6.4.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 115/1

DIRECTIVA (UE) 2021/555 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 24 martie 2021

privind controlul achiziționării și deținerii de arme

(text codificat)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Directiva 91/477/CEE a Consiliului (3) a fost modificată în mod substanțial de mai multe ori (4). Din motive de claritate și de raționalizare, este necesar să se codifice directiva respectivă.

(2)

Directiva 91/477/CEE a instituit o măsură de însoțire pentru piața internă. Aceasta a stabilit un echilibru între, pe de o parte, angajamentul de a asigura, într-o anumită măsură, libera circulație în cadrul Uniunii a anumitor arme de foc și a componentelor esențiale ale acestora și, pe de altă parte, necesitatea de a controla libertatea respectivă prin recurgerea la garanții de securitate adecvate produselor în cauză.

(3)

Rapoartele serviciilor de informații ale poliției evidențiază o creștere a utilizării în cadrul Uniunii a armelor transformate. Prin urmare, este esențial să se asigure includerea unor astfel de arme transformabile în definiția „armei de foc” în sensul prezentei directive.

(4)

Activitățile unui armurier nu includ numai fabricarea, ci și modificarea sau transformarea armelor de foc, a componentelor esențiale și a muniției, cum ar fi scurtarea unei arme de foc complete, care conduc la o modificare a categoriei sau subcategoriei acesteia. Activitățile exclusiv private, fără caracter comercial, cum sunt încărcarea manuală și reîncărcarea muniției din componente de muniție în scopuri personale, sau modificări ale armelor de foc sau ale componentelor esențiale deținute de persoana în cauză, cum ar fi modificări ale patului de armă sau ale vizorului, sau lucrări de întreținere menite să reducă uzura fizică a componentelor esențiale, nu ar trebui considerate a fi activități pe care doar un armurier are dreptul să le întreprindă.

(5)

În sensul prezentei directive, definiția termenului „intermediar” ar trebui să acopere orice persoană fizică sau juridică, inclusiv parteneriatele, iar termenul „furnizare” ar trebui considerat ca incluzând împrumutul și leasingul. În ceea ce privește obligațiile armurierilor care sunt aplicabile și activităților intermediarilor, prezenta directivă ar trebui să se aplice, de asemenea, intermediarilor, întrucât aceștia furnizează servicii similare celor furnizate de armurieri, în măsura în care aceștia se află în poziția de a îndeplini aceste obligații și dacă respectivele obligații nu sunt îndeplinite de un armurier pentru aceeași tranzacție.

(6)

Este util să se prevadă categoriile de arme de foc a căror achiziționare și deținere de către persoane private ar trebui să fie interzisă ori supusă autorizării sau declarării.

(7)

Autorizațiile de achiziționare și deținere a armelor de foc ar trebui să implice, pe cât posibil, o singură procedură administrativă.

(8)

Odată ce armele de foc sunt achiziționate în mod legal și deținute în conformitate cu prezenta directivă, ar trebui să se aplice dispozițiile naționale cu privire la portul de armă, vânătoare sau tirul sportiv.

(9)

Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a lua măsuri în vederea prevenirii traficului ilegal de arme.

(10)

Este necesar ca statele membre să păstreze un sistem computerizat de înregistrare a datelor, fie centralizat, fie descentralizat, care să garanteze accesul autorităților autorizate la sistemele de înregistrare a datelor în care sunt înregistrate informațiile necesare privind fiecare armă de foc. Accesul poliției, al autorităților judiciare și al altor autorități autorizate la informațiile conținute în sistemul computerizat de înregistrare a datelor trebuie să respecte articolul 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

(11)

Pentru a se spori trasabilitatea tuturor armelor de foc și a componentelor esențiale și pentru a se facilita libera circulație a acestora, toate armele de foc sau componentele esențiale ale acestora ar trebui marcate cu un marcaj clar, permanent și unic și înregistrate în sistemele de înregistrare a datelor ale statelor membre.

(12)

Registrele păstrate în sistemele de înregistrare a datelor ar trebui să conțină toate informațiile care să permită realizarea conexiunii dintre o armă de foc și deținătorul acesteia și ar trebui să înregistreze numele producătorului sau denumirea, țara sau locul de fabricație, tipul, marca, modelul, calibrul și numărul de serie al armei de foc și orice marcaj unic aplicat pe cadrul sau pe recuperatorul armei de foc. Componentele esențiale altele decât cadrul sau recuperatorul ar trebui înregistrate în sistemele de înregistrare a datelor în registrul aferent armei de foc pe care urmează să fie montate.

(13)

Pentru a facilita urmărirea armelor, este necesară utilizarea unor coduri alfanumerice și includerea în marcaj a anului de fabricație a armei, dacă anul nu este inclus în numărul de serie.

(14)

Pentru a preveni ștergerea cu ușurință a marcajelor și pentru a preciza care sunt componentele esențiale pe care ar trebui aplicat marcajul, sunt necesare norme comune ale Uniunii privind marcarea. Aceste norme ar trebui să se aplice doar armelor de foc și componentelor esențiale fabricate sau importate în Uniune la 14 septembrie 2018 sau ulterior datei respective, la introducerea lor pe piață, în timp ce armele de foc și piesele fabricate sau importate în Uniune anterior acestei date ar trebui să intre în continuare sub incidența cerințelor privind marcarea și înregistrarea din Directiva 91/477/CEE care erau aplicabile până la acea dată.

(15)

Având în vedere caracterul special al activității armurierilor și intermediarilor, se impune exercitarea de către statele membre a unui control strict asupra unei asemenea activități, în special prin verificarea integrității profesionale și a competențelor armurierilor și intermediarilor.

(16)

Date fiind caracterul periculos și durabilitatea armelor de foc și a componentelor esențiale, pentru a asigura că autoritățile competente sunt în măsură să urmărească armele de foc și componentele esențiale în scopul procedurilor administrative și penale și ținând cont de dreptul procesual intern, este necesar ca registrele din sistemul de înregistrare a datelor să fie păstrate pentru o perioadă de 30 de ani după distrugerea armelor de foc sau a componentelor esențiale vizate. Accesul la aceste registre și la toate datele cu caracter personal aferente ar trebui să se limiteze la autoritățile competente și ar trebui să fie permis numai până la 10 ani după distrugerea armei de foc sau a componentelor esențiale vizate, în scopul acordării sau retragerii autorizațiilor sau în cadrul procedurilor vamale, inclusiv al unor posibile impuneri de sancțiuni administrative, și până la 30 de ani după distrugerea armei de foc sau a componentelor esențiale vizate, atunci când accesul este necesar pentru aplicarea dreptului penal.

(17)

Schimbul eficient de informații între armurieri și intermediari, pe de o parte, și autoritățile naționale competente, pe de altă parte, este important pentru funcționarea eficace a sistemelor de înregistrare a datelor. Prin urmare, armurierii și intermediarii ar trebui să furnizeze informații autorităților naționale competente, fără întârzieri nejustificate. Pentru a facilita acest lucru, autoritățile naționale competente ar trebui să instituie un mijloc de conexiune electronică accesibil armurierilor și intermediarilor, care poate include trimiterea informațiilor prin e-mail sau în mod direct printr-o bază de date sau alt registru.

(18)

Ca regulă generală, ar trebui să fie interzisă achiziționarea de arme de foc de către persoane condamnate pentru anumite infracțiuni grave printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

(19)

Statele membre ar trebui să dispună de un sistem de monitorizare pentru a asigura îndeplinirea condițiilor de autorizare a armelor de foc pe întreaga durată a autorizării. Statele membre ar trebui să decidă dacă evaluarea implică sau nu un test medical sau psihologic prealabil.

(20)

Fără a aduce atingere dispozițiilor de drept intern privind răspunderea profesională, evaluarea informațiilor medicale sau psihologice relevante nu ar trebui să fie considerată drept atribuire a unei răspunderi cadrului medical sau altor persoane care furnizează astfel de informații, atunci când armele de foc deținute în conformitate cu prezenta directivă sunt folosite în mod necorespunzător.

(21)

Armele de foc și muniția ar trebui depozitate în condiții de securitate atunci când nu se află sub supraveghere directă. În cazul în care nu sunt depozitate într-un seif, armele de foc și muniția ar trebui să fie depozitate în spații separate. Atunci când arma de foc și muniția urmează să fie înmânate unui transportator pentru a fi transportate, transportatorul în cauză ar trebui să fie responsabil cu supravegherea și depozitarea corespunzătoare. Criteriile pentru depozitarea corespunzătoare și pentru transportul în condiții de siguranță ar trebui definite în dreptul intern, ținându-se seama de numărul și categoria armelor de foc și muniției în cauză.

(22)

Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze normele statelor membre care permit tranzacții legale în care sunt implicate arme de foc, componente esențiale și muniție prin intermediul comenzilor prin poștă, al internetului sau al contractelor la distanță astfel cum sunt definite în Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5), de exemplu prin cataloage de licitație online sau prin anunțuri clasificate, telefon sau e-mail. Este esențial însă ca identitățile părților la aceste tranzacții și capacitatea lor legală de a le încheia să poată fi verificate și să fie într-adevăr verificate. În ceea ce privește cumpărătorii, este prin urmare adecvat să se asigure că identitatea lor și, după caz, faptul că dețin o autorizație de achiziționare a unei arme de foc, a componentelor esențiale sau a muniției, înainte sau cel târziu la momentul livrării, sunt verificate de către un armurier sau intermediar deținător de licență sau autorizat, sau de către o autoritate publică sau un reprezentant al acestei autorități.

(23)

Ar trebui prevăzute, în prezenta directivă, norme stricte în ceea ce privește cele mai periculoase arme de foc, pentru a se asigura că nu sunt permise, cu câteva excepții limitate și justificate corespunzător, achiziționarea, deținerea sau comerțul cu acestea. În cazul în care aceste norme nu sunt respectate, statele membre ar trebui să ia toate măsurile adecvate, care ar putea include confiscarea armelor de foc în cauză.

(24)

Statele membre ar trebui, cu toate acestea, să aibă posibilitatea de a autoriza achiziționarea și deținerea de arme de foc, componente esențiale și muniție clasificate în categoria A, atunci când acest lucru este necesar în scopuri educative, culturale, incluzând filmul și teatrul, de cercetare sau istorice. Printre persoanele autorizate se pot număra tehnicieni în domeniul armamentului, persoane care se ocupă de instalații de testare, fabricanți, experți autorizați, experți criminaliști și, în anumite cazuri, persoane implicate în producția de filme sau de programe de televiziune. De asemenea, ar trebui să li se permită statelor membre să autorizeze achiziția sau deținerea de către persoanele fizice a unor arme de foc, a unor componente esențiale ale acestora și a muniției clasificate în categoria A pentru apărarea națională, cum ar fi în contextul instruirii militare voluntare prevăzute de dreptul intern.

(25)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda autorizații muzeelor recunoscute și colecționarilor recunoscuți, pentru achiziționarea și deținerea de arme de foc, componente esențiale și muniție clasificate în categoria A, când acest lucru este necesar în scopuri istorice, culturale, științifice, tehnice, educaționale sau de patrimoniu, cu condiția ca astfel de muzee și colecționari să demonstreze, înainte de a li se acorda o astfel de autorizație, că au luat măsurile necesare pentru a aborda orice riscuri la adresa siguranței sau a ordinii publice, inclusiv prin depozitarea în condiții corespunzătoare. Orice astfel de autorizație ar trebui să țină cont de situația specifică și să o reflecte, inclusiv natura colecției și scopul acesteia, iar statele membre ar trebui să se asigure că dispun de un sistem de monitorizare a colecționarilor și a colecțiilor.

(26)

Armurierii și intermediarii nu ar trebui să fie împiedicați să manevreze arme de foc, componente esențiale și muniție clasificată în categoria A în cazurile în care achiziționarea și deținerea unor astfel de arme de foc, componente esențiale și muniție sunt permise în mod excepțional, atunci când manevrarea de către aceștia este necesară în scopul dezactivării sau al conversiei, sau atunci când este permis în temeiul prezentei directive. De asemenea, armurierii și intermediarii nu ar trebui să fie împiedicați să manevreze astfel de arme, componente esențiale și muniție în cazurile care nu sunt reglementate de prezenta directivă, cum ar fi în cazul armelor de foc, componentelor esențiale și muniției destinate exportului în afara Uniunii sau al armelor destinate achiziționării de către forțele armate, de către poliție sau de către autoritățile publice.

(27)

Armurierii și intermediarii ar trebui să aibă posibilitatea să refuze să finalizeze orice tranzacție suspectă pentru achiziția de muniție completă sau a unor componente active de muniție. O tranzacție ar putea fi considerată suspectă dacă, de exemplu, implică cantități neobișnuite pentru uzul privat avut în vedere, dacă cumpărătorul pare nefamiliarizat cu utilizarea muniției sau insistă să plătească în numerar, refuzând totodată să prezinte un act de identitate. Armurierii și intermediarii ar trebui, de asemenea, să poată raporta astfel de tranzacții suspecte autorităților competente.

(28)

Riscul transformării armelor acustice și a altor tipuri de arme cu gloanțe oarbe în arme de foc adevărate este ridicat. Prin urmare, este esențial să fie rezolvată problema utilizării, pentru săvârșirea de infracțiuni, a acestor arme de foc transformate. În plus, pentru a se evita riscul ca armele de alarmă și cele de semnalizare să fie fabricate într-un mod care le permite să fie transformate pentru a expulza o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie, Comisia ar trebui să adopte specificații tehnice pentru a se asigura faptul că aceste arme nu pot fi astfel transformate.

(29)

Luând în considerare riscul ridicat al reactivării armelor de foc dezactivate în mod necorespunzător și pentru a îmbunătăți securitatea în întreaga Uniune, prezenta directivă ar trebui să se aplice respectivelor arme de foc. Definiția armelor de foc dezactivate ar trebui să reflecte principiile generale ale dezactivării armelor de foc, astfel cum se prevede în Protocolul împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, atașat la Decizia 2014/164/UE a Consiliului (6), care transpune protocolul respectiv în cadrul juridic al Uniunii.

(30)

Permisul european pentru arme de foc ar trebui să fie considerat principalul document de care au nevoie practicanții de tir sportiv și de alte persoane autorizate în conformitate cu prezenta directivă pentru a deține o armă de foc pe durata călătoriei într-un alt stat membru. Statele membre nu ar trebui să condiționeze acceptarea permisului european pentru arme de foc de plata vreunei redevențe sau taxe.

(31)

Prevederile prezentei directive privind permisul european pentru arme de foc ar trebui să se refere, de asemenea, la armele de foc încadrate la categoria A, fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a alege să aplice norme mai stricte.

(32)

Pentru a facilita urmărirea armelor de foc și a combate eficient fabricarea ilicită și traficul ilicit cu arme de foc, cu piese și cu muniție pentru acestea, este necesar schimbul de informații între statele membre.

(33)

Armele de foc destinate utilizării militare, cum sunt AK47 și M16, care sunt echipate cu selector de focuri și care pot fi ajustate manual între moduri automate și semiautomate ar trebui să fie clasificate ca arme de foc de la categoria A și, prin urmare, ar trebui să fie interzise pentru uz civil. Dacă sunt transformate în arme de foc semiautomate, acestea ar trebui să fie clasificate la punctul 6 de la categoria A.

(34)

Anumite arme de foc semiautomate pot fi transformate cu ușurință în arme de foc automate, fapt ce constituie o amenințare la adresa securității. Chiar și în absența unei astfel de conversii, anumite arme de foc semiautomate ar putea fi foarte periculoase atunci când capacitatea lor în ceea ce privește numărul de cartușe este ridicată. Prin urmare, uzul civil al armelor de foc semiautomate cu încărcător fix care permit tragerea unui număr mare de cartușe, precum și al armelor de foc semiautomate în combinație cu un încărcător detașabil cu un număr mare de cartușe ar trebui să fie interzis. Simpla posibilitate de a monta un încărcător cu o capacitate de peste 10 cartușe în cazul armelor de foc cu țeavă lungă și de peste 20 de cartușe în cazul armelor de foc cu țeavă scurtă nu ar trebui să determine clasificarea într-o anumită categorie.

(35)

Fără a aduce atingere reînnoirii autorizației în conformitate cu prezenta directivă, armele de foc semiautomate care utilizează percuția anulară, inclusiv cele cu un calibru de .22 sau mai mic, nu ar trebui clasificate la categoria A decât dacă au fost transformate din arme de foc automate.

(36)

Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice obiectelor care au aspectul fizic al unei arme de foc (copii), dar care sunt fabricate în așa fel încât nu pot fi transformate pentru a expulza o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie.

(37)

În cazul în care statele membre dispun de legislație care reglementează armele antice, astfel de arme nu ar trebui să intre sub incidența prezentei directive. Reproducerile armelor antice nu au însă aceeași importanță istorică și nu suscită același interes și pot fi fabricate cu ajutorul unor tehnici moderne care le pot îmbunătăți durabilitatea și precizia. Prin urmare, astfel de reproduceri ale unor arme de foc ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentei directive. Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice altor obiecte, cum sunt dispozitivele de tip „airsoft”, care nu sunt cuprinse în definiția armelor de foc și prin urmare nu sunt reglementate prin prezenta directivă.

(38)

Pentru a ameliora funcționarea schimbului de informații între statele membre, ar fi util dacă Comisia ar evalua elementele necesare pentru un sistem care să sprijine schimbul de informații conținute în cadrul sistemelor computerizate de înregistrare a datelor existente în statele membre, inclusiv fezabilitatea acordării accesului la aceste sisteme pentru fiecare stat membru. Sistemul respectiv ar putea utiliza un modul al Sistemului de informare al pieței interne (IMI), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (7), special conceput pentru armele de foc. Un astfel de schimb de informații între statele membre ar trebui să aibă loc cu respectarea normelor privind protecția datelor prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (8). În cazul în care o autoritate competentă are nevoie să acceseze cazierul unei persoane care solicită un permis de port-armă, această autoritate ar trebui să fie în măsură să obțină informațiile în cauză în temeiul Deciziei-cadru 2009/315/JAI a Consiliului (9). Evaluarea Comisiei ar putea fi însoțită, dacă este cazul, de o propunere legislativă în care sunt luate în considerare instrumentele existente pentru schimbul de informații.

(39)

Pentru a asigura un schimb adecvat de informații prin mijloace electronice între statele membre cu privire la autorizațiile acordate pentru transferul de arme de foc către un alt stat membru și cu privire la refuzurile de a acorda autorizația de a achiziționa sau deține arme de foc, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește stabilirea unor dispoziții care să permită statelor membre să creeze un astfel de sistem de schimb de informații. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (10). În special, pentru a asigura participarea egală în pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(40)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(41)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(42)

Regulamentul (UE) 2016/679 ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în cadrul prezentei directive. În cazul în care datele cu caracter personal colectate în temeiul prezentei directive sunt prelucrate în scopul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării sancțiunilor de drept penal, autoritățile care prelucrează respectivele date ar trebui să respecte normele adoptate în temeiul Directivei (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (12).

(43)

Întrucât obiectivele prezentei directive nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(44)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta directivă constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (13), care se află sub incidența domeniului menționat la articolul 1 din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (14).

(45)

În ceea ce privește Elveția, prezenta directivă constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (15), care se află sub incidența domeniului menționat la articolul 1 din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (16).

(46)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta directivă constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (17), care se află sub incidența domeniului menționat la articolul 1 din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (18).

(47)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa III, partea B,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL 1

DOMENIU DE APLICARE

Articolul 1

(1)   În înțelesul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.

„armă de foc” înseamnă orice armă portabilă cu țeavă care poate expulza, este concepută să expulzeze sau poate fi transformată să expulzeze o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie, cu excepția cazului în care este exclusă din prezenta definiție pentru unul dintre motivele enumerate în secțiunea III din anexa I. Armele de foc sunt clasificate în secțiunea II din anexa I.

Se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a expulza o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie dacă:

(a)

are aspectul unei arme de foc; și

(b)

ca urmare a construcției sale sau a materialului din care este confecționat poate fi transformat în acest scop;

2.

„componentă esențială” înseamnă țeava, cadrul, recuperatorul, indiferent dacă este vorba despre un recuperator superior sau inferior, după caz, manșonul mobil, cilindrul, cuiul percutor sau închizătorul, care, în calitate de obiecte separate, sunt incluse în categoria armelor de foc pe care sunt montate sau sunt concepute să se monteze;

3.

„muniție” înseamnă muniția completă sau componentele acesteia, inclusiv tubul cartușului, capsele de inițiere, pulberea, gloanțele sau proiectilele, care sunt folosite într-o armă de foc, cu condiția ca aceste componente să facă ele însele obiectul unei autorizații în statul membru în cauză;

4.

„arme de alarmă și arme de semnalizare” înseamnă dispozitive echipate cu un tub de cartuș, care sunt proiectate numai pentru a trage gloanțe oarbe sau cartușe pirotehnice de semnalizare sau pentru a expulza substanțe iritante sau alte substanțe active și care nu pot fi transformate pentru a expulza o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie;

5.

„arme de spectacol și arme acustice” înseamnă arme de foc transformate cu scopul specific de a fi utilizate în mod exclusiv pentru a trage gloanțe oarbe, de exemplu în reprezentații teatrale, sesiuni fotografice, filme și înregistrări de televiziune, reconstituirea unor evenimente istorice, parade, evenimente sportive și instruire;

6.

„arme de foc dezactivate” înseamnă arme de foc care au fost făcute definitiv improprii folosirii, prin dezactivare, asigurându-se că toate componentele esențiale ale armei de foc în cauză au devenit definitiv nefuncționale și imposibil de demontat, înlocuit sau modificat, într-un mod care să nu permită în niciun fel reactivarea armei de foc;

7.

„muzeu” înseamnă o instituție permanentă, aflată în serviciul societății și al dezvoltării acesteia, deschisă publicului, care achiziționează, conservă, cercetează și expune arme de foc, componente esențiale sau muniție în scopuri istorice, culturale, științifice, tehnice, educaționale, de patrimoniu sau de divertisment și care este recunoscută ca atare de statul membru în cauză;

8.

„colecționar” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care se ocupă cu colectarea și conservarea armelor de foc, a componentelor esențiale sau a muniției în scopuri istorice, culturale, științifice, tehnice, educaționale sau de patrimoniu și care este recunoscută ca atare de statul membru în cauză;

9.

„armurier” înseamnă orice persoană fizică sau juridică a cărei activitate constă, integral sau parțial, în:

(a)

fabricarea, comerțul, schimbul, închirierea, repararea, modificarea sau transformarea armelor de foc sau a componentelor esențiale;

(b)

fabricarea, comerțul, schimbul, modificarea sau conversia muniției;

10.

„intermediar” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, cu excepția armurierilor, a cărei activitate constă, integral sau parțial, în:

(a)

negocierea sau mijlocirea de tranzacții pentru achiziționarea, vânzarea sau furnizarea de arme de foc, de componente esențiale ale acestora sau de muniție;

(b)

mijlocirea transferului de arme de foc, de componente esențiale sau de muniție pe teritoriul unui stat membru, dintr-un stat membru în altul, dintr-un stat membru către o țară terță sau dintr-o țară terță către un stat membru;

11.

„fabricare ilicită” înseamnă fabricarea sau asamblarea armelor de foc, a componentelor esențiale ale acestora și a muniției:

(a)

din orice componente esențiale ale unor astfel de arme de foc traficate ilicit;

(b)

fără o autorizație eliberată în conformitate cu articolul 4 de către o autoritate competentă a statului membru în care are loc fabricarea sau asamblarea; sau

(c)

fără marcarea armelor de foc la data fabricării lor, în conformitate cu articolul 4;

12.

„trafic ilicit” înseamnă achiziționarea, vânzarea, livrarea, circulația sau transferul armelor de foc, al componentelor esențiale ale acestora sau al muniției din sau pe teritoriul unui stat membru către teritoriul unui alt stat membru, dacă oricare dintre statele membre în cauză nu autorizează acest lucru în conformitate cu prezenta directivă sau dacă armele de foc, componentele esențiale sau muniția nu sunt marcate în conformitate cu articolul 4;

13.

„urmărire” înseamnă urmărirea sistematică a armelor de foc și, atunci când este posibil, a componentelor esențiale ale acestora și a muniției, de la fabricant până la cumpărător, pentru a ajuta autoritățile competente ale statelor membre în procesul de detectare, investigare și analizare a fabricării ilicite și a traficului ilicit.

(2)   În sensul prezentei directive, persoanele sunt considerate drept rezidenți ai țării indicate prin adresa menționată în documentul oficial ce face dovada de rezidență, cum ar fi un pașaport sau o carte națională de identitate, care, în timpul unui control privind achiziționarea sau deținerea, este prezentată autorităților competente ale unui stat membru sau unui armurier sau intermediar. În cazul în care adresa unei persoane nu este menționată pe pașaportul sau pe cartea națională de identitate a acesteia, țara de rezidență a acesteia se stabilește pe baza oricărei alte dovezi oficiale de rezidență recunoscute de statul membru în cauză.

(3)   Un „permis european pentru arme de foc” se emite, la cerere, de către autoritățile competente ale unui stat membru unei persoane care devine în mod legal posesorul și utilizatorul unei arme de foc. Pașaportul este valabil pentru o perioadă maximă de cinci ani, care poate fi prelungită, și conține informațiile prevăzute în anexa II. Este un document netransmisibil, în care se înscriu arma sau armele de foc deținute și utilizate de către titularul permisului. Acesta trebuie să fie întotdeauna în posesia persoanei care utilizează arma de foc și orice schimbare în ceea ce privește deținerea armei de foc sau caracteristicile armei de foc, precum și orice pierdere sau furt al acesteia se indică în permis.

Articolul 2

(1)   Prezenta directivă nu aduce atingere aplicării dispozițiilor de drept intern cu privire la portul de armă, vânătoarea sau tirul sportiv, utilizând arme achiziționate și deținute în mod legal în conformitate cu prezenta directivă.

(2)   Prezenta directivă nu se aplică achiziționării sau deținerii de arme și muniție, în conformitate cu dreptul intern, de către forțele armate, poliție sau autoritățile publice. Aceasta nu se aplică nici în cazul transferurilor reglementate de Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului (19).

Articolul 3

Statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislații, măsuri mai stricte decât cele prevăzute în prezenta directivă, sub rezerva drepturilor conferite rezidenților statelor membre în temeiul articolului 17 alineatul (2).

CAPITOLUL 2

ARMONIZAREA LEGISLAȚIILOR REFERITOARE LA ARMELE DE FOC

Articolul 4

(1)   În ceea ce privește armele de foc fabricate sau importate în Uniune la 14 septembrie 2018 sau ulterior datei respective, statele membre se asigură că orice astfel armă de foc sau componentă esențială introdusă pe piață a fost:

(a)

prevăzută cu un marcaj unic, clar și permanent imediat după fabricare și cel târziu înaintea introducerii sale pe piață, sau fără întârziere după importul în Uniune; și

(b)

înregistrată în conformitate cu prezenta directivă imediat după fabricare și cel târziu înaintea introducerii sale pe piață, sau fără întârziere după importul în Uniune.

(2)   Marcajul unic menționat la alineatul (1) litera (a) include numele producătorului sau denumirea mărcii, țara sau locul fabricării, numărul de serie și anul de fabricație, în cazul în care acesta nu face parte din numărul de serie, și modelul, dacă este posibil. Acest lucru nu aduce atingere aplicării mărcii comerciale a producătorului. În cazul în care o componentă esențială este prea mică pentru a fi marcată în conformitate cu prezentul articol, aceasta este marcată cel puțin cu un număr de serie sau un cod alfanumeric sau digital.

Cerințele de marcare pentru armele de foc sau pentru componentele esențiale care au o importanță istorică deosebită se stabilesc în conformitate cu dreptul intern.

Statele membre se asigură că fiecare pachet elementar de muniție completă este marcat astfel încât să indice numele producătorului, numărul de identificare a lotului, calibrul și tipul de muniție.

În sensul alineatului (1) și al prezentului alineat, statele membre pot alege să aplice dispozițiile Convenției Organizației Națiunilor Unite din 1 iulie 1969 privind recunoașterea reciprocă a marcajelor de identificare a armelor de calibru mic (denumită în continuare „Convenția din 1969”).

Mai mult, la data transferului unei arme de foc sau al componentelor esențiale ale acesteia din stocurile guvernamentale în uzul civil permanent, statele membre asigură marcajul unic, conform alineatului (1), care permite identificarea entității care efectuează transferul.

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc specificații tehnice pentru marcaj. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 20 alineatul (2).

(4)   Fiecare stat membru instituie un sistem de reglementare a activităților armurierilor și intermediarilor. Aceste sisteme includ cel puțin următoarele măsuri:

(a)

înregistrarea armurierilor și intermediarilor care își desfășoară activitatea pe teritoriul respectivului stat membru;

(b)

acordarea de licențe sau de autorizații pentru activitățile armurierilor și intermediarilor desfășurate pe teritoriul respectivului stat membru; și

(c)

un control privind integritatea personală și profesională și privind competențele relevante ale armurierului sau intermediarului în cauză. În cazul persoanelor juridice, controlul vizează atât persoana juridică, cât și persoana fizică sau persoanele fizice care conduc întreprinderea respectivă.

(5)   Statele membre asigură instituirea și funcționarea unui sistem computerizat de înregistrare a datelor, fie centralizat, fie descentralizat, care garantează autorităților autorizate accesul la sistemele de înregistrare a datelor în care se înregistrează fiecare armă de foc care intră sub incidența prezentei directive. Respectivul sistem de înregistrare a datelor înregistrează toate informațiile referitoare la armele de foc care sunt necesare în vederea urmăririi și identificării acelor arme de foc, inclusiv:

(a)

tipul, marca, modelul, calibrul și numărul de serie al fiecărei arme de foc și marcajul aplicat pe cadrul sau pe recuperatorul acesteia ca marcaj unic în conformitate cu alineatul (1), care vor servi drept identificator unic pentru fiecare armă de foc;

(b)

numărul de serie sau marcajul unic aplicat pe componentele esențiale, în cazul în care acesta este diferit de marcajul aplicat pe cadrul sau pe recuperatorul fiecărei arme de foc;

(c)

numele și adresa furnizorilor și ale persoanelor care achiziționează sau dețin arma de foc, împreună cu data sau datele relevante; și

(d)

orice transformare sau modificare a unei arme de foc care duce la o modificare a categoriei sau subcategoriei de încadrare a acesteia, inclusiv dezactivarea sau distrugerea sa certificată și data sau datele relevante.

Statele membre se asigură că evidențele privind armele de foc și componentele esențiale, inclusiv datele cu caracter personal aferente, se rețin de către autoritățile competente în sistemele de înregistrare a datelor pentru o perioadă de 30 de ani după distrugerea armelor de foc sau a componentelor esențiale în cauză.

Evidențele privind armele de foc și componentele esențiale menționate la primul paragraf al prezentului alineat și datele cu caracter personal aferente pot fi accesate:

(a)

de către autoritățile competente pentru a acorda sau a retrage autorizațiile menționate la articolul 9 sau 10 sau de către autoritățile competente în materie de proceduri vamale pe o perioadă de 10 ani după distrugerea armei de foc sau a componentelor esențiale în cauză; și

(b)

de către autoritățile cu atribuții în domeniul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării sancțiunilor de drept penal, pe o perioadă de 30 de ani după distrugerea armei de foc sau a componentelor esențiale în cauză.

Statele membre asigură ștergerea datelor cu caracter personal din sistemele de înregistrare a datelor după expirarea perioadelor menționate în al doilea și al treilea paragraf. Acest lucru nu aduce atingere cazurilor în care date cu caracter personal specifice au fost transferate unei autorități competente în scopul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării sancțiunilor de drept penal și sunt utilizate în acest context specific, sau altor autorități competente într-un scop compatibil prevăzut în dreptul intern. În asemenea cazuri, prelucrarea datelor în cauză de către autoritățile competente este reglementată în dreptul intern al statului membru în cauză, respectându-se pe deplin dreptul Uniunii, în special în domeniul protecției datelor.

Pe durata întregii lor perioade de activitate, armurierii și intermediarii sunt obligați să țină un registru în care sunt înscrise fiecare armă de foc și fiecare componentă esențială aflate sub incidența prezentei directive, care este primită sau cedată de către aceștia, precum și caracteristicile care permit identificarea și urmărirea armei de foc sau a componentei esențiale respective, în special tipul, marca, modelul, calibrul și numărul de serie ale acestora și numele și adresa furnizorilor și ale persoanelor care le-au achiziționat.

La încetarea activității lor, armurierii și intermediarii predau acest registru autorității naționale responsabile de administrarea sistemelor de înregistrare a datelor prevăzute la primul paragraf.

Statele membre se asigură că armurierii și intermediarii stabiliți pe teritoriul lor raportează autorităților naționale competente fără întârzieri nejustificate tranzacțiile în care sunt implicate arme de foc sau componente esențiale, că armurierii și intermediarii dispun de o conexiune electronică cu respectivele autorități în scopul acestei raportări și că sistemele de înregistrare a datelor sunt actualizate imediat după primirea informațiilor privind aceste tranzacții.

(6)   Statele membre se asigură că toate armele de foc pot fi, în orice moment, asociate cu deținătorii lor.

Articolul 5

Fără a aduce atingere articolului 3, statele membre permit achiziționarea și deținerea de arme de foc numai de către persoanele cărora li s-a acordat un permis sau, în ceea ce privește armele de foc clasificate în categoria C, numai de către persoanele care sunt în mod special autorizate să achiziționeze și să dețină astfel de arme de foc în conformitate cu dreptul intern.

Articolul 6

(1)   Fără a aduce atingere articolului 3, statele membre permit achiziționarea și deținerea de arme de foc numai de către persoanele care au un motiv întemeiat și care:

(a)

au împlinit cel puțin vârsta de 18 ani, cu excepția cazurilor de achiziționare, altele decât cumpărare, și deținere de arme de foc în scopul practicării vânătorii sau a tirului sportiv, cu condiția ca, în acest caz, persoanele sub 18 ani să aibă permisiunea părinților, să se afle sub îndrumarea părinților sau sub îndrumarea unei persoane adulte care deține un permis pentru arme de foc sau pentru o armă de vânătoare valabil sau să practice aceste activități în cadrul unui centru de instruire care deține licență sau este autorizat în alt mod și ca părintele sau persoana adultă cu un permis valabil de deținere de armă de foc sau de vânătoare să își asume responsabilitatea pentru depozitarea corespunzătoare în conformitate cu articolul 7; și

(b)

nu sunt susceptibile de a reprezenta un pericol pentru propria persoană sau pentru alții, pentru ordinea publică sau siguranța publică; se consideră că existența unei condamnări pentru săvârșirea cu intenție și cu violență a unei infracțiuni indică un astfel de pericol.

(2)   Statele membre dețin un sistem de monitorizare, pe care îl pot folosi în mod continuu sau periodic, pentru a asigura îndeplinirea condițiilor de autorizare stabilite în dreptul intern pe durata autorizării și, între altele, evaluarea informațiilor medicale și psihologice relevante. Modalitățile specifice se stabilesc în conformitate cu dreptul intern.

În cazul în care una dintre condițiile de autorizare nu mai este îndeplinită, statele membre retrag autorizația respectivă.

Statele membre nu pot interzice persoanelor rezidente pe teritoriul lor să dețină o armă de foc achiziționată într-un alt stat membru decât dacă interzic achiziționarea aceluiași tip de armă de foc pe teritoriul lor.

(3)   Statele membre se asigură că o autorizație pentru achiziționarea și o autorizație pentru deținerea unei arme de foc clasificate în categoria B se retrage în cazul în care se constată că persoana căreia i-a fost acordată respectiva autorizație deține un încărcător care se poate monta pe arme de foc semiautomate cu percuție centrală sau cu repetiție, care:

(a)

poate conține mai mult de 20 de cartușe; sau

(b)

în cazul armelor de foc cu țeavă lungă, poate conține mai mult de 10 cartușe,

cu excepția cazului în care persoana în cauză a primit o autorizație în temeiul articolului 9 sau o autorizație care a fost confirmată, reînnoită sau prelungită în temeiul articolului 10 alineatul (5).

Articolul 7

În vederea reducerii la minimum a riscului ca o persoană neautorizată să aibă acces la arme de foc și muniție, statele membre stabilesc norme cu privire la supravegherea adecvată a armelor de foc și a muniției, precum și norme privind depozitarea corespunzătoare a acestora în condiții de siguranță. Nu este permis ca armele de foc și muniția acestora să fie ușor accesibile împreună. Supravegherea corespunzătoare înseamnă că persoana care deține în mod legal arma de foc sau muniția în cauză are control asupra acesteia în timpul transportului și al utilizării sale. Nivelul de control al modalităților de depozitare corespunzătoare reflectă numărul și categoria armelor de foc și a muniției vizate.

Articolul 8

Statele membre se asigură că, în cazurile care implică achiziționarea și vânzarea de arme de foc sau de componente esențiale sau de muniție care se încadrează la categoria A, B sau C, efectuate prin intermediul contractelor la distanță, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE, identitatea și, atunci când este necesar, autorizația cumpărătorului armei de foc, a componentelor esențiale sau a muniției sunt verificate înainte de livrarea acestora sau cel mai târziu în momentul livrării acestora către persoana respectivă, de către:

(a)

un armurier sau un intermediar deținător de licență sau autorizat; sau

(b)

o autoritate publică sau un reprezentant al respectivei autorități publice.

Articolul 9

(1)   Fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (2), statele membre iau toate măsurile necesare pentru a interzice achiziționarea și deținerea de arme de foc, de componente esențiale și de muniție clasificate în categoria A. Acestea se asigură că armele de foc, componentele esențiale și muniția care sunt deținute în mod ilegal, cu încălcarea acestei interdicții, sunt confiscate.

(2)   În scopul protejării infrastructurii critice, a transporturilor comerciale maritime, a convoaielor cu valoare ridicată și a spațiilor sensibile, precum și în scop de apărare națională, scopuri educaționale, culturale, istorice și de cercetare și fără a aduce atingere alineatului (1), autoritățile naționale competente pot acorda, în cazuri individuale, în mod excepțional și justificate în mod corespunzător, autorizații pentru arme de foc, componente esențiale și muniție clasificate în categoria A, dacă acest lucru nu contravine siguranței sau ordinii publice.

(3)   Statele membre pot decide să autorizeze, în cazuri individuale speciale, în mod excepțional și justificate în mod corespunzător, colecționari să achiziționeze și să dețină arme de foc, componente esențiale și muniție clasificate în categoria A, sub rezerva respectării unor condiții stricte privind securitatea, inclusiv aducerea de dovezi autorităților naționale competente care să demonstreze că au fost instituite măsuri pentru a aborda orice riscuri la adresa siguranței sau ordinii publice și că armele de foc, componentele esențiale ale acestora sau muniția în cauză sunt depozitate cu respectarea unui nivel de securitate proporțional cu riscurile asociate accesului neautorizat la acestea.

Statele membre se asigură că colecționarii autorizați în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat pot fi identificați în sistemele de înregistrare a datelor menționate la articolul 4. Colecționarii astfel autorizați țin un registru cu toate armele de foc deținute și clasificate în categoria A, care să fie accesibil autorităților naționale competente. Statele membre instituie un sistem de monitorizare adecvat vizând toți colecționarii astfel autorizați, luând în considerare toți factorii relevanți.

(4)   Statele membre pot acorda autorizații armurierilor sau intermediarilor, în cadrul activității lor profesionale respective, pentru achiziționarea, fabricarea, dezactivarea, repararea, furnizarea, transferul și deținerea de arme de foc, de componente esențiale și de muniție clasificate în categoria A, sub rezerva unor condiții stricte privind securitatea.

(5)   Statele membre pot autoriza muzeele să achiziționeze și să dețină arme de foc, componente esențiale și muniție clasificate în categoria A, sub rezerva unor condiții stricte privind securitatea.

(6)   Statele membre pot autoriza practicanții de tir sportiv să achiziționeze și să dețină arme de foc semiautomate clasificate la punctele 6 și 7 din categoria A, sub rezerva următoarelor condiții:

(a)

o evaluare satisfăcătoare a informațiilor pertinente care decurg din aplicarea articolului 6 alineatul (2);

(b)

furnizarea unei dovezi că practicantul de tir sportiv respectiv se antrenează în mod activ sau participă la competiții de tir sportiv recunoscute de către o organizație de tir sportiv recunoscută în mod oficial în statul membru respectiv sau de către o federație de tir sportiv consacrată la nivel internațional și recunoscută în mod oficial; și

(c)

furnizarea unui certificat din partea unei organizații de tir sportiv recunoscute în mod oficial care să confirme că:

(i)

practicantul de tir sportiv este membru al unui club de tir și practică tirul sportiv în mod regulat în cadrul acestuia de cel puțin 12 luni; și

(ii)

arma de foc în cauză îndeplinește cerințele necesare pentru o disciplină de tir sportiv recunoscută de o federație de tir sportiv consacrată la nivel internațional și recunoscută în mod oficial.

În ceea ce privește armele de foc clasificate la punctul 6 din categoria A, statele membre care au un sistem militar bazat pe serviciul militar general și în care este instituit, în ultimii 50 de ani, un sistem de transfer al armelor de foc de uz militar către persoanele care părăsesc armata după îndeplinirea atribuțiilor lor militare pot autoriza respectivele persoane, în calitatea lor de practicanți de tir sportiv, să păstreze o armă de foc utilizată pe perioada serviciului lor militar obligatoriu. Autoritatea publică competentă în cauză transformă armele de foc respective în arme de foc semiautomate și verifică în mod periodic că persoanele care utilizează astfel de arme de foc nu reprezintă un risc pentru siguranța publică. Se aplică dispozițiile prevăzute la primul paragraf literele (a), (b) și (c).

(7)   Autorizațiile emise în temeiul prezentului articol se reexaminează periodic, la intervale care nu depășesc cinci ani.

Articolul 10

(1)   Nicio persoană nu poate achiziționa a armă de foc din categoria B pe teritoriul unui stat membru cu excepția cazului în care acest stat a autorizat-o să facă acest lucru.

Nicio asemenea autorizație nu poate fi acordată unui rezident al unui alt stat membru fără acordul prealabil al statului membru respectiv.

(2)   Nicio persoană nu poate deține o armă de foc din categoria B pe teritoriul unui stat membru fără autorizația acestui stat. Dacă persoana este rezidentă al altui stat membru, acesta din urmă este informat în mod corespunzător.

(3)   O autorizație pentru achiziționarea și o autorizație pentru deținerea unei arme de foc din categoria B pot avea forma unei decizii administrative unice.

(4)   Statele membre pot lua în considerare posibilitatea de a acorda un permis multianual pentru achiziționarea și deținerea tuturor armelor de foc supuse autorizării persoanelor care îndeplinesc condițiile de acordare a autorizației de deținere a unei arme de foc, fără a aduce atingere:

(a)

obligației de a informa autoritățile competente despre transferuri;

(b)

verificării periodice a continuării îndeplinirii condițiilor de către acestea;

(c)

limitelor maxime de deținere prevăzute în dreptul intern.

Autorizațiile de deținere a armelor de foc se reexaminează periodic, la intervale care nu depășesc cinci ani. O autorizație poate fi reînnoită sau prelungită în cazul în care condițiile pe baza cărora a fost acordată sunt îndeplinite în continuare.

(5)   Statele membre pot decide să confirme, să reînnoiască sau să prelungească autorizațiile pentru armele de foc semiautomate încadrate la punctul 6, 7 sau 8 din categoria A pentru o armă de foc care a fost clasificată la categoria B și achiziționată legal și înregistrată înainte de 13 iunie 2017, cu condiția respectării celorlalte condiții stabilite în prezenta directivă. Statele membre pot, de asemenea, să permită achiziționarea acestor arme de foc de către alte persoane autorizate de statele membre în conformitate cu prezenta directivă.

(6)   Statele membre stabilesc reglementări pentru a asigura faptul că persoanele care dețin, la 28 iulie 2008, autorizații pentru arme de foc din categoria B în conformitate cu dreptul intern, nu trebuie să depună cereri pentru obținerea de autorizații pentru armele de foc din categoria C sau D pe care le dețineau înainte de acea dată. Cu toate acestea, orice transfer de arme de foc din categoria C sau D trebuie să se facă cu condiția obținerii sau a deținerii de către cesionar a unei autorizații sau cu condiția ca acestuia să i se permită în mod special să dețină aceste arme de foc în conformitate cu dreptul intern.

Articolul 11

(1)   Nicio persoană nu poate deține o armă de foc din categoria C fără ca deținătorul să fi făcut o declarație în acest scop în fața autorităților statului în care deține această armă.

Statele membre pot, în ceea ce privește armele de foc achiziționate înainte de 14 septembrie 2018, să suspende obligația de a declara armele de foc clasificate în categoria C punctul 5, 6 sau 7 până la 14 martie 2021.

(2)   Orice vânzător sau armurier sau orice persoană privată informează autoritățile statului membru unde are loc transferul sau livrarea fiecărei arme de foc din categoria C, precizând elementele de identificare a armei de foc și a persoanei care o achiziționează. Dacă persoana care o achiziționează este rezidentă într-un alt stat membru, acest stat este informat despre această achiziție de către statul membru unde are loc achiziționarea și de către persoana care a achiziționat-o.

(3)   În cazul în care un stat membru interzice sau supune unei autorizări achiziționarea și deținerea pe teritoriul său a unei arme de foc clasificate în categoria B sau C, acesta informează celelalte state membre, care introduc mențiuni speciale în acest sens pe orice permis european de armă de foc pe care îl eliberează pentru o asemenea armă de foc în temeiul articolului 17 alineatul (2).

Articolul 12

(1)   Livrarea unei arme de foc din categoria A, B sau C unei persoane care nu este rezidentă în statul membru respectiv este permisă, sub rezerva respectării obligațiilor prevăzute în articolele 9, 10 și 11:

(a)

dobânditorului care a primit autorizația, conform articolului 16, de a efectua el însuși transferul în țara de rezidență;

(b)

dobânditorului care prezintă o declarație scrisă prin care își justifică intențiile pentru deținerea respectivei arme, în statul membru de achiziție, sub rezerva condițiile legale de deținere din respectivul stat membru.

(2)   Statele membre pot autoriza livrarea temporară a armelor de foc, conform modalităților pe care acestea le stabilesc.

Articolul 13

(1)   Regimul achiziției și deținerii de muniție este identic cu acela al deținerii de arme de foc cărora le este destinată muniția.

Achiziția încărcătoarelor pentru armele de foc semiautomate cu percuție centrală care pot conține mai mult de 20 de cartușe sau mai mult de 10 cartușe în cazul armelor de foc cu țeavă lungă este permisă doar persoanelor care primesc o autorizație în temeiul articolului 9 sau o autorizație care a fost confirmată, reînnoită sau prelungită în temeiul articolului 10 alineatul (5).

(2)   Armurierii și intermediarii pot refuza să finalizeze orice tranzacție pentru achiziția de muniție completă sau de componente de muniție pe care o consideră în mod rezonabil suspectă din cauza naturii sau amplorii sale și raportează autorităților competente orice încercare de realizare a unei astfel de tranzacții.

Articolul 14

(1)   Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că dispozitivele echipate cu un tub de cartuș care sunt proiectate numai pentru a trage gloanțe oarbe sau muniție pirotehnică de semnalizare sau pentru a expulza substanțe iritante sau alte substanțe active nu pot fi transformate pentru a expulza o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie.

(2)   Statele membre încadrează la categoria armelor de foc dispozitivele echipate cu un tub de cartuș care sunt proiectate numai pentru a trage gloanțe oarbe sau muniție pirotehnică de semnalizare sau pentru a expulza substanțe iritante sau alte substanțe active și care pot fi transformate pentru a expulza o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie.

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc specificații tehnice ale armelor de alarmă și ale armelor de semnalizare fabricate sau importate în Uniune la 14 septembrie 2018 sau ulterior datei respective, pentru a se asigura faptul că aceste arme nu pot fi transformate pentru a expulza o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 20 alineatul (2).

Articolul 15

(1)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru verificarea de către o autoritate competentă a dezactivării armelor de foc, pentru a se asigura că modificările aduse unei arme de foc o transformă în mod ireversibil, în ceea ce privește toate componentele sale esențiale, într-o armă nefuncțională și care nu se pretează la îndepărtări, înlocuiri sau modificări care ar permite reactivarea în orice mod a armei de foc. În contextul acelei verificări, statele membre dispun eliberarea unui certificat și a unui înscris care să ateste dezactivarea armei de foc și aplicarea pe suprafața armei de foc a unui marcaj clar vizibil în acest sens.

(2)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc standarde și tehnici de dezactivare, pentru a se asigura că toate componentele esențiale ale unei arme de foc devin definitiv nefuncționale și că nu pot fi îndepărtate, înlocuite sau modificate astfel încât arma de foc să poată fi reactivată în vreun fel. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 20 alineatul (2).

(3)   Actele de punere în aplicare menționate în alineatul (2) nu se aplică armelor de foc dezactivate înainte de data de aplicare a respectivelor acte de punere în aplicare, cu excepția cazului în care aceste arme de foc sunt transferate într-un alt stat membru sau sunt introduse pe piață ulterior acelei date.

(4)   Statele membre pot să notifice Comisiei în termen de două luni de la 13 iunie 2017 standardele și tehnicile naționale de dezactivare pe care acestea le-au aplicat înainte de 8 aprilie 2016, prezentând motivele pentru care nivelul de siguranță asigurat de aceste standarde și tehnici naționale de dezactivare este echivalent cu cel asigurat de specificațiile tehnice pentru dezactivarea armelor de foc prevăzut în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403 al Comisiei (20), astfel cum era aplicabil la 8 aprilie 2016.

(5)   În cazul în care statele membre notifică Comisia în conformitate cu alineatul (4), Comisia adoptă, cel târziu la 12 luni după notificare, acte de punere în aplicare pentru a decide dacă standardele și tehnicile naționale de dezactivare astfel notificate au asigurat dezactivarea armelor de foc la un nivel de securitate echivalent cu cel asigurat de specificațiile tehnice pentru dezactivarea armelor de foc prevăzute în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403, astfel cum era aplicabil la 8 aprilie 2016. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 20 alineatul (2).

(6)   Până la data de aplicare a actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (5), toate armele de foc dezactivate în conformitate cu standardele și tehnicile naționale de dezactivare aplicate înainte de 8 aprilie 2016 respectă, atunci când sunt transferate în alt stat membru sau introduse pe piață, specificațiile tehnice pentru dezactivarea armelor de foc prevăzute în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403.

(7)   Armele de foc dezactivate înainte de 8 aprilie 2016 în conformitate cu standardele și tehnicile naționale de dezactivare considerate că asigură un nivel de securitate echivalent cu cel asigurat de specificațiile tehnice pentru dezactivarea armelor de foc prevăzute în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403, astfel cum era aplicabil la 8 aprilie 2016, se consideră a fi arme de foc dezactivate inclusiv în cazul în care sunt transferate în alt stat membru sau introduse pe piață după data aplicării actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (5).

CAPITOLUL 3

FORMALITĂȚI PENTRU CIRCULAȚIA ARMELOR ÎN UNIUNE

Articolul 16

(1)   Fără a aduce atingere articolului 17, armele de foc pot fi transferate dintr-un stat membru în altul doar conform procedurii prevăzute la prezentul articol. Această procedură se aplică și în cazul transferurilor de arme de foc efectuate în temeiul unui contract la distanță, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE.

(2)   În ceea ce privește transferul armelor de foc către un alt stat membru, persoana în cauză comunică, înaintea oricărei expedieri în statul membru în care se găsesc aceste arme, următoarele detalii:

(a)

numele și adresa vânzătorului sau cedentului și ale cumpărătorului sau dobânditorului, respectiv ale deținătorului;

(b)

adresa către care vor fi trimise sau transportate armele de foc;

(c)

numărul armelor de foc care fac parte din expediție sau transport;

(d)

datele de identificare pentru fiecare armă și indicarea armei de foc care a făcut obiectul unui control efectuat conform Convenției din 1969;

(e)

mijloacele de transfer;

(f)

data plecării și data estimativă a sosirii.

Informațiile menționate la literele (e) și (f) nu trebuie comunicate în cazul transferurilor între armurieri.

Statul membru examinează condițiile în care va avea loc transferul armei de foc, în special informațiile care privesc securitatea.

Dacă statul membru autorizează acest transfer, acesta eliberează un permis care include toate mențiunile prevăzute la primul paragraf. Acest permis trebuie să însoțească armele de foc până când acestea ajung la destinație; permisul este prezentat autorităților statelor membre, ori de câte ori acestea îl solicită.

(3)   În ceea ce privește transferul armelor de foc, altele decât cele de război, excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive conform articolului 2 alineatul (2), fiecare stat membru poate acorda armurierilor dreptul de a efectua transferurile de arme de foc de pe teritoriul său către un armurier stabilit într-un alt stat membru fără o autorizație prealabilă menționată în alineatul (2) din prezentul articol. Acesta eliberează, în acest sens, o autorizație valabilă maximum trei ani și care poate fi suspendată sau anulată în orice moment printr-o decizie motivată. Un document care face trimitere la această autorizație însoțește armele de foc până la destinație. Documentul respectiv este prezentat autorităților statelor membre, ori de câte ori acestea îl solicită.

Înainte de data transferului, armurierul comunică autorităților statului membru din care urmează să fie efectuat transferul toate elementele de identificare menționate la alineatul (2) primul paragraf. Autoritățile în cauză efectuează inspecții, acolo unde este cazul la fața locului, pentru a verifica corespondența dintre informațiile comunicate de către armurier și caracteristicile reale ale transferului. Informațiile respective se comunică de către armurier în timp util.

(4)   Fiecare stat membru comunică celorlalte state membre o listă a armelor de foc pentru care poate fi acordată autorizația de transfer, fără un acord prealabil.

Aceste liste de arme de foc se comunică armurierilor care au obținut o aprobare pentru transferul armelor de foc fără o autorizație prealabilă în cadrul procedurii prevăzute la alineatul (3).

Articolul 17

(1)   Dacă nu este utilizată procedura prevăzută la articolul 16, deținerea unei arme de foc în timpul unei călătorii prin două sau mai multe state membre nu este permisă decât dacă persoana interesată a obținut autorizațiile fiecăruia din statele membre respective.

Statele membre pot acorda această autorizație pentru una sau mai multe călătorii, pentru o perioadă de maximum un an, cu posibilitatea de reînnoire. Aceste autorizații vor fi înscrise în permisul european pentru arme de foc, pe care călătorul îl prezintă la orice solicitare a autorităților statelor membre.

(2)   În pofida alineatului (1), vânătorii și persoanele care realizează reconstituiri istorice, pentru armele de foc clasificate în categoria C, și sportivii de tir, pentru armele de foc clasificate în categoria B sau C și pentru armele de foc clasificate în categoria A pentru care a fost acordată o autorizație în temeiul articolului 9 alineatul (6) sau pentru care autorizația a fost confirmată, reînnoită sau prelungită în temeiul articolului 10 alineatul (5) pot deține, fără autorizația prealabilă menționată la articolul 16 alineatul (2), una sau mai multe arme de foc în timpul unei călătorii în două sau mai multe state membre în scopul practicării activităților lor, cu condiția:

(a)

să posede un permis european pentru arme de foc în care să fie înscrise armele respective; și

(b)

să fie în măsură să dovedească motivul călătoriei, în special prin prezentarea unei invitații sau a altei dovezi privind activitățile de vânătoare, tir sportiv sau reconstituire istorică la care participă în statul membru de destinație.

Statele membre nu pot condiționa acceptarea unui permis european pentru arme de foc de plata vreunei redevențe sau taxe.

Cu toate acestea, derogarea menționată la primul paragraf din prezentul alineat nu se aplică pentru călătoriile într-un stat membru care, în temeiul articolului 11 alineatul (3), fie interzice achiziționarea și deținerea armei de foc respective, fie solicită o autorizație în acest scop. În acest caz, este aplicată o mențiune expresă pe permisul european pentru arme de foc. Statele membre pot, de asemenea, să refuze aplicarea acestei derogări în cazul armelor de foc clasificate în categoria A pentru care a fost acordată o autorizație în temeiul articolului 9 alineatul (6) sau pentru care autorizația a fost confirmată, reînnoită sau prelungită în temeiul articolului 10 alineatul (5).

În contextul raportului menționat la articolul 24, Comisia examinează, de asemenea, în urma consultării cu statele membre, rezultatele aplicării celui de-al treilea paragraf, în special în ceea ce privește incidența acestuia asupra ordinii și siguranței publice.

(3)   Prin acordurile de recunoaștere reciprocă a documentelor naționale, două sau mai multe state membre pot să prevadă un regim care este mai flexibil decât cel prevăzut în prezentul articol pentru circulația unei arme de foc pe teritoriul lor.

Articolul 18

(1)   Fiecare stat membru transmite toate informațiile utile de care dispune în materie de transferuri definitive de arme de foc statului membru către al cărui teritoriu sunt efectuate transferurile.

(2)   Toate informațiile pe care statele membre le primesc prin intermediul procedurilor stabilite la articolul 16 referitoare la transferul armelor de foc și la articolul 10 alineatul (2), respectiv articolul 11 alineatul (2), referitoare la achiziționarea și deținerea de arme de foc de către nerezidenți, sunt comunicate statului membru de destinație și, după caz, statelor membre de tranzit, cel târziu la momentul transferului.

(3)   În scopul aplicării eficiente a prezentei directive, statele membre procedează la un schimb regulat de informații în cadrul unui grup de contact instituit prin articolul 13 alineatul (3) din Directiva 91/477/CEE. Statele membre se informează reciproc și informează Comisia cu privire la autoritățile naționale responsabile de transmiterea și primirea informațiilor și cu privire la îndeplinirea obligațiilor menționate la articolul 16 alineatul (4) din prezenta directivă.

(4)   Folosind mijloace electronice, autoritățile competente ale statelor membre fac schimb de informații referitoare la autorizațiile acordate pentru transferul de arme de foc către un alt stat membru și de informații referitoare la refuzurile de acordare a autorizațiilor, în conformitate cu articolele 9 și 10, din motive de securitate sau legate de credibilitatea persoanei vizate.

(5)   Comisia prevede un sistem pentru schimbul de informații prevăzut în prezentul articol.

Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 19, pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea modalităților detaliate pentru schimbul sistematic de informații prin mijloace electronice.

Articolul 19

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 18 alineatul (5) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 13 iunie 2017.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 18 alineatul (5) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 18 alineatul (5) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 20

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 21

Statele membre adoptă toate dispozițiile relevante pentru a interzice intrarea pe teritoriul lor:

(a)

a unei arme de foc, în afara cazurilor menționate la articolele 16 și 17 și sub rezerva respectării condițiilor prevăzute la articolele respective;

(b)

a unei alte arme decât o armă de foc, cu condiția ca dispozițiile de drept intern ale statului membru respectiv să permită acest lucru.

CAPITOLUL 4

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 22

(1)   Statele membre întăresc controalele privind deținerea de arme la frontierele externe ale Uniunii. Acestea se asigură în special că persoanele care provin dintr-o țară terță și care intenționează să ajungă în alt stat membru respectă articolul 17.

(2)   Prezenta directivă nu aduce atingere controalelor efectuate de către statele membre sau de către transportatori în timpul îmbarcării la bordul unui mijloc de transport.

(3)   Statele membre informează Comisia despre modalitățile în care se efectuează controalele menționate la alineatele (1) și (2). Comisia centralizează informațiile respective și le pune la dispoziția tuturor statelor membre.

(4)   Statele membre comunică Comisiei dispozițiile de drept intern, inclusiv modificările referitoare la achiziționarea și deținerea de arme, în măsura în care dreptul intern este mai strict decât standardele minime pe care sunt obligate să le adopte. Comisia transmite aceste informații celorlalte state membre.

Articolul 23

Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor care se aplică în cazul nerespectării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura aplicarea acestora. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

Articolul 24

Până la 14 septembrie 2020, și ulterior la fiecare cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive, inclusiv o verificare a adecvării dispozițiilor sale, însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative privind, în special, categoriile de arme de foc din anexa I și aspecte legate de punerea în aplicare a sistemului pentru permisul european pentru arme de foc, de marcare și de impactul noilor tehnologii, cum ar fi imprimarea 3D, utilizarea codului QR și utilizarea identificării prin radiofrecvență (RFID).

Articolul 25

Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 26

Directiva 91/477/CEE, astfel cum a fost modificată prin directivele menționate în partea A din anexa III la prezenta directivă, se abrogă fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în partea B din anexa III la prezenta directivă.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV la prezenta directivă.

Articolul 27

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 28

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 24 martie 2021.

Pentru Parlamentul European

Președintele

D. M. SASSOLI

Pentru Consiliu

Președintele

A. P. ZACARIAS

(1)  JO C 311, 18.9.2020, p. 52.

(2)  Poziția Parlamentului European din 9 februarie 2021 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și decizia Consiliului din 9 martie 2021.

(3)  Directiva 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme (JO L 256, 13.9.1991, p. 51).

(4)  A se vedea anexa III, partea A.

(5)  Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).

(6)  Decizia 2014/164/UE a Consiliului din 11 februarie 2014 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (JO L 89, 25.3.2014, p. 7).

(7)  Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne și de abrogare a Deciziei 2008/49/CE a Comisiei („Regulamentul IMI”) (JO L 316, 14.11.2012, p. 1).

(8)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(9)  Decizia-cadru 2009/315/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 privind organizarea și conținutul schimbului de informații extrase din cazierele judiciare între statele membre (JO L 93, 7.4.2009, p. 23).

(10)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(11)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(12)  Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO L 119, 4.5.2016, p. 89).

(13)  JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

(14)  Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31).

(15)  JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

(16)  Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 1).

(17)  JO L 160, 18.6.2011, p. 21.

(18)  Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).

(19)  Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității (JO L 146, 10.6.2009, p. 1).

(20)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403 al Comisiei din 15 decembrie 2015 de elaborare a unor orientări comune privind standardele și tehnicile de dezactivare, pentru a garanta că armele de foc dezactivate sunt în mod ireversibil nefuncționale (JO L 333, 19.12.2015, p. 62).

ANEXA I

I.

În înțelesul prezentei directive, „arme” înseamnă:

—

orice armă de foc, astfel cum este definită la articolul 1;

—

alte arme decât armele de foc, astfel cum sunt definite în legislațiile naționale.

II.

În sensul prezentei directive, armele de foc se clasifică în următoarele categorii:

Categoria A – Arme de foc interzise

1.

Instrumente și lansatoare militare cu efect exploziv.

2.

Arme de foc automate.

3.

Arme de foc camuflate sub forma unui alt obiect.

4.

Munițiile cu proiectile perforante, explozive sau incendiare, la fel ca și proiectilele pentru aceste muniții.

5.

Munițiile pentru pistolete și revolvere cu proiectile expansive, ca și aceste proiectile, mai puțin în ceea ce privește armele de vânătoare sau de tir cu țintă, pentru persoanele obișnuite să folosească aceste arme.

6.

Arme de foc automate care au fost transformate în arme de foc semiautomate fără a aduce atingere articolului 10 alineatul (5).

7.

Oricare dintre următoarele arme de foc semiautomate cu percuție centrală:

(a)

arme de foc cu țeavă scurtă care permit lansarea a peste 21 de cartușe fără reîncărcare, în cazul în care:

(i)

un încărcător cu o capacitate de peste 20 de cartușe face parte din arma de foc respectivă; sau

(ii)

în aceasta este inserat un încărcător detașabil cu o capacitate care depășește 20 de cartușe;

(b)

arme de foc cu țeavă lungă care permit lansarea a peste 11 cartușe fără reîncărcare, în cazul în care:

(i)

un încărcător cu o capacitate de peste 10 cartușe face parte din arma de foc; sau

(ii)

în aceasta este inserat un încărcător detașabil cu o capacitate care depășește 10 cartușe.

8.

Arme de foc semiautomate cu țeavă lungă, adică arme de foc concepute inițial pentru tragere de la nivelul umărului, a căror lungime poate fi redusă la mai puțin de 60 cm fără ca acestea să își piardă funcționalitatea, cu ajutorul unui pat rabatabil sau telescopic sau al unui pat ce poate fi demontat fără a folosi unelte.

9.

Orice arme din această categorie care au fost transformate în arme cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe active sau muniție pirotehnică, sau care au fost transformate în arme de spectacol sau acustice.

Categoria B – Arme de foc supuse autorizării

1.

Arme de foc cu țeavă scurtă cu repetiție.

2.

Arme de foc cu bătaie scurtă cu tragere foc cu foc, cu percuție centrală.

3.

Arme de foc cu bătaie scurtă cu tragere foc cu foc, cu percuție anulară, cu o lungime totală sub 28 cm.

4.

Arme de foc semiautomate cu țeavă lungă ale căror încărcătoare și camere pot conține împreună mai mult de trei cartușe în cazul armelor de foc cu percuție pe ramă și mai mult de trei, dar mai puțin de 12 cartușe în cazul armelor de foc cu percuție centrală.

5.

Arme de foc semiautomate cu țeavă scurtă, altele decât cele enumerate la punctul 7 litera (a) din categoria A.

6.

Arme de foc semiautomate cu țeavă lungă enumerate la punctul 7 litera (b) din categoria A ale căror încărcătoare și camere nu pot conține împreună mai mult de trei cartușe, al căror încărcător este detașabil sau pentru care nu poate fi garantată imposibilitatea transformării, cu ajutorul unor unelte obișnuite, în arme ale căror încărcătoare și camere pot conține împreună mai mult de trei cartușe.

7.

Arme de foc cu țeavă lungă cu repetiție și semiautomate cu țeavă netedă care nu depășește 60 cm.

8.

Orice arme de foc din această categorie, care au fost transformate în arme cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe active sau muniție pirotehnică, sau care au fost transformate în arme de spectacol sau acustice.

9.

Arme de foc semiautomate pentru uz civil, care seamănă cu armele cu mecanisme automate, altele decât cele enumerate la punctul 6, 7 sau 8 din categoria A.

Categoria C – Arme de foc și arme care fac obiectul declarării

1.

Arme de foc cu țeavă lungă cu repetiție, altele decât cele menționate la categoria B punctul 7.

2.

Arme de foc cu țeavă lungă cu tragere foc cu foc prin țeavă spiralată.

3.

Arme de foc semiautomate cu țeavă lungă, altele decât cele enumerate la categoria A sau B.

4.

Arme de foc cu țeavă scurtă cu tragere foc cu foc, cu percuție anulară, de o lungime totală mai mare sau egală cu 28 cm.

5.

Orice arme de foc din această categorie care au fost transformate în arme cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe active sau muniție pirotehnică, sau care au fost transformate în arme de spectacol sau acustice.

6.

Arme de foc clasificate în categoria A sau B sau în prezenta categorie care au fost dezactivate în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403.

7.

Arme de foc cu țeavă lungă cu tragere foc cu foc prin țeavă netedă introduse pe piață la 14 septembrie 2018 sau ulterior datei respective.

III.

În sensul prezentei anexe, nu sunt incluse în definiția armelor de foc obiectele care corespund definiției, dar care:

(a)

sunt concepute în scopul de alarmare, semnalizare, protejare, abataj, pescuit cu harpon sau în scopuri industriale sau tehnice, cu condiția să nu poată fi utilizate decât în acel scop;

(b)

sunt considerate drept arme antice în măsura în care astfel de arme nu au fost incluse în categoriile prevăzute în partea II și li se aplică legislația națională.

Până la coordonarea la nivelul Uniunii, statele membre pot aplica legislațiile lor naționale în ceea ce privește armele de foc enumerate în prezenta parte.

IV.

În înțelesul prezentei anexe:

(a)

„armă de foc cu bătaie scurtă” înseamnă o armă de foc a cărei țeavă nu depășește 30 cm sau a cărei lungime totală nu depășește 60 cm;

(b)

„arme de foc cu bătaie lungă” înseamnă toate armele de foc, altele decât cele cu bătaie scurtă;

(c)

„armă automată” înseamnă toate armele de foc care, după fiecare foc tras, se încarcă automat și care nu pot, printr-o singură apăsare de trăgaci, să lanseze mai multe focuri;

(d)

„armă semiautomată” înseamnă toate armele de foc care, după fiecare foc tras, se încarcă automat și care nu pot, printr-o singură apăsare de trăgaci, să lanseze mai mult de un singur foc;

(e)

„armă cu repetiție” înseamnă o armă de foc care, după fiecare foc tras, se încarcă manual, prin introducerea în țeavă a unui cartuș extras din încărcător și transportat cu ajutorul unui mecanism;

(f)

„armă cu tragere foc cu foc” înseamnă o armă de foc fără încărcător care este încărcată înaintea fiecărei trageri prin introducerea manuală a cartușului în cameră sau într-un spațiu prevăzut în acest scop la intrarea în țeavă;

(g)

„muniție cu proiectile perforante” înseamnă muniție de utilitate militară, cu proiectile blindate care au nucleu dur perforant;

(h)

„muniție cu proiectile explozive” înseamnă muniție de utilitate militară, cu proiectile conținând o încărcătură care explodează în timpul impactului;

(i)

„muniție cu proiectile incendiare” înseamnă muniție militară, cu proiectile conținând un amestec chimic inflamabil la contactul cu aerul sau în momentul impactului.

ANEXA II

PERMISUL EUROPEAN PENTRU ARME DE FOC

Permisul conține următoarele rubrici:

(a)

identitatea deținătorului;

(b)

identificarea armei sau a armelor de foc, cuprinzând menționarea categoriei, în sensul prezentei directive;

(c)

perioada de valabilitate a permisului;

(d)

partea rezervată indicațiilor statului membru care a eliberat permisul (natura și referințele de autorizare etc.);

(e)

partea rezervată indicațiilor altor state membre (autorizații de intrare etc.);

(f)

mențiunea:

„Dreptul de a efectua o călătorie în alt stat membru cu una sau mai multe arme din categoria A, B, sau C, menționat în prezentul permis, este subordonat unei autorizări corespunzătoare prealabile a statului membru vizitat. Această autorizație sau aceste autorizații pot fi înscrise în permis.

Formalitatea de autorizare prealabilă prevăzută anterior nu este, în principiu, necesară, pentru a efectua o călătorie cu armă din categoria C pentru a practica vânătoarea sau o armă din categoria A, B sau C pentru a practica tirul sportiv, cu condiția de a fi în posesia unui permis de armă și de a putea explica motivul călătoriei.”

În cazul în care un stat membru a informat celelalte state membre, conform articolului 11 alineatul (3), că deținerea anumitor arme de foc din categoria B sau C este interzisă sau supusă autorizării, este necesară una dintre mențiunile următoare:

„O călătorie în … [statul (statele) implicat(e)] cu arma … (identificare) este interzisă.”

„O călătorie în … [statul (statele) implicat(e)] cu arma … (identificare) este supusă autorizării.”

ANEXA III

PARTEA A

Directiva abrogată cu lista modificărilor sale ulterioare

(menționate în articolul 26)

Directiva 91/477/CEE a Consiliului

(JO L 256, 13.9.1991, p. 51)

Directiva 2008/51/CE a Parlamentului European și a Consiliului

(JO L 179, 8.7.2008, p. 5)

Directiva (UE) 2017/853 a Parlamentului European și a Consiliului

(JO L 137, 24.5.2017, p. 22)

PARTEA B

Termene de transpunere în dreptul intern

(menționate în articolul 26)

Directiva

Termene de transpunere

91/477/CEE

31 decembrie 1992

2008/51/CE

28 iulie 2010

(UE) 2017/853

14 septembrie 2018  (1)

(1)  Cu toate acestea, potrivit articolului 2 alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/853, „Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolului 4 alineatul (3) și articolului 4 alineatul (4) din Directiva 91/477/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, până la 14 decembrie 2019”.

ANEXA IV

TABEL DE CORESPONDENŢĂ

Directiva 91/477/CEE

Prezenta directivă

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 3

Articolul 4 alineatele (1) și (2)

Articolul 4 alineatele (1) și (2)

Articolul 4 alineatul (2a)

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 4 alineatul (4)

Articolul 4 alineatul (4)

Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 4 alineatul (6)

Articolul 4a

Articolul 5

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 5a

Articolul 7

Articolul 5b

Articolul 8

Articolul 6

Articolul 9

Articolul 7 alineatele (1)-(4)

Articolul 10 alineatele(1)-(4)

Articolul 7 alineatul (4a)

Articolul 10 alineatul (5)

Articolul 7 alineatul (5)

Articolul 10 alineatul (6)

Articolul 8 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 11 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 8 alineatul (1) al doilea paragraf

–

–

Articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 8 alineatele (2) și (3)

Articolul 11 alineatele (2) și (3)

Articolul 9 alineatul (1) teza introductivă

Articolul 12 alineatul (1) teza introductivă

Articolul 9 alineatul (1) prima liniuță

Articolul 12 alineatul (1) litera (a)

Articolul 9 alineatul (1) a doua liniuță

Articolul 12 alineatul (1) litera (b)

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 12 alineatul (2)

Articolul 10

Articolul 13

Articolul 10a

Articolul 14

Articolul 10b

Articolul 15

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 16 alineatul (1)

Articolul 11 alineatul (2) primul paragraf teza introductivă

Articolul 16 alineatul (2) primul paragraf teza introductivă

Articolul 11 alineatul (2) primul paragraf prima liniuță

Articolul 16 alineatul (2) primul paragraf litera (a)

Articolul 11 alineatul (2) primul paragraf a doua liniuță

Articolul 16 alineatul (2) primul paragraf litera (b)

Articolul 11 alineatul (2) primul paragraf a treia liniuță

Articolul 16 alineatul (2) primul paragraf litera (c)

Articolul 11 alineatul (2) primul paragraf a patra liniuță

Articolul 16 alineatul (2) primul paragraf litera (d)

Articolul 11 alineatul (2) primul paragraf a cincea liniuță

Articolul 16 alineatul (2) primul paragraf litera (e)

Articolul 11 alineatul (2) primul paragraf a șasea liniuță

Articolul 16 alineatul (2) primul paragraf litera (f)

Articolul 11 alineatul (2) al doilea, al treilea și al patrulea paragraf

Articolul 16 alineatul (2) al doilea, al treilea și al patrulea paragraf

Articolul 11 alineatele (3) și (4)

Articolul 16 alineatele (3) și (4)

Articolul 12

Articolul 17

Articolul 13

Articolul 18

Articolul 13a

Articolul 19

Articolul 13b

Articolul 20

Articolul 14 teza introductivă

Articolul 21 teza introductivă

Articolul 14 prima liniuță

Articolul 21 litera (a)

Articolul 14 a doua liniuță

Articolul 21 litera (b)

Articolul 15

Articolul 22

Articolul 16

Articolul 23

Articolul 17

Articolul 24

Articolul 18

–

–

Articolele 25, 26 și 27

Articolul 19

Articolul 28

Anexa I

Anexa I

Anexa II

Anexa II

–

Anexa III

–

Anexa IV