(1)

În conformitate cu articolul 25a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009, Comisia evaluează în mod regulat cooperarea țărilor terțe în materie de readmisie. Pe baza evaluării efectuate în conformitate cu dispoziția respectivă, cooperarea cu Gambia în materie de readmisie a fost evaluată ca fiind insuficientă. Ținând seama de măsurile luate pentru a îmbunătăți nivelul de cooperare și relațiile generale ale Uniunii cu Gambia, cooperarea Gambiei cu Uniunea în materie de readmisie a fost considerată insuficientă și, prin urmare, se dovedește necesară luarea de măsuri de către Uniune.

(2)

În conformitate cu articolul 25a alineatul (5) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009, la 7 octombrie 2021 a fost adoptată Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/1781 a Consiliului (2), prin care aplicarea anumitor dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 a fost suspendată temporar în ceea ce privește anumiți resortisanți ai Gambiei.

(3)

În conformitate cu articolul 25a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009, Comisia a evaluat în mod continuu cooperarea cu Gambia în materie de readmisie după intrarea în vigoare a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2021/1781. Din evaluare reiese că nu au existat îmbunătățiri semnificative, cooperarea în materie de identificare și returnare rămânând dificilă, calendarul stabilit de acordul de readmisie UE-Gambia nefiind respectat, iar suspendarea returnărilor prin zboruri charter, introdusă unilateral de Gambia, rămânând în vigoare până în martie 2022. În pofida unor progrese limitate, în special eliberarea a trei permise de aterizare pentru operațiunile de returnare care au avut loc după ridicarea suspendării introduse de Gambia, cooperarea în materie de readmisie rămâne insuficientă și sunt în continuare necesare îmbunătățiri substanțiale și susținute.

(4)

Conform evaluării Comisiei cooperarea Gambiei cu Uniunea în materie de readmisie continuă să fie insuficientă, în pofida măsurilor adoptate prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/1781, și, prin urmare, sunt necesare măsuri suplimentare care nu afectează Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/1781.

(5)

Aplicarea în mod treptat a unei taxe de viză majorate resortisanților Gambiei ar trebui să transmită un semnal clar autorităților gambiene cu privire la necesitatea de a întreprinde acțiunile necesare pentru îmbunătățirea cooperării în materie de readmisie.

(6)

Prin urmare, o taxă de viză de 120 EUR, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 810/2009, ar trebui să se aplice resortisanților Gambiei care sunt supuși obligației de a deține viză în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului (3). În conformitate cu regulamentul menționat, taxa respectivă nu se aplică copiilor cu vârsta sub 12 ani. De asemenea, taxa nu ar trebui să se aplice solicitanților care beneficiază de scutirea de la plata taxei de viză sau de o reducere a taxei de viză în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 810/2009.

(7)

Prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere aplicării Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), care extinde dreptul la liberă circulație la membrii de familie ai unui cetățean al Uniunii, indiferent de cetățenia lor, atunci când îl însoțesc pe acesta sau i se alătură. Prin urmare, prezenta decizie nu ar trebui să se aplice nici membrilor de familie ai unui cetățean al Uniunii cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE și nici membrilor de familie ai unui resortisant al unei țări terțe care beneficiază de un drept la liberă circulație echivalent cu cel al cetățenilor Uniunii în temeiul unui acord încheiat între Uniune și o țară terță.

(8)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor de drept internațional care le revin statelor membre, inclusiv în calitate de țări-gazdă ale organizațiilor interguvernamentale internaționale sau ale conferințelor internaționale convocate de Organizația Națiunilor Unite sau de alte organizații interguvernamentale internaționale găzduite de statele membre. Prin urmare, aplicarea taxei de viză majorate nu ar trebui să se aplice resortisanților Gambiei care solicită o viză în măsura în care acest lucru este necesar pentru ca statele membre să își îndeplinească obligațiile care le revin în calitate de țări-gazdă ale unor astfel de organizații sau ale unor astfel de conferințe.

(9)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezenta decizie constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezenta decizie dacă o va pune în aplicare în dreptul său național.

(10)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (5); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(11)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (6), care intră sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (7).

(12)

În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8), care intră sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (9).

(13)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (10), care intră sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (11).

(14)

Prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011,