 2009/73/CE și articolul 58 litera (f) din Directiva (UE) 2019/944.

Primul paragraf nu se aplică în cazul în care proiectul de interes comun beneficiază de o scutire sau o derogare:

(2)   În cazul unei decizii de acordare a stimulentelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, autoritățile naționale de reglementare țin cont de rezultatele analizei cost-beneficiu în concordanță cu metodologia elaborată în temeiul articolului 11, în special, de externalitățile pozitive generate de proiect la nivel regional sau la nivelul Uniunii. Autoritățile naționale de reglementare analizează mai în detaliu riscurile specifice asumate de inițiatorii proiectului, măsurile întreprinse în vederea atenuării riscurilor și motivarea profilului de risc având în vedere impactul pozitiv net al proiectului, comparativ cu o alternativă cu risc mai scăzut. Riscurile eligibile includ, în special, riscuri legate de noile tehnologii de transport, atât terestre, cât și offshore, riscuri legate de recuperarea parțială a costurilor și riscuri de dezvoltare.

(3)   Decizia de acordare a stimulentelor ia în considerare natura specifică a riscului asumat și poate să acorde stimulente referitoare, printre altele, la una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

(4)   Până la 24 ianuarie 2023, fiecare autoritate națională de reglementare prezintă agenției metodologia și criteriile utilizate la evaluarea investițiilor în proiecte de infrastructură energetică și la evaluarea riscurilor mai ridicate aferente respectivelor proiecte, actualizate pentru a ține cont de cele mai recente evoluții legislative, politice, tehnologice și de piață. Metodologia și criteriile respective abordează, de asemenea, în mod expres riscurile specifice la care sunt expuse rețelele offshore pentru energia din surse regenerabile menționate la punctul 1 litera (f) din anexa II și proiectele care, deși au cheltuieli de capital scăzute, implică cheltuieli de funcționare semnificative.

(5)   Până la 24 iunie 2023, ținând seama de informațiile primite în temeiul alineatului (4) din prezentul articol, agenția facilitează schimbul de bune practici și adresează recomandări în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/942 privind ambele aspecte următoare:

(6)   Până la 24 septembrie 2023, fiecare autoritate națională de reglementare își publică metodologia și criteriile utilizate la evaluarea investițiilor în proiecte de infrastructură energetică și la evaluarea riscurilor mai ridicate aferente acestora.

(7)   În cazul în care măsurile menționate la alineatele (5) și (6) nu sunt suficiente pentru a asigura implementarea în timp util a proiectelor de interes comun, Comisia poate publica orientări privind stimulentele menționate în prezentul articol.

(1)   Proiectele de interes comun care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la articolul 24 și în anexa II sunt eligibile pentru obținerea de asistență financiară din partea Uniunii sub formă de granturi pentru studii și instrumente financiare.

(2)   Proiectele de interes comun care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la articolul 24 și la punctul 1 literele (a), (b), (c), (d) și (f) din anexa II și la punctul 3 din anexa II sunt eligibile și pentru asistență financiară din partea Uniunii sub formă de granturi pentru lucrări dacă îndeplinesc toate criteriile următoare:

(3)   Proiectele de interes comun desfășurate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 5 alineatul (7) litera (d) sunt eligibile și pentru asistență financiară din partea Uniunii sub formă de granturi pentru lucrări dacă îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.

(4)   Proiectele de interes comun care se încadrează în categoriile de infrastructuri energetice prevăzute la punctul 1 litera (e) și la punctele 2 și 5 din anexa II sunt eligibile și pentru asistență financiară din partea Uniunii sub formă de granturi pentru lucrări, dacă inițiatorii proiectului în cauză pot demonstra clar, în cadrul unei evaluări efectuate de autoritatea națională relevantă sau, după caz, de autoritatea națională de reglementare, externalitățile pozitive semnificative generate de proiecte, precum siguranța alimentării, flexibilitatea sistemului, solidaritatea sau inovarea și pot oferi dovezi clare privind lipsa viabilității comerciale a acestora, în conformitate cu analiza cost-beneficiu, planul de afaceri și evaluările efectuate, în special de către eventualii investitori sau creditori sau, dacă este cazul, de către o autoritate națională de reglementare.

(5)   Prezentul articol se aplică mutatis mutandis proiectelor de interes reciproc.

Proiectele de interes reciproc sunt eligibile pentru asistență financiară din partea Uniunii în condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/1153. În ceea ce privește granturile pentru lucrări, proiectele de interes reciproc sunt eligibile pentru asistență financiară din partea Uniunii, cu condiția să îndeplinească criteriile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol și cu condiția ca proiectul să contribuie la obiectivele globale de politică în domeniul energiei și al climei ale Uniunii.

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatul (4) se conferă Comisiei pe o perioadă de șapte ani de la 23 iunie 2022. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de șapte ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatul (4) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (4) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(1)   În cazul Ciprului și al Maltei, care nu sunt interconectate la rețeaua transeuropeană de gaze, se aplică o derogare de la articolul 3, articolul 4 alineatul (1) literele (a) și (b), articolul 4 alineatul (5), articolul 16 alineatul (4) litera (a) și anexele I, II și III, fără a aduce atingere articolului 32 alineatul (2). O interconexiune pentru fiecare dintre aceste state membre își menține statutul de proiect de interes comun în temeiul prezentului regulament, cu toate drepturile și obligațiile relevante, în cazul în care interconexiunea respectivă:

Respectivele proiecte asigură capacitatea viitoare de a accesa noi piețe energetice, inclusiv cea a hidrogenului.

(2)   Inițiatorii de proiecte furnizează dovezi suficiente cu privire la modul în care interconexiunile menționate la alineatul (1) vor permite accesul la noi piețe ale energiei, inclusiv a hidrogenului, în concordanță cu obiectivele globale de politică în domeniul energiei și al climei ale Uniunii. Astfel de dovezi includ o evaluare a ofertei și cererii de hidrogen din surse regenerabile sau obținut cu emisii scăzute de carbon, precum și calcularea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră care a fost obținută datorită proiectului.

Comisia verifică periodic respectiva evaluare și respectivul calcul, precum și implementarea la timp a proiectului.

(3)   În plus față de criteriile specifice prevăzute la articolul 19 pentru asistența financiară din partea Uniunii, interconexiunile menționate la alineatul (1) din prezentul articol sunt proiectate astfel încât să asigure accesul la viitoarele piețe ale energiei, inclusiv a hidrogenului, nu conduc la o prelungire a duratei de viață a activelor de gaze naturale și asigură interoperabilitatea transfrontalieră a rețelelor învecinate. Orice eligibilitate pentru asistență financiară din partea Uniunii în temeiul articolului 18 se încheie la 31 decembrie 2027.

(4)   Orice cerere de asistență financiară din partea Uniunii pentru lucrări demonstrează în mod clar obiectivul de a transforma activul într-un activ dedicat hidrogenului până în 2036, dacă condițiile de piață permit acest lucru, prin intermediul unei foi de parcurs cu un calendar precis.

(5)   Derogarea prevăzută la alineatul (1) se aplică până în momentul în care Cipru, respectiv Malta, este direct interconectat(ă) la rețeaua transeuropeană de gaze sau până la 31 decembrie 2029, luându-se în considerare data cea mai apropiată.

(1)   Pe durata unei perioade de tranziție care se încheie la 31 decembrie 2029, activele dedicate hidrogenului convertite din active din rețeaua de gaze naturale care se încadrează în categoria de infrastructuri energetice prevăzută la punctul 3 din anexa II pot fi folosite pentru transportul sau stocarea unui amestec predefinit de hidrogen cu gaze naturale sau cu biometan.

(2)   Pe durata perioadei de tranziție menționate la alineatul (1), inițiatorii de proiecte cooperează îndeaproape în ceea ce privește conceperea și implementarea proiectului în vederea asigurării interoperabilității rețelelor învecinate.

(3)   Inițiatorul de proiecte furnizează dovezi suficiente, inclusiv prin contracte comerciale, privind modul în care, până la sfârșitul perioadei de tranziție, activele menționate la alineatul (1) de la prezentul articol vor înceta să fie active din rețeaua de gaze naturale și vor deveni active dedicate hidrogenului, astfel cum sunt prevăzute la punctul 3 din anexa II, precum și privind modul în care în timpul perioadei de tranziție va fi posibilă o utilizare sporită a hidrogenului. Astfel de dovezi includ o evaluare a ofertei și cererii de hidrogen din surse regenerabile sau obținut cu emisii scăzute de carbon, precum și calcularea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră care a fost obținută datorită proiectului. În contextul monitorizării progreselor înregistrate în implementarea proiectelor de interes comun, agenția verifică tranziția în timp util a proiectului către un activ dedicat hidrogenului, astfel cum sunt prevăzute la punctul 3 din anexa II.

(4)   Eligibilitatea proiectelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol pentru asistență financiară din partea Uniunii în temeiul articolului 18 se încheie la 31 decembrie 2027.

(1)   Regulamentul (UE) nr. 347/2013 se abrogă de la 23 iunie 2022. Pentru proiectele incluse în anexele la Regulamentul (UE) nr. 347/2013 nu rezultă drepturi în temeiul prezentului regulament.

(2)   În pofida alineatului (1) din prezentul articol, anexa VII la Regulamentul (UE) nr. 347/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2022/564 al Comisiei (34), care conține a cincea listă a proiectelor de interes comun a Uniunii, precum și articolele 2-10, articolele 12, 13 și 14, anexele I-IV și anexa VI la Regulamentul (UE) nr. 347/2013, rămân în vigoare și produc efecte în ceea ce privește proiectele de interes comun incluse pe a cincea listă a Uniunii până la intrarea în vigoare a primei liste a proiectelor de interes comun și a proiectelor de interes reciproc a Uniunii, stabilită în temeiul prezentului regulament.

(3)   În pofida alineatului (2) din prezentul articol, proiectele incluse în cea de a cincea listă a proiectelor de interes comun a Uniunii stabilită în temeiul Regulamentului (UE) nr. 347/2013, în cazul cărora dosarul de cerere a fost acceptat în vederea examinării de către autoritatea competentă, beneficiază de drepturile și obligațiile care decurg din capitolul III din prezentul regulament pentru o perioadă de patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.