RECOMANDAREA (UE) 2022/822 A COMISIEI

din 18 mai 2022

privind accelerarea procedurilor de acordare a autorizațiilor pentru proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile și facilitarea contractelor de achiziție de energie electrică

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292,

întrucât:

(1)

Energia din surse regenerabile se află în centrul tranziției către energia curată; această tranziție este necesară pentru a realiza obiectivele Pactului verde european, pentru a face energia accesibilă din punct de vedere financiar și pentru a reduce dependența Uniunii de importurile de combustibili fosili și de energie.

(2)

Energia din surse regenerabile are beneficii multiple pentru cetățenii Uniunii: contribuie la eforturile combatere a schimbărilor climatice și la protecția mediului, generează creștere economică și locuri de muncă și este un factor important pentru menținerea poziției de lider tehnologic și industrial a Uniunii și pentru creșterea rezilienței economiei sale.

(3)

Sectorul energetic este responsabil de peste 75 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din Uniune. Prin urmare, accelerarea producției de energie prin dezvoltarea și implementarea de instalații de energie din surse regenerabile este vitală pentru ca Uniunea să își poată atinge obiectivul pentru 2030 privind energia din surse regenerabile și pentru a facilita atingerea obiectivului Uniunii pentru 2030 privind reducerea cu cel puțin 55 % a emisiilor de GES, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

(4)

Creșterea rapidă a ponderii energiei din surse regenerabile este crucială pentru abordarea problemei prețurilor ridicate la energie. Costurile fixe ale energiei din surse regenerabile au scăzut, iar costurile variabile ale acesteia sunt apropiate de zero, ceea ce înseamnă că, în comparație cu costurile combustibililor fosili, costurile energiei electrice din surse regenerabile au fost mai stabile și mai mici. Implementarea accelerată a energiei din surse regenerabile va reduce dependența Uniunii de combustibilii fosili, care sunt în cea mai mare parte importați.

(5)

Așa cum se recunoaște în Comunicarea „REPowerEU: acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, sigură și durabilă” („Comunicarea REPowerEU”) (2) accelerarea rapidă a utilizării energiei din surse regenerabile este fundamentală pentru reducerea dependenței Uniunii de combustibilii fosili și pentru eliminarea treptată a consumului de gaz rusesc. Planul REPowerEU conține măsuri care vizează realizarea acestui obiectiv, la fel ca semestrul european, în contextul căruia sunt propuse recomandări specifice fiecărei țări cu privire la acordarea de autorizații adaptate la circumstanțele individuale ale statelor membre.

(6)

Comunicarea REPowerEU a introdus, de asemenea, o inițiativă privind acceleratorul de hidrogen, care dublează obiectivele pentru 2030 privind hidrogenul din surse regenerabile, cu scopul de a reduce dependența externă a Uniunii de importurile de combustibili fosili. Pentru a produce 10 Mt de hidrogen din surse regenerabile, Uniunea va avea nevoie, până în 2030, de capacități suplimentare de 80 GW pentru producția de energie din surse regenerabile.

(7)

Proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile trebuie, în principiu, să primească o autorizație pentru a-și putea realiza activitatea prevăzută. Procedurile de acordare a autorizațiilor contribuie la garantarea siguranței și a securității proiectelor. Cu toate acestea, complexitatea, varietatea și durata excesivă a acestor proceduri constituie un obstacol major în calea unei implementări rapide indispensabile a energiei din surse regenerabile și și în calea creării în Uniune a unui sistem energetic mai sigur, mai sustenabil și mai accesibil din punct de vedere financiar.

(8)

Întârzierile din cadrul procesului de prelucrare a autorizațiilor pentru proiecte periclitează atingerea la timp a obiectivelor energetice și climatice și determină creșterea costurilor proiectelor necesare în acest scop. Având în vedere dinamismul inovării, aceste întârzieri pot conduce, de asemenea, la implementarea unor instalații de energie din surse regenerabile mai puțin eficiente.

(9)

Aceste obstacole au fost deja identificate în Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), care prevedea obligația statelor membre de a evalua procedurile de acordare a autorizațiilor pentru a reduce obstacolele normative și de altă natură din calea producției de energie electrică din surse regenerabile. Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) a introdus cerințe privind simplificarea procedurilor administrative pentru dezvoltatorii de energie din surse regenerabile. Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (5) consolidează aceste cerințe. Transpunerea lor integrală și rapidă de către toate statele membre contribuie în mod semnificativ la reducerea duratei procedurilor administrative, reprezintă o prioritate absolută și este extrem de urgentă.

(10)

Comisia sprijină statele membre prin intermediul instrumentului de sprijin tehnic (6), furnizând expertiză tehnică adaptată pentru conceperea și implementarea reformelor necesare, inclusiv a celor care raționalizează cadrul pentru procesele de autorizare și de acordare a autorizațiilor pentru proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile și care promovează utilizarea contractelor de achiziție de energie electrică din surse regenerabile la nivel de întreprinderi. Sprijinul tehnic implică, de exemplu, consolidarea capacității administrative, armonizarea cadrelor legislative și schimbul de bune practici relevante.

(11)

Termenele pentru procesul de acordare a autorizațiilor prevăzute în Directiva (UE) 2018/2001 se aplică fără a aduce atingere obligațiilor existente în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii în domeniul mediului, căilor de atac judiciare, măsurilor reparatorii și altor proceduri în fața unei instanțe judecătorești și mecanismelor alternative de soluționare a litigiilor, inclusiv proceduri de contestare și căi de atac și măsuri reparatorii extrajudiciare, și pot fi prelungite pe durata respectivelor proceduri.

(12)

Neacceptarea de către public a proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile reprezintă un alt obstacol important în calea implementării acestora în multe state membre. Pentru a soluționa această problemă, ar trebui luate în considerare nevoile și perspectivele cetățenilor și ale părților interesate din societate, în toate etapele dezvoltării proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile – de la elaborarea politicilor până la amenajarea spațiului și dezvoltarea proiectelor – și ar trebui încurajate bunele practici care vizează asigurarea unei repartiții corecte a diverselor tipuri de impact ale instalațiilor în rândul populației locale.

(13)	La nivelul statelor membre au fost identificate majoritatea obstacolelor legate de acordarea autorizațiilor pentru proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile și pentru infrastructura conexă de rețea, precum și bunele practici care vizează depășirea acestor obstacole.

(14)

Obstacolele administrative au devenit mai semnificative datorită îmbunătățirilor aduse în privința altor obstacole, precum costurile tehnologice, care au scăzut dramatic în ultimii zece ani, sau aspectele financiare, atenuate de reducerile de costuri și de numărul tot mai mare al contractelor de achiziție de energie electrică din surse regenerabile la nivel de întreprinderi.

(15)

Prezenta recomandare abordează aceste preocupări, solicitând găsirea de soluții în contextul cadrului juridic existent. Ea nu aduce atingere dreptului Uniunii, în special în domeniul energiei și mediului, și nici obligațiilor care decurg din acesta. Prezenta recomandare nu aduce atingere nici normelor Uniunii în domeniul concurenței, în special articolele 101, 102 și 106 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și nici practicii decizionale a Comisiei în materie de asigurare a respectării normelor Uniunii în domeniul concurenței.

(16)

În paralel cu prezenta recomandare a fost adoptată o propunere legislativă de modificare și de consolidare a dispozițiilor Directivei (UE) 2018/2001 legate de procedurile administrative. Întrucât este urgent să se accelereze implementarea proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile, statele membre ar trebui să înceapă, cât mai curând posibil, să identifice zone terestre și marine adecvate și să pregătească planuri pentru zonele care sunt deosebit de adecvate („zone prioritare pentru energia din surse regenerabile”), în conformitate cu articolul 15b din propunerea de modificare a Directivei (UE) 2018/2001 privind acordarea autorizațiilor.

(17)

Amenajarea spațiului maritim reprezintă un instrument esențial pentru identificarea viitoarelor zone dedicate implementării energiei din surse regenerabile, precum și pentru facilitarea utilizărilor multiple ale spațiului maritim, inclusiv conservarea și protecția mediului marin. Directiva privind amenajarea spațiului maritim (7) prevede obligația statelor membre de a-și adopta planurile naționale de amenajare a spațiului maritim până la 31 martie 2021. Comisia îndeamnă statele membre care nu au transpus încă integral Directiva privind amenajarea spațiului maritim să își stabilească și să își adopte planul național (8).

(18)

Obstacolele rezultate din procedurile de acordare a autorizațiilor ar putea afecta, de asemenea, introducerea viitoare a tehnologiilor inovatoare în domeniul decarbonizării, care sunt necesare pentru realizarea neutralității climatice. Crearea unor spații de testare în materie de reglementare, adică a unor spații pentru testarea, într-un mediu real, a tehnologiilor, produselor, serviciilor sau abordărilor inovatoare, care nu respectă pe deplin cadrul juridic și de reglementare existent, ar putea să sprijine inovarea și să faciliteze adaptarea ulterioară a mediului de reglementare pentru a le integra.

(19)

Dezvoltarea proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile finanțate parțial sau total prin contracte de achiziție la nivel de întreprinderi va contribui la accelerarea adoptării energiei din surse regenerabile. De asemenea, contractele de achiziție la nivel de întreprinderi oferă beneficii directe consumatorilor finali, inclusiv printr-o ofertă de prețuri competitive și previzibile la energie și prin contribuția adusă la agenda societăților din Uniune privind responsabilitatea socială a întreprinderilor.

(20)

În pofida creșterii anuale a numărului de contractele de achiziție la nivel de întreprinderi în ultimii cinci ani, procentajul proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile finanțate direct de întreprinderile achizitoare este de numai 15-20 % din piața anuală. De asemenea, adoptarea contractelor de achiziție la nivel de întreprinderi este limitată în principal la anumite state membre, la energia electrică ca purtător de energie și la societățile multinaționale mari orientate spre consumatori.

(21)

În paralel cu prezenta recomandare, Comisia pune la dispoziție seturi de date consolidate digital cu privire la o gamă largă de factori energetici și de mediu relevanți prin intermediul Laboratorului de geografie pentru energie și industrie (9) (Energy and Industry Geography Lab, EIGL), pentru a ajuta statele membre să identifice „zone prioritare” pentru energia din surse regenerabile, în vederea implementării rapide a noilor proiecte în domeniul energiei din surse regenerabile. Comisia intenționează să dezvolte acest instrument de cartografiere prin încorporarea unor seturi de date suplimentare și a unor linkuri la instrumentele digitale de amenajare teritorială ale statelor membre,

ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:

DEFINIȚIE

În sensul prezentei recomandări și al orientărilor însoțitoare, proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile sunt înțelese ca incluzând instalații de producție pentru generarea de energie din surse regenerabile, astfel cum este definită în Directiva privind energia din surse regenerabile (inclusiv sub formă de hidrogen din surse regenerabile), precum și activele necesare pentru racordarea lor la rețea și pentru stocarea energiei produse.

PROCEDURI MAI RAPIDE ȘI DE MAI SCURTĂ DURATĂ

Statele membre ar trebui să asigure faptul că planificarea, construirea și exploatarea instalațiilor de producție a energiei din surse regenerabile, racordarea lor la rețeaua de energie electrică, de gaz și de căldură, precum și rețeaua aferentă în sine și activele de stocare se califică pentru cea mai favorabilă procedură disponibilă în procedurile lor de planificare și de acordare a autorizațiilor și sunt considerate ca fiind de interes public major și în interesul siguranței publice, având în vedere propunerea legislativă de modificare și de consolidare a dispozițiilor Directivei (UE) 2018/2001 legate de procedurile administrative și fără a aduce atingere dreptului Uniunii.

Statele membre ar trebui să instituie termene clar definite, accelerate și cât mai scurte cu putință pentru toate etapele necesare în vederea acordării autorizațiilor de construcție și de exploatare a proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile, specificând cazurile în care aceste termene pot fi extinse și în ce condiții. Statele membre ar trebui să stabilească termene maxime obligatorii pentru toate etapele relevante ale procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Durata procedurilor de acordare a autorizațiilor pentru instalarea echipamentelor de energie solară în structuri artificiale ar trebui să fie limitată la cel mult trei luni.

Statele membre ar trebui să instituie calendare și să prevadă norme procedurale specifice în vederea asigurării eficienței procedurilor juridice legate de accesul la justiție pentru proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile.

Statele membre ar trebui să elaboreze un proces unic și unificat de depunere a cererilor pentru întreaga procedură administrativă de solicitare și de acordare a autorizațiilor. Ar trebui să se acorde prioritate cererilor simultane în raport cu cele secvențiale, în cazul în care sunt necesare autorizații diferite, inclusiv pentru proiectele de rețea inter-relaționate.

Statele membre ar trebui să le permită solicitanților să actualizeze la timp specificațiile tehnologice ale proiectelor lor, în intervalul dintre depunerea cererii de autorizare și etapa de construcție a proiectelor, pentru a facilita adoptarea de tehnologii inovatoare.

Atunci când pun în aplicare prezentele recomandări, statele membre ar trebui să recurgă la practicile descrise în capitolul I secțiunea 2 din orientările incluse în anexa la prezenta recomandare.

FACILITAREA PARTICIPĂRII CETĂȚENILOR ȘI A COMUNITĂȚILOR

Statele membre ar trebui să stimuleze participarea cetățenilor, inclusiv a celor din gospodăriile cu venituri mici și medii, și a comunităților de energie la proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile, precum și să ia măsuri pentru a încuraja transferarea beneficiilor tranziției energetice asupra comunităților locale, sporind astfel nivelul de acceptare și de angajament al publicului.

Statele membre ar trebui să pună în aplicare proceduri simplificate de acordare a autorizațiilor pentru comunitățile de energie din surse regenerabile, inclusiv pentru racordarea la rețea a instalațiilor deținute de comunități, și să reducă la minimum procedurile și cerințele privind autorizarea producției, inclusiv pentru autoconsumatorii de energie din surse regenerabile.

10.

Atunci când pun în aplicare prezentele recomandări, statele membre ar trebui să recurgă la practicile descrise în capitolul I secțiunea 5 litera (c) și secțiunea 6 litera (a) din orientările incluse în anexa la prezenta recomandare.

ÎMBUNĂTĂȚIREA COORDONĂRII INTERNE

11.

Statele membre ar trebui să asigure raționalizarea și coordonarea eficace între nivelul național, regional și municipal în ceea ce privește rolurile și responsabilitățile autorităților competente, precum și legislația, reglementările și procedurile aplicabile pentru autorizarea proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile.

12.

Statele membre ar trebui să desemneze un ghișeu unic pentru acordarea autorizațiilor pentru proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile prevăzute în Directiva (UE) 2018/2001, astfel încât să limiteze la strictul necesar numărul de autorități implicate și să sporească la maximum eficiența, luând în considerare resursele publice și beneficiile concentrării expertizei tehnologice, juridice și de mediu.

13.

Statele membre ar trebui să introducă norme prin care să asigure faptul că lipsa unui răspuns, în termenele stabilite, din partea autorității sau autorităților competente conduce la acceptarea unei anumite cereri în etapa relevantă a procedurii de acordare a autorizațiilor pentru proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile (așa-numita „aprobare tacită din partea administrației”), cu excepția cazului în care răspunsul autorităților respective este necesar în temeiul legislației Uniunii sau al legislației naționale.

14.

Atunci când pun în aplicare prezentele recomandări, statele membre ar trebui să recurgă la practicile descrise în capitolul I secțiunea 3 din orientările incluse în anexa la prezenta recomandare.

PROCEDURI CLARE ȘI DIGITALIZATE

15.

Statele membre ar trebui să comunice solicitanților, la începutul procedurii de acordare a autorizațiilor pentru proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile, informații clare, complete și transparente cu privire la toate cerințele și etapele procedurale, inclusiv la procedurile de contestare.

16.

Statele membre ar trebui să introducă proceduri complet digitalizate de acordare a autorizațiilor și mijloace de comunicare electronice, pentru a înlocui utilizarea hârtiei. Informațiile relevante, inclusiv modele de cereri, studii și date de mediu, precum și informații privind opțiunile pentru participarea publicului și taxele administrative, ar trebui să fie puse la dispoziția dezvoltatorilor de proiecte în mod centralizat, în cadrul unui manual de proceduri online.

17.

RESURSE UMANE SI COMPETENȚE SUFICIENTE

18.

Statele membre ar trebui să asigure că organismele lor însărcinate cu acordarea autorizațiilor și autoritățile lor responsabile cu efectuarea evaluărilor de mediu dispun de personal adecvat și suficient, cu competențe și calificări relevante.

19.

Statele membre ar trebui să recurgă la oportunitățile de finanțare disponibile la nivelul Uniunii și la nivel național pentru activități de perfecționare și de conversie profesională, în special la nivel regional și local, precum și să aibă în vedere stabilirea unei alianțe pentru cooperare sectorială în domeniul competențelor, pentru a elimina lacunele în materie de competențe ale personalului responsabil cu procedurile de acordare a autorizațiilor și cu evaluările de mediu.

20.

Atunci când pun în aplicare prezentele recomandări, statele membre ar trebui să recurgă la practicile descrise în capitolul I secțiunea 4 din orientările incluse în anexa la prezenta recomandare.

O MAI BUNĂ IDENTIFICARE ȘI AMENAJARE A ZONELOR ADECVATE PENTRU PROIECTE

21.

Statele membre ar trebui să identifice rapid zone terestre și marine adecvate pentru proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile, care să fie compatibile cu planurile lor naționale privind energia și clima și cu contribuția lor la atingerea obiectivului revizuit pentru 2030 privind energia din surse regenerabile. În cadrul acestui proces de cartografiere, anumite zone limitate și clar definite ar trebui desemnate ca deosebit de adecvate pentru dezvoltarea energiei din surse regenerabile (zone prioritare pentru energia din surse regenerabile), evitând totodată, pe cât posibil, zonele valoroase din punct de vedere ecologic și acordând prioritate, printre altele, terenurilor degradate care nu pot fi utilizate pentru agricultură. În acest scop, statele membre sunt încurajate să recurgă la seturile de date actualizate disponibile în Laboratorul de geografie pentru energie și industrie (10) („EIGL”).

22.

Statele membre ar trebui să limiteze „zonele de excludere”, în care nu poate fi dezvoltată energia din surse regenerabile, la strictul necesar. Ele ar trebui să furnizeze informații clare și transparente, însoțite de justificări rezonabile, cu privire la restricțiile legate de distanța față de zonele rezidențiale și față de zonele utilizate de aviația militară și civilă. Restricțiile ar trebui să fie bazate pe dovezi și desemnate astfel încât să își atingă scopul prevăzut, sporind totodată la maximum disponibilitatea spațiului pentru dezvoltarea proiectelor și luând în considerare și alte constrângeri legate de amenajarea teritoriului.

23.

Statele membre ar trebui să raționalizeze cerințele privind evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile, în măsura în care este posibil din punct de vedere juridic, aplicând orientările tehnice disponibile privind reconcilierea implementării energiei din surse regenerabile cu legislația Uniunii în domeniul mediului și integrând evaluarea impactului asupra mediului cu alte evaluări de mediu aplicabile, în cadrul unei proceduri comune. Statele membre ar trebui să utilizeze în mod sistematic stabilirea domeniului de aplicare (scoping) (11) sau să o facă obligatorie, pentru a îmbunătăți calitatea procesului de evaluare a impactului asupra mediului.

24.

Statele membre ar trebui să se asigure că uciderea sau perturbarea unor specimene individuale de păsări sălbatice și din specii protejate în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului (12) nu reprezintă un obstacol în calea dezvoltării proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile, impunând proiectelor respective să integreze, după caz, măsuri de atenuare menite să prevină, pe cât posibil, în mod eficace, uciderea sau perturbarea, monitorizând eficacitatea acestora și luând măsuri suplimentare, în funcție de necesități, pe baza informațiilor obținute în urma monitorizării, pentru a se evita orice impact negativ semnificativ în rândul populației din speciile vizate. În cazul în care se procedează în acest mod, uciderea sau perturbarea accidentală a unor specimene individuale nu ar trebui să fie considerată deliberată și, prin urmare, nu ar trebui să intre sub incidența articolului 12 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE și nici a articolului 5 din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13).

25.

Statele membre ar trebui să încurajeze implicarea timpurie a publicului în definirea planurilor de amenajare a teritoriului, să promoveze utilizarea multiplă a siturilor și să asigure transparența cu privire la locul și la modul în care pot fi construite sau instalate proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile, inclusiv instalațiile de mici dimensiuni de la nivel municipal. Statele membre ar trebui să aibă în vedere planificarea coordonată a rețelelor și a capacităților de producție a energiei din surse regenerabile la toate nivelurile, inclusiv în contextul cooperării regionale.

26.

Atunci când pun în aplicare prezentele recomandări, statele membre ar trebui să recurgă la practicile descrise în capitolul I secțiunea 5 din orientările incluse în anexa la prezenta recomandare.

FACILITAREA RACORDĂRII LA REȚEA

27.

Statele membre ar trebui să pună în aplicare planificarea pe termen lung a rețelei și să prevadă investiții compatibile cu expansiunea planificată a capacităților de producție a energiei din surse regenerabile, luând în considerare cererea viitoare și obiectivul privind neutralitatea climatică.

28.

Statele membre ar trebui să stabilească proceduri simplificate pentru retehnologizarea instalațiilor existente de energie din surse regenerabile, inclusiv proceduri pentru evaluările de mediu, și să adopte o procedură de notificare simplă pentru racordarea acestora la rețea acolo unde nu se preconizează niciun impact negativ semnificativ asupra mediului sau la nivel social.

29.

Statele membre ar trebui să asigure faptul că operatorii de sistem (i) aplică o procedură transparentă și digitală pentru aplicațiile de racordare la rețea; (ii) furnizează informații privind capacitatea rețelei și (iii) optimizează utilizarea capacității rețelei prin autorizarea utilizării acesteia de către centrale electrice care combină mai multe tehnologii complementare.

30.

Statele membre ar trebui să garanteze securitatea juridică în ceea ce privește reconfigurarea conductelor de gaze naturale pentru transportul hidrogenului, indicând în mod clar ce autorizații vor fi necesare și permițând păstrarea drepturilor obținute în temeiul autorizațiilor existente.

31.

Atunci când pun în aplicare prezentele recomandări, statele membre ar trebui să recurgă la practicile descrise în capitolul I secțiunea 6 din orientările incluse în anexa la prezenta recomandare.

PROIECTE INOVATOARE

32.

Statele membre sunt încurajate să instituie spații de testare în materie de reglementare pentru a acorda scutiri specifice de la cadrul legislativ sau de reglementare național, regional sau local pentru tehnologiile, produsele, serviciile sau abordările inovatoare, cu scopul de a facilita acordarea autorizațiilor în sprijinul implementării și al integrării în sistem a energiei din surse regenerabile, a stocării sau a altor tehnologii de decarbonizare, în conformitate cu legislația Uniunii.

FACILITAREA CONTRACTELOR DE ACHIZIȚIE DE ENERGIE ELECTRICĂ

33.

Statele membre ar trebui să elimine rapid orice obstacole administrative și de piață nejustificate din calea contractelor de achiziție de energie din surse regenerabile la nivel de întreprinderi, în special pentru a accelera adoptarea acestor contracte de către întreprinderile mici și mijlocii.

34.

Statele membre ar trebui să conceapă, să programeze și să implementeze scheme de sprijin – și garanții de origine – astfel încât acestea să fie compatibile cu contractele de achiziție de energie din surse regenerabile la nivel de întreprinderi, să le completeze și să permită încheierea acestora.

35.

Atunci când pun în aplicare prezentele recomandări, statele membre ar trebui să recurgă la practicile descrise în capitolul II din orientările incluse în anexa la prezenta recomandare.

MONITORIZARE, RAPORTARE ȘI EXAMINARE

36.

Statele membre ar trebui să instituie un punct de contact însărcinat cu monitorizarea periodică a principalelor blocaje din cadrul procesului de acordare a autorizațiilor și cu soluționarea problemelor întâmpinate de dezvoltatorii de proiecte în domeniul energiei din surse regenerabile.

37.

Statele membre ar trebui să comunice Comisiei, o dată la doi ani, începând cu luna martie 2023, în cadrul rapoartelor naționale intermediare integrate privind energia și clima care urmează să fie transmise în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (14), toate informațiile detaliate disponibile cu privire la stadiul punerii în aplicare a prezentei recomandări.

38.

Comisia va examina punerea în aplicare a prezentei recomandări după doi ani de la adoptare și va evalua dacă sunt necesare măsuri suplimentare, ținând seama de informațiile transmise de statele membre.

Adoptată la Bruxelles, 18 mai 2022.

Pentru Comisie

Kadri SIMSON

Membru al Comisiei

(1) Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).

(2) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, REPowerEU: acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, sigură și durabilă, COM(2022) 108 final.

(3) Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind promovarea electricității produse din surse de energie regenerabile pe piața internă a electricității (JO L 283, 27.10.2001, p. 33).

(4) Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO L 140, 5.6.2009, p. 16).

(5) Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).

(6) Regulamentul (UE) 2021/240 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 februarie 2021 de instituire a unui Instrument de sprijin tehnic (JO L 57, 18.2.2021, p. 1).

(7) Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim (JO L 257, 28.8.2014, p. 135).

(8) A se vedea raportul intermediar al Comisiei privind punerea în aplicare a Directivei privind amenajarea spațiului maritim, COM(2022) 185 din 3 mai 2022.

(9) https://energy-industry-geolab.jrc.ec.europa.eu/

(10) https://ec.europa.eu/energy-industry-geography-lab

(11) Stabilirea domeniului de aplicare înseamnă emiterea unui aviz cu privire la domeniul de aplicare și la nivelul de detaliu al informațiilor de mediu care trebui transmise sub forma unui raport de evaluare a impactului asupra mediului.

(12) Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).

(13) Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).

(14) Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).