(1)

Un element esențial pentru luarea de decizii în domeniul mediului de către o gamă largă de actori este reprezentat de măsurarea și informarea corectă și fiabilă privind performanța de mediu a produselor și organizațiilor.

(2)

Metoda privind amprenta de mediu a produselor și metoda privind amprenta de mediu a organizațiilor (denumite în continuare „metodele privind amprenta de mediu”) le permit societăților să măsoare și să comunice performanța lor de mediu și, prin urmare, să concureze pe piață pe baza unor informații fiabile referitoare la mediu. Acestea conțin instrucțiuni detaliate privind modelarea și calcularea impactului produselor și organizațiilor asupra mediului. Metodele privind amprenta de mediu se bazează pe practicile, indicatorii și normele existente, acceptate la nivel internațional.

(3)

În 2013, Comisia a adoptat Recomandarea 2013/179/UE a Comisiei (1) pentru a promova utilizarea unor metode comune pentru măsurarea și comunicarea performanței de mediu pe durata ciclului de viață a produselor și organizațiilor. Aceasta recomandă utilizarea acestor metode pentru statele membre, întreprinderi, organizații private și comunitatea financiară și conține două anexe care stabilesc metodele propuse.

(4)

Comisia a stabilit un cadru pentru dezvoltarea în continuare a metodelor privind amprenta de mediu, cu participarea unei game largi de părți interesate, inclusiv a industriei și, în special, a IMM-urilor, prin intermediul unei faze pilot.

(5)

În faza-pilot, care s-a derulat în perioada 2013-2018, a fost testată elaborarea unor norme specifice produselor (norme privind categoria de amprentă de mediu a produselor, PEFCR) și a unor norme specifice sectorului (norme sectoriale privind amprenta de mediu a organizațiilor, OEFSR), cu participarea activă a părților interesate, ceea ce a dus la finalizarea a 19 PEFCR și a 2 OEFSR.

(6)

Metodele privind amprenta de mediu au fost, de asemenea, actualizate în raport cu o serie de aspecte tehnice, cum ar fi: (1) aplicarea principiului pragului de semnificație („acționează acolo unde contează”); (2) definirea unei valori de referință, care corespunde profilului de amprentă de mediu al producției medii de pe piață, denumit, de asemenea, produs reprezentativ/organizație reprezentativă; (3) acorduri privind modelarea aspectelor-cheie referitoare la schimbările climatice, electricitate, transport, infrastructură și echipamente, ambalare, scoatere din uz și agricultură; (4) includerea normalizării și a ponderării; (5) orientări privind modalitatea de includere a biodiversității ca informație suplimentară referitoare la mediu; (6) îmbunătățirea unor metode de evaluare a impactului, acordând o atenție deosebită metodelor legate de toxicitate (toxicitate pentru om – cancer; toxicitate pentru om – alte efecte decât cancerul; ecotoxicitatea în apa dulce, utilizarea apei, destinația terenurilor, resursele și particulele în suspensie); (7) definirea factorilor de caracterizare pe baza datelor REACH; (8) și un ghid privind seturile de date conforme cu amprenta de mediu.

(7)

Rezultatele fazei-pilot au fost prezentate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 2019 intitulat „Produsele durabile într-o economie circulară – Către o contribuție a cadrului de politică al UE privind produsele la economia circulară” (2). Același document de lucru al serviciilor Comisiei a indicat, de asemenea, posibile utilizări ale metodelor privind amprenta de mediu în elaborarea politicilor la nivelul UE. Începând din 2019 și în urma unei cereri de exprimare a interesului adresată industriei, Comisia a continuat elaborarea unor noi norme privind categoria de amprentă de mediu a produselor.

(8)

În concluziile sale din octombrie 2019 (3), Consiliul a salutat faza-pilot a metodologiei privind amprenta de mediu a UE și toate inițiativele de sprijinire a comunicării impactului asupra mediului pe baza fazei-pilot a proiectului privind amprenta de mediu.

(9)

Pactul verde european (4) urmărește să mobilizeze industriile pentru o economie curată și circulară și subliniază că, pentru a le permite cumpărătorilor să ia decizii mai durabile și pentru a reduce riscul de dezinformare ecologică, sunt necesare informații fiabile, comparabile și verificabile.

(10)

În comunicarea sa „Un nou Plan de acțiune privind economia circulară – Pentru o Europă mai curată și mai competitivă” (5), Comisia a recomandat în special ca întreprinderile să își justifice mențiunile „ecologic” utilizând metode privind amprenta de mediu a produselor și a organizațiilor și s-a angajat să testeze integrarea acestor metode în eticheta ecologică a UE.

(11)

În comunicarea „Noua agendă privind consumatorii – Consolidarea rezilienței consumatorilor pentru o redresare durabilă” (6) se indică faptul că „[î]n vederea încurajării mai multor acțiuni voluntare la nivelul întreprinderilor, Comisia are în vedere cooperarea cu operatorii economici pentru a încuraja angajamentele voluntare ale acestora de a oferi consumatorilor informații privind amprenta de mediu a întreprinderii, de a-și îmbunătăți sustenabilitatea și de a-și reduce impactul asupra mediului”.

(12)

În Concluziile Consiliului din decembrie 2020 s-a luat act de faptul că metoda referitoare la amprenta de mediu a produselor are potențialul de a fi o metodologie subiacentă pentru diverse instrumente de politică în domeniul produselor în UE și cadrul pentru produse sustenabile, luând în considerare, în același timp, și alte metodologii adecvate.

(13)

Utilizarea metodelor privind amprenta de mediu este deja prevăzută în contextul politicilor și al legislației UE, cum ar fi Regulamentul privind taxonomia (7), Inițiativa privind bateriile sustenabile (8) și Angajamentul privind consumul verde (9).

(14)

Având în vedere aceste evoluții, Recomandarea 2013/179/UE a Comisiei ar trebui să fie actualizată pentru a integra evoluțiile tehnice din faza-pilot, în special dezvoltarea normelor privind categoriile și sectoarele, și, prin urmare, pentru a oferi o bază solidă pentru dezvoltarea și punerea în aplicare ulterioară a politicilor. Aceasta ar trebui să le permită societăților să își calculeze mai ușor performanța de mediu pe baza unor informații fiabile, verificabile și comparabile și, de asemenea, ar trebui să le permită altor actori (administrații publice, ONG-uri, parteneri de afaceri, de exemplu) să aibă acces la astfel de informații. De asemenea, ar trebui să îmbunătățească dezvoltarea unei baze de date privind amprenta de mediu a UE.

(15)

Este posibil ca unele IMM-uri să nu dispună de expertiza și resursele necesare pentru a răspunde solicitărilor de informații privind performanța de mediu pe durata ciclului de viață. Prin urmare, nu numai Comisia, ci și statele membre și asociațiile industriale ar trebui să acorde sprijin IMM-urilor.

(16)

Pe măsură ce apar abordări noi, convenite la nivel internațional, se preconizează că metodele privind amprenta de mediu vor fi actualizate pentru a integra noi indicatori sau noi norme de modelare. Aceste aspecte sunt discutate în cadrul grupului de experți al Comisiei privind Comitetul consultativ tehnic pentru amprenta de mediu. De exemplu, în prezent este examinat impactul legat de biodiversitate.

(17)

După cum s-a anunțat în noul Plan de acțiune privind economia circulară, Comisia va analiza dezvoltarea unui cadru de reglementare pentru certificarea absorbțiilor de carbon bazat pe o contabilizare solidă și transparentă a dioxidului de carbon, care să monitorizeze și să verifice autenticitatea eliminării carbonului. Acest cadru va fi dezvoltat în sinergie reciprocă și în concordanță cu metoda referitoare la amprenta de mediu și, atunci când va fi necesar, va fi reflectat în viitoarele actualizări ale prezentei recomandări.

(18)

Deși prezenta recomandare se axează pe impactul asupra mediului, în contextul global preocupările legate de impactul economic și social, inclusiv de practicile în domeniul muncii, joacă un rol din ce în ce mai important. Comisia va continua să urmărească îndeaproape aceste evoluții, precum și metodele de analiză a impactului asupra mediului, social și economic la nivelul lanțului de aprovizionare al produselor consumate în UE care au efecte de-a lungul lanțului de aprovizionare în țări terțe.

(19)

Prezenta recomandare ar trebui să înlocuiască Recomandarea 2013/179/UE a Comisiei,

1.1.

1.2.

1.3.

(a)

metoda privind amprenta de mediu a produselor (denumită în continuare „PEF”): metodă generală de măsurare și comunicare a potențialului impact asupra mediului al unui produs pe durata ciclului de viață, cuprinsă în anexa I;

(b)

metoda privind amprenta de mediu a organizațiilor (denumită în continuare „OEF”): metodă generală de măsurare și comunicare a potențialului impact asupra mediului al unei organizații pe durata ciclului de viață, cuprinsă în anexa III;

(c)

amprenta de mediu a produselor: rezultatul unui studiu privind amprenta de mediu a produselor, realizat pe baza metodei referitoare la amprenta de mediu a produselor;

(d)

amprenta de mediu a organizației: rezultatul unui studiu privind amprenta de mediu a organizației, realizat pe baza metodei referitoare la amprenta de mediu a organizațiilor;

(e)

norme privind categoria de amprentă de mediu a produselor (denumite în continuare „PEFCR”): norme specifice categoriei de produse, bazate pe ciclul de viață, care completează orientările metodologice generale pentru studiile PEF, oferind specificații suplimentare la nivelul unei anumite categorii de produse; în cazul în care există o normă PEFCR, aceasta ar trebui să fie utilizată pentru calcularea amprentei de mediu a unui produs care aparține respectivei categorii de produse;

(f)

norme sectoriale privind amprenta de mediu a organizațiilor (denumite în continuare „OEFSR”): norme specifice sectorului, bazate pe ciclul de viață, care completează orientările metodologice generale pentru studiile OEF, oferind specificații suplimentare la nivelul unui anumit sector; în cazul în care există o normă OEFSR, aceasta ar trebui să fie utilizată pentru calcularea amprentei de mediu a unei organizații care aparține sectorului respectiv;

(g)

performanța de mediu pe durata ciclului de viață: măsurătoarea cuantificată a potențialelor efecte asupra mediului, care ține seama de toate etapele relevante ale ciclului de viață al unui produs sau al unei organizații, din perspectiva lanțului de aprovizionare;

(h)

comunicarea performanței de mediu pe durata ciclului de viață: orice comunicare a unor informații privind performanța de mediu pe durata ciclului de viață, inclusiv către parteneri de afaceri, investitori, organisme publice sau consumatori;

(i)

organizație: o societate, companie, firmă, întreprindere, autoritate sau instituție, ori o parte din sau o combinație a acestora, având sau nu personalitate juridică, de drept public sau privat, care are propria structură de funcționare și administrativă;

(j)

schemă: inițiativă cu scop lucrativ sau fără scop lucrativ, luată de societăți private sau de o asociație formată din societăți private, de un parteneriat public-privat, de organizații guvernamentale sau neguvernamentale, care impune măsurarea sau comunicarea performanței de mediu pe durata ciclului de viață;

(k)

asociație industrială: organizație care reprezintă societăți private ce sunt membre ale organizației sau societăți private ce aparțin unui sector la nivel local, regional, național sau internațional;

(l)

comunitate financiară: toți actorii care oferă servicii financiare (inclusiv consiliere financiară), incluzând băncile, investitorii și societățile de asigurare.

3.1.

3.2.

3.3.

3.4.

3.5.

3.6.

3.7.

4.1.

4.2.

4.3.

4.4.

4.5.

4.6.

4.7.

5.1.

6.1.

6.2.

6.3.

7.1.

8.1.