(a)

dezvoltarea contactelor cu guvernele, parlamentele, alți actori politici majori, autoritățile judiciare și societatea civilă din regiune;

(b)

încurajarea țărilor din regiune să coopereze și să faciliteze o astfel de cooperare pe teme regionale de interes comun, cum ar fi amenințările la adresa securității comune, combaterea terorismului, a traficului ilicit și a criminalității organizate; încurajarea și facilitarea cooperării transfrontaliere și interzonale, acolo unde este fezabil, pentru a răspunde nevoilor locale și a consolida încrederea și reconcilierea;

(c)

contribuția la soluționarea pașnică a conflictelor în conformitate cu principiile de drept internațional și facilitarea punerii în practică a unei astfel de soluționări în strânsă coordonare cu Organizația Națiunilor Unite și OSCE, și în sprijinul Grupului de la Minsk al OSCE și al copreședinților acestuia;

(d)

în ceea ce privește criza din Georgia:

(e)

facilitarea elaborării și a punerii în aplicare a unor măsuri de consolidare a încrederii, în acord cu experiența statelor membre, dacă aceasta există și este adecvată;

(f)

facilitarea unor eforturi incluzive de consolidare a păcii în cadrul societăților și contribuția la eforturile respective, cu scopul de a soluționa conflictele și de a se consolida pacea;

(g)

acordarea de asistență pentru pregătirea, după caz, a contribuțiilor Uniunii la o eventuală soluționare a conflictului;

(h)

intensificarea dialogului Uniunii cu principalii actori interesați în ceea ce privește regiunea;

(i)

acordarea de asistență Uniunii în ceea ce privește dezvoltarea în continuare a unei politici cuprinzătoare cu privire la Caucazul de Sud;

(j)

în cadrul activităților prevăzute la prezentul articol, contribuția la punerea în aplicare a politicii Uniunii privind drepturile omului și a orientărilor Uniunii privind drepturile omului, în special în ceea ce privește copiii și femeile din zonele afectate de conflicte, mai ales prin monitorizarea și abordarea evoluțiilor în această privință.”