DIRECTIVA (UE) 2021/1883 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 20 octombrie 2021

privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate și de abrogare a Directivei 2009/50/CE a Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 79 alineatul (2) literele (a) și (b),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” stabilește obiectivele Uniunii de a deveni o economie întemeiată pe cunoaștere și inovare, de a reduce sarcina administrativă a întreprinderilor și de a îmbunătăți corelarea ofertei cu cererea de forță de muncă. Comunicarea respectivă identifică necesitatea unei politici cuprinzătoare în domeniul migrației forței de muncă, precum și a unei integrări îmbunătățite a migranților. Măsurile pentru facilitarea admisiei lucrătorilor cu înaltă calificare din țări terțe trebuie analizate în acest context mai amplu.

(2)

Concluziile Consiliului European din 26 și 27 iunie 2014 prevăd că, pentru a rămâne o destinație atractivă pentru cei talentați și pentru cei care dețin competențe, Europa trebuie să fie competitivă în cursa mondială pentru talente. Prin urmare, ar trebui să se dezvolte strategii pentru maximizarea oportunităților pentru migrație legală, inclusiv simplificarea normelor existente.

(3)

În comunicarea Comisiei din 13 mai 2015 intitulată „Agenda europeană privind migrația” se solicită un sistem atractiv la nivelul întregii Uniuni pentru resortisanții cu înaltă calificare ai țărilor terțe și se precizează că este necesară o revizuire a Directivei 2009/50/CE a Consiliului (4) pentru a permite Uniunii să atragă mai eficient talente și, astfel, să abordeze atât provocările demografice cu care se confruntă Uniunea, cât și deficitele de forță de muncă și de competențe în sectoare-cheie ale economiei Uniunii. Solicitarea de revizuire a directivei respective este reiterată în comunicarea Comisiei din 23 septembrie 2020 referitoare la „un nou Pact privind migrația și azilul”, în care se afirmă că reforma cărții albastre a UE „trebuie să aducă o reală valoare adăugată europeană în ceea ce privește atragerea de competențe prin intermediul unui instrument eficace și flexibil la nivelul UE”.

(4)	Parlamentul European, în rezoluția sa din 12 aprilie 2016 (5), a solicitat o revizuire ambițioasă și concretă a Directivei 2009/50/CE, inclusiv a domeniului de aplicare al acesteia.

(5)

Este necesar să se răspundă provocărilor identificate în comunicarea Comisiei din 22 mai 2014 privind punerea în aplicare a Directivei 2009/50/CE. Uniunea ar trebui să urmărească instituirea unui sistem mai atractiv și mai eficient la nivelul Uniunii pentru lucrătorii cu înaltă calificare din țări terțe. Abordarea Uniunii privind atragerea unor astfel de lucrători cu înaltă calificare ar trebui să fie armonizată în continuare, iar cartea albastră a UE ar trebui să devină principalul instrument în această privință, cu proceduri mai rapide, criterii de admisie mai flexibile și favorabile incluziunii și drepturi mai extinse, inclusiv o mobilitate facilă în interiorul UE. Întrucât acest lucru ar implica modificări substanțiale ale Directivei 2009/50/CE, directiva respectivă ar trebui să fie abrogată și înlocuită cu o nouă directivă.

(6)

Ar trebui să fie stabilit un sistem de admisie clar și transparent la nivelul Uniunii pentru a atrage și a păstra lucrători cu înaltă calificare din țări terțe și pentru a promova mobilitatea lucrătorilor respectivi. Prezenta directivă ar trebui să se aplice indiferent dacă scopul inițial al șederii resortisantului țării terțe este un loc de muncă înalt calificat sau este un alt scop care se modifică ulterior în scopul unui loc de muncă înalt calificat. Este necesar să se țină seama de prioritățile statelor membre, de cerințele de pe piețele forței de muncă și de capacitățile de primire ale acestora. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere competenței statelor membre de a elibera permise naționale de ședere altele decât cărțile albastre ale UE pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate. În plus, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere posibilității unui posesor al cărții albastre a UE de a beneficia de drepturi și prestații suplimentare în temeiul dreptului intern și care sunt compatibile cu prezenta directivă.

(7)

Statele membre ar trebui să asigure condiții de echivalență între cărțile albastre ale UE și permisele naționale de ședere pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, în ceea ce privește drepturile procedurale și dreptul la egalitatea de tratament, procedurile și accesul la informații. În special, statele membre ar trebui să se asigure că nivelul garanțiilor și drepturilor procedurale acordate posesorilor de cărți albastre ale UE și membrilor familiilor acestora nu este mai scăzut decât nivelul garanțiilor și drepturilor procedurale acordate posesorilor permiselor naționale de ședere. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că solicitanții de cărți albastre ale UE nu se află într-o situație mai puțin favorabilă decât solicitanții de permise naționale de ședere în ceea ce privește procedurile de recunoaștere pentru angajatori și că nu sunt obligați să plătească taxe mai mari pentru prelucrarea cererii lor. Nu în ultimul rând, statele membre ar trebui să desfășoare același nivel de activități de informare, de promovare și publicitare pentru cartea albastră a UE ca și pentru permisele naționale de ședere, de exemplu prin intermediul informațiilor publicate pe site-urile naționale privind migrația legală, prin campanii de informare și programe de formare furnizate autorităților competente în domeniul migrației.

(8)

Pentru a consolida și promova sistemul cărții albastre a UE și pentru a atrage lucrători cu înaltă calificare din țări terțe, statele membre sunt încurajate să-și intensifice activitățile publicitare și campaniile de informare cu privire la cartea albastră a UE, inclusiv, după caz, activitățile și campaniile ce vizează țări terțe.

(9)

În punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre nu discriminează pe motive de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingere, opinii politice sau de orice altă natură, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în conformitate, în special, cu Directivele 2000/43/CE (6) și 2000/78/CE (7) ale Consiliului. Pentru ca principiul nediscriminării să fie eficace, posesorii cărții albastre a UE ar trebui să aibă posibilitatea de a introduce o acțiune în justiție și de a depune plângeri în conformitate cu dreptul intern în cazul în care se confruntă cu orice fel de discriminare, inclusiv pe piața forței de muncă.

(10)

Având în vedere raportul Eurostat din 21 februarie 2020 intitulat „Posturi vacante dificil de ocupat în domeniul TIC – o provocare din ce în ce mai mare” și concluziile acestuia privind un deficit generalizat de lucrători cu înaltă calificare în sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) pe piețele forței de muncă din statele membre, competențele profesionale superioare ar trebui să fie considerate echivalente cu calificările dobândite în cadrul învățământului superior în scopul solicitării unei cărți albastre a UE în legătură cu două posturi superioare: Conducători în servicii de tehnologia informației și telecomunicațiilor [Clasificarea internațională standard a ocupațiilor (ISCO)-08, 133] și Specialiști în informatică și comunicații (clasificarea ISCO-08, 25). Având în vedere că pentru obținerea unei diplome de licență este nevoie de cel puțin trei ani, perioada relevantă de experiență profesională necesară ar trebui să fie de trei ani. Durata perioadei respective este justificată și în contextul ritmului rapid al evoluției tehnologice din sectorul TIC, precum și al nevoilor în schimbare ale angajatorilor.

(11)	Statele membre sunt încurajate să faciliteze evaluarea și validarea competențelor profesionale superioare pentru scopurile cărții albastre a UE.

(12)

Se preconizează că lista ocupațiilor prevăzută într-o anexă la prezenta directivă ar putea fi modificată, în special în urma realizării unor evaluări de către Comisie pentru a determina oportunitatea modificării, pe baza, printre alte surse, a informațiilor furnizate de statele membre cu privire la cerințele de pe propriile piețe ale forței de muncă, în scopul recunoașterii experienței profesionale în temeiul prezentei directive în alte domenii de activitate. Comisia ar trebui să efectueze astfel de evaluări o dată la doi ani.

(13)

Pentru ocupațiile care nu sunt enumerate în anexă, ar trebui să existe posibilitatea ca statele membre să accepte cereri de eliberare a unei cărți albastre a UE pe baza dovedirii unor competențe profesionale superioare atestate de cel puțin cinci ani de experiență profesională la un nivel comparabil cu cel al calificărilor dobândite în învățământul superior și care sunt relevante pentru profesia sau sectorul specificat în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare.

(14)

Conceptul de loc de muncă înalt calificat presupune că persoana angajată nu numai că are un nivel ridicat de competență, demonstrat prin calificări profesionale superioare, ci și că activitatea pe care urmează să o desfășoare este considerată în mod inerent ca implicând astfel de competențe. În timp ce pe piața modernă a forței de muncă nu se cere întotdeauna și în mod necesar o legătură directă între calificări și locul de muncă, sarcinile și îndatoririle legate de contractul de muncă pentru locul de muncă înalt calificat ar trebui să fie atât de specializate și de complexe, încât nivelul necesar de competență pentru îndeplinirea acestor îndatoriri să fie în mod normal asociat cu absolvirea de programe de educație și obținerea de calificări la nivelurile 6, 7 și 8 din Clasificarea Internațională Standard a Educației (ISCED) 2011 sau, după caz, la nivelurile 6, 7 și 8 în echivalentul extins din Cadrul European al Calificărilor (CEC), în conformitate cu dreptul statului membru în cauză sau, pentru ocupații specifice, cu competențe profesionale superioare comparabile.

(15)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului statelor membre de a stabili volumul admiterii pe teritoriul acestora a resortisanților țărilor terțe, provenind din țări terțe, în căutarea unui loc de muncă, în conformitate cu articolul 79 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Pe această bază, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a considera o cerere pentru eliberarea unei cărți albastre a UE ca fiind inadmisibilă sau de a o respinge.

(16)

Beneficiarii de protecție internațională, astfel cum este definită la articolul 2 litera (a) din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului (8), au o serie largă de drepturi, inclusiv accesul la piața forței de muncă din statul membru care le-a acordat protecție internațională. Pentru a le spori oportunitățile pe piața forței de muncă din întreaga Uniune, beneficiarii de protecție internațională cu înaltă calificare ar trebui să aibă dreptul de a solicita o carte albastră a UE în alte state membre decât cel care le-a acordat protecție internațională. În respectivele state membre, aceștia ar trebui să facă obiectul acelorași norme ca orice alt resortisant al unei țări terțe care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei directive, iar prezenta directivă nu ar trebui să influențeze statutul lor în statul membru care le-a acordat protecție internațională. Beneficiarii de protecție internațională au, de asemenea, dreptul de a solicita o carte albastră a UE în statul membru care le-a acordat protecție internațională. În astfel de cazuri, din motive de claritate juridică și de coerență, nu ar trebui să se aplice dispozițiile din prezenta directivă privind egalitatea de tratament și reîntregirea familiei. Aceste drepturi ar trebui să fie reglementate în continuare în conformitate cu acquis-ul în materie de azil și, după caz, cu Directiva 2003/86/CE a Consiliului (9).

(17)

Transferul de responsabilitate în ceea ce privește beneficiarii de protecție internațională este în afara domeniului de aplicare al prezentei directive. Statutul de protecție și drepturile asociate protecției internaționale nu ar trebui să fie transferate într-un alt stat membru pe baza eliberării unei cărți albastre a UE.

(18)

Pentru a facilita mobilitatea independentă în interiorul UE și activitățile economice ale resortisanților cu înaltă calificare ai țărilor terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație, unor astfel de resortisanți ai țărilor terțe ar trebui să li se acorde acces la cartea albastră a UE în conformitate cu aceleași norme ca oricărui alt resortisant al unei țări terțe care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei directive. Acest drept se referă la persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație pe baza legăturilor de familie cu un cetățean al Uniunii în conformitate cu legislația relevantă și ar trebui să se aplice indiferent dacă cetățeanul Uniunii luat ca referință și-a exercitat sau nu dreptul fundamental la liberă circulație și ședere în temeiul articolului 21 din TFUE și indiferent dacă resortisantul țării terțe vizat a fost mai întâi posesor de carte albastră a UE sau beneficiar al dreptului la liberă circulație. Astfel de posesori ai cărții albastre a UE ar trebui, prin urmare, să aibă dreptul să desfășoare muncă înalt calificată, să efectueze călătorii de afaceri și să își stabilească reședința în diferite state membre, indiferent dacă resortisantul țării terțe însoțește cetățeanul Uniunii luat ca referință. Drepturile pe care astfel de resortisanți ai țărilor terțe le dobândesc în calitate de posesori ai cărții albastre a UE nu ar trebui să aducă atingere drepturilor de care beneficiază în temeiul Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10). Din motive de claritate juridică și de coerență, în ceea ce privește reîntregirea familiei și egalitatea de tratament, ar trebui să prevaleze normele prevăzute de Directiva 2004/38/CE. Toate dispozițiile din prezenta directivă referitoare la persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație ar trebui să se aplice și resortisanților țărilor terțe care beneficiază de drepturi în materie de liberă circulație echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii în temeiul acordurilor dintre Uniune și statele sale membre pe de o parte, și țări terțe, pe de altă parte, sau dintre Uniune și țări terțe.

(19)

Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice resortisanților țărilor terțe care solicită șederea într-un stat membru în calitate de cercetători în vederea derulării unor proiecte de cercetare, întrucât aceștia intră în domeniul de aplicare a Directivei (UE) 2016/801 a Parlamentului European și a Consiliului (11) care a introdus o procedură specială de admisie a resortisanților țărilor terțe în scopul desfășurării unei activități de cercetare. Cu toate acestea, resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală care au fost admiși în temeiul Directivei (UE) 2016/801 ar trebui să aibă dreptul de a solicita o carte albastră a UE în temeiul prezentei directive. Posesorii cărții albastre a UE aflați în situație de ședere legală ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a solicita șederea în calitate de cercetători, în temeiul Directivei (UE) 2016/801. Pentru a asigura o astfel de posibilitate, Directiva (UE) 2016/801 ar trebui să fie modificată în consecință.

(20)

Deși prezenta directivă nu se aplică resortisanților țărilor terțe care solicită să fie admiși în Uniune prin transfer în cadrul aceleiași companii în temeiul Directivei 2014/66/UE a Parlamentului European și a Consiliului (12), persoanele transferate în cadrul aceleiași companii care se află în situație de ședere legală în Uniune ar trebui să aibă dreptul de a solicita o carte albastră a UE în temeiul prezentei directive în alte scopuri decât cele prevăzute în Directiva 2014/66/UE.

(21)

Este necesar să se prevadă un sistem de admisie flexibil, bazat pe cerere, clar și echilibrat, întemeiat pe criterii obiective, precum prezentarea de către solicitant a unui contract de muncă sau o ofertă fermă de angajare cu durata de cel puțin șase luni, respectarea dreptului aplicabil, a contractelor colective de muncă sau a practicilor naționale din ramurile profesionale relevante, un prag salarial care poate fi adaptat de către statele membre la situația de pe piața forței de muncă și deținerea de către solicitant a unor calificări profesionale superioare sau, după caz, a unor competențe profesionale superioare.

(22)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere procedurilor naționale privind recunoașterea diplomelor. Pentru a evalua dacă resortisantul țării terțe vizat posedă calificări dobândite în cadrul învățământului superior sau calificări echivalente, ar trebui să se facă trimitere la nivelurile 6, 7 și 8 în clasificarea ISCED 2011 sau, după caz, la nivelurile 6, 7 și 8 în echivalentul extins din clasificarea CEC, în conformitate cu dreptul statului membru în cauză.

(23)

Statele membre sunt încurajate să faciliteze recunoașterea documentelor care atestă calificările profesionale superioare relevante ale resortisantului țării terțe vizat și, în ceea ce privește beneficiarii de protecție internațională care s-ar putea să nu dețină documentele necesare, să stabilească modalități pentru evaluarea adecvată și validarea calificărilor lor anterioare dobândite în cadrul învățământului superior sau, după caz, a competențelor profesionale superioare.

(24)

Pentru a se asigura un nivel suficient de armonizare a condițiilor de admisie pe teritoriul Uniunii, ar trebui să fie stabiliți un factor inferior și unul superior pentru determinarea pragului salarial. Limitele inferioare și superioare pentru stabilirea pragului salarial național ar trebui să fie determinate prin înmulțirea factorilor inferiori și superiori respectivi cu salariul mediu anual brut din statul membru în cauză. Ar trebui să se stabilească un prag salarial, în intervalul dintre limitele inferioare și superioare, după consultarea partenerilor sociali în conformitate cu practicile național. Pragul salarial respectiv ar trebui să stabilească salariul minim pe care ar trebui să îl primească posesorul unei cărți albastre a UE. Prin urmare, pentru a obține o carte albastră a UE, solicitanții ar trebui să câștige un salariu egal cu sau mai mare decât pragul salarial stabilit de statul membru în cauză.

(25)

Statele membre ar trebui să poată prevedea un prag salarial mai scăzut pentru anumite profesii, în cazul în care statul membru în cauză consideră că prezintă un deficit deosebit de forță de muncă disponibilă și atunci când aceste profesii fac parte din grupele majore 1 și 2 din ISCO. Pragul salarial respectiv nu ar trebui în niciun caz să fie mai mic decât salariul mediu anual brut în statul membru în cauză.

(26)

În conformitate cu prioritățile noii agende pentru competențe în Europa, stabilite în comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016, în special aceea de a îmbunătăți concordanța competențelor și de a aborda deficitele de competențe, statele membre sunt încurajate, după caz, după consultarea partenerilor sociali, să alcătuiască liste cu sectoarele de ocupare a forței de muncă care se confruntă cu un deficit de lucrători cu înaltă calificare.

(27)

Statele membre ar trebui să poată prevedea un prag salarial mai scăzut în beneficiul resortisanților țărilor terțe pe o anumită perioadă după absolvire. Perioada respectivă ar trebui să se aplice de fiecare dată când resortisantul unei țări terțe atinge un nivel de educație relevantă în scopul prezentei directive, și anume nivelul ISCED 2011 6, 7 sau 8 sau, după caz, nivelul CEC 6, 7 sau 8, în conformitate cu dreptul statului membru în cauză. Perioada respectivă ar trebui să se aplice în cazul în care resortisantul țării terțe solicită acordarea sau reînnoirea unei cărți albastre a UE în decurs de trei ani de la data obținerii calificărilor relevante și, în plus, în cazul în care resortisantul unei țări terțe solicită reînnoirea unei cărți albastre a UE în termen de 24 de luni de la eliberarea cărții albastre a UE inițiale. După perioadele de grație respective, care s-ar putea derula în paralel, se așteaptă, în mod rezonabil, ca tinerii profesioniști să fi dobândit o experiență profesională suficientă pentru a atinge pragul salarial normal. Un astfel de prag salarial mai scăzut nu ar trebui în niciun caz să fie mai mic decât salariul mediu anual brut în statul membru în cauză.

(28)

Ar trebui să se definească condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în vederea ocupării unor locuri de muncă înalt calificate, inclusiv criteriile de eligibilitate referitoare la pragul salarial. Nu ar trebui ca pragul salarial stabilit de statul membru să urmărească stabilirea salariilor și, prin urmare, nu ar trebui să se deroge de la normele sau practicile existente la nivelul statelor membre sau de la contractele colective de muncă, iar acest prag nu ar trebui utilizat în vederea realizării unei armonizări în acest domeniu. Salariul plătit posesorului cărții albastre a UE nu ar trebui să fie mai mic decât pragul salarial aplicabil, dar poate fi mai mare, după cum este convenit între angajator și resortisantul țării terțe, în conformitate cu condițiile de piață, dreptul privind ocuparea forței de muncă, contractele colective de muncă și practicile din statul membru în cauză. Prezenta directivă ar trebui să respecte pe deplin competențele statelor membre, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, forța de muncă și chestiunile sociale.

(29)	Statele membre ar trebui să poată impune resortisantului țării terțe furnizarea unei adrese în momentul depunerii cererii. În cazul în care resortisantul țării terțe nu își cunoaște încă adresa viitoare, statele membre ar trebui să accepte o adresă temporară, care ar putea fi adresa angajatorului.

(30)

Perioada de valabilitate a cărții albastre a UE ar trebui să fie de cel puțin 24 de luni. Cu toate acestea, în cazul în care durata contractului de muncă este mai scurtă, cartea albastră a UE ar trebui eliberată cel puțin pentru durata contractului de muncă plus trei luni, pentru o perioadă de maximum 24 de luni. În cazul în care resortisantul unei țări terțe deține un document de călătorie a cărui perioadă de valabilitate este mai scurtă de 24 de luni sau decât durata contractului de muncă, cartea albastră a UE ar trebui eliberată pentru o perioadă de valabilitate cel puțin egală cu perioada de valabilitate a documentului de călătorie. Resortisanților țărilor terțe ar trebui să li se permită să își reînnoiască documentul de călătorie în timp ce dețin o carte albastră a UE.

(31)

Statele membre ar trebui să respingă cererile pentru eliberarea unei cărți albastre a UE și ar trebui să aibă posibilitatea de a retrage cărțile albastre ale UE sau de a refuza reînnoirea acestora în cazul în care există o amenințare la adresa ordinii publice, a siguranței publice sau a sănătății publice. O amenințare pentru sănătatea publică trebuie înțeleasă astfel cum este definită la articolul 2 punctul 21 din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (13). Orice respingere a unei cereri pe motive de ordine publică sau de siguranță publică ar trebui să se bazeze pe comportamentul individual al persoanei în cauză, în conformitate cu principiul proporționalității. Bolile sau handicapul suferit după ce resortisantul unei țări terțe a fost admis pe teritoriul primului stat membru nu ar trebui să constituie unicul motiv al retragerii sau refuzului reînnoirii unei cărți albastre a UE sau al refuzului eliberării unei cărți albastre a UE într-un al doilea stat membru. În plus, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a nu retrage sau de a nu refuza să reînnoiască o carte albastră a UE în cazul în care obligația de a prezenta un contract de muncă valabil nu este îndeplinită temporar sau pragul salarial aplicabil nu este atins temporar din cauza unei boli, a unui handicap sau a concediului pentru creșterea copilului.

(32)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a retrage cartea albastră a UE sau de a refuza reînnoirea acesteia în cazul în care posesorul cărții albastre a UE nu a respectat condițiile pentru mobilitate prevăzute în prezenta directivă, inclusiv în cazul în care și-a exercitat în mod abuziv de dreptul la mobilitate, de exemplu în cazul în care posesorul nu a respectat perioada autorizată pentru desfășurarea unei activități economice, nu a depus o cerere de mobilitate pe termen lung în al doilea stat membru în intervalul de timp stabilit sau a solicitat o carte albastră a UE într-un al doilea stat membru și a început să lucreze înainte de a fi autorizat, deși era evident că nu vor fi îndeplinite condițiile pentru mobilitate și că cererea va fi respinsă.

(33)

Orice decizie de a respinge o cerere pentru eliberarea unei cărți albastre a UE, de a retrage o carte albastră a UE sau de a refuza reînnoirea acesteia ar trebui să ia în considerare circumstanțele specifice ale fiecărui caz și ar trebui să fie proporțională. În special, în cazul în care motivul respingerii, al retragerii sau al refuzului de reînnoire este legat de conduita angajatorului, o abatere minoră a angajatorului nu ar trebui în niciun caz să constituie singurul motiv pentru a respinge o cerere pentru eliberarea unei cărți albastre a UE sau pentru a retrage ori a refuza reînnoirea unei cărți albastre a UE.

(34)

O decizie de respingere a unei cereri pentru eliberarea unei cărți albastre a UE nu aduce atingere dreptului resortisantului țării terțe vizat de a depune o altă cerere. Depunerea unei noi cereri în acest context nu autorizează resortisantul țării terțe respectiv să rămână pe teritoriul statului membru în cauză, cu excepția cazului în care acest lucru este prevăzut de dreptul intern.

(35)

Odată ce sunt îndeplinite toate condițiile de admisie, statele membre ar trebui să elibereze o carte albastră a UE într-un anumit termen specificat. În cazul în care un stat membru eliberează permise de ședere pe teritoriul său și sunt îndeplinite toate condițiile din prezenta directivă referitoare la admisie, statul membru ar trebui să îi acorde resortisantului țării terțe în cauză viza necesară. Ar trebui să se asigure faptul că autoritățile competente cooperează în mod eficient în acest scop. În cazul în care statul membru nu eliberează vize, acesta ar trebui să îi acorde resortisantului țării terțe în cauză un permis echivalent care permite intrarea.

(36)

Normele privind timpul de prelucrare a cererilor pentru eliberarea unei cărți albastre a UE ar trebui să garanteze în toate cazurile eliberarea rapidă a permiselor. Timpul de prelucrare pentru examinarea unei cereri pentru eliberarea unei cărți albastre a UE nu ar trebui să includă durata necesară recunoașterii calificărilor profesionale, după caz, sau durata necesară eliberării unei vize, dacă este cazul. În cazul în care cartea albastră a UE expiră în cursul procedurii de reînnoire, resortisantul unei țări terțe ar trebui să aibă dreptul de ședere, de muncă și de a beneficia de drepturile prevăzute în temeiul prezentei directive pe teritoriul statului membru care a eliberat cartea albastră a UE până la luarea unei decizii cu privire la cerere de către autoritățile competente însă resortisantul țării terțe respectiv nu ar trebui să aibă dreptul de a se muta într-un al doilea stat membru.

(37)

În cazul în care un stat membru a stabilit că o cerere pentru eliberarea unei cărți albastre a UE sau o cerere de mobilitate în interiorul UE trebuie depusă de către angajator, statul membru respectiv nu ar trebui să limiteze garanțiile procedurale de care beneficiază resortisantul țării terțe vizat în cursul procedurii aplicabile cererii sau drepturile de care se bucură posesorul cărții albastre a UE în cursul perioadei de angajare ori al procedurii de reînnoire a cărții albastre a UE.

(38)

Formatul cărții albastre a UE ar trebui să respecte Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului (14), permițând astfel statelor membre să se refere la informațiile privind condițiile în care persoana în cauză are drept de muncă. Statele membre ar trebui să fie în măsură să furnizeze informații suplimentare pe suport de hârtie sau să stocheze astfel de informații în formă electronică, în conformitate cu articolul 4 din regulamentul respectiv și cu litera (a) punctul 16 din anexa la regulamentul respectiv, pentru a putea oferi informații mai exacte privind activitatea profesională desfășurată. Furnizarea unor astfel de informații suplimentare ar trebui să fie opțională pentru statele membre și nu ar trebui să constituie o cerință suplimentară care să compromită permisul unic și procedura unică de solicitare.

(39)

Statul membru în cauză ar trebui să se asigure că solicitanții au dreptul de a contesta în fața unei instanțe sau a unui tribunal orice decizie de respingere a unei cereri pentru eliberarea unei cărți albastre a UE sau orice decizie de refuz al reînnoirii ori de retragere a unei cărți albastre a UE. Aceasta nu ar trebui să aducă atingere posibilității de a desemna o autoritate administrativă care să efectueze un control administrativ prealabil al unor astfel de decizii.

(40)

Deoarece prezenta directivă are obiectivul de a aborda deficitul de forță de muncă și de competențe în sectoare-cheie ale piețelor forței de muncă, un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a verifica dacă un post vacant pe care intenționează să-l ocupe un solicitant de carte albastră a UE, ar putea fi, în schimb, ocupat de populația activă națională sau a Uniunii ori de către resortisanți ai țărilor terțe care au reședința legală în statul membru respectiv și care sunt incluși deja pe piața forței de muncă din acel stat membru în temeiul dreptului intern sau al Uniunii sau de către rezidenți pe termen lung în UE care doresc să se deplaseze în acel stat membru pentru ocuparea unui loc de muncă înalt calificat în conformitate cu capitolul III din Directiva 2003/109/CE a Consiliului (15). În cazul în care statele membre decid să recurgă la această posibilitate, ar trebui să o comunice într-un mod clar, accesibil și transparent solicitanților și angajatorilor, inclusiv în mediul online. Această verificare nu ar trebui să facă parte din procedura de reînnoire a cărții albastre a UE. În cazul mobilității pe termen lung, un stat membru ar trebui să poată lua în considerare situația pieței forței de muncă numai în cazul în care statul membru respectiv a instituit, de asemenea, controale pentru solicitanții care vin din țări terțe.

(41)

În cadrul punerii în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să nu implementeze o politică activă de recrutare din țările în curs de dezvoltare în acele sectoare care se confruntă cu un deficit de personal. Ar trebui dezvoltate politici și principii etice de recrutare aplicabile angajatorilor din sectorul public și din cel privat în sectoarele-cheie, de exemplu sectorul sănătății. Acest lucru este în conformitate cu angajamentul Uniunii în favoarea Codului Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din 2010 în materie de recrutare internațională a personalului sanitar, precum și cu concluziile Consiliului și ale statelor membre din 14 mai 2007 privind Programul european de acțiune în vederea soluționării deficitului major de lucrători în domeniul sănătății din țările în curs de dezvoltare (2007-2013), precum și cu angajamentul Uniunii față de sectorul educației. Este oportun să se consolideze principiile și politicile respective prin dezvoltarea și aplicarea de mecanisme, orientări și alte instrumente care să faciliteze, după caz, migrația circulară și temporară, dar și prin alte măsuri de natură să minimizeze impactul negativ și să maximizeze impactul pozitiv al imigrației persoanelor cu înaltă calificare asupra țărilor în curs de dezvoltare, pentru a se inversa fenomenul de „exod al creierelor” în „câștig intelectual”.

(42)

Statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a aplica o procedură simplificată pentru angajatori. Procedura respectivă ar trebui să permită angajatorilor recunoscuți să beneficieze de proceduri și condiții de admisie simplificate în temeiul prezentei directive. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să includă garanții suficiente împotriva abuzului. În conformitate cu principiul proporționalității, garanțiile respective trebuie să țină seama de gravitatea și de natura abaterii. În cazul în care, la momentul reînnoirii cărții albastre a UE, angajatorul nu mai este recunoscut, ar trebui să se aplice condițiile de admisie obișnuite la reînnoirea cărții albastre a UE, cu excepția cazului în care resortisantul țării terțe vizat este angajat de un alt angajator recunoscut.

(43)

Pentru a se asigura faptul că criteriile de admisie continuă să fie îndeplinite, statelor membre ar trebui să li se permită să solicite ca, în primele 12 luni de angajare legală ca posesor al cărții albastre a UE, orice schimbare a angajatorului sau alte schimbări semnificative să fie comunicate autorităților competente și ca autoritățile competente să efectueze o verificare a situației de pe piața forței de muncă. După perioada respectivă de 12 luni, ar trebui să li permită statelor membre să solicite posesorului cărții albastre a UE să informeze autoritățile competente doar în legătură cu o schimbare a angajatorului sau o schimbare care afectează îndeplinirea criteriilor de admisie prevăzute în prezenta directivă, inclusiv, dacă este necesar, noul contract de muncă. Nu ar trebui efectuată nicio verificare a situației de pe piața forței de muncă. Evaluarea efectuată de statele membre ar trebui să se limiteze la elementele care s-au schimbat.

(44)

În vederea promovării spiritului antreprenorial inovator, statele membre ar trebui să poată acorda resortisanților țărilor terțe admiși în temeiul prezentei directive posibilitatea de a desfășura activități independente în paralel cu activitatea în temeiul prezentei directive, fără ca acest lucru să afecteze drepturile de ședere ca posesori ai cărții albastre a UE. Aceasta nu ar trebui să aducă atingere obligației continue de a îndeplini condițiile de admisie prevăzute de prezenta directivă și, prin urmare, posesorul cărții albastre a UE ar trebui să rămână într-un loc de muncă înalt calificat. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili în dreptul lor intern condiții privind accesul la o activitate independentă. De asemenea, statele membre ar trebui să aibă dreptul de a limita sfera activităților independente permise. Statele membre ar trebui să acorde posesorilor cărții albastre a UE accesul la activități independente în condiții care nu sunt mai puțin favorabile decât cele prevăzute în cadrul sistemelor naționale existente. Orice venituri provenite din activități independente nu ar trebui să contribuie la atingerea pragului salarial cerut pentru calificarea ca posesor al cărții albastre a UE.

(45)

Pentru a spori contribuția posesorului cărții albastre a UE prin calificările sale profesionale superioare, statele membre ar trebui, de asemenea, să poată stabili dispoziții în dreptul lor intern care să le permită posesorilor cărții albastre a UE să se implice și în alte activități profesionale care sunt complementare activității lor principale ca posesor al cărții albastre a UE. Orice venit provenit din activitățile profesionale respective nu ar trebui să contribuie la atingerea pragului salarial necesar pentru calificarea ca posesor al cărții albastre a UE.

(46)

Posesorii cărții albastre a UE ar trebui să beneficieze de egalitate de tratament în ceea ce privește ramurile de securitate socială menționate la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (16). Prezenta directivă nu armonizează legislația în materie de securitate socială a statelor membre. Aceasta se limitează la aplicarea principiului egalității de tratament în domeniul securității sociale pentru resortisanții țărilor terțe care intră în domeniul său de aplicare.

(47)

În cazul mobilității între state membre se aplică Regulamentul (UE) nr. 1231/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (17). Prezenta directivă nu ar trebui să confere mai multe drepturi posesorului mobil de carte albastră a UE decât cele deja prevăzute de legislația Uniunii în vigoare în domeniul securității sociale pentru resortisanții țărilor terțe care desfășoară activități transfrontaliere între statele membre.

(48)

Calificările profesionale dobândite de un resortisant al unei țări terțe în alt stat membru ar trebui să fie recunoscute în același mod ca cele ale cetățenilor Uniunii. Calificările dobândite într-o țară terță ar trebui luate în considerare în conformitate cu Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului (18). Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere condițiilor prevăzute de dreptul intern pentru exercitarea profesiilor reglementate. Aceasta nu ar trebui să împiedice statele membre să mențină restricțiile naționale privind accesul la ocuparea locurilor de muncă ce presupun implicarea cel puțin ocazională în exercitarea autorității publice și a responsabilității de salvgardare a interesului general al statului sau să mențină normele naționale privind activitățile rezervate resortisanților statului membru în cauză, cetățenilor Uniunii sau cetățenilor altei țări din Spațiul Economic European (cetățean al SEE), inclusiv în cazul mobilității către alte state membre, în cazul în care astfel de restricții sau norme existau deja la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(49)

Drepturile dobândite de un beneficiar de protecție internațională ca posesor de carte albastră a UE nu ar trebui să aducă atingere drepturilor de care se bucură persoana în cauză în temeiul Directivei 2011/95/UE și în temeiul Convenției privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, (denumită în continuare „Convenția de la Geneva”) în statul membru care a acordat protecția internațională. În statul membru respectiv, în vederea evitării conflictului de norme, nu ar trebui să se aplice prevederile din prezenta directivă referitoare la egalitatea de tratament și la reîntregirea familiei. Persoanele care beneficiază de protecție internațională într-un stat membru și dețin cărți albastre ale UE în altul ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi ca orice alt posesor al cărții albastre a UE în cel de al doilea stat membru, inclusiv egalitatea de tratament cu resortisanții statului membru de reședință, precum și de dreptul la reîntregirea familiei. Statutul de beneficiar de protecție internațională al unei persoane este independent de faptul că beneficiarul este și posesor al cărții albastre a UE și de valabilitatea acestei cărți albastre a UE.

(50)

Condițiile favorabile de reîntregire a familiei și de acces la locuri de muncă pentru soț sau soție ar trebui să fie un element fundamental al prezentei directive pentru a atrage mai ușor lucrători cu înaltă calificare din țări terțe. Pentru atingerea acestui obiectiv ar trebui prevăzute derogări specifice de la Directiva 2003/86/CE, care este aplicabilă în primul și în al doilea stat membru de reședință. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a restrânge domeniul activităților independente pe care le pot desfășura soții sau soțiile în aceleași condiții ca cele care se aplică posesorilor cărții albastre a UE. Condițiile legate de integrare sau de perioadele de așteptare nu ar trebui să se aplice înainte de a permite reîntregirea familiei, deoarece este probabil ca lucrătorii cu înaltă calificare și familiile acestora să aibă un punct de pornire favorabil în ceea ce privește integrarea în comunitatea gazdă. În vederea facilitării intrării rapide a lucrătorilor cu înaltă calificare, permisele de ședere pentru membrii familiilor acestora ar trebui să fie eliberate în același timp cu cartea albastră a UE în cazul în care sunt îndeplinite condițiile relevante și dacă cererile au fost depuse simultan.

(51)

Ar trebui prevăzute derogări de la Directiva 2003/109/CE pentru a atrage lucrători cu înaltă calificare din țări terțe și pentru a încuraja șederea continuă a acestora în Uniune, permițând, în același timp, mobilitatea în interiorul Uniunii, precum și migrația circulară. Ar trebui ca posesorilor cărții albastre a UE care au făcut uz de posibilitatea de a se muta dintr-un stat membru în altul să li se acorde un acces mai ușor la statutul de rezident pe termen lung în UE într-un stat membru, în special permițându-li-se să cumuleze perioadele de ședere în diferite state membre, cu condiția să poată demonstra numărul de ani de ședere legală și continuă prevăzuți la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2003/109/CE ca posesori ai unei cărți albastre a UE, ai unui permis național pentru ocuparea unui loc de muncă înalt calificat sau ai unei autorizații de student sau cercetător în conformitate cu Directiva (UE) 2016/801, sau ca beneficiari de protecție internațională. Aceștia ar trebui să demonstreze, de asemenea, doi ani de ședere legală și continuă ca posesori ai cărții albastre a UE în perioada premergătoare depunerii cererii relevante pe teritoriul statului membru unde este depusă cererea pentru statutul de rezident pe termen lung al UE într-un stat membru. În conformitate cu Directiva 2003/109/CE, la calcularea celor cinci ani de ședere legală și continuă pot fi luate în considerare doar jumătate din perioadele de ședere pentru studii, în statele membre în care la calcularea șederii continue sunt luate în considerare perioadele de ședere pentru studii.

(52)

Pentru a promova mobilitatea lucrătorilor cu înaltă calificare din țări terțe între Uniune și țările lor de origine, ar trebui prevăzute derogări de la Directiva 2003/109/CE, astfel încât să se permită perioade de absență mai lungi decât cele prevăzute de directiva respectivă, după ce lucrătorii cu înaltă calificare din țări terțe au dobândit statutul de rezident pe termen lung în UE într-un stat membru.

(53)

Mobilitatea ocupațională și geografică a lucrătorilor cu înaltă calificare din țări terțe ar trebui recunoscută ca o contribuție importantă la îmbunătățirea eficienței pieței forței de muncă din întreaga Uniune, la abordarea deficitelor de competențe și la compensarea dezechilibrelor regionale. Ar trebui să se faciliteze mobilitatea în interiorul UE.

(54)	Prezenta directivă nu aduce atingere Directivelor 96/71/CE (19) și 2014/67/UE (20) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(55)

Incertitudinea juridică existentă privind călătoriile de afaceri ale lucrătorilor cu înaltă calificare din țări terțe ar trebui abordată prin definirea noțiunii de călătorii de afaceri și stabilirea unei liste de activități care, în orice caz, ar trebui să fie considerate activități economice în toate statele membre. Activitățile respective ar trebui să fie legate în mod direct de interesele angajatorului din primul stat membru și relevante pentru sarcinile posesorului cărții albastre a UE pentru angajarea căruia a fost acordată cartea albastră a UE. Celui de-al doilea stat membru nu ar trebui să i se permită să solicite ca posesorii cărții albastre a UE care desfășoară activități economice să dețină o viză, un permis de muncă sau o altă autorizație decât cartea albastră a UE. În cazul în care cartea albastră a UE este eliberată de un stat membru care nu aplică integral acquis-ul Schengen, posesorul acesteia ar trebui să aibă drept de intrare și de ședere într-un al doilea stat membru sau în mai multe astfel de state membre în scopul desfășurării de activități economice timp de până la 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile.

(56)

Ar trebui să se permită posesorilor cărții albastre a UE să se deplaseze în condiții simplificate într-un al doilea stat membru, unde intenționează să solicite o nouă carte albastră a UE pe baza unui contract de muncă sau a unei oferte ferme de angajare. Celui de-al doilea stat membru nu ar trebui să i se permită să solicite posesorilor de carte albastră a UE o altă autorizație decât cartea albastră a UE eliberată de primul stat membru. De îndată ce un posesor al unei cărți albastre a UE depune o cerere completă pentru eliberarea unei noi cărți albastre a UE într-un al doilea stat membru în termenul prevăzut în prezenta directivă, ar trebui să fie posibil ca statul membru respectiv să permită posesorului cărții albastre a UE să își înceapă activitatea. Posesorii cărții albastre a UE ar trebui să aibă dreptul de a-și începe activitatea în cel mult 30 de zile de la depunerea cererii pentru eliberarea unei noi cărți albastre a UE. Mobilitatea ar trebui să se bazeze pe cerere și, prin urmare, în al doilea stat membru ar trebui să se solicite întotdeauna un contract de muncă, ar trebui respectate toate condițiile din dreptul aplicabil prevăzute în contractele colective de muncă sau stabilite prin practicile din ramurile profesionale relevante și ar trebui ca salariul să respecte pragul stabilit de către al doilea stat membru în conformitate cu prezenta directivă.

(57)

În cazul în care posesorii cărții albastre a UE intenționează să solicite o carte albastră a UE într-un al doilea stat membru pentru a exercita o profesie reglementată, calificările lor profesionale ar trebui să fie recunoscute în același mod ca cele ale cetățenilor Uniunii care își exercită dreptul la liberă circulație, în conformitate cu Directiva 2005/36/CE și cu alte dispoziții aplicabile ale dreptului Uniunii și ale dreptului intern.

(58)

Cu toate că în prezenta directivă sunt prevăzute unele norme speciale privind intrarea și șederea într-un al doilea stat membru în scopul desfășurării de activități economice, precum și privind deplasarea în al doilea stat membru pentru a locui și a munci în temeiul cărții albastre a UE pe teritoriul său, sunt aplicabile toate celelalte norme care reglementează trecerea frontierelor de către persoane, astfel cum sunt prevăzute în dispozițiile relevante din acquis-ul Schengen.

(59)

În cazul în care cartea albastră a UE este eliberată de un stat membru care nu aplică integral acquis-ul Schengen, iar posesorul cărții albastre a UE, în cazurile de mobilitate prevăzute în prezenta directivă, traversează o frontieră externă în înțelesul definiției din Regulamentul (UE) 2016/399, în teritoriul unui al doilea stat membru, statul membru respectiv ar trebui să aibă dreptul de a solicita dovezi care să ateste faptul că posesorul cărții albastre a UE se află pe teritoriul acestuia fie pentru activități economice, fie pentru a locui și a munci în temeiul unei cărți albastre a UE, pe baza unui contract de muncă sau a unei oferte ferme de angajare. În cazul mobilității pentru desfășurarea de activități economice, acest al doilea stat membru ar trebui să fie în măsură să solicite dovada faptului că scopul șederii este legat de o activitate economică, cum ar fi invitații, bilete de intrare sau documente care descriu activitățile economice ale întreprinderii relevante și poziția în întreprinderea respectivă a posesorului cărții albastre a UE.

(60)

În cazul în care posesorul cărții albastre a UE se mută într-un al doilea stat membru pentru a solicita o carte albastră a UE și acesta este însoțit de membri ai familiei, statul membru respectiv ar trebui să poată solicita membrilor familiei să-și prezinte permisele de ședere eliberate în primul stat membru. În plus, în cazul trecerii unei frontiere externe în înțelesul definiției din Regulamentul (UE) 2016/399, statele membre care aplică integral acquis-ul Schengen ar trebui să consulte Sistemul de Informații Schengen și să refuze intrarea sau să se opună mobilității persoanelor în legătură cu care în acest sistem s-a emis o semnalare în sensul refuzului intrării sau interdicției de ședere, astfel cum se menționează în Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (21).

(61)

Atunci când un posesor al cărții albastre a UE se mută într-un al doilea stat membru pe baza unei cărți albastre a UE eliberate de primul stat membru și cel de-al doilea stat membru respinge cererea posesorului cărții albastre a UE pentru obținerea unei noi cărți albastre a UE, prezenta directivă ar trebui să permită celui de al doilea stat membru să solicite ca posesorul cărții albastre a UE să părăsească teritoriul său. În cazul în care posesorul cărții albastre a UE încă deține o carte albastră a UE valabilă eliberată de primul stat membru, al doilea stat membru ar trebui să poată să îi solicite posesorului cărții albastre a UE să se întoarcă în primul stat membru, în conformitate cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (22). În cazul în care cartea albastră a UE eliberată de primul stat membru a fost retrasă sau a expirat în cursul examinării cererii, cel de al doilea stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a decide fie să returneze posesorul cărții albastre a UE într-o țară terță în conformitate cu Directiva 2008/115/CE, fie să solicite primului stat membru să permită reintrarea posesorului cărții albastre a UE pe teritoriul său și fără formalități inutile sau întârziere. În acest din urmă caz, primul stat membru ar trebui să elibereze posesorului cărții albastre a UE un document care să permită reintrarea pe teritoriul său.

(62)

În sensul șederii beneficiarilor de protecție internațională, este necesar să se asigure că atunci când astfel de beneficiari se mută într-un stat membru, altul decât cel care le-a acordat protecția internațională, celălalt stat membru este informat cu privire la situația anterioară în ceea ce privește protecția internațională acordată persoanelor în cauză, pentru a putea să își respecte obligațiile legate de principiului nereturnării.

(63)

În cazul în care un stat membru intenționează să expulzeze o persoană care a dobândit o carte albastră a UE în acel stat membru și care beneficiază de protecție internațională într-un alt stat membru, persoana respectivă ar trebui să beneficieze de protecție împotriva returnării în conformitate cu Directiva 2011/95/UE și cu articolul 33 din Convenția de la Geneva.

(64)

În cazul în care expulzarea de pe teritoriul unui stat membru a unui beneficiar de protecție internațională este permisă în temeiul Directivei 2011/95/UE, statul membru ar trebui să se asigure că toate informațiile sunt obținute din surse pertinente, inclusiv, dacă este cazul, de la statul membru care a acordat protecția internațională și că aceste informații sunt evaluate în detaliu pentru a se garanta că decizia de expulzare a beneficiarului respectiv este în conformitate cu articolul 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”).

(65)

Ar trebui prevăzute dispoziții specifice în materie de raportare pentru a se monitoriza punerea în aplicare a prezentei directive, pentru identificarea și posibila combatere a unui posibil impact în ceea ce privește „exodul creierelor” din țările în curs de dezvoltare și pentru a se evita deficitul intelectual.

(66)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume stabilirea unei proceduri de admisie speciale și adoptarea unor condiții de intrare și de ședere aplicabile resortisanților țărilor terțe în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat și membrilor familiilor acestora, precum și stabilirea drepturilor aferente acesteia, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, în special în ceea ce privește asigurarea mobilității între statele membre și oferirea unui set unic și clar de criterii de admisie în statele membre în vederea unei mai bune valorificări a atractivității globale a Uniunii, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(67)	Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Cartă, în conformitate cu articolul 6 din TUE.

(68)

În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(69)	În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(70)

În conformitate cu articolele 1 și 2 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, și fără a se aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei directive, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(71)	Prin urmare, Directiva 2009/50/CE ar trebui abrogată,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezenta directivă stabilește:

(a)	condițiile de intrare și de ședere pe o perioadă mai mare de trei luni pe teritoriul statelor membre, precum și drepturile resortisanților țărilor terțe în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat, precum și pentru membrii familiilor acestora;

(b)	condițiile de intrare și de ședere, precum și drepturile resortisanților țărilor terțe și ale membrilor familiilor acestora, menționați la litera (a), în alte state membre decât primul stat membru care a acordat o carte albastră a UE.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

1.	„resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care nu este cetățean al Uniunii în înțelesul articolului 20 alineatul (1) din TFUE;

„loc de muncă înalt calificat” înseamnă locul de muncă al unei persoane care:

(a)

în statul membru în cauză, este protejată ca lucrător în temeiul dreptului intern privind ocuparea forței de muncă sau în conformitate cu practicile naționale, indiferent de raportul juridic, în scopul exercitării unei activități, reale și efective, în beneficiul unei alte persoane sau sub coordonarea altei persoane;

(b)	este remunerată pentru activitatea respectivă; și

(c)	are calificările profesionale superioare solicitate;

3.	„carte albastră a UE” înseamnă un permis de ședere care poartă denumirea „cartea albastră a UE” care conferă posesorului acesteia dreptul de ședere și de muncă pe teritoriul unui stat membru în condițiile prezentei directive;

4.	„primul stat membru” înseamnă statul membru care acordă primul „cartea albastră a UE” unui resortisant al unei țări terțe;

5.	„al doilea stat membru” înseamnă orice stat membru în care posesorul cărții albastre a UE intenționează să își exercite sau își exercită dreptul la mobilitate în înțelesul prezentei directive, altul decât primul stat membru;

6.	„membri ai familiei” înseamnă resortisanți ai unei țări terțe care sunt membri ai familiei astfel cum sunt menționați la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2003/86/CE;

7.	„calificări profesionale superioare” înseamnă calificările atestate prin prezentarea unor calificări dobândite în cadrul învățământului superior sau prin competențe profesionale superioare;

„calificare dobândită în cadrul învățământului superior” înseamnă orice diplomă, certificat sau alt titlu oficial de calificare eliberat de către o autoritate competentă prin care se atestă absolvirea învățământului superior postliceal sau a unui ciclu de învățământ terțiar echivalent, și anume o serie de cursuri furnizate de o instituție de învățământ recunoscută ca instituție de învățământ superior sau instituție de învățământ terțiar echivalentă de către statul în care se află, în cazul în care studiile necesare pentru a dobândi calificările au o durată de cel puțin trei ani și corespund cel puțin nivelului 6 din clasificarea ISCED 2011 sau, după caz, nivelului 6 din clasificarea CEC, în conformitate cu dreptul intern;

„competențe profesionale superioare” înseamnă:

(a)

în ceea ce privește ocupațiile menționate în anexa I, cunoștințe, aptitudini și competențe atestate prin experiență profesională de un nivel comparabil cu calificările dobândite în cadrul învățământului superior, care sunt relevante pentru profesia sau sectorul specificat în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare și care au fost dobândite pe durata prevăzută în anexa I pentru fiecare ocupație relevantă;

(b)

în ceea ce privește alte ocupații, doar în cazul în care sunt prevăzute în dreptul intern sau în procedurile naționale, cunoștințe, aptitudini și competențe atestate prin cel puțin cinci ani de experiență profesională de un nivel comparabil cu calificările dobândite în cadrul învățământului superior și care sunt relevante pentru profesia sau pentru sectorul specificat în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare;

10.	„experiență profesională” înseamnă practicarea efectivă și în conformitate cu legea a profesiei respective;

11.	„profesie reglementată” înseamnă o profesie reglementată în sensul definiției de la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE;

12.	„profesie nereglementată” înseamnă o profesie care nu e o profesie reglementată;

13.

„activitate economică” înseamnă o activitate temporară legată direct de interesele comerciale ale angajatorului și de sarcinile profesionale ale posesorului cărții albastre a UE pe baza contractului de muncă în primul stat membru, inclusiv participarea la întâlniri de afaceri interne sau externe, participarea la conferințe sau seminare, negocierea de acorduri comerciale, efectuarea de activități de vânzare sau de marketing, explorarea oportunităților de afaceri sau participarea la activități de instruire și pregătire;

14.	„protecție internațională” înseamnă protecție internațională în sensul definiției de la articolul 2 litera (a) din Directiva 2011/95/UE.

Articolul 3

Domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică resortisanților țărilor terțe care solicită să fie admiși sau care au fost admiși pe teritoriul unui stat membru în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat în temeiul prezentei directive.

(2) Prezenta directivă nu se aplică resortisanților țărilor terțe:

(a)	care solicită protecție internațională și sunt în așteptarea unei decizii privind statutul lor sau care beneficiază de protecție temporară într-un stat membru în conformitate cu Directiva 2001/55/CE a Consiliului (23);

(b)

care solicită protecție în conformitate cu dreptul intern, cu obligațiile internaționale sau cu practica unui stat membru și sunt în așteptarea unei decizii privind statutul lor sau sunt beneficiari ai protecției în conformitate cu dreptul intern, cu obligațiile internaționale sau cu practica dintr-un stat membru;

(c)	care solicită drept de ședere într-un stat membru ca cercetători, în înțelesul Directivei (UE) 2016/801, în vederea derulării unui proiect de cercetare;

(d)	care beneficiază de statutul de rezident pe termen lung în UE într-un stat membru în conformitate cu Directiva 2003/109/CE și își exercită dreptul de ședere în alt stat membru în vederea desfășurării unei activități economice în calitate de angajat sau de lucrător independent;

(e)

care intră pe teritoriul unui stat membru în baza angajamentelor prevăzute de un acord internațional de facilitare a intrării și șederii temporare a anumitor categorii de persoane fizice care desfășoară o activitate în domeniul comercial sau al investițiilor, cu excepția resortisanților țărilor terțe care au fost admiși pe teritoriul unui stat membru ca persoane transferate în cadrul aceleiași companii în conformitate cu Directiva 2014/66/UE;

(f)	a căror expulzare a fost suspendată pentru motive de fapt sau de drept;

(g)	care intră sub incidența Directivei 96/71/CE atât timp cât aceștia sunt detașați pe teritoriul statului membru în cauză; sau

(h)	care, în temeiul acordurilor dintre Uniune și statele membre, pe de o parte, și țări terțe, pe de altă parte, în calitate de resortisanți ai țărilor terțe respective, beneficiază de drepturi de liberă circulație echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii.

(3) Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a elibera permise de ședere, altele decât cartea albastră a UE, pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate. Permisele de ședere respective nu acordă un drept de ședere în alte state membre, astfel cum se prevede în prezenta directivă.

Articolul 4

Dispoziții mai favorabile

(1) Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor mai favorabile ale:

(a)	dreptului Uniunii, inclusiv ale acordurilor bilaterale sau multilaterale încheiate între Uniune sau între Uniune și statele membre, pe de o parte, și una sau mai multe țări terțe, pe de altă parte; și

(b)	acordurilor bilaterale sau multilaterale încheiate între unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări terțe.

(2) Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta sau de a menține dispoziții mai favorabile în ceea ce privește articolul 8 alineatul (5), articolul 11, articolul 15 alineatul (4), articolul 16, articolul 17 și articolul 18 alineatul (4).

CAPITOLUL II

CRITERII DE ADMISIE, REFUZUL ȘI RETRAGEREA

Articolul 5

Criterii de admisie

(1) În ceea ce privește admisia unui resortisant al unei țări terțe în temeiul prezentei directive, solicitantul unei cărți albastre a UE:

(a)	prezintă un contract de muncă valabil sau, astfel cum se prevede în dreptul intern, o ofertă fermă de angajare pentru un loc de muncă înalt calificat, pentru o perioadă de cel puțin șase luni în statul membru în cauză;

(b)	în cazul profesiilor nereglementate, prezintă documente care atestă calificările profesionale superioare relevante pentru activitatea care urmează să fie desfășurată;

(c)	în cazul profesiilor reglementate, prezintă documente care atestă îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de dreptul intern pentru exercitarea de către cetățenii Uniunii a profesiei reglementate precizate în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare, în conformitate cu dreptul intern;

(d)	prezintă un document de călătorie valabil, conform dreptului intern, și, dacă este necesar, o cerere de viză, o viză valabilă sau, după caz, un permis de ședere valabil sau o viză de lungă ședere valabilă;

(e)

prezintă dovada că deține sau, dacă este prevăzut în dreptul intern, că a solicitat o asigurare de sănătate pentru toate riscurile acoperite în mod obișnuit pentru resortisanții statului membru în cauză, pentru perioadele în care o astfel de asigurare sau drepturile aferente corespunzătoare nu sunt prevăzute în contractul de muncă sau nu derivă din acesta.

(2) Statele membre solicită să fie îndeplinite condițiile din dreptul aplicabil, prevăzute în contractele colective de muncă sau stabilite prin practicile din ramurile profesionale relevante pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate.

(3) În plus față de cerințele prevăzute la alineatele (1) și (2), valoarea salariului anual brut care rezultă din salariul lunar sau anual indicat în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare nu este mai mică decât pragul salarial stabilit și publicat în acest scop de către statul membru în cauză.

Pragul salarial menționat la primul paragraf este stabilit de statul membru în cauză, după consultarea partenerilor sociali în conformitate cu practicile naționale. Pragul salarial respectiv este cel puțin egal cu salariul mediu anual brut în statul membru în cauză, dar nu mai mult de 1,6 ori mai mare decât acesta.

(4) Prin derogare de la alineatul (3), în vederea angajării în profesii în care este în mod deosebit nevoie de lucrători resortisanți ai țărilor terțe și care intră în categoria grupurilor majore 1 și 2 din clasificarea ISCO, un stat membru poate aplica un prag salarial mai scăzut reprezentând cel puțin 80 % din pragul salarial stabilit de statul membru respectiv în conformitate cu alineatul (3), cu condiția ca pragul salarial mai scăzut să nu fie mai mic decât salariul mediu anual brut din statul membru respectiv.

(5) Prin derogare de la alineatul (3), în ceea ce privește resortisanții țărilor terțe care dețin o calificare dobândită în cadrul învățământului superior cu cel mult trei ani înainte de depunerea cererii pentru eliberarea unei cărți albastre a UE, un stat membru poate aplica un prag salarial mai scăzut reprezentând cel puțin 80 % din pragul salarial stabilit de statul membru respectiv în conformitate cu alineatul (3), cu condiția ca pragul salarial mai scăzut să nu fie mai mic decât salariul mediu anual brut din statul membru în cauză.

În cazul în care cartea albastră a UE eliberată în cursul perioadei de trei ani este reînnoită, pragul salarial menționat la primul paragraf continuă să se aplice dacă:

(a)	perioada inițială de trei ani nu a expirat; sau

(b)	nu s-a scurs o perioadă de 24 de luni de la eliberarea primei cărți albastre a UE.

(6) În cazul în care o cerere pentru eliberarea unei cărți albastre a UE se referă la un resortisant al unei țări terțe care deține un permis național de ședere, în scopul ocupării unui loc de muncă înalt calificat, eliberat de același stat membru, statul membru respectiv nu trebuie:

(a)	să îi ceară solicitantului să prezinte documentele prevăzute la alineatul (1) litera (b) sau (c) în cazul în care calificările profesionale superioare relevante au fost deja verificate în contextul cererii de permis național de ședere;

(b)	să îi ceară solicitantului să prezinte dovezile prevăzute la alineatul (1) litera (e) din prezentul articol, cu excepția cazului în care cererea este depusă în contextul unei schimbări a locului de muncă, caz în care articolul 15 se aplică în mod corespunzător;

(c)	să aplice articolul 7 alineatul (2) litera (a), cu excepția cazului în care cererea este depusă în contextul schimbării locului de muncă, caz în care articolul 15 se aplică în mod corespunzător.

(7) Statele membre pot solicita ca resortisantul țării terțe vizat să furnizeze adresa sa de pe teritoriul lor.

În cazul în care dreptul unui stat membru impune furnizarea unei adrese în momentul depunerii cererii, iar resortisantul țării terțe vizat nu cunoaște adresa sa viitoare, statele membre acceptă o adresă temporară. În acest caz, resortisantul țării terțe furnizează adresa sa permanentă cel târziu la momentul eliberării cărții albastre a UE în temeiul articolului 9.

Articolul 6

Volumul admiterii

Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili volumul admiterii resortisanților țărilor terțe în conformitate cu articolul 79 alineatul (5) din TFUE.

Articolul 7

Motive de respingere a unei cereri pentru eliberarea unei cărți albastre a UE

(1) Statele membre resping o cerere pentru eliberarea unei cărți albastre a UE în cazul în care:

(a)	nu se respectă articolul 5;

(b)	documentele prezentate au fost dobândite în mod fraudulos sau au fost falsificate ori modificate;

(c)	resortisantul țării terțe vizat este considerat că reprezintă o amenințare la adresa ordinii publice, a siguranței publice sau a sănătății publice; sau

(d)	activitatea angajatorului a fost înființată sau se derulează în scopul principal de a facilita intrarea resortisanților țărilor terțe.

(2) Statele membre pot respinge o cerere pentru eliberarea unei cărți albastre a UE:

(a)

în cazul în care autoritățile competente ale statului membru, după ce verifică situația de pe piața forței de muncă, de exemplu, acolo unde există un nivel ridicat de șomaj, concluzionează că locul de muncă vacant în cauză poate fi ocupat de populația activă națională sau a Uniunii sau de către resortisanții țărilor terțe care au reședința legală în acel stat membru și care sunt incluși deja pe piața forței de muncă a statului respectiv în temeiul dreptului intern sau al Uniunii, sau de rezidenți pe termen lung în UE care doresc să se mute în statul membru respectiv în scopul ocupării unui loc de muncă înalt calificat în conformitate cu capitolul III din Directiva 2003/109/CE;

(b)	în cazul în care angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile legale în ceea ce privește securitatea socială, impozitarea, drepturile lucrătorilor sau condițiile de lucru;

(c)	în cazul în care întreprinderea angajatorului este în curs de lichidare sau a fost lichidată în temeiul legislației naționale în materie de insolvență sau nu desfășoară activități economice;

(d)

în cazul în care angajatorul a fost sancționat pentru angajarea unor resortisanți ai țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului (24), sau pentru nedeclararea angajării sau pentru angajare ilegală, în conformitate cu dreptul intern; sau

(e)

pentru a asigura un proces de recrutare etic în profesiile afectate de lipsa de lucrători calificați în țările de origine, inclusiv în baza unui acord care enumeră profesiile în acest scop, încheiat fie între Uniune și statele membre, pe de o parte, și una sau mai multe țări terțe, pe de altă parte, fie între statele membre, pe de o parte, și una sau mai multe țări terțe, pe de altă parte.

(3) Fără a aduce atingere alineatului (1), orice decizie de respingere a unei cereri ia în considerare circumstanțele specifice fiecărui caz și respectă principiul proporționalității.

Articolul 8

Motive de retragere sau refuz de reînnoire a cărții albastre a UE

(1) Un stat membru retrage sau refuză să reînnoiască o carte albastră a UE în cazul în care:

(a)	cartea albastră a UE sau documentele prezentate au fost dobândite prin fraudă, falsificate ori modificate;

(b)	resortisantul țării terțe vizat nu mai deține un contract de muncă valabil pentru un loc de muncă înalt calificat;

(c)	resortisantul țării terțe vizat nu mai deține calificările prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b) sau (c); sau

(d)	salariul resortisantului țării terțe vizat nu mai respectă pragul salarial stabilit în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), (4) sau (5), după caz.

(2) Un stat membru poate retrage sau refuza să reînnoiască o carte albastră a UE:

(a)	din motive care țin de ordinea publică, de siguranța publică sau de sănătatea publică;

(b)	dacă este cazul, atunci când angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile legale în ceea ce privește securitatea socială, impozitarea, drepturile lucrătorilor sau condițiile de lucru;

(c)	în cazul în care posesorul unei cărți albastre a UE nu are resurse suficiente pentru a se întreține pe el și, dacă este cazul, pe membrii familiei sale fără a recurge la sistemul de asistență socială al statului membru respectiv;

(d)	în cazul în care posesorul cărții albastre a UE își are reședința în respectivul stat membru în alte scopuri decât cele pentru care a fost autorizată șederea;

(e)	în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile din dreptul aplicabil, prevăzute în contractele colective de muncă sau stabilite prin practicile aplicabile din ramurile profesionale relevante pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate;

(f)	în cazul în care posesorul cărții albastre a UE nu a respectat procedurile relevante, astfel cum se prevede la articolul 15 alineatul (2) litera (a) sau la articolul 15 alineatul (3) sau (4);

(g)

în cazul în care posesorul cărții albastre a UE nu mai deține un document de călătorie valabil, cu condiția ca, înainte de a retrage cartea albastră a UE, statul membru respectiv să fi stabilit un termen rezonabil pentru ca posesorul cărții albastre a UE să poată obține și prezenta un document de călătorie valabil; sau

(h)	în cazul în care posesorul cărții albastre a UE nu respectă condițiile privind mobilitatea prevăzute în capitolul V;

În sensul primului paragraf litera (c), un stat membru evaluează dacă resursele sunt suficiente în raport cu natura și caracterul lor constant și poate lua în considerare nivelul salariilor minime la nivel național, nivelul minim al venitului sau nivelul minim al pensiilor naționale, precum și numărul membrilor familiei posesorului cărții albastre a UE. O astfel de evaluare ia în considerare contribuțiile membrilor familiei la venitul gospodăriei.

(3) Prin derogare de la alineatul (2) primul paragraf litera (f) de la prezentul articol, lipsa unei comunicări necesare în temeiul articolului 15 alineatul (2) litera (a) sau în temeiul articolului 15 alineatele (3) sau (4) nu este considerată un motiv suficient pentru retragerea sau pentru refuzul reînnoirii cărții albastre a UE, dacă posesorul cărții albastre a UE poate dovedi că respectiva comunicare nu a fost primită de autoritățile competente dintr-un motiv în afara controlului acestuia.

(4) Prin derogare de la alineatul (1) literele (b) și (d), statele membre pot decide să nu retragă o carte albastră a UE sau să nu refuze reînnoirea acesteia în cazul în care posesorul cărții albastre a UE, temporar și, în orice caz, pentru maximum 12 luni, nu îndeplinește criteriile de admisie stabilite la articolul 5 alineatul (1) litera (a) sau la articolul 5 alineatul (3) sau, după caz, la articolul 5 alineatul (4) sau (5), ca urmare a unei boli, a unui handicap sau a concediului pentru creșterea copilului.

(5) Prin derogare de la alineatul (1) literele (b) și (d) și de la alineatul (2) primul paragraf litera (c), nu se retrage cartea albastră a UE sau nu se refuză înnoirea acesteia în caz de șomaj al posesorului cărții albastre a UE, cu excepția cazului în care:

(a)	posesorul cărții albastre a UE cumulează o perioadă de șomaj de peste trei luni și deține o carte albastră a UE de mai puțin de doi ani; sau

(b)	posesorul cărții albastre a UE cumulează o perioadă de șomaj de peste șase luni și deține o carte albastră a UE de cel puțin doi ani.

Statele membre pot permite perioade mai lungi de șomaj înainte de a retrage sau de a refuza reînnoirea cărții albastre a UE.

(6) În cazul în care un stat membru intenționează să retragă sau să nu reînnoiască o carte albastră a UE în conformitate cu alineatul (2) primul paragraf litera (b) sau (e), autoritatea competentă îl informează în prealabil pe posesorul cărții albastre a UE în acest sens și stabilește un termen rezonabil de cel puțin trei luni pentru ca posesorul cărții albastre a UE să-și caute un nou loc de muncă, sub rezerva condițiilor prevăzute la articolul 15 alineatele (1), (2) și (3). Perioada de căutare a unui loc de muncă este de cel puțin șase luni în cazul în care posesorul cărții albastre a UE a fost angajat anterior timp de cel puțin doi ani.

(7) Fără a aduce atingere alineatului (1), orice decizie de a retrage o carte albastră a UE sau de a refuza reînnoirea acesteia ține seama de circumstanțele specifice ale fiecărui caz și respectă principiul proporționalității.

CAPITOLUL III

CARTEA ALBASTRĂ A UE ȘI PROCEDURA

Articolul 9

Cartea albastră a UE

(1) În cazul în care un resortisant al unei țări terțe îndeplinește criteriile stabilite la articolul 5 și dacă nu există motive de respingere a cererii în temeiul articolului 7, acestuia i se eliberează o carte albastră a UE.

În cazul în care un stat membru eliberează permise de ședere pe teritoriul său, iar resortisantul unei țări terțe îndeplinește toate condițiile de admisie prevăzute în prezenta directivă, statul membru respectiv îi eliberează acestuia viza necesară pentru obținerea unei cărți albastre a UE.

(2) Statele membre stabilesc o perioadă standard de valabilitate a cărții albastre a UE, care trebuie să fie de cel puțin 24 de luni. În cazul în care contractul de muncă al posesorului cărții albastre a UE prevede o perioadă mai scurtă, cartea albastră a UE este valabilă cel puțin pentru durata contractului de muncă plus trei luni, dar nu mai mult decât perioada standard menționată în prima teză. Cu toate acestea, în cazul în care perioada de valabilitate a documentului de călătorie al posesorului cărții albastre a UE este mai scurtă decât perioada de valabilitate a cărții albastre a UE care s-ar aplica în temeiul primei sau a celei de a doua teze, cartea albastră a UE este valabilă cel puțin pentru perioada de valabilitate a documentului de călătorie.

(3) Cartea albastră a UE se eliberează de către autoritățile competente ale statului membru respectiv în conformitate cu modelul uniform stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1030/2002. În conformitate cu litera (a) punctul 12 din anexa la regulamentul respectiv, statele membre pot indica pe cartea albastră a UE condițiile de acces pe piața forței de muncă prevăzute la articolul 15 alineatul (1) din prezenta directivă. Statele membre introduc mențiunea „carte albastră a UE” în spațiul rezervat pentru rubrica „tip de permis” de pe permisul de ședere.

Statele membre pot furniza informații suplimentare referitoare la raportul de muncă al posesorului cărții albastre a UE pe suport de hârtie sau pot stoca aceste date în formă electronică, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 și cu litera (a) punctul 16 din anexa la respectivul regulament.

(4) În cazul în care un stat membru eliberează o carte albastră a UE unui resortisant al unei țări terțe căruia i-a acordat protecție internațională, acesta va înscrie următoarea mențiune pe cartea albastră a UE eliberată resortisantului țării terțe, la rubrica „mențiuni”: „protecție internațională acordată de [numele statului membru] la [data]”. În cazul în care statul membru respectiv retrage protecția internațională de care beneficiază posesorul de carte albastră a UE, acesta eliberează, atunci când este cazul, o nouă carte albastră a UE care nu conține mențiunea respectivă.

(5) În cazul în care un stat membru eliberează o carte albastră a UE unui resortisant al unei țări terțe care beneficiază de protecție internațională în alt stat membru, statul membru care a eliberat cartea albastră a UE înscrie următoarea mențiune pe cartea albastră a UE eliberată resortisantului țării terțe vizat la rubrica „mențiuni”: „protecție internațională acordată de [numele statului membru] la [data]”.

Înainte de a înscrie mențiunea respectivă, statul membru notifică statului membru care urmează să fie indicat în mențiunea respectivă faptul că intenționează să elibereze cartea albastră a UE și solicită statului membru respectiv să confirme dacă posesorul cărții albastre a UE beneficiază în continuare de protecție internațională. Statul membru care urmează să fie indicat în mențiune răspunde în termen de cel mult o lună de la primirea solicitării de informații. În cazul în care protecția internațională a fost retrasă printr-o decizie definitivă, statul membru care eliberează cartea albastră a UE nu înscrie mențiunea respectivă.

În cazul în care, în conformitate cu instrumentele internaționale relevante sau cu dreptul intern, responsabilitatea pentru protecția internațională a posesorului de carte albastră a UE a fost transferată statului membru după ce acesta a eliberat o carte albastră a UE în conformitate cu primul paragraf, statul membru respectiv modifică mențiunea în mod corespunzător în termen de trei luni de la data transferului.

(6) În cazul în care un stat membru eliberează o carte albastră a UE în baza unor competențe profesionale superioare pentru ocupații care nu sunt enumerate în anexa I, statul membru care a eliberat cartea albastră a UE înscrie următoarea mențiune pe cartea albastră a UE respectivă la rubrica „mențiuni”: [„Ocupație care nu este enumerată în anexa I”].

(7) În perioada sa de valabilitate, cartea albastră a UE conferă posesorului acesteia:

(a)	dreptul de intrare, de reintrare și de ședere pe teritoriul statului membru care a eliberat cartea albastră a UE; și

(b)	drepturile prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 10

Cereri de admisie

(1) Statele membre stabilesc dacă cererile pentru eliberarea unei cărți albastre a UE urmează a fi efectuate de către resortisantul din țara terță sau de către angajatorul acestuia. Ca alternativă, statele membre pot să permită depunerea cererii de către oricare dintre cele două părți.

(2) O cerere pentru eliberarea unei cărți albastre a UE este luată în considerare și analizată fie atunci când resortisantul respectiv își are reședința în afara teritoriului statului membru în care dorește să fie admis, fie atunci când acesta este deja rezident pe teritoriul statului membru în cauză, deținând un permis de ședere valabil sau o viză de lungă ședere.

(3) Prin derogare de la alineatul (2), un stat membru poate accepta, în conformitate cu dreptul său intern, cererea pentru eliberarea unei cărți albastre a UE depusă de resortisantul unei țări terțe care nu deține un permis de ședere sau o viză de lungă ședere valabilă, însă se află în mod legal pe teritoriul acestuia.

Articolul 11

Garanții procedurale

(1) Autoritățile competente ale statului membru în cauză adoptă o decizie cu privire la cererea pentru eliberarea unei cărți albastre a UE și notifică în scris solicitantul, în conformitate cu procedurile de notificare prevăzute de dreptul statului membru respectiv. Decizia respectivă se adoptă și se notifică cât mai curând posibil, dar cel târziu în termen de 90 de zile de la data depunerii cererii complete.

În cazul în care angajatorul a fost recunoscut în conformitate cu articolul 13, decizia privind cererea pentru eliberarea unei cărți albastre a UE se adoptă și se notifică cât mai curând posibil, dar cel târziu în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii complete.

(2) În cazul în care documentele prezentate sau informațiile furnizate în sprijinul cererii sunt necorespunzătoare sau incomplete, autoritățile competente îi comunică solicitantului documentele sau informațiile suplimentare care sunt necesare și stabilesc un termen rezonabil pentru prezentarea sau furnizarea acestora. Termenul specificat la alineatul (1) se suspendă până la primirea de către autorități a documentelor sau a informațiilor suplimentare necesare. În cazul în care documentele sau informațiile suplimentare necesare nu au fost furnizate în termenul respectiv, cererea poate fi respinsă.

(3) Orice decizie de respingere a unei cereri pentru eliberarea unei cărți albastre a UE, de retragere a unei cărți albastre a UE sau de a refuza reînnoirea cărții albastre a UE se notifică în scris resortisantului țării terțe vizat și, dacă este cazul, angajatorului acestuia, în conformitate cu procedurile de notificare prevăzute de dreptul intern relevant. În notificare se menționează motivele deciziei și autoritatea competentă la care poate fi depusă o contestație, precum și termenul de depunere a contestației. Statele membre prevăd o cale eficace de atac, în conformitate cu dreptul intern.

(4) Un solicitant poate depune o cerere de reînnoire înainte de expirarea cărții albastre a UE. Statele membre pot stabili un termen maxim de 90 de zile înainte de data expirării cărții albastre a UE pentru depunerea unei cereri de reînnoire.

(5) În cazul în care perioada de valabilitate a cărții albastre a UE expiră în cursul procedurii de reînnoire, statele membre permit resortisantului unei țări terțe să rămână pe teritoriul lor ca și cum ar fi posesor al unei cărți albastre a UE până când autoritățile competente iau o decizie cu privire la cererea de reînnoire.

(6) În cazul în care statele membre eliberează permise naționale de ședere pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, acestea acordă posesorilor de carte albastră a UE aceleași garanții procedurale ca cele prevăzute în cadrul sistemelor lor naționale, în cazul în care acestea sunt mai favorabile decât cele prevăzute la alineatele (1)-(5).

Articolul 12

Taxe

Statele membre pot solicita plata unor taxe de prelucrare a cererilor, în conformitate cu prezenta directivă. Nivelul taxelor impuse de un stat membru pentru prelucrarea cererilor nu este disproporționat sau excesiv.

În cazul în care statele membre eliberează permise de ședere naționale pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, acestea nu impun solicitanților de carte albastră a UE taxe mai mari decât cele impuse solicitanților de permise naționale.

Articolul 13

Angajatori recunoscuți

(1) Statele membre pot să prevadă proceduri de recunoaștere pentru angajatori în conformitate cu dreptul intern sau cu practicile administrative naționale în scopul unei proceduri simplificate pentru obținerea unei cărți albastre a UE.

În cazul în care un stat membru prevede astfel de proceduri de recunoaștere, acesta furnizează informații clare și transparente angajatorilor în cauză referitoare la, printre altele, condițiile și criteriile de recunoaștere, perioada de valabilitate a recunoașterii și consecințele nerespectării condițiilor de recunoaștere, inclusiv posibilitatea de a retrage sau de a refuza reînnoirea recunoașterii, precum și sancțiunile care se aplică.

Procedurile de recunoaștere nu implică sarcini administrative sau costuri disproporționate sau excesive pentru angajatori, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii.

(2) Procedura simplificată include prelucrarea cererilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf. Solicitanții sunt scutiți de prezentarea sau furnizarea uneia sau mai multor dovezi prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b) sau (e) sau la articolul 5 alineatul (7).

(3) Statele membre pot refuza recunoașterea unui angajator în temeiul alineatului (1) în cazul în care a fost impusă o sancțiune angajatorului respectiv pentru:

(a)	angajarea de resortisanți ai țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală în conformitate cu Directiva 2009/52/CE;

(b)	muncă nedeclarată sau angajare ilegală conform dreptului intern; sau

(c)	neîndeplinirea obligațiilor legale în ceea ce privește securitatea socială, impozitarea, drepturile lucrătorilor sau condițiile de lucru.

Orice decizie de a refuza recunoașterea unui angajator ia în considerare circumstanțele specifice ale fiecărui caz, inclusiv timpul trecut de la impunerea sancțiunii, și respectă principiul proporționalității.

(4) Statele membre pot să refuze reînnoirea sau să decidă retragerea recunoașterii unui angajator, în cazul în care angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul prezentei directive sau în cazul în care recunoașterea a fost dobândită prin fraudă.

(5) În cazul în care statele membre eliberează permise naționale de ședere pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate și instituie proceduri de recunoaștere pentru angajatori care facilitează eliberarea unor astfel de permise de ședere, acestea aplică aceleași proceduri de recunoaștere și în cazul cererilor pentru eliberarea unei cărți albastre a UE, în cazul în care procedurile de recunoaștere pentru eliberarea unor astfel de permise sunt mai favorabile decât cele prevăzute la alineatele (1)-(4).

Articolul 14

Sancțiuni împotriva angajatorilor

(1) Statele membre impun sancțiuni împotriva angajatorilor care nu și-au respectat obligațiile în temeiul prezentei directive. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

(2) Statele membre prevăd măsuri pentru prevenirea eventualelor abuzuri față de prevederile prezentei directive. Măsurile respective includ monitorizarea, evaluarea și, dacă este cazul, inspecții în conformitate cu dreptul intern sau cu practicile administrative naționale.

CAPITOLUL IV

DREPTURI

Articolul 15

Accesul pe piața forței de muncă

(1) Posesorii cărții albastre a UE beneficiază de acces la locuri de muncă înalt calificate în statul membru în cauză în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2) În primele 12 luni de angajare legală a persoanei în cauză ca posesor al cărții albastre a UE, un stat membru poate:

(a)	să impună ca o schimbare a angajatorului sau o schimbare care poate afecta îndeplinirea criteriilor de admisie prevăzute la articolul 5 să fie comunicată autorităților competente din statul membru respectiv, în conformitate cu procedurile prevăzute în dreptul intern; și

(b)	să supună orice schimbare a angajatorului unei verificări a situației de pe piața forței de muncă, cu condiția ca statul membru respectiv să efectueze o astfel de verificare în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (a).

Dreptul posesorului cărții albastre a UE de a schimba locul de muncă poate fi suspendat pentru o perioadă de maximum 30 de zile, cât timp statul membru în cauză verifică dacă sunt îndeplinite condițiile de admisie prevăzute la articolul 5 și dacă locul de muncă vacant în cauză nu a putut fi ocupat de persoanele enumerate la articolul 7 alineatul (2) litera (a). Statul membru în cauză se poate opune schimbării locului de muncă în termenul de 30 de zile menționat.

(3) După expirarea perioadei de 12 luni menționată la alineatul (2), statele membre pot impune numai ca o schimbare a angajatorului sau o schimbare care afectează îndeplinirea criteriilor de admisie, astfel cum sunt stabilite la articolul 5, să fie comunicată în conformitate cu procedurile prevăzute în dreptul intern. Această cerință nu suspendă dreptul posesorului cărții albastre a UE de a ocupa și de a se angaja la noul loc de muncă.

(4) În timpul unei perioade de șomaj, posesorului cărții albastre a UE i se permite să caute și să ocupe un loc de muncă în conformitate cu prezentul articol. Posesorul cărții albastre a UE comunică data de început și, dacă este cazul, de sfârșit a perioadei de șomaj autorităților competente ale statului membru de rezidență în conformitate cu procedurile naționale relevante.

(5) Fără a aduce atingere criteriilor de admisie prevăzute la articolul 5, statele membre le pot permite posesorilor cărții albastre a UE să se angajeze în activități independente în paralel cu activitatea desfășurată într-un loc de muncă înalt calificat conform condițiilor prevăzute de dreptul intern. Aceasta nu afectează competența statelor membre de a limita domeniul de aplicare al activităților independente permise.

Orice astfel de activitate independentă este subsidiară în raport cu activitatea principală a persoanei în cauză ca posesor al cărții albastre a UE.

(6) În cazul în care statele membre eliberează permise naționale de ședere pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, acestea garantează posesorilor cărții albastre a UE accesul la activități independente în condiții nu mai puțin favorabile decât cele prevăzute în cadrul sistemului național relevant.

(7) Fără a aduce atingere criteriilor de admisie prevăzute la articolul 5, statele membre le pot permite posesorilor cărții albastre a UE să se angajeze în alte activități profesionale decât activitatea lor principală desfășurată în calitate de posesori ai cărții albastre a UE în conformitate cu condițiile prevăzute de dreptul intern.

(8) Prin derogare de la alineatul (1), un stat membru poate menține restricțiile privind accesul la ocuparea locurilor de muncă, în conformitate cu dreptul intern sau cu dreptul Uniunii în vigoare, cu condiția ca aceste activități profesionale să presupună implicarea cel puțin ocazională în exercitarea autorității publice și a responsabilității de salvgardare a interesului general al statului sau ca activitățile respective să fie rezervate resortisanților statului membru respectiv, cetățenilor Uniunii sau cetățenilor SEE.

(9) Prezentul articol nu aduce atingere principiului preferinței acordate cetățenilor Uniunii, după caz, în temeiul actelor de aderare relevante.

Articolul 16

Egalitatea de tratament

(1) Posesorii cărții albastre a UE beneficiază de un tratament egal cu cel al resortisanților statului membru emitent al cărții albastre a UE, în ceea ce privește:

(a)	condițiile de încadrare în muncă, inclusiv vârsta minimă de încadrare în muncă și condițiile de muncă, inclusiv remunerarea și concedierea, programul de lucru, concediul și zilele libere, precum și cerințele în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă;

(b)

libertatea de asociere, afiliere și participare la o organizație sindicală sau patronală sau la orice organizație ai cărei membri desfășoară o ocupație specifică, inclusiv drepturile și avantajele conferite de astfel de organizații, fără a se aduce atingere dispozițiilor de drept intern privind ordinea publică și siguranța publică;

(c)	pregătirea și formarea profesională;

(d)	recunoașterea diplomelor, a certificatelor și a altor calificări profesionale, în conformitate cu procedurile naționale aplicabile;

(e)	ramurile de securitate socială, astfel cum sunt menționate la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004; și

(f)	accesul la bunuri și servicii, precum și furnizarea de bunuri și servicii puse la dispoziția publicului, inclusiv procedurile de obținere a unei locuințe, precum și serviciile de informare și consiliere furnizate de oficiile forțelor de muncă.

(2) În ceea ce privește alineatul (1) litera (c), statele membre pot restricționa egalitatea de tratament în ceea ce privește bursele și împrumuturile pentru studii și întreținere sau alte subvenții și împrumuturi legate de educația și formarea profesională la nivel secundar și superior. Accesul la învățământul universitar și postuniversitar poate fi supus unor condiții prealabile specifice în conformitate cu dreptul intern.

În ceea ce privește alineatul (1) litera (f), statele membre pot restricționa egalitatea de tratament în ceea ce privește procedurile de obținere a unei locuințe. Acest lucru nu aduce atingere libertății contractuale în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern.

(3) Posesorii cărții albastre a UE care se mută într-o țară terță sau urmașii acestora care au reședința într-o țară terță și care obțin drepturi de pe urma unui posesor al unei cărți albastre a UE beneficiază de pensii obligatorii pentru limită de vârstă, invaliditate și deces pe baza locului de muncă precedent al posesorului cărții albastre a UE, care au fost dobândite în conformitate cu legislația menționată la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, în aceleași condiții și la aceleași niveluri ca resortisanții statelor membre în cauză atunci când aceștia se mută într-o țară terță.

(4) Dreptul la egalitatea de tratament prevăzut la alineatul (1) nu aduce atingere dreptului unui stat membru de a retrage sau de a refuza reînnoirea cărții albastre a UE în conformitate cu articolul 8.

(5) Prezentul articol nu se aplică posesorilor de carte albastră a UE care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii în statul membru în cauză.

(6) Prezentul articol se aplică posesorilor de carte albastră a UE care beneficiază de protecție internațională doar în cazul în care își au reședința într-un alt stat membru decât statul membru care le-a acordat protecție internațională.

(7) În cazul în care statele membre eliberează permise naționale de ședere pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, acestea acordă posesorilor de carte albastră a UE aceleași drepturi în materie de egalitate de tratament ca cele acordate posesorilor de permise naționale de ședere, în cazul în care acestea sunt mai favorabile decât cele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 17

Membrii familiei

(1) Se aplică Directiva 2003/86/CE, cu derogările stabilite de prezentul articol.

(2) Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) și articolul 8 din Directiva 2003/86/CE, reîntregirea familiei nu este condiționată de cerința ca posesorul cărții albastre a UE să aibă perspective întemeiate de a obține dreptul de ședere permanentă, să dețină un permis de ședere cu o perioadă de valabilitate mai mare sau egală cu un an sau să fi avut o perioadă minimă de ședere.

(3) Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) al treilea paragraf și de la articolul 7 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/86/CE, condițiile de integrare și măsurile menționate la articolele respective pot fi aplicate numai după ce persoanelor respective li s-a acordat dreptul de reîntregire a familiei.

(4) Prin derogare de la articolul 5 alineatul (4) primul paragraf din Directiva 2003/86/CE, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru reîntregirea familiei și cererile complete au fost depuse simultan, deciziile privind cererile referitoare la membrii familiei se adoptă și se notifică în același timp cu decizia privind cererea pentru eliberarea unei cărți albastre a UE. În cazul în care membrii familiei se alătură posesorului de carte albastră a UE după ce acestuia i s-a acordat cartea albastră a UE și în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru reîntregirea familiei, decizia se adoptă și se notifică cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data depunerii cererii complete. Articolul 11 alineatele (2) și (3) din prezenta directivă se aplică în mod corespunzător.

(5) Prin derogare de la articolul 13 alineatele (2) și (3) din Directiva 2003/86/CE, durata de valabilitate a permiselor de ședere ale membrilor familiei este aceeași cu cea a cărții albastre a UE, în măsura în care perioada de valabilitate a documentelor lor de călătorie permite acest lucru.

(6) Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2003/86/CE, statele membre nu aplică nicio limită de timp în ceea ce privește accesul pe piața forței de muncă pentru membrii familiei. Prin derogare de la articolul 14 alineatul (1) litera (b) din directiva respectivă și fără a aduce atingere restricțiilor menționate la articolul 15 alineatul (8) din prezenta directivă, membrii familiei au acces la ocuparea unui loc de muncă și la o activitate independentă în conformitate cu cerințele aplicabile prevăzute în dreptul intern în statul membru în cauză.

(7) Prin derogare de la articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2003/86/CE, în vederea calculării duratei de ședere necesară pentru dobândirea permisului de ședere autonom, se cumulează șederea în diferite state membre. Statele membre pot solicita doi ani de ședere legală și continuă pe teritoriul statului membru în cazul în care se depune o cerere pentru un permis de ședere autonom imediat anterior datei de depunere a cererii în cauză.

(8) Prezentul articol nu se aplică membrilor familiilor posesorilor cărții albastre a UE care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii în statul membru în cauză.

(9) Prezentul articol se aplică membrilor familiilor posesorilor cărții albastre a UE care beneficiază de protecție internațională doar atunci când respectivii posesori ai cărții albastre a UE au reședința într-un alt stat membru decât statul membru care le-a acordat protecție internațională.

(10) În cazul în care statele membre eliberează permise naționale de ședere pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, acestea acordă posesorilor cărții albastre a UE și membrilor familiilor acestora aceleași drepturi ca cele acordate posesorilor de permise naționale de ședere și membrilor familiilor acestora, în cazul în care acestea sunt mai favorabile decât cele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 18

Statutul de rezident pe termen lung în UE al posesorilor de carte albastră a UE

(1) Se aplică Directiva 2003/109/CE, cu derogările stabilite de prezentul articol.

(2) Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2003/109/CE, posesorul de carte albastră a UE care a recurs la posibilitatea prevăzută de articolul 21 din prezenta directivă poate cumula perioade de ședere în diferite state membre în vederea îndeplinirii cerinței privind durata de ședere, cu condiția ca posesorul de carte albastră a UE să acumuleze:

(a)

numărul de ani de ședere legală și continuă necesari în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2003/109/CE ca posesor al unei cărți albastre a UE, al unui permis național de ședere pentru ocuparea unui loc de muncă înalt calificat, al unei autorizații ca cercetător sau, după caz, al unei autorizații ca student în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/109/CE sau ca beneficiar de protecție internațională pe teritoriul statelor membre; și

(b)	doi ani de ședere legală și continuă ca posesor de carte albastră a UE pe teritoriul statului membru unde este depusă cererea pentru statutul de rezident pe termen lung în UE imediat anterior datei de depunere a cererii în cauză.

(3) În scopul calculării duratei de ședere legală și continuă pe teritoriul Uniunii menționate la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol și prin derogare de la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Directiva 2003/109/CE, perioadele de absență de pe teritoriul statului membru în cauză nu întrerup durata de ședere legală și continuă pe teritoriul Uniunii, în cazul în care aceste absențe durează mai puțin de 12 luni consecutive și dacă în total nu depășesc 18 luni în cadrul duratei respective.

(4) Prin derogare de la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2003/109/CE, statele membre prelungesc la 24 de luni consecutive perioada de absență de pe teritoriul Uniunii care este permisă unui rezident pe termen lung în UE care deține un permis de ședere pe termen lung conținând mențiunea prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din prezenta directivă, precum și membrilor familiei acestuia cărora le-a fost acordat statutul de rezident pe termen lung în UE.

(5) Articolul 16 alineatul (1) litera (f), articolul 16 alineatul (3), articolul 20 și, după caz, articolele 17 și 22 se aplică posesorilor unui permis de ședere pe termen lung care conține mențiunea prevăzută la articolul 19 alineatul (2).

(6) În cazul în care rezidentul pe termen lung în UE care deține un permis de ședere pe termen lung conținând mențiunea prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din prezenta directivă își exercită dreptul său de a se muta pe teritoriul unui al doilea stat membru în temeiul capitolului III din Directiva 2003/109/CE, nu se aplică articolul 14 alineatele (3) și (4) din directiva respectivă. Al doilea stat membru poate aplica măsuri în conformitate cu articolul 21 alineatul (8) din prezenta directivă.

Articolul 19

Permisul de ședere pe termen lung

(1) Statele membre eliberează posesorilor cărții albastre a UE care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 18 din prezenta directivă pentru dobândirea statutului de rezident pe termen lung în UE un permis de ședere în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1030/2002.

(2) În permisele de ședere menționate la alineatul (1), la rubrica „mențiuni”, statele membre introduc mențiunea „fost posesor de carte albastră a UE”.

CAPITOLUL V

MOBILITATEA ÎNTRE STATELE MEMBRE

Articolul 20

Mobilitatea pe termen scurt

(1) În cazul în care un resortisant al unei țări terțe care deține o carte albastră a UE valabilă eliberată de un stat membru care aplică integral acquis-ul Schengen intră și rămâne într-un al doilea stat membru sau mai multe astfel de state membre, pentru o perioadă de 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile în vederea desfășurării unei activități economice, cel de al doilea stat membru nu solicită nicio autorizație pentru desfășurarea acestei activități, alta decât cartea albastră a UE.

(2) Un resortisant al unei țări terțe care deține o carte albastră a UE eliberată de un stat membru care nu aplică integral acquis-ul Schengen are dreptul de intrare și de ședere în scopul desfășurării unei activități economice într-un al doilea stat membru sau mai multe astfel de state membre timp de maximum 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile pe baza cărții albastre a UE și a unui document de călătorie valabil. În cazul în care posesorul cărții albastre a UE trece o frontieră internă la care controalele nu au fost încă eliminate, într-un al doilea stat membru care aplică integral acquis-ul Schengen, al doilea stat membru poate solicita posesorului cărții albastre a UE să furnizeze dovezi privind scopul economic al șederii. Al doilea stat membru nu solicită nicio autorizație pentru exercitarea activității economice, alta decât cartea albastră a UE.

Articolul 21

Mobilitatea pe termen lung

(1) După 12 luni de ședere legală în primul stat membru ca posesor de carte albastră a UE, resortisantul unei țări terțe are dreptul să intre, să își stabilească reședința și să lucreze într-un al doilea stat membru în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat pe baza cărții albastre a UE și a unui document de călătorie valabil, în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2) În cazul în care cartea albastră a UE este eliberată de un stat membru care nu aplică integral acquis-ul Schengen, iar posesorul cărții albastre a UE trece, în scopul mobilității pe termen lung, o frontieră internă la care controalele nu au fost încă eliminate într-un al doilea stat membru care aplică integral acquis-ul Schengen, al doilea stat membru poate solicita posesorului cărții albastre a UE să prezinte cartea albastră a UE valabilă, eliberată de primul stat membru, precum și un contract de muncă sau o ofertă fermă de angajare pentru un loc de muncă înalt calificat, pentru o perioadă de cel puțin șase luni în cel de-al doilea stat membru.

(3) Cât mai curând posibil și în termen de cel mult o lună de la intrarea posesorului cărții albastre a UE pe teritoriul celui de al doilea stat membru, se depune o cerere pentru eliberarea unei cărți albastre a UE la autoritățile competente din statul membru respectiv. Cererea respectivă este însoțită de toate documentele care dovedesc îndeplinirea condițiilor menționate la alineatul (4) în ceea ce privește al doilea stat membru. Statele membre stabilesc dacă cererile trebuie să fie efectuate de către resortisantul unei țări terțe sau de către angajatorul acestuia. Ca alternativă, statele membre pot să permită depunerea cererii de către oricare dintre cele două părți.

Posesorului cărții albastre a UE i se permite să înceapă să lucreze în cel de al doilea stat membru cel târziu după 30 de zile de la data depunerii cererii complete.

Cererea poate fi depusă la autoritățile competente ale celui de al doilea stat membru în timp ce posesorul cărții albastre a UE își are încă reședința pe teritoriul primului stat membru.

(4) În sensul unei cereri astfel cum se menționează la alineatul (3), solicitantul prezintă:

(a)	cartea albastră a UE valabilă, eliberată de primul stat membru;

(b)	un contract de muncă valabil sau, după cum se prevede în dreptul intern, o ofertă fermă de angajare pentru un loc de muncă înalt calificat, pentru o perioadă de cel puțin șase luni în cel de al doilea stat membru;

(c)

în cazul profesiilor reglementate, documente care atestă îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de dreptul intern pentru exercitarea de către cetățenii Uniunii a profesiei reglementate, precizate în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare, astfel cum sunt prevăzute de dreptul intern;

(d)	un document de călătorie valabil, astfel cum este prevăzut în dreptul intern;

(e)	dovezi privind atingerea pragului salarial stabilit în cel de al doilea stat membru în aplicarea articolului 5 alineatul (3) sau, după caz, a articolului 5 alineatul (4) sau (5).

În ceea ce privește primul paragraf litera (c), în scopul solicitării unei cărți albastre a UE într-un al doilea stat membru, posesorii cărții albastre a UE beneficiază de egalitate de tratament cu cetățenii Uniunii în ceea ce privește recunoașterea calificărilor profesionale, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern aplicabil.

În cazul profesiilor nereglementate, în cazul în care primul stat membru a eliberat cartea albastră a UE pe baza unor competențe profesionale superioare pentru ocupații care nu sunt enumerate în anexa I, solicitantului i se poate cere să prezinte documentele care atestă calificările profesionale superioare în legătură cu activitatea care urmează să fie desfășurată, astfel cum se prevede în dreptul celui de al doilea stat membru.

(5) În sensul unei cereri astfel cum se menționează la alineatul (3), statul membru în cauză îi poate cere solicitantului:

(a)

pentru profesiile nereglementate, în cazul în care posesorul cărții albastre a UE a lucrat mai puțin de doi ani în primul stat membru, să prezinte documente care atestă calificările profesionale superioare în legătură cu activitatea care urmează să fie desfășurată, astfel cum se prevede în dreptul intern;

(b)

să prezinte dovada că deține sau, dacă se prevede astfel în dreptul intern, că a solicitat o asigurare de sănătate pentru toate riscurile acoperite în mod obișnuit pentru resortisanții statului membru în cauză, pentru perioadele în care această asigurare și drepturile aferente corespunzătoare nu sunt prevăzute în contractul de muncă sau nu derivă din acesta.

(6) Al doilea stat membru refuză o cerere pentru eliberarea unei cărți albastre a UE în cazul în care:

(a)	nu este respectat alineatul (4);

(b)	documentele prezentate au fost obținute prin fraudă, falsificate sau modificate;

(c)	locul de muncă nu respectă condițiile din dreptul aplicabil, prevăzute în contractele colective de muncă sau stabilite prin practicile menționate la articolul 5 alineatul (2); sau

(d)	posesorul cărții albastre a UE reprezintă o amenințare la adresa ordinii publice, a siguranței publice sau a sănătății publice;

(7) În ceea ce privește orice procedură aplicabilă cererii în scopul mobilității pe termen lung, garanțiile procedurale prevăzute la articolul 11 alineatele (2) și (3) se aplică în mod corespunzător. Fără a se aduce atingere alineatului (4) din prezentul articol, o decizie de respingere a unei cereri în scopul mobilității pe termen lung ia în considerare circumstanțele specifice ale fiecărui caz și respectă principiul proporționalității.

(8) Al doilea stat membru poate respinge o cerere pentru eliberarea unei cărți albastre a UE pe baza unui control efectuat în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (a) numai în cazul în care respectivul stat membru efectuează astfel de controale în situațiile în care este primul stat membru.

(9) Al doilea stat membru adoptă oricare dintre următoarele decizii referitoare la o cerere pentru eliberarea unei cărți albastre a UE:

(a)	în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru mobilitate prevăzute la prezentul articol, de a elibera o carte albastră a UE și de a permite șederea resortisantului unei țări terțe pe teritoriul său în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat; sau

(b)	în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile pentru mobilitate prevăzute la prezentul articol, de a respinge cererea și de a obliga solicitantul și membrii familiei acestuia, în conformitate cu procedurile prevăzute în dreptul intern, să părăsească teritoriul acestuia.

Prin derogare de la articolul 11 alineatul (1), al doilea stat membru notifică în scris solicitantului și primului stat membru decizia sa cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data depunerii cererii complete.

În circumstanțe excepționale și justificate corespunzător, legate de complexitatea cererii, statele membre pot prelungi cu 30 de zile termenul menționat la al doilea paragraf. Statele membre informează solicitantul cu privire la prelungire nu mai târziu de 30 de zile de la data depunerii cererii complete.

În notificarea sa către primul stat membru, al doilea stat membru precizează motivele menționate la alineatul (6) literele (b) și (d) pentru respingerea cererii.

(10) În cazul în care cartea albastră a UE eliberată de primul stat membru expiră în cursul procedurii aplicabile cererii, al doilea stat membru poate elibera un permis național de ședere temporară sau o autorizație echivalentă, care să îi permită solicitantului să își continue șederea legală pe teritoriul statului membru respectiv până la adoptarea unei decizii cu privire la cerere de către autoritățile competente.

(11) Începând cu a doua dată la care un posesor de carte albastră a UE și, după caz, membrii familiei acestuia utilizează posibilitatea de a se muta într-un alt stat membru în temeiul prezentului articol și al articolului 22, „primul stat membru” este înțeles ca fiind statul membru din care persoana în cauză se mută, iar „al doilea stat membru” este înțeles ca fiind statul membru în care aceasta solicită să își stabilească reședința. În pofida alineatului (1) din prezentul articol, un posesor de carte albastră a UE poate să se mute într-un alt stat membru pentru a doua oară după șase luni de ședere legală în primul stat membru ca posesor de carte albastră a UE.

Articolul 22

Dreptul de ședere al membrilor familiei în al doilea stat membru

(1) Atunci când un posesor de carte albastră a UE se mută în al doilea stat membru în conformitate cu articolul 21 și atunci când familia posesorului cărții albastre a UE a fost deja constituită în primul stat membru, membrii familiei acestuia au dreptul să însoțească ori să i se alăture posesorului cărții albastre a UE.

În cazurile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat se aplică Directiva 2003/86/CE și articolul 17 din prezenta directivă, sub rezerva derogărilor prevăzute la alineatele (2)-(7) din prezentul articol.

În cazul în care familia nu a fost deja constituită în primul stat membru, se aplică articolul 17 din prezenta directivă.

(2) Prin derogare de la articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2003/86/CE, membrii familiei posesorului cărții albastre a UE au dreptul de intrare și de ședere în al doilea stat membru pe baza permiselor de ședere valabile obținute în primul stat membru ca membri ai familiei unui posesor de carte albastră a UE.

În cazul în care permisele de ședere ale membrilor familiei sunt eliberate de un stat membru care nu aplică integral acquis-ul Schengen și membrii familiei unui posesor de carte albastră a UE i se alătură la trecerea unei frontiere interne la care încă nu au fost eliminate controalele cu scopul de a se muta într-un al doilea stat membru care aplică integral acquis-ul Schengen, al doilea stat membru poate solicita ca membrii familiei să prezinte permisele de ședere obținute în primul stat membru ca membri familiei posesorului cărții albastre a UE.

(3) Prin derogare de la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2003/86/CE, în cel mult o lună de la intrarea pe teritoriul celui de al doilea stat membru, membrii familiei în cauză sau posesorul cărții albastre a UE, în conformitate cu dreptul intern, depun la autoritățile competente din statul membru respectiv o cerere de permis de ședere ca membru al familiei.

În cazul în care permisul de ședere al unui membru al familiei eliberat de primul stat membru expiră în cursul procedurii sau nu îi mai conferă posesorului dreptul de ședere legală în cel de al doilea stat membru, al doilea stat membru permite membrului familiei să locuiască pe teritoriul său până când autoritățile competente din cel de al doilea stat membru au luat o decizie cu privire la cerere, dacă este necesar prin eliberarea unui permis național de ședere temporară sau a unei autorizații echivalente.

(4) Prin derogare de la articolul 5 alineatul (2) și de la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/86/CE, al doilea stat membru le poate solicita membrilor familiei în cauză să prezinte sau să furnizeze împreună cu cererea de permis de ședere:

(a)	permisul de ședere din primul stat membru și un document de călătorie valabil sau copii legalizate ale acestora;

(b)	dovada că au locuit în primul stat membru ca membri ai familiei posesorului cărții albastre a UE;

(c)	documentele justificative menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2003/86/CE.

(5) În cazul în care condițiile prevăzute la prezentul articol sunt îndeplinite și cererile au fost depuse simultan, al doilea stat membru eliberează permisele de ședere pentru membrii familiei în același timp cu cartea albastră a UE.

Prin derogare de la articolul 17 alineatul (4), atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezentul articol și membrii familiei se alătură posesorului cărții albastre a UE după ce acestuia i s-a acordat cartea albastră a UE, permisele de ședere pentru membrii familiei sunt acordate în cel mult 30 de zile de la data depunerii cererii complete.

În circumstanțe justificate corespunzător, legate de complexitatea cererii, statele membre pot prelungi termenul menționat la doilea paragraf cu maximum 30 de zile.

(6) Prezentul articol se aplică membrilor familiilor posesorilor cărții albastre a UE care beneficiază de protecție internațională doar atunci când respectivii posesori ai cărții albastre a UE își mută reședința într-un alt stat membru decât statul membru care le-a acordat protecție internațională.

(7) Prezentul articol nu se aplică membrilor familiilor posesorilor cărții albastre a UE care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii în al doilea stat membru.

Articolul 23

Garanții și sancțiuni în cazuri de mobilitate

(1) În pofida articolului 8 alineatul (1) litera (a) și a articolului 8 alineatul (2) litera (a), în cazul în care un posesor de carte albastră a UE se mută în alt stat membru în temeiul articolului 21, primul stat membru nu îi retrage cartea albastră a UE înainte ca al doilea stat membru să ia o decizie cu privire la cererea de mobilitate pe termen lung.

(2) În cazul în care al doilea stat membru respinge cererea pentru eliberarea unei cărți albastre a UE în conformitate cu articolul 21 alineatul (9) litera (b), primul stat membru în cauză permite, la solicitarea celui de al doilea stat membru, reintrarea posesorului cărții albastre a UE și, după caz, a membrilor familiei acestuia, fără formalități și fără întârziere. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care cartea albastră a UE eliberată de primul stat membru a expirat sau a fost retrasă în cursul examinării cererii.

(3) Posesorul cărții albastre a UE sau angajatorul acestuia din cel de al doilea stat membru poate fi ținut să răspundă pentru costurile legate de reintrarea posesorului cărții albastre a UE și a membrilor familiei acestuia, astfel cum este menționată la alineatul (2).

(4) Statele membre pot prevedea sancțiuni în conformitate cu articolul 14 împotriva angajatorului unui posesor de carte albastră a UE, atunci când angajatorul este responsabil de nerespectarea condițiilor pentru mobilitate stabilite în prezentul capitol.

(5) În cazul în care un stat membru retrage sau nu reînnoiește o carte albastră a UE care conține mențiunea prevăzută la articolul 9 alineatul (5) și decide să expulzeze resortisantul unei țări terțe, acesta solicită statului membru indicat în mențiunea respectivă să confirme că persoana în cauză beneficiază în continuare de protecție internațională în statul membru respectiv. Statul membru indicat în mențiune răspunde în termen de o lună de la primirea solicitării de informații.

În cazul în care resortisantul unei țări terțe beneficiază în continuare de protecție internațională în statul membru indicat în mențiune, acesta este expulzat către statul membru respectiv, care, fără a aduce atingere dreptului Uniunii sau dreptului intern aplicabil și principiului unității familiei, permite imediat reintrarea, fără formalități, a persoanei respective și a membrilor familiei sale.

Prin derogare de la al doilea paragraf din prezentul alineat, statul membru care a adoptat decizia de expulzare își rezervă dreptul de a îndepărta, în conformitate cu obligațiile sale internaționale, resortisantul unei țări terțe într-o altă țară decât statul membru care a acordat protecția internațională, în cazul în care resortisantul țării terțe respectiv îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 21 alineatul (2) din Directiva 2011/95/UE.

(6) În cazul în care un posesor al unei cărți albastre a UE sau membrii familiei acestuia traversează frontiera externă a unui stat membru care aplică integral acquis-ul Schengen, statul membru respectiv consultă Sistemul de Informații Schengen în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399. Statul membru respectiv refuză intrarea persoanelor în legătură cu care în Sistemul de Informații Schengen s-a emis o semnalare vizând refuzarea intrării și a șederii.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 24

Accesul la informații și monitorizare

(1) Statele membre pun la dispoziția solicitanților de cărți albastre ale UE, într-o formă ușor accesibilă, informații privind documentele justificative necesare în vederea depunerii unei cereri și informații referitoare la condițiile de intrare și de ședere aplicabile resortisanților unei țări terțe care intră sub incidența prezentei directive și membrilor familiilor acestora, inclusiv privind drepturile, obligațiile și garanțiile procedurale. Sunt incluse informații cu privire la pragurile salariale stabilite în statul membru în cauză în conformitate cu articolul 5 alineatele (3), (4) și (5), precum și cu privire la taxele aplicabile.

De asemenea, sunt incluse informații privind:

(a)	activitățile economice în care se poate angaja pe teritoriul statului membru în cauză un posesor de carte albastră a UE dintr-un alt stat membru, astfel cum se menționează la articolul 20; și

(b)	procedurile aplicabile pentru obținerea unei cărți albastre a UE și a permiselor de ședere pentru membrii familiei într-un al doilea stat membru, astfel cum se menționează la articolele 21 și 22.

În cazul în care statele membre decid să introducă măsuri legislative sau de reglementare în conformitate cu articolul 6 sau să utilizeze posibilitatea prevăzută la articolul 7 alineatul (2) litera (a), acestea comunică informațiile cu privire la astfel de decizii în același mod. Informațiile privind verificarea situației pieței forței de muncă în temeiul articolului 7 alineatul (2) litera (a) precizează, după caz, sectoarele, ocupațiile și regiunile în cauză.

(2) În cazul în care statele membre eliberează permise naționale de ședere pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, acestea asigură același acces la informațiile privind cartea albastră a UE ca și la cele privind permisele naționale de ședere.

(3) Statele membre transmit Comisiei următoarele informații, cel puțin o dată pe an și ori de câte ori acestea se modifică:

(a)	factorul stabilit pentru a determina pragurile salariale anuale în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) sau, după caz, cu articolul 5 alineatul (4) sau (5), precum și valorile nominale rezultate;

(b)	lista profesiilor pentru care se aplică un prag salarial mai scăzut în conformitate cu articolul 5 alineatul (4);

(c)	lista activităților economice permise în sensul articolului 20;

(d)	informații privind măsurile legislative sau de reglementare menționate la articolul 6, după caz;

(e)	informații privind o verificare a situației de pe piața forței de muncă prevăzută la articolul 7 alineatul (2) litera (a), după caz.

În cazul în care statele membre resping cereri pentru eliberarea unei cărți albastre a UE pe baza unor considerații etice de recrutare în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (e), acestea comunică și justifică astfel de respingeri Comisiei și celorlalte state membre, în fiecare an, cu privire la țările și profesiile vizate.

Statele membre informează Comisia cu privire la acordurile cu țări terțe încheiate în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (e).

Articolul 25

Statistici

(1) Până la 18 noiembrie 2025, și ulterior anual, statele membre, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (25), transmit Comisiei statistici privind numărul resortisanților țărilor terțe cărora le-a fost acordată cartea albastră a UE și numărul celor ale căror cereri au fost respinse în cursul anului calendaristic precedent, precizând cererile considerate inadmisibile în baza articolului 6 din prezenta directivă sau care au fost respinse în temeiul articolului 7 alineatul (2) litera (a) din prezenta directivă, precum și statistici privind numărul resortisanților țărilor terțe ale căror cărți albastre ale UE au fost reînnoite sau retrase în cursul anului calendaristic precedent. Statisticile respective sunt defalcate pe cetățenie, durata de valabilitate a permiselor, sexul și vârsta solicitanților și, atunci când aceste informații sunt disponibile, ocupație, dimensiunea întreprinderii angajatorului și sectorul economic. Statisticile privind resortisanții țărilor terțe cărora li s-a acordat o carte albastră a UE sunt defalcate în continuare pe persoane care beneficiază de protecție internațională, persoane care beneficiază de dreptul la liberă circulație și persoane care au dobândit statutul de rezident pe termen lung în UE într-un stat membru în conformitate cu articolul 18 din prezenta directivă.

Statisticile privind membrii familiei admiși sunt comunicate în același mod, cu excepția informațiilor referitoare la ocupația acestora și sectorul economic.

În cazul posesorilor de carte albastră a UE și al membrilor familiilor acestora cărora li s-au acordat permise de ședere într-un al doilea stat membru în conformitate cu articolele 21 și 22 din prezenta directivă, informațiile furnizate menționează, în plus, statul membru în care și-au avut anterior reședința.

(2) În scopul punerii în aplicare a articolului 5 alineatele (3), (4) și (5) din prezenta directivă, se face trimitere la datele transmise de statele membre către Eurostat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (26) și, după caz, la datele naționale.

Articolul 26

Lista ocupațiilor din anexa I

(1) Ocupațiile pentru care cunoștințele, abilitățile și competențele atestate printr-un număr necesar de ani de experiență profesională relevantă sunt considerate echivalente cu cunoștințele, aptitudinile și competențele atestate de calificările din învățământul superior în scopul solicitării unei cărți albastre a UE sunt enumerate în anexa I.

(2) Până la 18 noiembrie 2026, și ulterior la fiecare doi ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind evaluarea listei de ocupații din anexa I, luând în considerare evoluția nevoilor pieței forței de muncă. Rapoartele respective se întocmesc după consultarea autorităților naționale, pe baza unei consultări publice care include partenerii sociali. Pe baza rapoartelor respective, dacă este cazul, Comisia poate prezenta propuneri legislative de modificare a anexei I.

Articolul 27

Raportarea

Până la 18 noiembrie 2026, și ulterior la fiecare patru ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive în statele membre.

Rapoartele respective evaluează, în special, impactul articolelor 5 și 13 și al capitolului V. Comisia propune modificările pe care le consideră necesare.

Comisia evaluează, în special, relevanța pragului salarial prevăzut la articolul 5 și a derogărilor prevăzute la articolul respectiv, ținând seama, printre altele, de diversitatea situațiilor economice, sectoriale și geografice.

Articolul 28

Cooperarea între punctele de contact

(1) Statele membre numesc puncte de contact a căror responsabilitate este de a primi și a transmite informațiile necesare pentru punerea în aplicare a articolelor 18, 20, 21 și 24 și cooperează efectiv unele cu altele.

(2) Punctele de contact menționate la alineatul (1) din prezentul articol cooperează efectiv în special în ceea ce privește mecanismele de validare cu părțile interesate din sectorul educației, al formării, al ocupării forței de muncă și al tineretului, precum și din alte domenii de politică relevante, necesare pentru punerea în aplicare a articolului 5 alineatul (1) litera (b).

(3) Statele membre asigură cooperarea adecvată în vederea schimbului de informații menționat la alineatul (1). Statele membre acordă prioritate schimbului de informații prin mijloace electronice.

Articolul 29

Modificarea Directivei (UE) 2016/801

La articolul 2 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/801, litera (g) se înlocuiește cu următorul text:

„(g)	care solicită drept de ședere într-un stat membru în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat în înțelesul Directivei (UE) 2021/1883 a Parlamentului European și a Consiliului (*1)

Articolul 30

Abrogarea Directivei 2009/50/CE

Directiva 2009/50/CE se abrogă de la 19 noiembrie 2023.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 31

Transpunere

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 18 noiembrie 2023. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea conțin, de asemenea, o mențiune care precizează că trimiterile, în acte cu putere de lege și acte administrative în vigoare, la directiva abrogată prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri și de formulare a acestei mențiuni.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 32

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 33

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre, în conformitate cu tratatele.

Adoptată la Strasbourg, 20 octombrie 2021.

Pentru Parlamentul European

Președintele

D.M. SASSOLI

Pentru Consiliu

Președintele

A. LOGAR

(1) JO C 75, 10.3.2017, p. 75.

(2) JO C 185, 9.6.2017, p. 105.

(3) Poziția Parlamentului European din 15 septembrie 2021 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 7 octombrie 2021.

(4) Directiva 2009/50/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate (JO L 155, 18.6.2009, p. 17).

(5) JO C 58, 15.2.2018, p. 9.

(6) Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (JO L 180, 19.7.2000, p. 22).

(7) Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, 2.12.2000, p. 16).

(8) Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO L 337, 20.12.2011, p. 9).

(9) Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (JO L 251, 3.10.2003, p. 12).

(10) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).

(11) Directiva (UE) 2016/801 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair (JO L 132, 21.5.2016, p. 21).

(12) Directiva 2014/66/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în contextul unui transfer în cadrul aceleiași companii (JO L 157, 27.5.2014, p. 1).

(13) Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 77, 23.3.2016, p. 1).

(14) Regulamentul (CE) al Consiliului nr. 1030/2002 din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe (JO L 157, 15.6.2002, p. 1).

(15) Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (JO L 16, 23.1.2004, p. 44).

(16) Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, 30.4.2004, p. 1).

(17) Regulamentul (UE) nr. 1231/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de extindere a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 și a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 la resortisanții țărilor terțe care nu fac obiectul regulamentelor respective exclusiv pe motive de cetățenie (JO L 344, 29.12.2010, p. 1).

(18) Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 255, 30.9.2005, p. 22).

(19) Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, 21.1.1997, p. 1).

(20) Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („Regulamentul IMI”) (JO L 159, 28.5.2014, p. 11).

(21) Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (JO L 381, 28.12.2006, p. 4).

(22) Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).

(23) Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri (JO L 212, 7.8.2001, p. 12).

(24) Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 168, 30.6.2009, p. 24).

(25) Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 311/76 al Consiliului privind elaborarea de statistici cu privire la lucrătorii străini (JO L 199, 31.7.2007, p. 23).

(26) Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană (JO L 174, 26.6.2013, p. 1).

Directiva 2009/50/CE	Prezenta directivă
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2 litera (a)	Articolul 2 punctul 1.
Articolul 2 litera (b)	Articolul 2 punctul 2.
Articolul 2 litera (c)	Articolul 2 punctul 3.
Articolul 2 litera (d)	Articolul 2 punctul 4.
Articolul 2 litera (e)	Articolul 2 punctul 5.
Articolul 2 litera (f)	Articolul 2 punctul 6.
Articolul 2 litera (g)	Articolul 2 punctele 7 și 9
Articolul 2 litera (h)	Articolul 2 punctul 8.
Articolul 2 litera (i)	Articolul 2 punctul 10
Articolul 2 litera (j)	Articolul 2 punctul 11
-	Articolul 2 punctul 12
-	Articolul 2 punctul 13
-	Articolul 2 punctul 14
Articolul 3 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (2),teza introductivă	Articolul 3 alineatul (2) teza introductivă
Articolul 3 alineatul (2) litera (a)	Articolul 3 alineatul (2) litera (a)
Articolul 3 alineatul (2) litera (b)	-
Articolul 3 alineatul (2) litera (c)	Articolul 3 alineatul (2) litera (b)
Articolul 3 alineatul (2) litera (d)	Articolul 3 alineatul (2) litera (c)
Articolul 3 alineatul (2) litera (e)	-
Articolul 3 alineatul (2) litera (f)	Articolul 3 alineatul (2) litera (d)
Articolul 3 alineatul (2) litera (g)	Articolul 3 alineatul (2) litera (e)
Articolul 3 alineatul (2) litera (h)	-
Articolul 3 alineatul (2) litera (i)	Articolul 3 alineatul (2) litera (f)
Articolul 3 alineatul (2) litera (j)	Articolul 3 alineatul (2) litera (g)
Articolul 3 alineatul (2) ultimul paragraf	Articolul 3 alineatul (2) litera (h)
Articolul 3 alineatul (3)	Articolul 7 alineatul (2) litera (e)
Articolul 3 alineatul (4)	Articolul 3 alineatul (3)
Articolul 4 alineatul (1) teza introductivă	Articolul 4 alineatul (1) teza introductivă
Articolul 4 alineatul (1) litera (a)	Articolul 4 alineatul (1) litera (a)
Articolul 4 alineatul (1) litera (b)	Articolul 4 alineatul (1) litera (b)
Articolul 4 alineatul (2)	Articolul 4 alineatul (2)
Articolul 5 alineatul (1) teza introductivă	Articolul 5 alineatul (1) teza introductivă
Articolul 5 alineatul (1) litera (a)	Articolul 5 alineatul (1) litera (a)
Articolul 5 alineatul (1) litera (b)	Articolul 5 alineatul (1) litera (c)
Articolul 5 alineatul (1) litera (c)	Articolul 5 alineatul (1) litera (b)
Articolul 5 alineatul (1) litera (d)	Articolul 5 alineatul (1) litera (d)
Articolul 5 alineatul (1) litera (e)	Articolul 5 alineatul (1) litera (e)
Articolul 5 alineatul (1) litera (f)	Articolul 7 alineatul (1) litera (c)
Articolul 5 alineatul (2)	Articolul 5 alineatul (7) primul paragraf
Articolul 5 alineatul (3)	Articolul 5 alineatul (3)
Articolul alineatul (5)(4)	Articolul 5 alineatul (2)
Articolul 5 alineatul (5)	Articolul 5 alineatul (4)
-	Articolul 5 alineatul (5)
-	Articolul 5 alineatul (6)
-	Articolul 5 alineatul (7) al doilea paragraf
Articolul 5 alineatul (6)	-
Articolul 6	Articolul 6
Articolul 7 alineatul (1)	Articolul 9 alineatul (1)
Articolul 7 alineatul (2)	Articolul 9 alineatul (2)
Articolul 7 alineatul (3)	Articolul 9 alineatul (3)
Articolul 7 alineatul (4)	Articolul 9 alineatul (7)
-	Articolul 9 alineatul (4)
-	Articolul 9 alineatul (5)
-	Articolul 9 alineatul (6)
Articolul 8 alineatul (1)	Articolul 7 alineatul (1) literele (a) și (b)
-	Articolul 7 alineatul (1) litera (d)
Articolul 8 alineatul (2)	Articolul 7 alineatul (2) litera (a)
Articolul 8 alineatul (3)	-
Articolul 8 alineatul (4)	Articolul 7 alineatul (2) litera (e)
Articolul 8 alineatul (5)	Articolul 7 alineatul (2) litera (d)
-	Articolul 7 alineatul (2) litera (b)
-	Articolul 7 alineatul (2) litera (c)
-	Articolul 7 alineatul (3)
Articolul 9 alineatul (1) teza introductivă	Articolul 8 alineatul (1) teza introductivă
Articolul 9 alineatul (1) litera (a)	Articolul 8 alineatul (1) litera (a)
Articolul 9 alineatul (1) litera (b)	Articolul 8 alineatul (1) literele (b), (c) și (d); articolul 8 alineatul (2) literele (d), (e) și (g)
Articolul 9 alineatul (1) litera (c)	Articolul 8 alineatul (2) litera (f)
Articolul 9 alineatul (2)	Articolul 8 alineatul (3)
Articolul 9 alineatul (3) teza introductivă	Articolul 8 alineatul (2) teza introductivă
Articolul 9 alineatul (3) litera (a)	Articolul 8 alineatul (2) litera (a)
-	Articolul 8 alineatul (2) litera (b)
Articolul 9 alineatul (3) litera (b)	Articolul 8 alineatul (2) litera (c)
Articolul 9 alineatul (3) litera (c)	-
Articolul 9 alineatul (3) litera (d)	-
-	Articolul 8 alineatul (2) litera (h)
-	Articolul 8 alineatul (4)
-	Articolul 8 alineatul (6)
-	Articolul 8 alineatul (7)
Articolul 10 alineatul (1)	Articolul 10 alineatul (1)
Articolul 10 alineatul (2)	Articolul 10 alineatul (2)
Articolul 10 alineatul (3)	Articolul 10 alineatul (3)
Articolul 10 alineatul (4)	-
Articolul 11 alineatul (1) primul paragraf	Articolul 11 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf	-
-	Articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 11 alineatul (2)	Articolul 11 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (3)	Articolul 11 alineatul (3)
-	Articolul 11 alineatul (4)
-	Articolul 11 alineatul (5)
-	Articolul 11 alineatul (6)
-	Articolul 12
-	Articolul 13
-	Articolul 14
Articolul 12 alineatul (1)	-
-	Articolul 15 alineatul (1)
Articolul 12 alineatul (2)	Articolul 15 alineatele (2) și (3)
Articolul 12 alineatele (3) și (4)	Articolul 15 alineatul (8)
Articolul 12 alineatul (5)	Articolul 15 alineatul (9)
-	Articolul 15 alineatele (5), (6) și (7)
Articolul 13 alineatul (1)	Articolul 8 alineatul (5)
Articolul 13 alineatele (2) și (4)	Articolul 15 alineatul (4)
Articolul 13 alineatul (3)	-
Articolul 14 alineatul (1) teza introductivă	Articolul 16 alineatul (1) teza introductivă
Articolul 14 alineatul (1) litera (a)	Articolul 16 alineatul (1) litera (a)
Articolul 14 alineatul (1) litera (b)	Articolul 16 alineatul (1) litera (b)
Articolul 14 alineatul (1) litera (c)	Articolul 16 alineatul (1) litera (c)
Articolul 14 alineatul (1) litera (d)	Articolul 16 alineatul (1) litera (d)
Articolul 14 alineatul (1) litera (e)	Articolul 16 alineatul (1) litera (e)
Articolul 14 alineatul (1) litera (f)	Articolul 16 alineatul (3)
Articolul 14 alineatul (1) litera (g)	Articolul 16 alineatul (1) litera (f)
Articolul 14 alineatul (1) litera (h)	-
Articolul 14 alineatul (2) teza introductivă, litera (a) și ultimul paragraf	Articolul 16 alineatul (2)
Articolul 14 alineatul (2) litera (b)	-
Articolul 14 alineatul (3)	Articolul 16 alineatul (4)
Articolul 14 alineatul (4)	-
-	Articolul 16 alineatele (5), (6) și (7)
Articolul 15 alineatul (1)	Articolul 17 alineatul (1)
Articolul 15 alineatul (2)	Articolul 17 alineatul (2)
Articolul 15 alineatul (3)	Articolul 17 alineatul (3)
Articolul 15 alineatul (4)	Articolul 17 alineatul (4)
Articolul 15 alineatul (5)	Articolul 17 alineatul (5)
Articolul 15 alineatul (6)	Articolul 17 alineatul (6)
Articolul 15 alineatul (7)	Articolul 17 alineatul (7)
Articolul 15 alineatul (8)	-
-	Articolul 17 alineatele (8), (9) și (10)
Articolul 16 alineatul (1)	Articolul 18 alineatul (1)
Articolul 16 alineatul (2)	Articolul 18 alineatul (2)
Articolul 16 alineatul (3)	Articolul 18 alineatul (3)
Articolul 16 alineatul (4)	Articolul 18 alineatul (4)
Articolul 16 alineatul (5)	-
Articolul 16 alineatul (6)	Articolul 18 alineatul (5)
-	Articolul 18 alineatul (6)
Articolul 17 alineatul (1)	Articolul 19 alineatul (1)
Articolul 17 alineatul (2)	Articolul 19 alineatul (2)
-	Articolul 20
Articolul 18 alineatul (1)	Articolul 21 alineatul (1)
-	Articolul 21 alineatul (2)
Articolul 18 alineatul (2)	Articolul 21 alineatul (3) primul și al doilea paragraf
Articolul 18 alineatul (3)	Articolul 21 alineatul (3) al treilea paragraf
Articolul 18 alineatul (4)	Articolul 21 alineatul (9) și articolul 23 alineatul (2)
Articolul 18 alineatul (5)	Articolul 21 alineatul (10)
Articolul 18 alineatul (6)	Articolul 23 alineatul (3)
Articolul 18 alineatul (7)	-
Articolul 18 alineatul (8)	Articolul 21 alineatul (11)
-	Articolul 21 alineatele (4)-(8)
Articolul 19 alineatul (1)	Articolul 22(1) primul paragraf
-	Articolul 22 alineatul (2)
Articolul 19 alineatul (2)	Articolul 22 alineatul (3)
Articolul 19 alineatul (3)	Articolul 22 alineatul (4)
Articolul 19 alineatul (4)	-
Articolul 19 alineatul (5)	Articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 19 alineatul (6)	Articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf
-	Articolul 22 alineatele (5), (6), și (7)
-	Articolul 23 alineatele (1), (4), (5) și (6)
-	Articolul 24 alineatul (1) primul și al doilea paragraf
Articolul 20 alineatul (1)	Articolul 24 alineatul (1) al treilea paragraf
-	Articolul 24 alineatele (2) și (3)
Articolul 20 alineatul (2)	Articolul 25 alineatul (1)
Articolul 20 alineatul (3)	Articolul 25 alineatul (2)
-	Articolul 26
Articolul 21	Articolul 27
Articolul 22 alineatul (1)	Articolul 28 alineatul (1)
-	Articolul 28 alineatul (2)
Articolul 22 alineatul (2)	Articolul 28 alineatul (3)
-	Articolul 29
-	Articolul 30
Articolul 23	Articolul 31
Articolul 24	Articolul 32
Articolul 25	Articolul 33