(1)

În conformitate cu articolul 67 din TFUE, Uniunea constituie un spațiu de libertate, securitate și justiție, în cadrul căruia este asigurată absența controalelor asupra persoanelor la frontierele interne. În temeiul acquis-ului Schengen, frontierele interne pot fi trecute prin orice punct, fără să se efectueze o verificare la frontiere asupra persoanelor, indiferent de cetățenia acestora. Această dispoziție se aplică inclusiv resortisanților țărilor terțe care au reședința legală în UE și resortisanților țărilor terțe care au intrat în mod legal pe teritoriul unui stat membru și care pot călători liber pe teritoriile tuturor celorlalte state membre în decursul a cel mult 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile.

(2)

La 30 ianuarie 2020, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) a declarat o urgență de sănătate publică de importanță internațională cu privire la răspândirea la nivel mondial a noului coronavirus, care provoacă boala COVID-19. La 11 martie 2020, OMS a evaluat drept pandemie situația cauzată de COVID-19.

(3)

Pentru a limita răspândirea virusului SARS-Cov-2, statele membre au adoptat diverse măsuri, dintre care unele au avut consecințe asupra dreptului la ședere și liberă circulație pe teritoriul statelor membre, inclusiv pentru resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală sau cu reședința legală pe teritoriul unui stat membru, cum ar fi restricții privind intrarea pe teritoriu sau cerința impusă călătorilor transfrontalieri de a sta în carantină. Aceste măsuri au avut un impact negativ și disproporționat ca urmare a efectuării de verificări asupra persoanelor, indiferent de cetățenia acestora, la trecerea frontierelor interne în spațiul Schengen.

(4)

La 13 octombrie 2020, la propunerea Comisiei, Consiliul a adoptat Recomandarea (UE) 2020/1475 privind o abordare coordonată a restricționării liberei circulații ca răspuns la pandemia de COVID-19 (1). Recomandarea menționată definește principiile generale și criteriile comune, inclusiv pragurile comune, atunci când se au în vedere restricții privind libera circulație ca răspuns la pandemia de COVID-19. Recomandarea stabilește, de asemenea, un cadru comun în ceea ce privește măsurile posibile pentru călătorii care sosesc din zone cu risc mai ridicat. Aceasta le recomandă statelor membre să se coordoneze și să informeze publicul atunci când se adoptă măsuri restrictive.

(5)

Conform Recomandării (UE) 2020/1632 a Consiliului (2), principiile generale, criteriile comune, pragurile comune și cadrul comun de măsuri, inclusiv recomandările privind coordonarea și comunicarea, astfel cum sunt prevăzute în Recomandarea (UE) 2020/1475, ar trebui să se aplice și în ceea ce privește călătoriile în spațiul fără controale la frontierele interne.

(6)

Pentru a ține seama de evoluția pandemiei de COVID-19 de la adoptarea Recomandării (UE) 2020/1475, Consiliul, pe baza unei propuneri a Comisiei, a înlocuit recomandarea menționată cu Recomandarea (UE) 2022/108.

(7)

În vederea asigurării faptului că criteriile comune, pragurile comune și cadrul comun de măsuri aplicate de statele membre pentru a facilita călătoriile în condiții de siguranță în spațiul fără controale la frontierele interne pe durata pandemiei de COVID-19 rămân actualizate și pe deplin aliniate la abordarea comună menită să faciliteze libera circulație, astfel cum se prevede în Recomandarea (UE) 2022/108, trimiterea din Recomandarea (UE) 2020/1632 a Consiliului la Recomandarea (UE) 2020/1475 ar trebui înlocuită cu o trimitere la Recomandarea (UE) 2022/108.

(8)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei recomandări, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezenta recomandare constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezenta recomandare, dacă o va pune în aplicare.

(9)

Prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului; prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei recomandări, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(10)

În ceea ce privește Bulgaria, Croația, Ciprul și România, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011.

(11)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul C din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (3).

(12)

În ceea ce privește Elveția, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul C din Decizia 1999/437/CE (4), coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (5).

(13)

În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta recomandare constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul C din Decizia 1999/437/CE (6), coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (7),