(1)

Procedura de recunoaștere a contrapărților centrale („CPC”) stabilite în țări terțe prevăzută la articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 este menită să le permită CPC-urilor stabilite și autorizate în țări terțe ale căror standarde de reglementare sunt echivalente cu cele prevăzute în regulamentul menționat să furnizeze servicii de compensare unor membri compensatori sau locuri de tranzacționare stabilite în Uniune. Această procedură de recunoaștere și decizia privind echivalența prevăzută la articolul menționat contribuie astfel la realizarea obiectivului general al Regulamentului (UE) nr. 648/2012, și anume de a reduce riscul sistemic prin sporirea măsurii în care se recurge la CPC-uri sigure și solide pentru a compensa contractele derivate extrabursiere, inclusiv atunci când respectivele CPC-uri sunt stabilite și autorizate într-o țară terță.

(2)

Pentru ca regimul juridic al unei țări terțe să fie considerat echivalent cu regimul juridic al Uniunii în ceea ce privește CPC-urile, rezultatele de fond ale dispozițiilor juridice și ale mecanismelor de supraveghere aplicabile ar trebui să fie echivalente cu cerințele Uniunii în ceea ce privește obiectivele de reglementare pe care acestea le ating. Prin urmare, scopul acestei evaluări a echivalenței este de a verifica dacă prin dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere din țara terță respectivă se asigură faptul că CPC-urile stabilite și autorizate în respectiva țară terță nu expun membrii compensatori și locurile de tranzacționare stabilite în Uniune unui nivel de risc mai ridicat decât cel la care ar putea fi expuși respectivii membri compensatori și respectivele locuri de tranzacționare de către CPC-urile autorizate în Uniune și, în consecință, nu generează niveluri inacceptabile de risc sistemic în Uniune. Riscurile semnificativ mai scăzute inerente activităților de compensare desfășurate pe piețe financiare care sunt mai mici decât piața financiară a Uniunii ar trebui, așadar, să fie luate în considerare.

(3)

Evaluarea echivalenței dispozițiilor juridice și a mecanismelor de supraveghere din Columbia cu cele ale Uniunii nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe o analiză comparativă a cerințelor obligatorii din punct de vedere juridic aplicabile CPC-urilor din Columbia, ci și pe o evaluare a rezultatului acestor cerințe. De asemenea, Comisia ar trebui să evalueze caracterul adecvat al acestor cerințe pentru a diminua riscurile la care pot fi expuși membrii compensatori și locurile de tranzacționare stabilite în Uniune, ținând cont de dimensiunea pieței financiare pe care își desfășoară activitatea CPC-urile autorizate în Columbia. În cazul CPC-urilor care își desfășoară activitatea pe piețe financiare mai mari, al căror nivel inerent de risc este mai ridicat, sunt necesare cerințe mai stricte de diminuare a riscurilor decât în cazul CPC-urilor care își desfășoară activitatea pe piețe financiare mai mici, al căror nivel inerent de risc este mai scăzut.

(4)

Articolul 25 alineatul (6) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 stabilește trei condiții care trebuie îndeplinite pentru a determina echivalența dintre dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere ale unei țări terțe cu privire la CPC-urile autorizate în țara respectivă și cele prevăzute în regulamentul menționat.

(5)

În conformitate cu articolul 25 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, CPC-urile autorizate într-o țară terță trebuie să respecte cerințe obligatorii din punct de vedere juridic echivalente cu cerințele stabilite în titlul IV din regulamentul respectiv.

(6)

Cerințele obligatorii din punct de vedere juridic aplicabile CPC-urilor autorizate în Columbia sunt prevăzute în Legea nr. 964 din 2005 de reglementare a compensării și a decontării instrumentelor financiare (denumite în continuare „normele primare”), precum și în normele generale prevăzute în partea 2 cartea 13 din Decretul 2555 din 2010 și în circularele emise de către Superintendencia Financiera („SFC”) (denumite în continuare „normele secundare”). Împreună, aceste norme stabilesc standardele și cerințele pe care CPC-urile autorizate în Columbia trebuie să le respecte în permanență.

(7)

Printre altele, normele primare stabilesc norme privind cadrul de guvernanță, acționarii și membrii care dețin participații calificate, fondul de garantare și decontarea și stabilesc cerințele minime pe care trebuie să le respecte normele de funcționare ale CPC-urilor. În plus, în temeiul Circular Básica Jurídica – CE nr. 29 din 2014, CPC-urile autorizate trebuie să aplice și să implementeze standardele internaționale relevante cu privire la sistemele de compensare și decontare, în special Principiile pentru infrastructurile pieței financiare (PFMI) emise de Comitetul pentru plăți și infrastructuri de piață și de Comitetul tehnic al Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare (2).

(8)

Pentru a fi autorizată în Columbia, o CPC trebuie să prezinte SFC normele sale de funcționare, precum și un studiu privind caracterul adecvat al fiecăruia dintre sistemele pe care le gestionează. Normele de funcționare ale unei CPC trebuie să ofere detalii prescriptive cu privire la modul în care CPC trebuie să respecte standardele și cerințele de nivel înalt stabilite în normele primare, precum și Principiile pentru infrastructurile pieței financiare. Normele de funcționare trebuie să includă dispoziții privind condițiile de participare, sistemele de comunicare, tipul instrumentelor financiare care pot fi compensate, procedurile de gestionare a riscurilor, procedurile de decontare la timp, garanțiile care trebuie furnizate de participanți, măsurile care trebuie luate în caz de încălcare a obligațiilor de către participanți, organizarea și funcționarea comisiilor de audit și de risc, precum și continuitatea operațională. Odată ce normele de funcționare sunt aprobate de SFC, aceasta verifică dacă CPC are capacitatea de a-și începe activitatea, în ceea ce privește facilitățile, resursele profesionale și tehnologice, procedurile și controalele. Odată ce CPC a fost autorizată, normele sale de funcționare devin obligatorii din punct de vedere juridic pentru aceasta. Orice modificare a normelor de funcționare trebuie să fie aprobată de SFC.

(9)

Prin urmare, cerințele obligatorii din punct de vedere juridic aplicabile CPC-urilor autorizate în Columbia au o structură pe două niveluri. Primul nivel constă din Legea nr. 964 din 2005, precum și din normele generale și circularele emise de SFC, care stabilesc împreună standardele și cerințele de nivel înalt, inclusiv Principiile pentru infrastructurile pieței financiare, pe care CPC-urile autorizate trebuie să le respecte și detaliile prescriptive cu privire la modul în care CPC trebuie să respecte aceste standarde și cerințe de nivel înalt. Al doilea nivel constă din normele de funcționare ale CPC-urilor.

(10)

Piața financiară din Columbia este semnificativ mai mică decât cea pe care își desfășoară activitatea CPC-urile stabilite în Uniune. În ultimii trei ani, valoarea totală a tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate extrabursiere compensate în Columbia a reprezentat mai puțin de 1 % din valoarea totală a tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate extrabursiere compensate în Uniune. Prin urmare, participarea la CPC-uri autorizate în Columbia expune membrii compensatori și locurile de tranzacționare stabilite în Uniune la riscuri mult mai scăzute decât participarea acestora la CPC-uri autorizate în Uniune. Normele primare și secundare aplicabile CPC-urilor autorizate în Columbia, completate de normele de funcționare obligatorii, care, împreună, pun în aplicare Principiile pentru infrastructurile pieței financiare, diminuează în mod adecvat nivelul mai scăzut de risc la care pot fi expuși membrii compensatori și locurile de tranzacționare stabilite în Uniune și, prin urmare, se poate considera că, în materie de diminuare a riscurilor, asigură un rezultat echivalent cu cel urmărit de Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(11)

Comisia concluzionează că dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere din Columbia asigură respectarea de către CPC-urile autorizate în această țară a unor cerințe obligatorii din punct de vedere juridic echivalente cu cerințele stabilite în titlul IV din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(12)

Articolul 25 alineatul (6) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 impune ca dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere privind CPC-urile autorizate într-o țară terță să prevadă ca aceste CPC-uri să facă obiectul unei supravegheri și al unei asigurări a respectării normelor eficace și continue.

(13)

În temeiul articolului 6 din Legea nr. 964 din 2005, SFC este împuternicită să supravegheze operațiunile CPC-urilor în Columbia și să monitorizeze aceste CPC-uri pentru a asigura respectarea continuă a normelor primare și a normelor și procedurilor interne ale CPC-urilor. SFC dispune de un set cuprinzător de competențe pentru a controla și a sancționa o CPC autorizată, având inclusiv, printre altele, competența de a solicita informații și date, de a efectua inspecții in situ și ex situ și de a solicita unei CPC autorizate să efectueze corecții, de a emite ordine și instrucțiuni. În conformitate cu articolul 53 din Legea nr. 964 din 2005, SFC poate emite avertismente, impune amenzi și ordona suspendarea sau descalificarea administratorilor numiți ai unei CPC autorizate. De asemenea, SFC poate suspenda operațiunile unei CPC sau poate retrage autorizația unei CPC în cazul încălcării unei cerințe legale obligatorii. În plus, CPC-urile trebuie să efectueze, cel puțin o dată la trei ani, o autoevaluare a modului în care respectă Principiile pentru infrastructurile pieței financiare și să prezinte un raport pe care SFC îl publică și îl revizuiește periodic, în conformitate cu planul său de supraveghere.

(14)

Comisia concluzionează că dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere în ceea ce privește CPC-urile autorizate în Columbia prevăd o supraveghere și o asigurare a respectării normelor eficace și continue.

(15)

În conformitate cu articolul 25 alineatul (6) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, cadrul juridic dintr-o țară terță trebuie să prevadă un sistem echivalent eficace pentru recunoașterea CPC-urilor autorizate în temeiul regimurilor juridice ale unor țări terțe („CPC-uri din țări terțe”).

(16)

În Columbia, în conformitate cu Circulara externă nr. 019 din 2022, o „CPC echivalentă dintr-o țară terță” este o CPC care își desfășoară activitatea într-o jurisdicție în care SFC constată conformitatea de fond cu Principiile pentru infrastructurile pieței financiare, face obiectul unei supravegheri eficace și cu care există un acord de cooperare între autoritatea de supraveghere din țara terță și SFC. CPC-urile din țări terțe recunoscute ca echivalente de către SFC sunt enumerate într-un registru public care este evaluat pentru a verifica respectarea Principiilor pentru infrastructurile pieței financiare. În temeiul Circularei externe nr. 019 din 2022, expunerile băncilor columbiene față de CPC-uri echivalente din țări terțe beneficiază de un tratament preferențial în materie de cerințe de capital, în timp ce expunerile față de CPC-uri care nu sunt considerate echivalente din țări terțe fac obiectul unei ponderi de risc punitive. În practică, o astfel de pondere de risc ridicată pentru CPC-urile care nu sunt echivalente din țări terțe este prohibitivă, iar posibilitatea ca o bancă din Columbia să recurgă pentru compensare la o astfel de CPC este foarte slabă, dacă nu chiar inexistentă. În plus, în cazul în care băncile din Columbia ar decide totuși să recurgă pentru compensare la o CPC care nu este echivalentă dintr-o țară terță, ponderea de risc ridicată ar diminua orice riscuri legate de expunerile sale. Având în vedere tratamentul în materie de cerințe de capital pe care îl prevede Circulara nr. 019 din 2022 aplicabil expunerilor față de CPC-uri care nu sunt echivalente, se poate considera că regimul din Columbia asigură un sistem echivalent eficace pentru recunoașterea CPC-urilor din țări terțe.

(17)

Conform concluziei Comisiei, cadrul juridic din Columbia prevede un sistem echivalent eficace pentru recunoașterea CPC-urilor din țări terțe.

(18)

Prin urmare, Comisia consideră că dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere din Columbia aplicabile CPC-urilor îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 25 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. În consecință, respectivele dispoziții juridice și mecanisme de supraveghere ar trebui considerate echivalente cu cerințele prevăzute în regulamentul menționat.

(19)

Prezenta decizie se bazează pe cerințele obligatorii din punct de vedere juridic aplicabile CPC-urilor în Columbia la momentul adoptării sale. Printre altele, pe baza informațiilor furnizate de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) în temeiul articolului 25 alineatul (6b) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, Comisia va continua să monitorizeze periodic evoluția cadrului juridic și de supraveghere aplicabil CPC-urilor în Columbia, precum și îndeplinirea condițiilor pe baza cărora a fost adoptată prezenta decizie.

(20)

Pe baza constatărilor care rezultă dintr-o reexaminare periodică sau specifică, Comisia poate decide în orice moment să modifice sau să abroge prezenta decizie, în special în cazul în care evoluțiile afectează condițiile pe baza cărora aceasta este adoptată.

(21)

Pentru a se asigura faptul că ESMA poate iniția fără întârziere procedura de recunoaștere pentru CPC-urile autorizate în Columbia, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență.

(22)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,