(1)

Mecanismul de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2) stabilește normele de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul politicii privind clima. Dispozițiile acestui mecanism sunt pe deplin integrate în Regulamentul (UE) 2018/1999, care abrogă Regulamentul (UE) nr. 525/2013 începând cu 1 ianuarie 2021. În cadrul acestui mecanism, este necesar să se adopte valori ale potențialului de încălzire globală și să se specifice orientările privind inventarierea.

(2)

În ceea ce privește potențialul de încălzire globală, prima reuniune a Conferinței părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris din 2015 privind schimbările climatice, ca urmare a celei de a 21-a Conferințe a părților la CCONUSC (denumit în continuare „Acordul de la Paris”), a stabilit un indicator comun pentru conversia gazelor cu efect de seră în echivalente CO2 în scopul raportării inventarelor gazelor cu efect de seră. Acest indicator comun se bazează pe valorile potențialului de încălzire globală stabilite în cel de al 5-lea raport de evaluare (3) al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC). Valorile potențialului de încălzire globală ar trebui să țină seama de acest indicator comun.

(3)

Orientările privind inventarul gazelor cu efect de seră ar trebui clarificate în conformitate cu evoluțiile la nivel internațional. Pe lângă Orientările IPCC din 2006 privind inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră, statele membre și Comisia ar trebui să ia în considerare modalitățile, procedurile și orientările privind cadrul de transparență pentru acțiuni și sprijin menționat la articolul 13 din Acordul de la Paris, prevăzut în anexa la Decizia 18/CMA.1 a Conferinței părților la CCONUSC care funcționează ca reuniune a părților la Acordul de la Paris (denumită în continuare „Decizia 18/CMA.1”). În plus, statele membre sunt încurajate să utilizeze suplimentul din 2013 la Orientările IPCC din 2006 pentru inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră privind zonele umede.

(4)

Pentru a garanta calitatea sistemului de inventariere al Uniunii, ar trebui stabilite obiective suplimentare ale programului Uniunii de asigurare a calității și de control al calității.

(5)

Pentru a garanta integralitatea inventarului Uniunii în conformitate cu Decizia 18/CMA.1, este necesar să se stabilească metodologiile și datele care urmează să fie utilizate de Comisie pentru a pregăti estimările privind datele care lipsesc din inventarul unui stat membru în temeiul articolului 37 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(6)

Pentru a asigura respectarea termenelor, transparența, exactitatea, consecvența, comparabilitatea și caracterul complet al inventarului Uniunii, este necesar să se specifice conținutul verificărilor inițiale efectuate asupra datelor din inventarele gazelor cu efect de seră prezentate de statele membre. Evaluarea preciziei ca parte a controalelor inițiale ar trebui să garanteze că statele membre nu supraestimează sau subestimează în mod sistematic emisiile și absorbțiile reale în raport cu categoriile-cheie ale Uniunii. În plus, întrucât raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră prin surse și a absorbțiilor prin absorbanți care țin de sectorul LULUCF (exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură) este o parte integrantă din raportarea inventarelor gazelor cu efect de seră și, dat fiind că sectorul LULUCF este inclus în obiectivul privind clima pentru 2030, controalele inițiale în sectorul LULUCF ar trebui să fie aliniate cu cele efectuate în alte sectoare. În sectorul LULUCF, datele raportate privind exploatarea terenurilor și schimbarea destinației terenurilor pot fi comparate cu informațiile obținute din programele și studiile Uniunii și ale statelor membre, cum ar fi Copernicus și LUCAS.

(7)

Estimările pentru completarea datelor din inventarele naționale care lipsesc pentru compilarea inventarului Uniunii se efectuează în conformitate cu orientările privind inventarierea gazelor cu efect de seră. Aceste estimări nu pot fi stabilite fără aplicarea valorilor pentru potențialul de încălzire globală al gazelor cu efect de seră. Întrucât normele privind potențialul de încălzire global, orientările privind inventarul și sistemul de inventariere al Uniunii sunt strâns conectate, este oportun ca aceste dispoziții să fie incluse într-un singur regulament delegat.

(8)

Pentru a se asigura coerența cu data de aplicare a dispozițiilor relevante din Regulamentul (UE) 2018/1999, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2021.

(9)

În conformitate cu articolele 57 și 58 din Regulamentul (UE) 2018/1999, Regulamentul (UE) nr. 525/2013 se abrogă începând cu 1 ianuarie 2021, cu excepția articolului 7 din regulamentul respectiv, care se aplică rapoartelor care conțin date din anii 2018, 2019 și 2020. Regulamentul delegat (UE) nr. 666/2014 al Comisiei (4) ar trebui, așadar, abrogat începând cu 1 ianuarie 2021, însă articolele 6 și 7 ar trebui să continue să producă efecte în cazul rapoartelor care conțin datele necesare pentru anii 2019 și 2020,