1.

procesul de negociere este deschis, favorabil incluziunii și transparent și se bazează pe o cooperare cu bună-credință;

2.

procesul de negociere permite participarea semnificativă a tuturor părților interesate relevante, inclusiv a reprezentanților societății civile, ai sectorului privat, ai mediului academic și ai organizațiilor neguvernamentale;

3.

contribuțiile primite din partea tuturor membrilor Organizației Națiunilor Unite sunt analizate în condiții de egalitate pentru a garanta un proces incluziv;

4.

procesul de negociere se bazează pe un program de lucru eficace și realist.

5.

convenția servește drept instrument eficace pentru autoritățile de aplicare a legii și autoritățile judiciare în lupta de la nivel global împotriva criminalității informatice, asigurând totodată un nivel ridicat de protecție a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu scopul de a promova și consolida măsurile de prevenire și combatere a criminalității informatice într-un mod mai eficient și mai eficace, de a promova și facilita, de asemenea, cooperarea internațională, de a asigura un nivel ridicat de protecție a drepturilor victimelor și de a sprijini consolidarea capacităților și asistența tehnică în lupta împotriva criminalității informatice;

6.

se ține seama pe deplin de cadrul existent al instrumentelor și eforturilor internaționale și regionale verificate și testate, astfel cum sunt reflectate în Rezoluțiile 74/247 și 75/282 ale Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite; în consecință, convenția este compatibilă cu instrumentele internaționale existente, în special cu Convenția din 2000 a Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate și protocoalele la aceasta, cu Convenția din 2003 a Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției și cu Convenția de la Budapesta din 2001 a Consiliului Europei privind criminalitatea informatică și protocoalele la aceasta, dar și cu alte instrumente internaționale și regionale relevante, în special referitoare la protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale; convenția evită orice impact asupra aplicării acestora sau asupra aderării ulterioare a oricărei țări la aceste instrumente existente și, în măsura posibilului, evită suprapunerile inutile;

7.

se ține seama pe deplin de activitatea și rezultatele grupului interguvernamental deschis format din experți pentru elaborarea unui studiu cuprinzător privind criminalitatea informatică, astfel cum s-a convenit în Rezoluția 75/282 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite;

8.

dispozițiile convenției asigură cel mai înalt nivel posibil de protecție a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Statele membre ale UE ar trebui să dispună de mijloacele necesare pentru a respecta dreptul internațional și al UE, inclusiv drepturile fundamentale, libertățile și principiile generale ale dreptului Uniunii, astfel cum sunt consacrate în tratatele Uniunii Europene și în Carta drepturilor fundamentale. Dispozițiile convenției ar trebui, de asemenea, să fie compatibile cu obligațiile comerciale internaționale ale UE și ale statelor membre ale acesteia.

9.

în convenție sunt incluse definiții ale infracțiunilor care pot fi săvârșite numai prin intermediul sistemelor informatice;

10.

cu condiția asigurării unor condiții și garanții suficiente și a unei protecții adecvate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca excepție de la principiul enunțat la punctul 9, convenția ar putea prevedea definiții ale infracțiunilor care pot fi săvârșite fără utilizarea sistemelor informatice, însă care pot fi facilitate prin utilizarea sistemelor informatice în anumite circumstanțe, dar numai în cazurile în care implicarea sistemelor informatice modifică substanțial caracteristicile sau impactul infracțiunilor;

11.

infracțiunile sunt definite în mod clar și în sens restrâns, într-o manieră neutră din punct de vedere tehnologic; definițiile sunt compatibile cu cele din alte convenții internaționale sau regionale relevante, în special din domeniul criminalității informatice, precum și cu standardele internaționale privind drepturile omului și libertățile fundamentale;

12.

convenția prevede norme privind complicitatea la astfel de infracțiuni și, după caz, tentativa de săvârșire a acestora, răspunderea persoanelor atât fizice, cât și juridice pentru astfel de infracțiuni, norme de stabilire a jurisdicției pentru astfel de infracțiuni, precum și norme privind sancțiuni și măsuri efective, proporționale și cu efect de descurajare în legătură cu astfel de infracțiuni care sunt compatibile cu alte convenții internaționale sau regionale relevante, în special din domeniul criminalității organizate sau al criminalității informatice, precum și cu standardele internaționale privind drepturile omului;

13.

convenția prevede măsuri de drept procesual penal care permit autorităților să investigheze în mod eficace infracțiunile informatice și care, cu condiția asigurării unor garanții suficiente, ar putea să includă măsuri de păstrare sau de obținere a unor probe electronice referitoare la orice infracțiune în cadrul unei investigații sau al unei proceduri penale și, în plus, în cazul în care există o necesitate demonstrată și valoare adăugată, măsuri de indisponibilizare și confiscare a produselor unor astfel de infracțiuni, ținând seama în mod corespunzător de principiile proporționalității, legalității și necesității, de protecția drepturilor privind respectarea vieții private și de protecția datelor cu caracter personal.

14.

aceste măsuri de drept procesual penal nu intră în contradicție cu alte convenții internaționale sau regionale relevante, în special din domeniul criminalității organizate sau al criminalității informatice, și sunt compatibile cu astfel de convenții și cu standardele internaționale privind drepturile omului și libertățile fundamentale;

15.

măsurile procedurale privind păstrarea sau obținerea probelor electronice conțin o definiție clară și restrânsă a tipului de date vizate; măsurile procedurale privind cooperarea cu entități din sectorul privat asigură faptul că sarcinile acestor entități sunt proporționale și că entitățile din sectorul privat respectă pe deplin legislația care protejează drepturile utilizatorilor lor; convenția oferă claritate juridică furnizorilor de servicii online (de exemplu furnizorii de servicii de internet) în interacțiunile lor cu autoritățile de aplicare a legii din statele care sunt părți la convenție; măsurile procedurale privind eliminarea conținutului ilegal se referă numai la conținutul ilegal care este suficient de specific și definit în sens restrâns în convenție;

16.

convenția prevede măsuri de cooperare care permit autorităților din diferite state care sunt părți la instrument să coopereze în mod eficace prin intermediul asistenței judiciare reciproce, inclusiv prin stabilirea de puncte de contact, în scopul investigațiilor sau al procedurilor penale referitoare la infracțiunile definite în instrument. Convenția ar putea, de asemenea, să prevadă astfel de măsuri de cooperare în scopul păstrării sau obținerii de probe electronice referitoare la orice infracțiune în cadrul unei investigații sau al unei proceduri penale, cu condiția ca aceste măsuri să facă obiectul unor condiții și garanții suficiente în temeiul dreptului intern al statelor, care asigură protecția adecvată a drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

17.

măsurile de cooperare respective sunt compatibile cu alte convenții internaționale sau regionale relevante, în special din domeniul criminalității organizate sau al criminalității informatice, și nu intră în contradicție cu astfel de convenții și cu standardele internaționale privind drepturile omului și libertățile fundamentale;

18.

măsurile de cooperare sunt supuse condițiilor stabilite de legislația părții solicitate și prevăd motive ample de refuz, astfel încât să se asigure protecția drepturilor fundamentale, în special a dreptului la protecția datelor cu caracter personal, inclusiv în contextul transferurilor de date cu caracter personal, precum și existența dublei incriminări;

19.

convenția prevede condiții stricte și garanții solide pentru a asigura faptul că statele membre ale UE dispun de mijloacele necesare pentru a respecta și a proteja drepturile fundamentale, libertățile și principiile generale ale dreptului Uniunii, astfel cum sunt consacrate în tratatele Uniunii Europene și în Carta drepturilor fundamentale, inclusiv, în special, principiile proporționalității, legalității și necesității infracțiunilor și pedepselor, garanțiile și drepturile procedurale, dreptul la o cale de atac eficientă, prezumția de nevinovăție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al persoanelor care fac obiectul procedurilor penale, dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune, precum și dreptul la viață privată, dreptul la protecția datelor cu caracter personal și a datelor transmise în cadrul comunicațiilor electronice atunci când sunt prelucrate astfel de date, inclusiv al transferurilor către autorități din țări terțe, precum și dreptul la libertatea de exprimare și de informare; convenția asigură, în special, faptul că statele membre ale UE dispun de mijloacele necesare în vederea respectării cerințelor privind transferurile internaționale de date cu caracter personal în sensul Directivei (UE) 2016/680, al Regulamentului (UE) 2016/679 și al Directivei 2002/58/CE; condițiile și garanțiile asigură, de asemenea, protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în conformitate cu standardele internaționale în domeniul drepturilor omului. Aceasta se aplică întregii convenții, inclusiv măsurilor procedurale și de cooperare, printre care și cele care pot aduce atingere în mod semnificativ drepturilor persoanelor fizice;

20.

convenția asigură un temei pentru măsuri voluntare de consolidare a capacităților, cu scopul de a sprijini țările în ceea ce privește capacitatea acestora de a desfășura investigații și proceduri penale eficace în materie de criminalitate informatică și de a obține probe electronice în investigații și proceduri penale privind alte infracțiuni, inclusiv prin intermediul asistenței tehnice și al formării. Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) are un rol clar definit în ceea ce privește punerea în aplicare a unor astfel de măsuri;

21.

convenția asigură faptul că victimele criminalității informatice beneficiază de un nivel adecvat de asistență, sprijin, protecție și acces la despăgubiri;

22.

convenția asigură un temei pentru măsuri practice de prevenire a criminalității informatice, care sunt clar definite, strict delimitate și distincte de măsurile de drept procesual penal care ar putea aduce atingere drepturilor și libertăților persoanelor fizice sau juridice.

23.

convenția menține instrumentele existente la nivel mondial și regional, precum și cooperarea internațională actuală în ceea ce privește combaterea pe plan global a criminalității informatice. În special, statele membre ale Uniunii Europene pot continua să aplice normele Uniunii în cadrul relațiilor reciproce;

24.

convenția prevede un mecanism adecvat care să asigure punerea sa în aplicare și stabilește dispoziții finale, inclusiv privind soluționarea litigiilor, semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea și aderarea, intrarea în vigoare, modificarea, suspendarea, denunțarea și depozitarul, precum și regimul lingvistic, care să fie elaborate, atunci când este posibil și adecvat, în conformitate cu dispozițiile altor convenții internaționale sau regionale relevante, în special în domeniul criminalității organizate sau al criminalității informatice;

25.

convenția permite Uniunii Europene să devină parte la aceasta.

26.

Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a asigura coerența convenției cu legislația și politicile relevante ale Uniunii, precum și cu angajamentele asumate de Uniune în temeiul altor acorduri multilaterale relevante;

27.

Comisia ar trebui să poarte negocieri în numele Uniunii, în ceea ce privește aspectele care intră în sfera sa de competență, în conformitate cu tratatele, și în privința cărora Uniunea a adoptat norme;

28.

negocierile, inclusiv fiecare rundă de negocieri, trebuie să fie pregătite cu mult timp înainte. În acest scop, Comisia informează Consiliul în legătură cu calendarul preconizat și cu aspectele care trebuie supuse negocierii și transmite informațiile relevante cât mai curând posibil;

29.

în conformitate cu principiul cooperării loiale, Comisia și statele membre ar trebui să coopereze îndeaproape pe parcursul procesului de negociere, inclusiv prin contacte periodice cu experții statelor membre și cu reprezentanții acestora de la Viena și New York;

30.

sesiunile de negociere sunt precedate de o reuniune a Grupului de lucru pentru cooperare judiciară în materie penală pentru a identifica aspectele-cheie și pentru a formula avize și a oferi orientări, inclusiv pentru a formula declarații și rezerve, după caz;

31.

Comisia raportează Grupului de lucru pentru cooperare judiciară în materie penală cu privire la rezultatul negocierilor după fiecare sesiune de negociere, inclusiv în scris;

32.

Comisia informează Consiliul și consultă Grupul de lucru pentru cooperare judiciară în materie penală cu privire la orice chestiune importantă care ar putea apărea în cursul negocierilor.