(1)

Regulamentul nr. 19/65/CEE împuternicește Comisia să aplice articolul 101 alineatul (3) din tratat, prin regulament, anumitor categorii de acorduri verticale și practici concertate corespunzătoare care intră sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei (3) definește o categorie de acorduri verticale cu privire la care Comisia a considerat că îndeplinesc în mod normal condițiile prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din tratat. Experiența dobândită din aplicarea Regulamentului (UE) nr. 330/2010, care expiră la 31 mai 2022, a fost în general pozitivă, astfel cum arată evaluarea regulamentului respectiv. Ținând seama de această experiență, inclusiv de experiența legată de noile evoluții ale pieței, cum ar fi dezvoltarea comerțului electronic, precum și de tipurile noi sau mai răspândite de acorduri verticale, este indicat să se adopte un nou regulament de exceptare pe categorii.

(3)

Categoria de acorduri care poate fi considerată ca respectând, în mod normal, condițiile prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din tratat, include acordurile verticale pentru cumpărarea ori vânzarea de bunuri sau servicii, atunci când acordurile respective sunt încheiate între întreprinderi neconcurente, între anumite întreprinderi concurente ori de către anumite asociații de comercianți cu amănuntul. Aceasta include, de asemenea, acorduri verticale care conțin dispoziții auxiliare privind transferul sau utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală. Sintagma „acorduri verticale” ar trebui înțeleasă ca incluzând practicile concertate corespunzătoare.

(4)

Pentru aplicarea articolului 101 alineatul (3) din tratat prin regulament, nu este necesar să se definească acordurile verticale care pot intra sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat. La evaluarea individuală a acordurilor în temeiul articolului 101 alineatul (1) din tratat trebuie să se țină seama de mai mulți factori, în special de structura pieței, în ceea ce privește cererea și oferta.

(5)

Beneficiul exceptării pe categorii stabilit prin prezentul regulament ar trebui limitat la acordurile verticale pentru care se poate estima cu suficientă certitudine că îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din tratat.

(6)

Anumite tipuri de acorduri verticale pot îmbunătăți eficiența economică în cadrul unui lanț de producție sau de distribuție prin facilitarea unei mai bune coordonări între întreprinderile participante. În special, acestea pot duce la o reducere a costurilor de tranzacție și de distribuție ale părților și la o optimizare a nivelului vânzărilor și investițiilor acestora.

(7)

Probabilitatea ca asemenea efecte de creștere a eficienței să compenseze anumite efecte anticoncurențiale cauzate de restricțiile incluse în acordurile verticale depinde de puterea de piață a părților participante la acord și, în special, de măsura în care aceste întreprinderi resimt concurența altor furnizori de bunuri sau servicii, pe care clienții acestora le consideră ca fiind interschimbabile sau substituibile între ele, în funcție de caracteristicile produselor, de prețurile acestora și de scopul în care urmează să fie utilizate.

(8)

Se poate presupune că, atunci când cota pe care o deține fiecare întreprindere parte la acord pe piața relevantă nu depășește 30 %, acordurile verticale care nu conțin anumite tipuri de restrângeri grave ale concurenței determină, în general, o îmbunătățire a producției sau a distribuției și asigură consumatorilor o parte echitabilă din beneficiile obținute.

(9)

Peste pragul de 30 % al cotei de piață, nu se poate presupune că acordurile verticale care intră sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat vor da naștere în general unor avantaje obiective de o asemenea natură și dimensiune încât să compenseze prejudiciile pe care le creează concurenței. În același timp, nu există nicio prezumție că aceste acorduri verticale intră sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat sau nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din tratat.

(10)

Economia platformelor online joacă un rol tot mai important în distribuția de bunuri și servicii. Întreprinderile care își desfășoară activitatea în economia platformelor online fac posibile noi modalități de desfășurare a activității comerciale, dintre care unele nu sunt ușor de încadrat într-o categorie cu ajutorul conceptelor asociate acordurilor verticale din economia tradițională. În special, furnizorii de servicii de intermediere online permit întreprinderilor să ofere bunuri sau servicii altor întreprinderi sau consumatorilor finali, cu scopul de a facilita inițierea de tranzacții directe între întreprinderi sau între întreprinderi și consumatorii finali. Acordurile privind furnizarea de servicii de intermediere online sunt acorduri verticale și, prin urmare, ar trebui să poată beneficia de exceptarea pe categorii stabilită prin prezentul regulament, sub rezerva condițiilor prevăzute în prezentul regulament.

(11)

Definiția serviciilor de intermediere online utilizată în Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului (4) ar trebui adaptată în sensul prezentului regulament. În special, pentru a reflecta domeniul de aplicare al articolului 101 din tratat, definiția utilizată în prezentul regulament ar trebui să se refere la întreprinderi. Aceasta ar trebui să includă, de asemenea, serviciile de intermediere online care facilitează inițierea de tranzacții directe între întreprinderi, precum și pe cele care facilitează inițierea de tranzacții directe între întreprinderi și consumatorii finali.

(12)

Distribuția duală se referă la scenariul în care un furnizor vinde bunuri sau servicii nu numai la nivelul din amonte, ci și la nivelul din aval, concurând astfel cu distribuitorii săi independenți. În acest scenariu, în absența unor restricții grave și în cazul în care cumpărătorul nu concurează cu furnizorul la nivelul din amonte, impactul negativ potențial al acordului vertical asupra relației de concurență dintre furnizor și cumpărător la nivelul din aval este mai puțin important decât impactul potențial pozitiv al acordului vertical asupra concurenței în general, la nivelul din amonte sau din aval. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să excepteze acordurile verticale încheiate în astfel de scenarii de distribuție duală.

(13)

Schimbul de informații dintre furnizor și cumpărător poate contribui la efectele favorabile concurenței ale acordurilor verticale, în special la optimizarea proceselor de producție și distribuție. Cu toate acestea, în cazul distribuției duale, schimbul de anumite tipuri de informații poate cauza preocupări orizontale. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să excepteze numai schimbul de informații dintre un furnizor și un cumpărător într-un scenariu de distribuție duală în cazul în care schimbul de informații este atât direct legat de punerea în aplicare a acordului vertical, cât și necesar pentru a îmbunătăți producția sau distribuția bunurilor sau serviciilor contractuale.

(14)

Justificarea exceptării acordurilor verticale în scenariile de distribuție duală nu se aplică acordurilor verticale referitoare la furnizarea de servicii de intermediere online, în cazul în care furnizorul de servicii de intermediere online este, în același timp, o întreprindere concurentă pe piața relevantă pentru vânzarea bunurilor sau serviciilor intermediate. Furnizorii de servicii de intermediere online care au o astfel de funcție hibridă pot avea capacitatea și motivația de a influența rezultatul concurenței pe piața relevantă pentru vânzarea bunurilor sau serviciilor intermediate. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să excepteze astfel de acorduri verticale.

(15)

Prezentul regulament nu ar trebui să excepteze acorduri verticale ce conțin restricții care sunt susceptibile să restrângă concurența și să aducă prejudicii consumatorilor sau care nu sunt indispensabile pentru atingerea efectelor de creștere a eficienței. În special, beneficiul exceptării pe categorii instituit de prezentul regulament nu ar trebui să se aplice acordurilor verticale care conțin anumite tipuri de restrângeri grave ale concurenței, cum ar fi prețurile de revânzare minime și fixe și anumite tipuri de protecție teritorială, inclusiv prevenirea utilizării eficace a internetului în scopul vânzării sau anumite restricții privind publicitatea online. În consecință, restricțiile referitoare la vânzările online și publicitatea online ar trebui să beneficieze de exceptarea pe categorii stabilită prin prezentul regulament, cu condiția ca acestea să nu aibă ca obiect, direct sau indirect, separat sau în combinație cu alți factori controlați de părți, împiedicarea utilizării eficace a internetului de către cumpărător sau clienții săi pentru vânzarea de bunuri sau servicii contractuale către anumite teritorii ori anumiți clienți sau împiedicarea utilizării unui canal de publicitate online în ansamblul său, cum ar fi serviciile de comparare a prețurilor sau publicitatea în motoarele de căutare. De exemplu, restricțiile referitoare la vânzările online nu ar trebui să beneficieze de exceptarea pe categorii prevăzută de prezentul regulament dacă obiectivul lor este de a reduce în mod semnificativ volumul cumulat al vânzărilor online de bunuri sau servicii contractuale pe piața relevantă sau posibilitatea consumatorilor de a cumpăra online bunurile sau serviciile contractuale. Clasificarea unei restricții ca restricție gravă în sensul articolului 4 litera (e) poate lua în considerare conținutul și contextul restricției, dar nu ar trebui să depindă de circumstanțele specifice pieței sau de caracteristicile individuale ale părților.

(16)

Prezentul regulament nu ar trebui să excepteze restricțiile pentru care nu se poate presupune cu suficientă certitudine că îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din tratat. În special, pentru a asigura accesul pe piața relevantă și pentru a preveni coluziunea pe această piață, exceptarea pe categorii ar trebui să fie subordonată anumitor condiții. În acest sens, exceptarea obligațiilor de neconcurență ar trebui limitată la obligațiile care nu depășesc o durată de cinci ani. Obligațiile prin care se impune membrilor unui sistem de distribuție selectivă să nu vândă mărcile anumitor furnizori concurenți ar trebui, de asemenea, excluse de la beneficiul aplicării prezentului regulament. Beneficiul aplicării prezentului regulament nu ar trebui să se aplice obligațiilor de paritate la vânzarea cu amănuntul prin care se impune cumpărătorilor de servicii de intermediere online să nu ofere, să nu vândă sau să nu revândă bunuri sau servicii utilizatorilor finali în condiții mai favorabile cu ajutorul unor servicii de intermediere online concurente.

(17)

Limitarea segmentului de piață, neexceptarea anumitor acorduri verticale, precum și condițiile prevăzute în prezentul regulament garantează în general că acordurile cărora li se aplică exceptarea pe categorii nu permit întreprinderilor participante eliminarea concurenței în ceea ce privește o parte substanțială din bunurile sau serviciile în cauză.

(18)

Comisia poate retrage beneficiul aplicării prezentului regulament, în temeiul articolului 29 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (5), în cazul în care constată, într-un anumit caz, că un acord căruia i se aplică exceptarea pe categorii instituită de prezentul regulament are totuși efecte care sunt incompatibile cu articolul 101 alineatul (3) din tratat. Autoritatea de concurență a unui stat membru poate retrage beneficiul aplicării prezentului regulament atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003.

(19)

Atunci când retrage beneficiul aplicării prezentului regulament, Comisia sau autoritatea de concurență a unui stat membru are sarcina de a dovedi că acordul vertical în cauză intră în domeniul de aplicare al articolului 101 alineatul (1) din tratat și că acordul nu îndeplinește cel puțin una dintre cele patru condiții prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din tratat.

(20)

Atunci când se stabilește dacă beneficiul aplicării prezentului regulament ar trebui retras, în temeiul articolului 29 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, sunt deosebit de importante efectele anticoncurențiale care pot decurge din existența unor rețele paralele de acorduri verticale care au efecte similare, care restrâng într-un mod semnificativ accesul pe o piață relevantă sau concurența în cadrul acesteia. Astfel de efecte cumulative pot apărea, în special, în cazul distribuției exclusive, al furnizării exclusive, al distribuției selective, al obligațiilor de paritate sau al obligațiilor de neconcurență.

(21)

Pentru a consolida supravegherea rețelelor paralele de acorduri verticale care au efecte anticoncurențiale similare și care acoperă peste 50 % dintr-o piață dată, Comisia poate, prin intermediul unui regulament, să declare prezentul regulament inaplicabil acordurilor verticale care conțin restricții specifice privind piața respectivă, restabilind, în acest fel, aplicarea deplină a articolului 101 din tratat pentru acest tip de acorduri,

(a)

restrângerea capacității cumpărătorului de a-și stabili prețul de vânzare, fără a aduce atingere posibilității furnizorului de a impune un preț de vânzare maxim sau de a recomanda un preț de vânzare, cu condiția ca acestea din urmă să nu echivaleze cu un preț de vânzare fix sau minim stabilit ca rezultat al presiunii exercitate ori al stimulentelor oferite de oricare dintre părți;

(b)

în cazul în care furnizorul aplică un sistem de distribuție exclusivă, restrângerea teritoriului în care distribuitorul exclusiv poate vinde activ sau pasiv bunurile ori serviciile contractuale sau restrângerea clienților cărora acesta le poate vinde activ sau pasiv bunurile ori serviciile contractuale, cu excepția:

(c)

în cazul în care furnizorul aplică un sistem de distribuție selectivă,

(d)

în cazul în care furnizorul nu aplică nici un sistem de distribuție exclusivă, nici un sistem de distribuție selectivă, restrângerea teritoriului în care cumpărătorul poate vinde activ sau pasiv bunurile sau serviciile contractuale ori restrângerea clienților cărora acesta le poate vinde activ sau pasiv bunurile sau serviciile contractuale, cu excepția:

(e)

împiedicarea utilizării eficace a internetului de către cumpărător sau clienții săi pentru a vinde bunurile sau serviciile contractuale, întrucât restrânge teritoriul pe care pot fi vândute bunurile sau serviciile contractuale ori clienții cărora le pot fi vândute bunurile sau serviciile contractuale în sensul literelor (b), (c) sau (d) de la prezentul articol, fără a aduce atingere posibilității de a impune cumpărătorului:

(f)

restrângerea convenită între un furnizor de componente și un cumpărător care asamblează aceste componente, care limitează posibilitatea furnizorului de a vinde aceste componente ca piese de schimb utilizatorilor finali ori prestatorilor de reparații, comercianților cu ridicata sau altor prestatori de servicii cărora cumpărătorul nu le-a încredințat repararea sau întreținerea bunurilor sale.

(a)

cota de piață a furnizorului se calculează pe baza datelor privind valoarea vânzărilor pe piață, iar cota de piață a cumpărătorului se calculează pe baza valorii achizițiilor pe piață. În cazul în care nu sunt disponibile informații privind valorile vânzărilor pe piață sau ale achizițiilor pe piață, se pot utiliza estimări bazate pe alte informații fiabile privind piața, inclusiv volumul vânzărilor și achizițiilor pe piață, pentru a stabili cota de piață a întreprinderii în cauză;

(b)

cotele de piață se calculează pe baza datelor aferente anului calendaristic precedent;

(c)

cota de piață a furnizorului include orice bunuri sau servicii furnizate distribuitorilor integrați vertical pentru vânzare;

(d)

în cazul în care cota de piață nu este inițial mai mare de 30 %, dar crește ulterior peste acest nivel, exceptarea prevăzută la articolul 2 continuă să se aplice pe o perioadă de doi ani calendaristici consecutivi care urmează după anul în care a fost prima dată depășit pragul de 30 %;

(e)

cota de piață deținută de întreprinderile menționate la articolul 1 alineatul (2) al doilea paragraf litera (e) se împarte în mod egal fiecărei întreprinderi care dispune de drepturile sau competențele prevăzute la litera (a) a respectivului paragraf.