(1)

Emisiile de gaze cu efect de seră trebuie reduse urgent, în special pentru a diminua creșterea nivelului mării și probabilitatea unor fenomene meteorologice extreme care afectează deja fiecare regiune din lume (1) și pentru a reduce costurile economice și sociale asociate efectelor încălzirii globale (2). Uniunea și statele sale membre sunt părți la Acordul de la Paris adoptat la 15 decembrie 2015 în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) (denumit în continuare „Acordul de la Paris”) (3), care obligă părțile să mențină creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și să continue eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale.

(2)

Schimbările climatice și degradarea mediului reprezintă amenințări grave care necesită acțiuni urgente, astfel cum s-a reafirmat cel mai recent în cel de al șaselea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) referitor la elementele științifice. Suferința umană și pierderile economice cauzate de evenimente climatice extreme mai frecvente, cum ar fi inundațiile, valurile de căldură, secetele și incendiile forestiere, devin din ce în ce mai obișnuite. În Uniune, pierderile respective se ridică deja, în medie, la peste 12 miliarde EUR pe an (4).

Pierderile respective ar putea ajunge la o sumă suplimentară de 175 de miliarde EUR, ceea ce reprezintă 1,38 % din PIB-ul Uniunii, pe an dacă încălzirea globală atinge 3 °C peste nivelurile preindustriale, în comparație cu 65 de miliarde EUR pentru 2 °C și 36 de miliarde EUR pe an pentru 1,5 °C. Această situație ar afecta în mod disproporționat anumite grupuri, în special persoanele aflate deja în situații vulnerabile și regiunile care se confruntă deja cu probleme.

(3)

Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (denumit în continuare „Pactul verde european”) stabilește strategia Uniunii de a deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic și de a transforma Uniunea într-o societate durabilă, mai echitabilă și mai prosperă, care respectă limitele planetei. Necesitatea unei tranziții echitabile face parte integrantă din Pactul verde european, care a subliniat că nicio persoană și niciun loc nu trebuie lăsate în urmă. Legea europeană a climei (5) stabilește un obiectiv obligatoriu al neutralității climatice la nivelul Uniunii până în 2050, precum și un obiectiv intermediar obligatoriu de reducere internă netă a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030 față de nivelurile din 1990. Al optulea program de acțiune pentru mediu până în 2030 (6) urmărește să accelereze tranziția verde către o economie circulară neutră din punct de vedere climatic, durabilă, netoxică, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, bazată pe energie din surse regenerabile, reziliență și competitivă, într-un mod just, echitabil și favorabil incluziunii, precum și să protejeze, să refacă și să îmbunătățească starea mediului.

(4)

Având în vedere războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, Comunicarea Comisiei din 18 mai 2022 intitulată „Planul REPowerEU” (denumit în continuare „planul REPowerEU”), în conformitate cu Declarația de la Versailles din 10 și 11 martie 2022, stabilește măsuri de eliminare treptată a dependenței Uniunii de combustibilii fosili din Rusia prin diversificarea aprovizionării cu gaze și accelerarea reducerii dependenței de combustibilii fosili, inclusiv prin instalarea de pompe solare, eoliene și termice, decarbonizarea industriei și facilitarea autorizării mai rapide a proiectelor privind energia din surse regenerabile.

(5)

Trecerea la o economie și o societate neutre din punct de vedere climatic necesită politici cuprinzătoare și investiții substanțiale în numeroase domenii, cum ar fi acțiunile climatice, energia, transporturile, mediul, industria, cercetarea și inovarea (7). Pentru a îndeplini obiectivul obligatoriu la nivelul Uniunii pentru 2030, la 14 iulie 2021 Comisia a emis o Comunicare intitulată „«Pregătiți pentru 55»: îndeplinirea obiectivului climatic al UE pentru 2030 pe calea spre atingerea obiectivului de neutralitate climatică”, precum și o serie de propuneri legislative conexe”(denumit în continuare „pachetul legislativ «Pregătiți pentru 55»”). Pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55” include propuneri de actualizare a legislației relevante, inclusiv a sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (UE ETS) (8), a Directivei privind impozitarea energiei, a Directivei privind eficiența energetică și a Directivei privind energia din surse regenerabile, a Regulamentului cu privire la standardele de performanță privind emisiile de CO2 pentru autoturisme și camionete, a Regulamentului cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură, a Directivei privind infrastructura pentru combustibili alternativi și a Regulamentului privind partajarea eforturilor (ESR) în ceea ce privește sectoarele neincluse în UE ETS actual, și anume sectorul transporturilor și cel al construcțiilor.

Pachetul include, de asemenea, propuneri pentru o nouă legislație, în special pentru a sprijini utilizarea combustibililor mai nepoluanți în sectorul aviației și cel al transportului maritim, precum și pentru a stabili un mecanism de ajustare la frontieră în funcție de carbon și pentru a institui un Fond pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice, care este direct legat de propunerea de introducere a unui sistem de comercializare a certificatelor de emisii pentru combustibilii utilizați în clădiri și în transportul rutier. Pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55”, combinat cu măsurile luate la nivelul Uniunii pentru a sprijini și a stimula investițiile publice și private necesare, este menit să contribuie la sprijinirea și accelerarea creșterii noilor piețe, de exemplu pentru combustibilii nepoluanți și vehiculele cu emisii scăzute, reducând astfel costurile tranziției durabile atât pentru întreprinderi, cât și pentru cetățeni.

(6)

În cadrul reuniunii sale din 20 iunie 2019, Consiliul European s-a angajat, prin „O nouă agendă strategică 2019-2024”, să asigure o tranziție echitabilă către neutralitatea climatică, care să fie favorabilă incluziunii și care să nu lase pe nimeni în urmă. La nivel internațional, statele membre au aprobat obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite și au ratificat Acordul de la Paris, care se referă la imperativele unei tranziții juste a forței de muncă și ale creării unor condiții de muncă decente și a unor locuri de muncă de calitate, precum și la necesitatea adaptării și a consolidării capacităților pentru a lua în considerare dimensiunea de gen. Orientările Organizației Internaționale a Muncii oferă un cadru de politici stabilit la nivel internațional pentru o tranziție justă către economii și societăți durabile din punctul de vedere al mediului pentru toți (9). În plus, 54 de semnatari (țări și parteneri sociali) au aprobat „Declarația din Silezia privind solidaritatea și tranziția echitabilă” (10), care a fost adoptată în cadrul celei de-a 24-a sesiuni a Conferinței părților (COP) la CCONUSC de la Katowice, inclusiv Comisia, în numele Uniunii, și 21 de state membre, individual. Uniunea și 10 state membre au semnat Declarația intitulată „Sprijinirea condițiilor pentru o tranziție justă la nivel internațional”, adoptată în cadrul celei de-a 26-a sesiuni a COP la CCONUSC de la Glasgow, angajându-se să includă informații privind tranziția justă în rapoartele bienale privind transparența în contextul raportării cu privire la politicile și măsurile lor pentru realizarea contribuțiilor lor stabilite la nivel național.

(7)

Echitatea și solidaritatea sunt principii definitorii ale politicilor Uniunii în direcția tranziției verzi și o condiție pentru sprijinul său public larg și susținut. Pactul verde european subliniază că tranziția trebuie să fie echitabilă și favorabilă incluziunii, punând oamenii pe primul loc și acordând o atenție deosebită sprijinirii regiunilor, industriilor, lucrătorilor, gospodăriilor și consumatorilor care se vor confrunta cu cele mai mari provocări. În plus, Comunicarea Comisiei din 14 ianuarie 2020 intitulată „O Europă socială puternică pentru tranziții juste” subliniază faptul că punerea în aplicare a Pactului verde european va oferi Europei instrumentele necesare pentru a depune eforturi suplimentare în ceea ce privește convergența ascendentă, echitatea socială și prosperitatea comună. Comunicarea Comisiei din 23 februarie 2022 privind munca decentă la nivel mondial pentru o tranziție globală justă și o redresare durabilă plasează promovarea muncii decente la nivel mondial în centrul unei tranziții juste și al unei redresări favorabile incluziunii, durabile și reziliente în urma pandemiei.

(8)

Comunicarea Comisiei din 4 martie 2021 intitulată „Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale” (11) subliniază că unitatea, coordonarea și solidaritatea sunt necesare pentru a avansa către un deceniu mai verde și mai digital, în care europenii să poată prospera. Acesta a propus trei obiective principale ale UE pentru 2030, și anume: ca cel puțin 78 % din populația cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani să aibă un loc de muncă până în 2030 (12), ca cel puțin 60 % dintre adulți să participe anual la cursuri de formare (13), și ca numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială să fie redus cu cel puțin 15 milioane până în 2030 (14). Respectivele obiective principale pentru 2030 au fost salutate de liderii Uniunii în Declarația de la Porto din 8 mai 2021, în cadrul reuniunii informale a șefilor de stat sau de guvern de la Porto din 7-8 mai 2021, și de Consiliul European, în concluziile sale din 24-25 iunie 2021.

(9)

Prin punerea în aplicare a unor politici însoțitoare adecvate (15), tranziția verde ar putea crea, în total, aproximativ 1 milion de locuri de muncă suplimentare de calitate (16) în Uniune până în 2030 și 2 milioane până în 2050 (17), în sectoare precum construcțiile, tehnologia informației și comunicațiilor („TIC”) sau energia din surse regenerabile, atenuând, în același timp, declinul prelungit al locurilor de muncă cu calificare medie ca urmare a automatizării și a digitalizării. Cu toate acestea, într-un scenariu pesimist, impactul tranziției verzi către neutralitatea climatică, dacă aceasta nu este susținută de un mix de politici adecvat, ar putea implica pierderi de PIB de până la 0,39 % în Uniune și pierderi de locuri de muncă de până la 0,26 % (18).

(10)

Impactul tranziției verzi asupra întreprinderilor și a ocupării forței de muncă va varia în funcție de sector, ocupație, regiune și țară, ceea ce implică schimbări ale locurilor de muncă la nivelul sectoarelor și al ecosistemelor industriale, precum și realocări masive ale forței de muncă între acestea (19). Restructurarea și ajustarea întreprinderilor, sectoarelor și ecosistemelor în cauză necesită dezvoltarea unor noi modele de afaceri și realocări masive ale forței de muncă între sectoare și regiuni. De exemplu, se preconizează pierderi de locuri de muncă în anumite activități miniere sau în producția de energie pe bază de combustibili fosili, precum și în anumite părți ale sectorului autovehiculelor. Pe de altă parte, se anticipează crearea de noi oportunități de angajare în activitățile circulare de păstrare a valorii și în transportul durabil și producția de energie. Prin urmare, statele membre ar trebui să urmeze abordări detaliate, concentrându-se asupra regiunilor și ecosistemelor individuale în cauză, în colaborare cu partenerii sociali și/sau cu autoritățile locale și regionale și cu părțile interesate.

(11)

Prin crearea de oportunități de locuri de muncă de calitate pentru toți, luând în același timp măsuri de atenuare și prevenire a sărăciei energetice și a sărăciei din perspectiva transporturilor, tranziția verde poate contribui la creșterea veniturilor și la reducerea inegalităților și a sărăciei în general (20). Astfel, aceasta poate contribui la combaterea inegalităților socioeconomice și a excluziunii sociale preexistente, îmbunătățind sănătatea și bunăstarea și promovând egalitatea, inclusiv egalitatea de gen. O atenție deosebită ar trebui acordată anumitor grupuri de populație, în special celor aflate deja în situații vulnerabile. Printre acestea se numără în special gospodăriile cu venituri mici și medii inferioare, care cheltuiesc o proporție ridicată din venitul lor pentru servicii esențiale, cum ar fi energia, transporturile și locuințele, precum și microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii. Rezultatele modelării arată că opțiunea ca taxele de mediu să fie progresive sau regresive va depinde în mare măsură de conceperea instrumentelor, inclusiv, de exemplu, de măsura în care reducerile impozitului pe venit sau alte opțiuni de redistribuire a veniturilor sunt orientate către persoanele cu venituri reduse (21).

(12)

Activitățile circulare de păstrare a valorii, inclusiv modelele economice care au la bază repararea, reutilizarea, refabricarea și servitizarea, pot promova accesul durabil și la prețuri convenabile la bunuri și servicii. Acestea generează, de asemenea, locuri de muncă și oportunități la diferite niveluri de calificare, inclusiv pentru femei, persoane cu handicap și grupuri aflate în situații vulnerabile, prin intermediul entităților din economia socială active în domeniile respective. Prin promovarea circularității produselor, acestea reduc considerabil emisiile de carbon, în timp ce locurile de muncă create se află în apropierea produselor care trebuie întreținute, recondiționate sau partajate.

(13)

Potrivit celor mai recente date disponibile în statisticile UE referitoare la venit și la condițiile de viață pentru 2019/2020, sărăcia energetică a afectat aproximativ 8 % din populația Uniunii, și anume peste 35 de milioane de persoane, care nu au putut să își încălzească în mod corespunzător locuințele, cu diferențe semnificative între statele membre și între diferitele categorii de venituri (22). Per ansamblu, Observatorul sărăciei energetice estimează, pe baza unei combinații de indicatori, că peste 50 de milioane de gospodării din Uniune se confruntă cu sărăcia energetică (23). Sărăcia energetică, cauzată de o combinație de venituri mici, o cotă ridicată din venitul net cheltuită pentru energie și o eficiență energetică scăzută, reprezintă o provocare majoră pentru Uniune de ceva timp. În plus, riscul de sărăcie energetică crește odată cu prețurile ridicate și volatile ale energiei, care sunt determinate de o serie de factori, inclusiv de cei legați de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei și de răspunsul în materie de politici subsecvent al Uniunii. Această formă de sărăcie afectează nu numai gospodăriile cu venituri mici, ci și gospodăriile cu venituri medii inferioare din multe state membre.

Gospodăriile cu nevoi energetice peste medie, care includ familiile cu copii, inclusiv cele monoparentale, persoanele cu handicap și persoanele în vârstă, sunt, de asemenea, mai expuse sărăciei energetice (24) și efectelor acesteia. Femeile, în special cele care sunt părinți unici și femeile în vârstă (25), sunt, de asemenea, afectate în mod deosebit de sărăcia energetică. Pe lângă sărăcia energetică, conceptul de sărăcie din perspectiva transporturilor este recunoscut din ce în ce mai mult: acesta se referă la anumite categorii de populație care nu pot atinge un nivel al serviciilor de transport necesar din punct de vedere social și material. În absența unor măsuri de însoțire adecvate pentru atenuarea și prevenirea sărăciei energetice și a sărăciei din perspectiva transporturilor, acestea riscă să fie exacerbate, în special din cauza internalizării costurilor emisiilor în formarea prețurilor sau din cauza costurilor de adaptare la alternative cu o eficiență mai mare, cu emisii mai scăzute.

(14)

Principiul echității sociale, principiul coeziunii și principiul solidarității sunt ferm integrate în elaborarea cadrelor relevante în materie de climă, energie și mediu la nivelul Uniunii, inclusiv prin intermediul principiului „poluatorul plătește” și prin partajarea eforturilor între statele membre, precum și într-o anumită redistribuire a certificatelor UE ETS în scopul solidarității, al creșterii economice și al interconectării în cadrul Uniunii, precum și în utilizarea acestora pentru Fondul pentru modernizare, ceea ce contribuie la nevoile semnificative de investiții ale statelor membre cu venituri mai mici în vederea modernizării propriilor sisteme energetice. În plus, cadrul legislației Uniunii în domeniul energiei oferă statelor membre instrumente pentru a asigura protecția consumatorilor casnici vulnerabili și afectați de sărăcia energetică, evitând în același timp denaturarea pieței. Deși instrumentele respective contribuie la facilitarea tranziției verzi, ele sunt menite să ofere mijloace pentru a asigura protecția necesară în general, astfel cum se arată, de exemplu, în Comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2021 intitulată „Un set de măsuri de acțiune și de sprijin pentru abordarea creșterii prețurilor energiei” și planul REPowerEU.

(15)

Statele membre dispun de o serie de instrumente pentru a-și prezenta și coordona acțiunile în vederea unei tranziții echitabile. Planurile naționale privind energia și clima (PNEC) elaborate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1056 al Parlamentului European și al Consiliului (26) ar trebui să evalueze numărul de gospodării afectate de sărăcie energetică și să prezinte măsurile necesare pentru a aborda implicațiile sociale și teritoriale ale tranziției energetice. Planurile teritoriale pentru o tranziție justă (PTTJ) elaborate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1056 al Parlamentului European și al Consiliului (27) ar trebui să identifice teritoriile eligibile pentru sprijin în cadrul Fondului pentru o tranziție justă până în 2027. Finanțate prin NextGenerationEU, planurile naționale de redresare și reziliență (PNRR), elaborate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului (28), stabilesc reforme și investiții pentru a promova tranziția verde, creșterea favorabilă incluziunii, coeziunea socială și teritorială, reziliența și perspectivele pentru generația următoare, cu un orizont de punere în aplicare până în 2026. Unele acțiuni pentru o tranziție echitabilă sunt, de asemenea, puse în aplicare în contextul altor programe și inițiative, în special al fondurilor aferente politicii de coeziune.

(16)

Pornind în special de la principiile și politicile Pactului verde european și ale Pilonului european al drepturilor sociale, există posibilitatea de a îmbunătăți elaborarea politicilor într-un mod cuprinzător și transversal și de a asigura coerența eforturilor în materie de cheltuieli, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național. În Comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2020 intitulată „Evaluarea la nivelul UE a Planurilor naționale în domeniul energiei și al climei – Stimularea tranziției verzi și promovarea redresării economice prin intermediul planificării energetice și climatice integrate” , Comisia, cu toate că recunoaște că PNEC finale furnizează anumiți indicatori și politici privind sărăcia energetică, a concluzionat că planurile nu furnizează întotdeauna o ierarhizare clară a nevoilor de finanțare pentru o tranziție echitabilă, nici pentru recalificare și perfecționare sau pentru sprijinirea ajustărilor pieței muncii. PTTJ ar trebui să se concentreze pe anumite teritorii și, prin urmare, nu se așteaptă ca ele să stabilească o strategie generală și politici pentru o tranziție echitabilă la nivel național. Deși reformele și investițiile pe care le sprijină și la a căror finanțare contribuie sunt concepute astfel încât să aibă un impact de durată, atât PPTJ, cât și PNRR sunt limitate în timp.

(17)

O tranziție echitabilă către neutralitatea climatică în Uniune până în 2050 va garanta că nimeni nu este lăsat în urmă, în special lucrătorii și gospodăriile cele mai afectate de tranziția verde, mai ales cei aflați deja în situații vulnerabile. În acest scop, astfel cum se prevede în prezenta recomandare, statele membre ar trebui să aplice pachete de politici cuprinzătoare (29), să consolideze elementele transversale care promovează tranziția verde echitabilă și să utilizeze în mod optim finanțarea publică și privată. Pachetele de politici ar trebui să ia în considerare persoanele și gospodăriile cele mai afectate de tranziția verde, în special de pierderile de locuri de muncă, dar și de schimbarea condițiilor de muncă și/sau de noi cerințe privind sarcinile la locul de muncă, precum și cele ale căror venituri nete, cheltuieli și acces la servicii esențiale este afectat negativ. În ceea ce privește grupurile cele mai afectate, pachetele de politici ar trebui să ia în considerare în special, dar nu numai, persoanele și gospodăriile aflate în situații vulnerabile, în special persoanele cu acces minim la piața muncii, de exemplu din cauza competențelor lor, a condițiilor teritoriale de pe piața muncii sau a altor caracteristici, cum ar fi sexul, originea rasială sau etnică, religia sau convingerile, handicapul, vârsta sau orientarea sexuală. În plus, persoanele și gospodăriile aflate în situații vulnerabile pot include persoanele care trăiesc în sărăcie sau sunt expuse riscului de sărăcie și/sau de sărăcie energetică, care se confruntă cu obstacole în calea mobilității sau cu costuri excesive pentru locuințe, inclusiv gospodăriile monoparentale, constituite mai des din femei decât din bărbați. Pachetele de politici ar trebui adaptate la circumstanțele locale, ținând seama de nevoile celor mai vulnerabile și îndepărtate părți ale Uniunii, inclusiv ale regiunilor ultraperiferice și ale insulelor.

(18)

Sprijinul activ pentru locuri de muncă de calitate ar trebui să se concentreze pe sprijinirea lucrătorilor, a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, a persoanelor care nu sunt încadrate profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) și a persoanelor care desfășoară o activitate independentă, care sunt cele mai afectate de tranziția verde. În special, persoanele subreprezentate, cum ar fi femeile, lucrătorii cu un nivel scăzut de calificare, persoanele cu handicap, persoanele în vârstă sau persoanele cu capacități comparativ scăzute de adaptare la schimbările de pe piața muncii, au nevoie de sprijin pentru a-și îmbunătăți angajabilitatea și pentru a-și găsi un loc de muncă, în conformitate cu Recomandarea (UE) 2021/402 a Comisiei (30). Pornind de la orientările de politică anterioare, în special recomandarea respectivă și Deciziile (UE) 2020/1512 (31) și (UE) 2021/1868 (32) ale Consiliului, pachetele de politici ar trebui astfel să includă măsuri adaptate pentru a sprijini stimulentele pentru angajare și tranziție, sprijin pentru antreprenoriat, în special pentru femei sau persoanele cu handicap, și măsuri de creare de locuri de muncă de calitate, în special pentru microîntreprinderi, întreprinderile mici și mijlocii și în teritoriile cele mai afectate. Astfel de măsuri, combinate cu un sprijin adecvat din partea Uniunii, pot fi, de asemenea, esențiale pentru abordarea provocărilor cu care se confruntă piața forței de muncă, cum ar fi cele generate de afluxul de refugiați ucraineni, în special în statele membre cele mai afectate. Pachetele de politici ar trebui, de asemenea, să promoveze punerea în aplicare efectivă și asigurarea respectării normelor existente privind condițiile de muncă și sprijinul pentru restructurarea responsabilă din punct de vedere social, în conformitate cu normele și standardele existente. Partenerii sociali joacă un rol esențial în contribuția la abordarea, prin dialog, a consecințelor sociale și în materie de ocupare a forței de muncă ale provocărilor tranziției verzi.

(19)

Accesul tuturor la educație, formare și învățare pe tot parcursul vieții favorabile incluziunii și de calitate este esențial pentru a se asigura că forța de muncă deține competențele necesare pentru a realiza tranziția verde. Prin urmare, aspectele legate de tranziția echitabilă ar trebui integrate în elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor naționale în materie de competențe, luând în considerare propunerile făcute de Comisie în „Agenda europeană pentru competențe” (33)) și în „Noua strategie industrială actualizată” (34). Parteneriatele în materie de competențe din cadrul Pactului privind competențele vor reprezenta, de asemenea, o pârghie importantă. Informațiile și perspectivele actualizate privind piața muncii și competențele, inclusiv la nivel regional, sectorial și profesional, permit identificarea și previzionarea nevoilor relevante în materie de competențe specifice ocupațiilor și transversale, inclusiv ca bază pentru adaptarea programelor de învățământ astfel încât să răspundă nevoilor în materie de competențe pentru tranziția verde. Educația și formarea profesională ar trebui să înzestreze tinerii și adulții, în special femeile și lucrătorii cu un nivel scăzut de calificare, cu competențele necesare pentru a gestiona tranziția verde, în conformitate cu Recomandarea 2020/C 417/01 a Consiliului (35).

Uceniciile și stagiile remunerate, inclusiv componentele solide de formare, în special pentru tineri, contribuie la tranzițiile pe piața muncii, în special la activitățile care contribuie la obiectivele climatice și de mediu, precum și la sectoarele care se confruntă cu deficite deosebite de personal calificat. Creșterea participării adulților la învățarea pe tot parcursul vieții ar trebui să fie promovată pentru a răspunde nevoilor de perfecționare și recalificare, printre altele prin furnizarea mijloacelor necesare pentru a căuta o formare adaptată nevoilor și, după caz, prin cursuri de scurtă durată și de calitate pentru dezvoltarea competențelor cerute pentru tranziția verde, luând în considerare Recomandarea a Consiliului din 16 iunie 2022 (36), care urmărește să faciliteze valorificarea și recunoașterea rezultatelor unor astfel de cursuri.

(20)

Structura sistemelor de beneficii fiscale și de protecție socială ar trebui să fie examinată în raport cu nevoile specifice care decurg din tranziția verde, reflectând, în același timp, principiul „poluatorul plătește” și necesitatea ca politicile însoțitoare să nu introducă subvenții pentru consumul de combustibili fosili, să nu lege definitiv consumatorii de o tehnologie specifică, să nu reducă stimulentele pentru renovarea clădirilor și pentru înlocuirea sistemelor de energie termică și să nu reducă stimulentele din cadrul măsurilor de eficiență energetică. O combinație de diferite politici poate sprijini gospodăriile cele mai vulnerabile și lucrătorii cei mai afectați de tranziția verde. În funcție de situația națională și individuală, acest lucru ar putea implica, de exemplu, o reorientare a impozitării dinspre forța de muncă către obiective climatice și de mediu, astfel cum se prevede în propunerea de revizuire a Directivei privind impozitarea energiei (37), o revizuire a schemelor de șomaj și/sau sprijin direct pentru venit temporar și specific, dacă este necesar. Sistemele de protecție socială, inclusiv politicile de incluziune socială, pot fi reexaminate și, după caz, adaptate din perspectiva tranziției verzi, în special pentru a asigura securitatea veniturilor, mai ales în timpul tranziției de la un loc de muncă la altul, și pentru a furniza servicii sociale, de sănătate și de îngrijire corespunzătoare prin intermediul unei infrastructuri sociale adecvate, în special în teritoriile cele mai afectate, de exemplu zonele rurale și îndepărtate, cum ar fi regiunile ultraperiferice, cu scopul de a preveni excluziunea socială și de a combate riscurile la adresa sănătății. Pentru a preveni și a combate excluziunea socială a copiilor, investițiile în infrastructura socială pentru copii vizează asigurarea accesului copiilor aflați în dificultate la servicii esențiale, astfel cum se prevede în Recomandarea (UE) 2021/1004 a Consiliului (38).

(21)

Pentru a consolida reziliența fizică și financiară la efectele ireversibile ale schimbărilor climatice într-un mod favorabil incluziunii, trebuie promovate soluții de conștientizare a riscurilor, de reducere a riscurilor și de transfer al riscurilor, în special prin creșterea disponibilității soluțiilor în materie de asigurare și prin investiții în gestionarea riscurilor de dezastre și în adaptarea la acestea pentru a reduce impactul fizic al schimbărilor climatice pentru a reduce pierderile, precum și decalajul în materie de protecție a climei, luând în considerare microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii, precum și zonele rurale și îndepărtate, cum ar fi regiunile ultraperiferice și insulele. Ar trebui consolidată gestionarea riscurilor de dezastre, inclusiv sistemele de protecție civilă la nivel național și la nivelul Uniunii, pentru a preveni șocurile legate de climă și pentru a asigura o pregătire și o reacție mai eficiente în fața acestora.

(22)

Orice persoană are dreptul de a beneficia de acces la servicii esențiale de bună calitate, inclusiv la servicii de energie, transport, apă, salubritate, servicii financiare și comunicații digitale, iar persoanelor aflate în dificultate ar trebui să li se pună la dispoziție sprijin pentru accesul la astfel de servicii în condiții de egalitate (39). Mai mult decât atât, este necesar să se asigure accesul la locuințe sociale sau la asistență pentru locuințe de bună calitate pentru persoanele aflate într-o situație dificilă (40). În plus, gospodăriile cu venituri mici și medii, clienții vulnerabili, inclusiv utilizatori finali, persoanele care se confruntă cu sărăcie energetică sau cu riscul de sărăcie energetică și persoanele care trăiesc în locuințe sociale pot beneficia de aplicarea principiului „eficiența energetică înainte de toate”. Pe lângă protejarea și capacitarea consumatorilor de energie, sunt necesare măsuri specifice pentru a preîntâmpina sărăcia energetică și pentru a aborda cauzele profunde ale acesteia, în special prin promovarea investițiilor care vizează îmbunătățirea eficienței energetice, mai ales în sectorul locuințelor sociale. Actualizările propuse ale Directivei privind eficiența energetică (41), și ale Directivei privind performanța energetică a clădirilor (42) sunt, de asemenea, destinate să abordeze principalele obstacole neeconomice din calea renovării, cum ar fi motivațiile divergente, inclusiv structurile de tip proprietar/chiriaș și structurile de coproprietate. În acest context, ar trebui să se acorde o atenție specială femeilor și anumitor grupuri care prezintă un risc mai mare de a fi afectate de sărăcia energetică, cum ar fi persoanele cu handicap, părinții unici, persoanele în vârstă, copiii și persoanele cu origine rasială sau etnică minoritară.

Provocările preexistente și emergente în materie de mobilitate pot fi abordate prin măsuri de sprijin și prin dezvoltarea infrastructurii necesare, cum ar fi transportul public. Prețurile convenabile, accesibilitatea și siguranța mobilității durabile și a diferitelor moduri de transport, inclusiv a transportului privat și public, sunt esențiale pentru a garanta că toată lumea beneficiază de pe urma tranziției verzi și face parte din aceasta. Mobilitatea urbană joacă un rol semnificativ în acest context, astfel cum se reflectă și în Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2021 intitulată „Noul cadru al UE pentru mobilitatea urbană”.

(23)

O abordare a tranziției echitabile la nivelul întregii societăți ar trebui să sprijine măsurile de politici, bazate pe coordonarea elaborării politicilor și pe consolidarea capacităților operaționale la toate nivelurile și în toate domeniile de politici relevante, acordând, de asemenea, un rol activ autorităților locale și regionale. Aceasta ar trebui să se bazeze și pe implicarea partenerilor sociali la toate nivelurile și în toate etapele, precum și pe participarea efectivă și cu impact a societății civile și a părților interesate. O astfel de coordonare și implicare ar putea garanta că principiile echității și solidarității din cadrul Pactului verde european sunt integrate încă de la început în elaborarea, punerea în aplicare și monitorizarea politicilor, oferind baza pentru un sprijin larg și pe termen lung pentru politicile favorabile incluziunii care promovează tranziția verde.

(24)

Este esențial să existe o bază temeinică de date concrete pentru instituirea unor politici sociale și privind piața muncii solide, care să asigure o tranziție echitabilă și favorabilă incluziunii. În acest scop, armonizarea treptată și coerența definițiilor, a conceptelor, a clasificărilor și a metodologiilor, în special pe baza Recomandării (UE) 2020/1563 a Comisiei (43), facilitează evaluările și comparabilitatea acestora. Noi acțiuni în domeniul cercetării și inovării pot contribui la baza de cunoștințe care poate fi utilizată pentru elaborarea politicilor și articularea discursului public. Pe de altă parte, schimburile de informații cu publicul în toată diversitatea sa și cu principalele părți interesate, de exemplu în ceea ce privește rezultatele evaluărilor, previziunile și exercițiile de monitorizare, pot contribui la elaborarea politicilor și la asumarea responsabilității.

(25)

Sunt necesare date și indicatori detaliați și de înaltă calitate adecvați, defalcați pe sexe, în special pentru a evalua impactul social, distributiv și asupra ocupării forței de muncă al politicilor privind schimbările climatice. În prezent, astfel de date și indicatori nu sunt pe deplin disponibili. De exemplu, deși s-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește măsurarea sărăciei energetice, ar putea fi elaborați indicatori pentru evaluarea sărăciei din perspectiva transporturilor, în conformitate cu circumstanțele naționale. Monitorizarea și evaluarea pot fi consolidate printr-o serie de acțiuni, cu accent pe indicatori, tablouri de bord, precum și proiecte-pilot la scară mică și experimentare în materie de politici. Acțiunile ar trebui să se bazeze pe tablourile de bord existente, cum ar fi tabloul de bord social și tabloul de bord al Pactului verde european, care conțin informații relevante privind aspecte specifice ale politicilor privind tranziția echitabilă, sau să valorifice aceste tablouri de bord.

(26)

Utilizarea optimă și eficientă a finanțării publice și private și mobilizarea tuturor resurselor disponibile și utilizarea lor efectivă sunt deosebit de importante, având în vedere nevoile de investiții semnificative care decurg din tranziția verde. La nivelul Uniunii, acțiunile relevante sunt sprijinite prin bugetul Uniunii și NextGenerationEU. Acestea vor fi puse în aplicare în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență (MRR), al Mecanismului pentru o tranziție justă (MTJ), inclusiv al Fondului pentru o tranziție justă (FTJ), al Fondului social european Plus (FSE+), al Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), al Fondului de coeziune, al Asistenței de redresare pentru coeziune și teritoriile Europei (REACT-EU), al ERASMUS+ și al Fondului european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați (FEG), al programului LIFE, al programului Orizont Europa, al fondurilor pentru modernizare și inovare (44) și al fondurilor din cadrul politicii agricole comune (PAC). În plus, Comisia sprijină statele membre prin intermediul instrumentului de sprijin tehnic, oferind expertiză tehnică personalizată pentru elaborarea și punerea în aplicare a reformelor, inclusiv a celor care promovează o tranziție echitabilă către neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon.

(27)

Semestrul european este cadrul de coordonare a politicilor economice și de ocupare a forței de muncă ale Uniunii. Acesta va continua să joace acest rol în faza de redresare și în promovarea tranziției verzi și a celei digitale, structurate în jurul celor patru dimensiuni ale sustenabilității competitive, sprijinind realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă. În cadrul semestrului european, Comisia va monitoriza îndeaproape rezultatele și impacturile socioeconomice și, după caz, va propune recomandări specifice fiecărei țări pentru a se asigura că nimeni nu este lăsat în urmă. Complementaritatea cu măsurile care beneficiază de sprijin în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență va fi prioritară. Prin urmare, monitorizarea prezentei recomandări va avea loc astfel cum este necesar în contextul semestrului european, inclusiv în cadrul comitetelor relevante, în limitele domeniilor lor de competență respective, pe baza unor evaluări adecvate, a unor evaluări ale impactului politicilor și a stadiului punerii în aplicare a orientărilor prevăzute în prezenta recomandare. Mecanismul de monitorizare nu va adăuga sarcini administrative inutile pentru statele membre.

(28)

În plus, ca parte a proiectelor și a actualizărilor finale a PNEC în 2023 și, respectiv, în 2024, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 , statele membre ar trebui să se bazeze pe prezenta recomandare pentru a lua în considerare integrarea evaluărilor privind impactul social, distributiv și asupra ocupării forței de muncă și a aspectelor legate de tranziția echitabilă în cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice și pentru a consolida în continuare măsurile de politici pentru abordarea impacturilor respective, cu un accent deosebit pe sărăcia energetică.

(29)

În plus, monitorizarea punerii în aplicare a prezentei recomandări se poate baza pe datele concrete existente în contextul proceselor de supraveghere multilaterală instituite, cum ar fi semestrul european. Consiliul sau Comisia poate solicita Comitetului pentru ocuparea forței de muncă și Comitetului pentru protecție socială, în conformitate cu articolele 150 și, respectiv, 160 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în cooperare cu alte comitete relevante, în special Comitetul pentru politică economică, să examineze, în domeniul lor de competență respectiv, punerea în aplicare a prezentei recomandări pe baza unei raportări adecvate din partea Comisiei și a altor instrumente de supraveghere multilaterală. De asemenea, în acest context, Comisia depune eforturi pentru a îmbunătăți disponibilitatea datelor, defalcate pe sexe, pentru a actualiza și a utiliza cadrele și orientările metodologice existente, inclusiv pentru măsurarea sărăciei energetice și a sărăciei din perspectiva transporturilor și a inegalităților de mediu, precum și pentru a evalua eficacitatea și impactul real al măsurilor de politici,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.