(1)

Regulamentul (UE, Euratom) 2022/2434 al Parlamentului European și al Consiliului (2) introduce în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 („Regulamentul financiar”) strategia de finanțare diversificată ca metodă unică de finanțare pentru efectuarea de operațiuni de împrumut și de gestionare a datoriei de către Comisie. După intrarea în vigoare a Regulamentului (UE, Euratom) 2022/2434, strategia de finanțare diversificată se va aplica programelor de asistență financiară pentru care actele de bază intră în vigoare la 9 noiembrie 2022 sau ulterior acestei date.

(2)

Comisia ar trebui să ia măsurile necesare pentru implementarea strategiei de finanțare diversificate. Aplicarea strategiei de finanțare diversificate necesită adoptarea unui set de norme pentru a stabili alocarea costurilor aferente programelor de asistență financiară relevante, care ar trebui să asigure faptul că toate costurile înregistrate de Uniune care au legătură cu asistența financiară sunt suportate de beneficiar.

(3)

Metodologia de alocare a costurilor care au legătură cu implementarea strategiei de finanțare diversificate în cadrul NextGenerationEU (NGEU) a fost stabilită prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/1095 a Comisiei (3). Este oportun ca aceste măsuri să fie extinse la operațiunile de împrumut și de gestionare a datoriei efectuate în cadrul strategiei de finanțare diversificate în conformitate cu articolul 220a din Regulamentul financiar.

(4)

Obligațiile de rambursare ar trebui să le revină în continuare beneficiarilor asistenței financiare, în conformitate cu articolul 220 alineatul (5) litera (e) din Regulamentul financiar și în concordanță cu principiile bugetare ale bunei gestiuni financiare și ale echilibrului financiar. Toate costurile ar trebui să fie suportate integral de beneficiari pe baza unei metodologii unice de alocare a costurilor care asigură alocarea transparentă și proporțională a costurilor.

(5)

Metodologia de alocare a costurilor ar trebui să garanteze că nu există o subvenționare încrucișată a costurilor aferente unei categorii de beneficiari de către o alta. Costurile aferente împrumuturilor ar trebui să fie imputate integral beneficiarilor acestor împrumuturi, pe de o parte, iar costurile nerambursabile, bugetului UE, pe de altă parte, pe baza costurilor reale suportate pentru mobilizarea și plata părții respective din venituri către diferiții beneficiari. Metodologia ar trebui să acopere toate costurile înregistrate de Uniune pentru operațiuni de împrumut și de gestionare a datoriei, inclusiv toate costurile administrative, și ar trebui să asigure calcularea diferitelor categorii de costuri pentru fiecare plată.

(6)

Pentru a asigura un tratament echitabil și egal între beneficiari, Comisia ar trebui să pună în aplicare o metodologie comună și unificată pentru costuri, aplicabilă tuturor tipurilor de plăți (cele rambursate de la bugetul Uniunii și cele rambursate de beneficiari), prin care costurile sunt imputate beneficiarilor pe baza ponderii veniturilor primite.

(7)

Această metodologie de calcul și de alocare a costurilor ar trebui să facă distincția între trei categorii de costuri: costul de finanțare, costul de administrare a lichidității și costurile administrative. Costul de finanțare rezultă din rata dobânzii și din alte taxe pe care Comisia trebuie să le plătească pentru diferitele instrumente emise pentru finanțarea plăților în cauză. Costurile de administrare a lichidității reprezintă costurile suportate ca urmare a cuantumurilor deținute temporar în conturile de lichiditate ca rezerve pentru acoperirea plăților viitoare. Aceste cheltuieli operaționale indirecte permanente reprezintă o caracteristică intrinsecă a strategiei de finanțare diversificate și ar trebui să fie împărțite în mod echitabil între toți beneficiarii. A treia categorie de costuri sunt costurile administrative aferente creării și menținerii capacității tehnice și operaționale de implementare a unei strategii de finanțare diversificate și care rezultă în mod clar ca urmare a implementării strategiei de finanțare diversificate.

(8)

Atribuirea echitabilă și proporțională a costurilor se realizează prin compartimentarea plăților și a instrumentelor de finanțare aferente pe intervale de timp (denumite în continuare „intervale de timp”). Plățile preexistente și operațiunile de împrumut aferente efectuate în cadrul strategiei de finanțare diversificate, care sunt deja atribuite unor intervale de timp, rămân neafectate de adăugarea plăților în cadrul programelor de asistență financiară care intră în domeniul de aplicare al articolului 220a din Regulamentul financiar. De la începutul efectuării plăților acestor împrumuturi, costurile aferente oricărei plăți finanțate prin strategia de finanțare diversificată vor fi calculate și atribuite în mod identic. Avantajul principal al acestei abordări îl reprezintă același cost de finanțare pentru toate plățile atribuite aceluiași interval de timp, asigurând adaptarea împrumuturilor la necesitățile de plată.

(9)

Ar trebui să se asigure că nu există niciun impact asupra repartizării costurilor pentru niciunul dintre programele cărora li s-ar aplica metodologia de alocare a costurilor. După adoptarea sa, metodologia de alocare a costurilor se va aplica împrumuturilor NGEU și împrumuturilor în temeiul Regulamentului (UE) 2022/2463 al Parlamentului European și al Consiliului (4), care au o durată și o structură similare. Prin urmare, este posibil ca acestea să fie incluse în aceleași intervale de timp. În cazul în care se instituie un nou program de asistență financiară, cu o durată și o structură diferite, care ar putea avea un impact asupra costurilor, această metodologie ar trebui revizuită, după caz.

(10)

Calculul costului de finanțare care rezultă din operațiunile de împrumut ar trebui să fie derivat din costurile generate de toate operațiunile de împrumut efectuate în perioada de șase luni din jurul datei plății. Această compartimentare a costurilor de finanțare este necesară pentru a se asigura legătura strânsă a costurilor de finanțare imputate plății cu ratele predominante de pe piață în momentul în care sunt efectuate. Prin această abordare, costul exact de finanțare este stabilit numai după finalizarea sursei de finanțare la încheierea intervalului de timp de șase luni, dar beneficiarii împrumuturilor vor avea la dispoziție prețuri indicative înainte de calcularea finală a costurilor. Beneficiarii împrumuturilor sau, pentru veniturile alocate externe în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului (5), bugetul UE ar trebui să plătească aceeași taxă. Astfel se evită caracterul arbitrar sau fortuit al metodei tradiționale back-to-back, în care costurile pentru orice beneficiar dat erau condițiile care puteau fi obținute în ziua în care avea loc împrumutul.

(11)

Fiecare interval de timp ar trebui să fie activ pe o perioadă de șase luni începând cu 1 ianuarie sau cu 1 iulie. Cu toate acestea, primul interval de timp ar trebui să acopere perioada cuprinsă între 1 iunie 2021 și 31 decembrie 2021, astfel cum se menționează la articolul 4 din decizie.

(12)

Deși costul de finanțare poate varia între intervalele de șase luni din cauza diferențelor dintre condițiile de finanțare care nu pot fi controlate de Comisie, Comisia va gestiona operațiunile de împrumut și de gestionare a datoriei pentru a se asigura că fiecare interval de timp are, în cea mai mare măsură posibilă, profiluri de scadență similare.

(13)

Strategia de finanțare a Comisiei permite o mai bună gestionare a riscului de rată a dobânzii și a altor riscuri financiare. Deși ratele dobânzilor percepute beneficiarilor împrumuturilor vor fi stabile, va fi necesară o recalculare periodică și marginală a ratelor atunci când trebuie înlocuite instrumentele ajunse la scadență din sursa comună de finanțare. În cazul în care acest lucru este justificat, Comisia își va dezvolta capacitatea de a utiliza instrumente financiare derivate, cum ar fi swapurile, pentru a gestiona orice risc rezidual de rată a dobânzii și pentru a oferi beneficiarilor opțiunea unor credite cu dobândă fixă. Costurile aferente acestui împrumut cu dobândă fixă ar trebui suportate integral și exclusiv de beneficiarul care exercită această opțiune.

(14)

Cuantumurile plăților dintr-un interval de timp ar trebui să fie egale cu cuantumul instrumentelor de finanțare pe termen lung atribuite intervalului de timp respectiv. În majoritatea cazurilor, plata veniturilor va avea loc în același interval de timp și va fi atribuită aceluiași interval de timp ca și emiterea instrumentelor de finanțare pe termen lung utilizate pentru mobilizarea veniturilor. Cu toate acestea, întârzierile neprevăzute în efectuarea plății pot conduce la situații în care veniturile din finanțarea pe termen lung au fost mobilizate, dar nu pot fi plătite conform planificării inițiale. În cadrul acestui scenariu, plata poate fi amânată de la un interval de timp la următorul interval de timp. Cu toate acestea, în cazul în care fondurile pentru aceste nevoi de finanțare specifice au fost deja mobilizate și atribuite intervalului de timp anterior, ele nu pot fi utilizate pentru alte nevoi în acest interval de timp. În aceste condiții, plățile ar trebui să poată fi atribuite intervalului de timp pentru care au fost emise instrumentele de finanțare. De asemenea, ar trebui să fie posibil ca instrumentele de finanțare pe termen lung din următorul interval de timp să fie atribuite intervalului de timp anterior în cazul în care cuantumul instrumentelor de finanțare pe termen lung din respectivul interval de timp nu este suficient pentru acoperirea cuantumului plăților.

(15)

Comisia va avea nevoie, de asemenea, de anumite mijloace pentru a anticipa, în intervalul de timp precedent, necesitățile de plată care apar la începutul următorului interval de timp. Pentru a se face față unor astfel de situații și pentru a se asigura că Comisia dispune în condiții avantajoase de resursele necesare pentru a efectua plăți care au loc în apropierea tranziției dintre intervalele de timp, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a atribui instrumente de finanțare pe termen lung următorului interval de timp.

(16)

Capacitatea de administrare a lichidității operațiunilor de finanțare prin accesarea împrumuturilor pe termen scurt și deținerea de numerar în scopuri prudențiale este o caracteristică esențială și definitorie a strategiei de finanțare diversificate. Această administrare a lichidității va permite Comisiei să răspundă tuturor necesităților de plată și să adapteze emisiunea la condițiile de piață. Această capacitate generează costuri de mobilizare a veniturilor prin emisiunea de valori mobiliare de îndatorare pe termen scurt și prin deținerea temporară a unor venituri într-un cont de lichiditate pentru a se garanta capacitatea de efectuare a tuturor plăților la cerere. Operațiunile de gestionare a datoriei din cadrul strategiei de finanțare diversificate permit o mai bună gestionare a ratei dobânzii și a altor riscuri financiare. Acestea pot include utilizarea de instrumente derivate, cum ar fi swapurile, pentru a gestiona rata dobânzii sau alte riscuri financiare în legătură cu împrumuturile acordate beneficiarilor sau pentru a efectua tranzacții garantate sau negarantate pe piața monetară. Costurile suportate în legătură cu răscumpărarea și/sau deținerea de obligațiuni proprii în scopul administrării lichidității ar trebui considerate costuri de administrare a lichidității. Prezenta decizie ar trebui să stabilească o bază pentru calcularea acestor costuri de lichiditate și pentru perceperea lor pe o bază corectă și echitabilă de la toți beneficiarii relevanți ai veniturilor în cursul anului în cauză.

(17)

Necesitățile de plată mai mari decât cuantumul instrumentelor de finanțare pe termen lung alocate intervalului de timp respectiv sau plata dobânzilor pot conduce la un deficit de lichiditate în cadrul unui interval de timp. Necesitățile de plată mai mici decât cuantumul instrumentelor de finanțare pe termen lung alocate intervalului de timp respectiv sau plățile de răscumpărare primite în legătură cu plățile neachitate care sunt alocate intervalului pot conduce la un excedent de lichiditate. Compensarea acestor excedente sau deficite de lichiditate sunt cerințe inevitabile pentru implementarea strategiei de finanțare diversificate. Aceste costuri nu ar trebui să fie suportate de intervalele de timp respective, ci ar trebui să fie izolate și gestionate ca parte a unor cheltuieli indirecte distincte de administrare a lichidității. Prezenta decizie ar trebui să instituie un mecanism de separare a costurilor generate de deficitele sau excedentele de lichiditate, astfel încât acestea să poată fi absorbite de programul de finanțare în sens mai larg sub forma costurilor de administrare a lichidității. Comisia ar trebui să utilizeze intervalul de administrare a lichidității pentru a echilibra orice sold de numerar pozitiv sau negativ din intervalele de timp cu cuantumul total al plăților.

(18)

Implementarea strategiei de finanțare diversificate impune achiziția de noi capacități necesare pentru a obține cel mai avantajos acces la piețele de capital și pentru a asigura întreținerea acestei infrastructuri în mod continuu și eficace. Aceasta include costurile necesare pentru menținerea conturilor de lichidități, pentru dobândirea capacității de a organiza licitații pentru titluri de creanțe pe termen scurt și obligațiuni ale UE și pentru punerea în aplicare a unor noi capacități interne de prelucrare a datelor. Astfel de costuri generate direct din realizarea operațiunilor de împrumut și de plată ar trebui tratate drept cheltuieli indirecte care fac distincție între costurile legate de crearea infrastructurii de împrumut și de plată și costurile legate de întreținerea acesteia. Aceste costuri ar trebui să fie incluse în costul serviciilor pentru cheltuielile de regie.

(19)

Costul serviciilor pentru cheltuielile de regie combină toate costurile administrative suportate direct pentru implementarea strategiei de finanțare diversificate. Aceste costuri apar fie sub formă de costuri de înființare, legate de costurile punctuale de dezvoltare a capacităților operaționale, fie sub formă de costuri recurente care sunt costuri inevitabile direct atribuibile operațiunilor de împrumut și de gestionare a datoriei din cadrul strategiei de finanțare diversificate și care au loc în timp. Deși costurile recurente sunt costurile anuale regulate imputate plăților care au loc într-un anumit an, costurile de înființare ar trebui să fie imputate ca taxe unice.

(20)

Costurile legate de înființarea și consolidarea capacităților pentru aceste operațiuni au fost suportate începând din 2021 și au fost deja atribuite beneficiarilor programelor de sprijin financiar NGEU, prin intermediul unor cheltuieli indirecte specifice de înființare. Prin urmare, beneficiarii altor programe de asistență financiară care intră sub incidența articolului 220a din Regulamentul financiar nu ar trebui să suporte costurile legate de această consolidare a capacităților anterioară, ci ar trebui să suporte doar cheltuielile viitoare legate de întreținerea acestei infrastructuri. Ponderea costurilor administrative ale programelor de asistență financiară care intră în domeniul de aplicare al articolului 220a din Regulamentul financiar, altele decât NGEU, ar trebui, prin urmare, să se limiteze la costurile recurente și să fie tratată ca orice beneficiar al strategiei de finanțare diversificate.

(21)

Costurile administrative incluse în costul serviciilor pentru cheltuielile de regie ar trebui să se limiteze la o listă închisă a costurilor eligibile, care sunt direct legate de strategia de finanțare diversificată. Onorariile contractuale pentru recrutarea de consultanți externi se adaugă pe lista cheltuielilor administrative eligibile în urma acordurilor încheiate în contextul bugetului anual pentru 2023. Extinderea listei cheltuielilor administrative eligibile a fost comunicată autorităților din statele membre înainte de adoptarea prezentei decizii. Costul agregat al serviciilor pentru cheltuielile de regie reprezintă o parte foarte limitată din costurile agregate ale operațiunilor din cadrul strategiei de finanțare diversificate.

(22)

Procesul de facturare ex post este conceput să asigure recuperarea costurilor în anul următor și până în momentul în care costurile nu mai sunt generate de operațiunile de împrumut, de gestionare a datoriei și de gestionare a plăților în cadrul strategiei de finanțare diversificate.

(23)

În mod excepțional, pentru împrumuturile de asistență financiară acordate Ucrainei în temeiul Regulamentului (UE) 2022/2463, Uniunea ar putea suporta cheltuielile cu dobânzile și costurile administrative legate de contractarea și acordarea împrumuturilor, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) 2022/2463. Resursele necesare ar urma să fie furnizate prin contribuțiile statelor membre în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2022/2463. Prin urmare, facturarea acestor costuri ar trebui să fie aliniată la facturarea costurilor aferente plăților efectuate ca venituri alocate externe în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2020/2094, iar facturile să fie grupate pe trimestru al anului.

(24)

Comisia ar trebui să emită un aviz de confirmare cu privire la fiecare plată, inclusiv cu privire la sprijinul nerambursabil în sensul articolului 2 alineatul (2) literele (a) și (c) din Regulamentul (UE) 2020/2094, la sprijinul rambursabil acordat statelor membre în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) 2020/2094 și la împrumuturile acordate unui stat membru sau unei țări terțe în cadrul programelor de asistență financiară care intră sub incidența articolului 220a din Regulamentul financiar.

(25)

Împrumuturile din cadrul strategiei de finanțare diversificate urmează să fie puse în aplicare în condiții financiare standard (scadență și profil de rambursare) pentru fiecare plată. În cazul sprijinului nerambursabil, avizul de confirmare ar trebui să fie principalul element justificativ care determină aceste condiții financiare pentru bugetul UE. Avizul de confirmare trebuie să stabilească declarația de costuri pe baza condițiilor sale financiare. Aceste condiții ar trebui să includă data plății, cuantumul sprijinului financiar, data plăților costurilor de finanțare și data scadenței. Avizul de confirmare constituie baza esențială pentru planificarea bugetară a UE, pentru circuitele financiare și contabilizarea sprijinului nerambursabil.

(26)

Trimiterile adecvate din acordurile de împrumut vor clarifica faptul că costurile plăților sunt determinate prin aplicarea metodologiei stabilite prin prezenta decizie.

(27)

Prezenta decizie ar trebui să se aplice tuturor operațiunilor de împrumut și plăților din cadrul programului NGEU, inclusiv celor care au avut loc înainte de intrarea sa în vigoare,