(1)

Acordul de Paris, adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, aprobat de Uniune la 5 octombrie 2016 (2) („Acordul de la Paris”), are drept scop consolidarea răspunsului la schimbările climatice, printre altele prin corelarea fluxurilor de investiții cu demersurile către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezilientă la schimbările climatice.

(2)

La 11 decembrie 2019, Comisia a adoptat comunicarea sa către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Pactul verde european” (3). Pactul verde european este o nouă strategie de creștere care are drept scop transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, în care să nu existe emisii nete de gaze cu efect de seră în 2050 și în care creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor. Pentru punerea în aplicare a Pactului verde european, trebuie să se transmită investitorilor semnale clare, pe termen lung, astfel încât să se evite activele depreciate și să se mobilizeze finanțare durabilă.

(3)

Regulamentul (UE) 2016/1011 stabilește indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris. Metodologia de elaborare a acestor indici de referință se bazează pe angajamentele prevăzute în Acordul de la Paris. Este necesar să se specifice standardele minime aplicabile ambelor tipuri de indici de referință. Indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris urmăresc obiective similare, dar variază în ceea ce privește nivelul de ambiție al acestora. Prin urmare, majoritatea standardelor minime ar trebui să fie comune pentru ambele tipuri de indici de referință, însă pragurile ar trebui să varieze în funcție de tipul indicelui de referință.

(4)

Nu există în prezent date suficiente pentru a evalua amprenta de carbon a deciziilor luate de entitățile suverane. Prin urmare, emisiunile entităților suverane nu ar trebui să reprezinte componente eligibile pentru indicii de referință pentru activitățile de tranziție climatică și indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris.

(5)

Având în vedere faptul că metodologia de elaborare a indicilor UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și a indicilor UE de referință aliniați la Acordul de la Paris se bazează pe angajamentele prevăzute în Acordul de la Paris, este necesar să se utilizeze scenariul privind limitarea creșterii temperaturii la 1,5 °C, fără nicio depășire sau cu o depășire limitată, menționat în Raportul special privind încălzirea globală cu 1,5 °C al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice („IPCC”) (4) („scenariul IPCC”). Respectivul scenariu IPCC este în conformitate cu obiectivul Comisiei, stabilit în Pactul verde european, de a atinge obiectivul de emisii nete de gaze cu efect de seră (GES) egale cu zero până în 2050. Pentru a respecta scenariul IPCC, investițiile ar trebui să fie redirecționate de la activități dependente de combustibili fosili către activități verzi sau regenerabile, iar impactul asupra climei ale respectivelor investiții ar trebui să se îmbunătățească de la an la an.

(6)

Sectoarele enumerate în secțiunile A-H și în secțiunea L din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (5), inclusiv sectorul petrolului, al gazelor, extractiv și al transporturilor, sunt sectoare care contribuie în mare măsură la schimbările climatice. Pentru a garanta faptul că indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris oferă o imagine realistă a economiei reale, inclusiv a sectoarelor care ar trebui să reducă în mod activ emisiile de GES pentru a face posibilă atingerea obiectivelor Acordului de la Paris, expunerea acestor indici de referință la respectivele sectoare nu ar trebui să fie mai mică decât expunerea universului investiții posibile suport. Totuși, respectiva cerință ar trebui să se aplice doar indicilor UE pentru activitățile de tranziție climatică și indicilor UE de referință aliniați la Acordul de la Paris care sunt indici de referință pentru acțiuni, în vederea asigurării faptului că investitorii de capital care sprijină obiectivele Acordului de la Paris își păstrează influența, prin implicare și vot, privind tranziția întreprinderii către activități mai durabile.

(7)

Modul de calcul al emisiilor de GES ar trebui să fie comparabil și coerent. Prin urmare, este necesar să se prevadă norme privind frecvența de actualizare a acestor calcule și, dacă este cazul, moneda care trebuie utilizată.

(8)

O decarbonizare bazată doar pe emisiile de GES din categoria 1 și din categoria 2 ar putea duce la rezultate contraintuitive. Prin urmare, ar trebui clarificat faptul că standardele minime pentru indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris nu ar trebui să vizeze doar emisiile directe generate de întreprinderi, ci și emisiile evaluate pe parcursul unui ciclu de viață, incluzând astfel emisiile de GES din categoria 3. Totuși, din cauza calității insuficiente a datelor disponibile pentru emisiile de GES din categoria 3, este necesar să se stabilească un calendar adecvat de introducere treptată și să se permită utilizarea rezervelor de combustibili fosili pentru o perioadă limitată de timp. Respectivul calendar de introducere treptată ar trebui să se bazeze pe lista activităților economice prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1893/2006.

(9)

Administratorii de indici de referință ar trebui să aibă posibilitatea să aplice o pondere mai mare întreprinderilor în funcție de obiectivele de decarbonizare stabilite de respectivele întreprinderi. Prin urmare, ar trebui stabilite norme specifice privind obiectivele de decarbonizare raportate de către întreprinderile individuale.

(10)

Indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris ar trebui să demonstreze capacitatea de a se decarboniza de la un an la altul. Respectiva traiectorie de decarbonizare minimă ar trebui calculată utilizând scenariul IPCC. Mai mult, pentru a preveni fenomenul de „greenwashing”, ar trebui specificate condițiile pentru abaterea de la traiectoria de decarbonizare și pentru dreptul de a continua etichetarea unui indice de referință drept un indice UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică sau un indice UE de referință aliniat la Acordul de la Paris.

(11)

Principalul parametru utilizat pentru a calcula traiectoria de decarbonizare ar trebui să fie intensitatea GES, deoarece parametrul respectiv asigură comparabilitatea între sectoare și nu este în favoarea sau în detrimentul unui sector anume. Pentru a calcula intensitatea GES, este necesară capitalizarea bursieră a întreprinderii în cauză. Cu toate acestea, în cazul în care indicii de referință se aplică instrumentelor corporative cu venit fix, capitalizarea bursieră ar putea să nu fie disponibilă în cazul întreprinderilor care nu au titluri de capital cotate la bursă. Prin urmare, ar trebui să se prevadă faptul că, în cazul în care indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică sau indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris se aplică unor instrumente corporative cu venit fix, administratorii de indici de referință ar trebui să poată utiliza emisii de GES calculate folosind o bază absolută, mai degrabă decât pe baza intensității GES.

(12)

Pentru a asigura comparabilitatea și coerența datelor privind emisiile de GES, ar trebui prevăzute norme referitoare la modul de calcul al variațiilor intensității GES sau al emisiilor de GES în valoare absolută.

(13)

Pentru a atinge obiectivele Acordului de la Paris, este necesar ca atât indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică, cât și indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris să prevadă o reducere procentuală de bază a expunerii la activele cu GES ridicate în comparație cu indicii lor de referință „mamă” sau cu universurile de investiții din care fac parte. Cu toate acestea, respectiva reducere procentuală ar trebui să fie mai semnificativă pentru indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris, al căror obiectiv este implicit mai ambițios decât cel al indicilor UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică.

(14)

Indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris nu ar trebui să contribuie la promovarea investițiilor în instrumentele financiare emise de întreprinderile care încalcă standardele globale, precum Principiile Pactului mondial al Organizației Națiunilor Unite (UNGC). Prin urmare, este necesar să se prevadă criterii specifice de excludere care se bazează pe considerente legate de climă sau pe alte considerente de mediu, sociale și de guvernanță (MSG). Indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică ar trebui să se conformeze cu aceste criterii de excludere până la 31 decembrie 2022, în conformitate cu calendarul stabilit în Regulamentul (UE) 2016/1011.

(15)

Pentru a sprijini o diminuare a utilizării surselor de energie poluante și o tranziție corespunzătoare către sursele regenerabile de energie, ar trebui, de asemenea, ca întreprinderile care obțin mai mult de un anumit procent stabilit din veniturile lor din cărbune, petrol sau gaze să fie excluse din indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris. La stabilirea excluderilor specifice, ar trebui să se țină seama de variațiile ponderii surselor de energie respective în aprovizionarea globală cu energie primară în perioada 2020-2050, așa cum se prevede în scenariul IPCC. În special, conform tabelului 2.6 din Raportul special al IPCC privind încălzirea globală cu 1,5 °C, în perioada cuprinsă între 2020-2050, se estimează că utilizarea cărbunelui va scădea cu o valoare cuprinsă între 57 % și 99 %, iar utilizarea petrolului cu o valoare cuprinsă între 9 % și 93 %, în timp ce, pentru utilizarea gazelor, este estimată o creștere cu 85 % sau o scădere cu 88 %. Gazele pot fi utilizate în timpul tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, în special ca înlocuitor pentru cărbune, ceea ce explică intervalul mai mare al evoluției preconizate, deși scăderea mediană preconizată a utilizării gazelor este de 40 %. Din același motiv, este necesară excluderea întreprinderilor care obțin mai mult de un procent stabilit din veniturile lor din activități de generare a energiei electrice.

(16)

Pentru a asigura transparența privind metodologia utilizată pentru indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și pentru indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris, ar trebui să se prevadă norme privind necesitatea publicării de informații privind traiectoria de decarbonizare și a surselor de date pentru ambele categorii de indici de referință. Din același motiv, ar trebui să se prevadă cerințe privind publicarea de informații pentru administratorii de indici de referință care utilizează estimări pentru datele privind emisiile de GES, indiferent dacă acestea sunt furnizate sau nu de furnizori de date externe.

(17)

Pentru a sprijini armonizarea metodologiei de elaborare a indicilor UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și a indicilor UE de referință aliniați la Acordul de la Paris, ar trebui să se prevadă norme privind calitatea și exactitatea surselor de date,